Romanulu, noiembrie 1874 (Anul 18)
1874-11-22
ANULU ALU OPTA-SPRE-fLECELE Reflacfsiunea și Administrațiunea strada Domnei No. 14 VOIESOR ȘI VEI PUTE Ori ce cereri pentru Romania, se adreseza la administrațiunea diariului . ANUNȚURI. In pagia IV, spațiulu 80 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A se adresa LA PARIS , la d. Draine rue Drouot. LA LONDRA: la d. Eugiene Miroud, No. 12, Peters Street, Islington. LA YIENA: la d-nil Haasenstein §i Vogler Wallfischgasse 10. Scrisorile nefrancate se refasă. 20 BANI EXEMPLARULU. (B) Edițiunea de űimineta SERVICIULU TELEGRAFICII ALU ROMANULUI. Pesta, 3 Decembre.—Comisiunea financiară a dietei a respinsă indemnitatea cerută de societatea financiară pentru ântâiul trimestru din 1875. Berlin, 3 Decembre.—Procesulu comitelui Arnim s’a amânată. Reichstagul a adoptat o ună articolă adiționale la constituțiunea imperiului, prin care se prescrie că ori ce stată federale trebuie se -și aibă represintațiunea sea alesă de poporul Paris. 3 Decembre.—D. Audiffret-Pasquier a fost alesă ieri ea al patrulea vicepreședinte al Adunării naționale. Silfi ii, 3 Decembre.—Astăzi făcându-se noua alegere de mitropolită ală Româniloru —în loculă eminențieî séle I. Popasu, alesă în acesta calitate, deja neconfirmată de ’mperaturu, după propunerea guvernului— a obținută majoritatea voturiloră episcopală Mironă Romană. SAMBATA 22, 23 NOEMBRE, 1874: LUMINEZA-TE ȘI TEI PI ABONAMENTE In Capitale: unü anü 48 lei; șâse Inni 24 lel; trei luni 12 lei; uă lună 5 lei. In Districte: un anii 58 lei; șase luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 2?n Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halgrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d. Órain 9, rue Brouot. LA YIENA la d. B. G. Popovicí, Fleiohmarkt, 15. Articlele nepudicate se vor arde BUCURESCI, 21ST Marturit ne este publiculu că de câtăva timp, suntem o d’uă bunăvoință atât de mare pentru amabilii noștri confrați de la Presset, încâtă nici că’l mai supărămă prin respunsuri, prin întâmpinări la nesfiiciósele d-lora aserțiuni. Totuși în cestiunea acordării drepturilor comunale Evreilor, lipsiți prin Constituțiune de drepturi politice, acești advocați și profesori de dreptü au înaintată nesce enormități sciințifice atât de spaimentatore, încâtă nu ne puturămă stăpâni d’a le arăta ómenilor competinți, pentru ca toți se véi a cu câtă bună-credință guvernală actuală caută a rădica pene și drepturilor politice ale Românilor, caracterulă lorii de drepturi garantatore naționalității și a’și face astăfelă și dintr’easele uă nouă proptea prin care se se mărită în favorea străinilor, interesați la slăbirea naționalității române. Prinzând pe acești omeni de legi și profesori de dreptă asupra faptului de scamotare a înțelesului precisă al cuvântului de drepturi civice, pe cari vorü să le represinte ca altă ceva cu totulă decâtă drepturile politice, deși drepturile civice și drepturile politice sunt absolutamente aceleași, fără nici uă deosebire, fără nici măcară cea mai ușoară nuanță, prin^ondu’i asupra acestei monstruosități sciințifice, din care sperau se potă face ună argumentă în favorea admiterii Evreilor, la exercițiul drepturilor electorali, se încercă a scăpa in numerală de ieri din jalnica posițiune în care se puseră ca profesori de dreptă. Enseín ce modă caută a scăpa? In focă d’a mărturisi c’aă comisă să erőre, din contra, se țină totă de scamotarea înțelesului juridică ale cuvântului civică, ca de uă se îndură de scăpare, spre a putea face să plutescă de-asupra Constituțiunii personele escluse prin ea de la drepturile politice sau civice, intr’ună interesă de conservațiune naționale. In locă de a respunde prin autorități, prin comentarie de autori juridici, la definițiunile sciințifice date de noi după cei mai însemnați omeni în sciința dreptului, în privirea cuvintelor politice și civice, se mărginescă în nesce îngânuri din cele mai atonice și anemice, pretinzând că „nu este locul a să intre în controverse juridice, căci materia ară fi pre aridă pentru cititori“. Derű őre unű asemenea subiectű pate fi vreuă dată pré aridă pentru publică, cândă de la limpezirea lui depinde sartea uneia din cele mai însemnate garanții Constituționale, asiguratere naționalității române? In oricare altă cestiune pare că discuțiunea juridică ar putea să pară aridă, numai în acesta nu, căci nu este nici una Română care să nu se intereseze de dânsa la celă mai mare gradă. Potă deră savanții jurisconsulți de la Pressa să se încerce câtă de seriosă a demonstra juridicamente că drepturile politice suntă cu totulă altăceva de câtă drepturile civice; să fiă bine încredințați că subiectul nu va fi aridă pentru nimeni, din contra va fi din cele mai atragătóre, căci toți omenii cari voră fi citită ună tratată de dreptă constituțională, și ’n specială toți omenii de șciință voră aavea cu ce se petrecá. Cu tote ensa că se retragă naintea unei lupte sciințifice, totuși își înfigă puțină vârfură lance! în capulă seninței dreptului, și scotă următorele argumente spre a proba că bine și corectă autișü că drepturile civice suntă cu totulă altăceva decâtă drepturile politice. Ca probă de imparțialitate și bună-voință din parte-ne, reproducemă aceste argumente are profunzilor, jurisconsulți în tota inocenta loră întregime : «Nu scimit énse deca d-lorfi (cei de la Romanida) cunoscu, ori câtü de procopsiți i-am presupune, că suntu unele drepturi, cari nu suntu nici politice, adică nici drepturi pe cari le esercită numai cetățianii, nici civile, adică nici drepturi cari reguleză numai raporturile private dintre persone : sunt, adică drepturi de uă natură speciale, astfel, este dreptul de a se asocia, de a petiționa, de a se bucura de libertatea individuale, de libertatea religióse, etc. etc. Unii numesc aceste drepturi civice, alții le numescu publice. Alții le potü da și altü nume. Toți case le clasifică între drepturile cari nu suntu nici politice nici civile. «Ce-amu zisă dem noi? Amu fsistiut legiuitorulu nostru a clasificată drepturi de eolegere comunale ca făcendu parte din acesta natură speciale de drepturi, după cum acesta s'a facutu -i în alte țări.» Ca și parveniții averii și măririloră, parveniții unei spoieli de șoiință retragă oă vanitate nemărginită din puținură ce posedă. Institutul din strada Pensionatului are privilegiul de a produce acestă saiă de îndouită parveniți. Dară nu acesta este în cestiune, și alusiunea de mai susü este singura ce vomă face la nămolulă. de gentilețe și epitete multă nobile și grațiose cu cari ne întâmpină,dreptă argumente seriose, jurisconsulții din strada Pensionatului. Cestiunea este că acest momeni de legitotă stăruiescă încă a despărți cu totulă drepturile civice de cele politice, nevoindu să recunoscă că toți autorii, că cele mai înalte autorități juridice spună curată și lămurită că drepturile civice sunt drepturi politice și vice-versa. Noiamă citată testuri precise din Marcade și din dicționare juridice și politice, califică lămurită că drepturile politice sau civice sunt același lucru. Lealii noștriî adversari nu voiesc, înse a ne opune nici ună testă, nici ună autor, nici uă opiniune a vreunei autorități recunoscute, nici chiar ă uă demonstrațiune propria a dumneloră, ci se mărginescă într’uă simplă afirmare și —ceaa ce este mai trista—in afirmarea unui neadeverit. » Unii numesc(drepturile cari nu sunt( nici civile nici politice) drepturi civice, alții le numesc( publice. Alții le pot ă da și altă nume.“ Neadeverit și numai neadeverit. Drepturile cari nu sunt nici civile, nici politice, se numesc de toți autorii juridici drepturi publice și numai drepturi publice, nici-vă-data drepturi civice, nici-vă-dată autorii nu le dau „altă nume“. Și ce va scrică „se potă da și alte nume“ ? Este permisă vre unorăameni, cunoscători câtuși de puțină de sciința dreptului, se făcă uă asemenea aserțiune? Ce felă , termini juridici nu suntă consacrați și bine statorniciți? Daca e vorba se potă da la nume noui, atunci se botezămă și noi drepturile pe cari organilă oficiosă voiesce să le creeze contra art. 7 din Constituțiune, de drepturi boeresci, drepturi ale ordinei ? Se admită ore de bune și de juridice aceste nume profesorii de dreptă de la Pressa? Aceste drepturi, cari nu stabilescă nici raporturile dintre persone, nici atributele drepturilor civice sau politice, se deosebescă prin numirea de drepturi publice. Cu atâtă mai imposibila este de a se confunda vr’aă dată dreptură publică, propriă Z*sau cu dreptură politică sau civice, cu câtă acestă din urmă derivă din dreptură publică, este o aplicare specială în stată a principielor sale generale, și spre a se confunda termini!,ară trebui mai ântâiă se dispară separațiunea, se nu mai existe cetățenia. Mourton, citată de atâte ori ca autoritate juridică, tratândă despre divisiunea drepturilor, arta lămurită că drepturile cari nu stabilescă nici raporturile dintre persone, nici raporturile personelor, cu statură, se numescă drepturi publice, și numai drepturi publice. Opiniunea tutoră celorft 1alți autori confirmă acesta divisiune. Susține mă dură că neadeverittă spusă jurisconsului de la Pressa, afirmândă că unii autori dau drepturilor publice și numirea de drepturi civice. Deră care este scopulă acestei noue evoluțiuni a advocaților, de la organilă oficiosă? Scopulă, după cum singuri ne-o spună, este de-a clasifica drepturile comunale între drepturile publice, spre a se putea admite astăfelii la esercițiulă drepturilor comunale și persone lipsite de esercițiulă drepturilor politice, adică Evreii. Cu acesta ocasiune advocații ex-officio ai celoră lipsiți prin Constituțiune de esercițiulă drepturilor politice, inainteza ună nou neadeverit, susțină câ și în alte țări drepturile comunale sunt clasificate între drepturile publice, ori nu între cele politice. Se facă bine mai ântâiă a ne cita ună testă de lege care se stabilesca acesta clasificare, până atunci și cu legislațiunile străine și cu legislațiunea romană, le vomă respunde că drepturile comunale sunt drepturi politice. In Francia, în Englitera și chiară în Statele Unite, numai cetățianală franceză, engresă și ală Statelor Unite pote fi alegători comunală. Asemene și în România, numai cetățianulă română se bucură de exercițial drepturilor comunale. In sprijinul acestui principiu, vom invoca chiară mărturia unuia din membrii curții nóstre de casațiune, a dlui Crețescu. In comentariile asupra codicelui civilă, la pagina 133, d-sea zice: „Cine este mădularu ală puterii cârmuitore a țârei stă în legătură cu tota țara; in asemene legătură cu totă România stă Românulă care are drepturi de alegere pentru Adunarea generale, pentru consiliele comunale și judecîane, dreptă d’a fi dregetorii, preotă, militară, jurată : tóte acestea se numesc drepturi politicei ...... - A m ■ - y, .yn Pentru astăzi ne oprimă aci, lăsândă ca jurisconsulții de la Pressa să urmeze desbaterea cu onorabilul membru ală curții de casațiune, care avu cutezarea de-a declara netedă și lămurită că : „Dreptul de alegere pentru consiliele comunale este ună dreptă politică.“ Daca vom mai trebui probe, vomă face înaltă numera și estrase de pe tratate de dreptă constituțională, caritoteaică că drepturile comunale sunt drepturi politice. Corespondința Havas amundă, după nescesciri cu data de 28 Noembre, primite de la Versailles, următorele : „Mareșialele Mac-Mahon va citi Adunării un mesagiu, în care va insiste pentru grabnica desbaterea a legilor constituționale. „Proiectul de lege asupra presei se va presinta în primele zile ale sesiunii. „Mareșialele de Mac-Mahon a visitată a fi la 4 ore, împreună cu Czarevici și cu marele duce Alexis, lacrările nouei opere. „Respunsulă guvernului francesă la memorandulă Spaniei se va da în primele zile ale acestei septemâni.“ D. Thiers arată uă visită împărătesei Rusiei, și Czarevici d-lui Thiers. Stânga și estrema stângă, fiindă uă întrunire în Ziua de 29 Noembre, că decisă se cere imediată în cameră desbaterea proiectului de lege în privința cadrelor armatei și se amâne orice desbatere politică sau constituțional penă după anul nou. Este probabile că același lucru se va decide și în întrunirea generală a tuturoră grupelor stângei, care va avea locă în curendă. Se pare că și fracțiunile dreptei suntă de aceași părere. Circulă scomptulă că bonapartiștii și legitimiști aă primită ordine de la Chiselhurst și Frohsdorff ca se voteze contra constituirii septenatului. De la câmpulîi de resbelă din Spania avemă urmatórele serii : Cei mai influințî capi carlisti din armata de Nordă suntă cu totul deconcertați. Dorregaray refuză comanda superioră a trupelor. Don Carlos, descuragiată, se află la Tirosa, unde se pregăteste a se reînturna în Navara. Trupele republicane lucreza cu mare activitate la întăriturile de pe San- Marcial. Carlistină surprinsă turnulă care protege posițiunea San-Marcial și aă ucisă 36 soldați cari păZină uă fermă învecinată. In urmă ense acestă turnă a fostă luată înapoi de republicani, cari au pusă în neputință de a se mai lupta peste 200 carliști. Aceștia, voindă a repara eșeculă, pară deciși a ataca din nou întăriturile, căci au adunatü aprope de Vera mai multe bande cu artileriă. Din causa timpului neprimeiosă, operațiunile de la Santander sunt împedicate. Brigadiarusă Blanco s’a întors la San Sebastian. In Ziua de 27 Noembre s’au îmbarcată mai multe ajutore pentru Cuba. Din Italia puține schi. In cameră 106 deputați din stânga au presintata una proiectă de lege, prin care se propune a se face lui Caribaldi ună dură naționale anuale de 100,000 lei noui. Senatulă a votată răspunsurü la discursul tronului. Ministrul de justiție a presintat o proiectul de lege pentru reformarea codului penale. Peste 120 alegeri sunt contestate. țiarele din Berlin spună că cancelarul imperiului a preparată ună noă proiectă asupra băncilor, care conține și înființarea unei bănci imperiale centrale. Proiectulă se va presinta nu parlamentului, ci comisiunii căreia s’a trimisă proiectulă primitivă, însărcinând’o totă vă dată d’a completa acesta lucrare. Consiliul federale a primită de la guvernă ună proiectă de lege care urcă creditele destinate pentru întreținerea cetățiloră și garnisoneloră din Alsacia-Lorena la suma de 13 milione talere. Jumătate din acesta sumă e menită a se întrebuința în fortificările Strasburgului, Metz, Biebe, Neu- Brissac și Thionville. D. Lasker a propusă în parlamentă ca profesiunea de advocată se fiă lăsată liberă oricui, era nu limitată cum e azi. Cu ocasiunea fișării bugetului matriculară, represintantele Saxoniei a declarată în consiliul federale că este într’adinsă însărcinată de guvernulă séu, ca în facia sporirii sumelor ce contribuie fiăcare stată federale, se esprime dorința necesară ca înainte d’a se fixa partea privitóre pe state pentru anulă 1876, guvernul ă se cugete a ’și crea alte venituri financiare. Totă uădată represintantele Saxoniei a și arătatü orecari mijloce cu cari se potă crea venituri. Comisiunea petițiunilor din Reichstag a decisă că nu se va mai ocupa de petițiunile presintate de comunele ducateloră Meklemburg, cari cerută constituțiune, ci va lăsa acastă sarcină dietei acestoră țări. In Austro-Ungaria, crisa economică preocupă tote spiritele. Cele trei grupe din cari se compune majoritatea camerii vor ținâ uă întrunire spre a discuta mesujele ce se pot ă lua pentru remediarea reului. Deja intr’oă întrunire prealabilă aă deci să se numesca una supreomitată, compusă din membrii luați din câte treie grupele, avândă însărcinarea de a prepara ună proiectă. In camera Ungariei asemenea, deficitul bugetară și nouele dări îngrijescă pa toți deputații. In facia acestei situațiuni atâtă da critice a imperiului-regală, circulă scomptată, după cum auuumă și Pages Presse, ca d. Andrassy ar fi decisă se ’și dea demisiunea, și că ministerială Ungariei va fi resturnată prin uă coalițiune a câtorăva partite, țiiele trecute s’aă citită în tote bisericele catolice ale diocesiei Westminster din Engliteranesce epistole pastorale ale archiepiscopului Manning, scrise după sosirea sea la Roma, și aducendă aminte uă epistolă cu data de 11 Augustă, 1870, a cardinalului Antonelli, prin care s’a Zese că sunt oameni cari se numesc catolici și cari nu mai suntă fiindă ca tăgă-