Romanulu, ianuarie 1875 (Anul 19)
1875-01-16
SENTICIULU TELEGRAFICII ALUI ROMANULUI». Berlin, 26 ianuarie. —ImperatulQ a primită uă epistolă autografa din partea lui Don Alfons, prin care -i anunță suirea sea pe tronului Spaniei. împăratul!! Chinei a murită. Constantinople, 26 ianuarie.—Porta nu va da nici uă urmare raportului comisiunii de la Scutari, care a cercetată faptele la Podgoritza, decâtă numai după ce se va pronunța sentința de către tribunalului montenegrenă, la ale cărei ședințe va ave se asistentă comisară ală Turciei. Acestă tribunală s-a și numită. BIJCI1ESCI, II CATtWDAttU. Din vechiă parlamentară, care înjunga’o carieră a dobândită cu atâtă mai mare considerațiune pentru regimul parlamentară, cu câtă a simțită puterea unei adevărate represintațiuni naționale, ori de câte ori a fostă ministru, a scrisă ieri, ca refecțiune pe cea mai mînjită pagină a vieței nóstre constituționale : „Votulă dată în cestiunea Mavrogheni-Offenheim este oă ucidere morală a regimului constituțional și la noi.“ „Acesta este cea mai tristă a Ji din viața mea parlamentară.“ Și d. Iepureni, vorbindă astă-felă, nu auzjise încă pe d. Teil. Ge ară fi spusă dară, déca ară fi avută nainte’î și acusațiunea adusă d-lui Mavrogheni de acestă fostă colegă ală săă, că fu mituită ca ministru de financie pentru monopolulă tutunuriloră, luândă parte din cei 600.000 lei trecuți ca „chiăltuieli preliminarie“, că fu plătită pentru concesionarea taxelor asupra spirtaselor, cu 200.000 lei? Mânjirea ce ară fi constatată-o în acestă casă d. Iepureni pentru Camera actuală, ar fi fostă negreșită mai rău chiară decâtă „uciderea morală,“ decâtă „cea mai tristă <ji a viețti parlamentare“. „Ce voră <jice străinii“ se întrebă ieri d. Iepureni. Ce voră $ice străinii, se întreba cu durere și rușine astăiji toți Românii; căci, oricum s’arăpune cestiunea, este peste putință ca mânjitorulă votă de ieri să nu se restrângă și asupra țarei întregi, în opiniunea străiniloră. Déca la Viena, chiară mai nainte de săvârșirea unui faptă ca celă de ieri, era ună titlu la simpatia și recunoștința publicului austriacă de-a trata pe Români de „maeștrii pungași“, pe deputații români de „stupizi“, de-a arăta că aci se pute dobândi orice prin bani, ce se va fice acum despre națiunea română, cândă Camera, pretinsa represintațiune națională, nu numai mănține în sîiiulă iei ună membru, care s’a văndută concesii mariloră Statului, care ca ministru a văndută interesele Statului, dérűâncă voiâză că este mulțumită de acesta coruptă și corupătorii? S’a ’isü, și cu drepții cuveniți, că, Austria este țara afacerilor, neoneste și a fraudeloră, ce voră ave însă acmii străinii dreptulă să riscă de noi, când Camera austriacă, Reichsrabulă, a dată afară pe deputatulu Schindler, pentru că tată în procesul Offenheim s’a descoperită că primise numai uă promisiune de bani, pe cândă Camera jisă română boteza că este mulțămită de d. Mavrogheni, care a primită de la același Offenheim nu promisiune de bani, ci chiară bani, mărturisiți de elă ănsuși? Cu ce dispreță ne voră privi acum străinii, aruncându-ne în fadă abominabilulă votă dată ieri de Cameră. Și ce să le respundemă? Să le producemă argumentele date ieri de acusată și de miniștrii, advocații lui? Dera ce dreptă judecătoră pote se fiă atâtă de tâmpită, încâtă să se lase convinge de dănsele? D. Mavrogheni nu nega că a fostă plătită de d. Offenheim cu 300.000 lei, însă fice că acesta este plata servițielor făcute în trecută, deci însuși mărturiseșce că era în afaceri, era complice cu acuzatură criminală de la Viena, că era interesată materialmente la reușita afacerii sale, deci cum putea să se găsescă într’un asemene posițiune, și să fiă în același timpă și deputată, și chiară ministru? Deru arata că märturisindu-se interesată in cestiune, s’a abținută în Cameră de la desbatere și de la votă. Deplorabilă justificare, cu atâtă mai deplorabilă, cu câtă conține și ună sfruntata neadevără. Chiară daca n’ar fi luată parte la desbatere, după cum Ilie, era încă de ajunsă presimța sea în Cameră și înrîurirea ce avea în drepta, spre a exercita acțiunea cea mai puternică în favorea concesionariloru, complicii săi. Se scie că lucrarea acestui deputată mituită a fost atâtă de eficace asupra dreptei, incâtă ea a declarată că nu va vota concesiunea Ujesth-Ratibor etc., daca nu se va admite și concesiunea Offenheim, și pretinse a se vota împreună ambele concesiuni, de temere că, daca se vor vota separată, se va admite concesiunea Ujest- Ratibor, și apoi sa va respinge concesiunea Offenheim. Pare să fia cineva surprinsâ de acesta confundare într’ună singură votă a ambeloru concesiuni : de aceaa lămurimă că acésta strania procedere drépta a pretinsă-o, ca garanția pentru primirea concesiunii Offenheim, adică ca garanția că d. Mavrogheni va primi 300.000 lei. Bnsă acestă complice mărtuiisită alu d-lui Offenheim a făcută mai multă decâtă a esercitată influința ca particulară ; neadevără spune că n’a luată parte la desbatere , n’a luată c avăntură în ședință publică, dera în secțiuni a luptată totă timpulfl, a discutată cu învierșiunare în favorea concesionarilor, cari su plătiseră, combătândă mereă concesiunea Ujesle-Rfitibor, și susținândă pe aceloră ce-i promisesem prin declarațiune formală 300,000 lei, daca se va vota concesiunea, după cum ănsuși mărturisesce. In facia tutorii acesteoră fapte, în facia neadevărurilor vădite de cari s’aă servită acuzatură și advocații săi din ministeriă, ce plătesce dérit pentru străini apărarea după care s’arată neporocitură votă de ieri? Apoi ni se mai póte pune următorea cestiune : D. Mavrogheni zice că în 1868, „cândă asociații săi sau înfățișatu iarăși cu cererea concesiunii, obosită de atâtea străgăniri și de atâtea chiăltuieli etc., a declarată că se retrage din asociațiune“ și, ca despăgubire-i, s’a dată suma de 300.000 lei. De aci acuzatură conchide că n’a putută să fie nici mituită, nici se rămâne asociată cu concesionarii. Derutată d-sea lămuresce mai la vale, că atunci „cândă concesiunea a fost dobândită, și după ce în urmă capitalulă socială a fostă asigurate, d. de Herz i-a adresată la Iași să scrisore, prin care ’i făcea cunoscută că primise ordinulű de-a'inumera suma ce i se cuvenia, conformă angagiamentului“. Asia dora d. Mavrogheni declară lămurită că n’a primită banii mai nainte de votarea concesiunii, ci că i-au fostă promisi condiționată, déca se va vota concesiunea și după ce se va vota, și ănsuși încredințază că nu i-a primita decâtă după ce concesiunea a fost dobândită și cândă în urmă capitalul socială a fostă asigurată. Deci, daca concesiunea nu se acorda, d. Mavrogheni nu primia nimică. Prin urmare nu ca despăgubire pentru lucrările trecute a fost plătită, ci ca resplată pentru dobândirea concesiunii. Easuși spune că nu s’a desfăcută dintru începută de „asociații săi,“ ci, ca deputată și ca membru influente ală dreptei, a rămasă legată cu dânșii pentru dobândirea concesiunii. Deci, nu ca deputată independentă a luptată din tóte puterile în secțiuni pentru d. Offenheim și a reușită prin ajutorul dreptei, după [cum arăta rămă, ci ca deputată interesată, mituită și corupătoră, căruia i se promisese 300.000 lei, déca se va vota concesiunea, și care vca că perde acestă câștigă venală, déca concesiunea nu se voteza. Cestiunea astă-fară pusă, devine atâta de limpede și de convingătore venalitatea fostului ministru de finanțe, fostului și actualului deputată resultă atâtă de nediscutabile din propriele sale declarări, încâtă nu mai îngăduie nici uă obiecțiune. Ce se tjiemü déra străiniloră, cari ne voră strivi astă-felă supt vădita turpitudine a votului de ieri, și ne voră declara, printr’insulă, de națiune coruptă și demoralisată ? Se tjlieemă, după cum avemă dreptulă și după cum este adevărulă, că acesta Cameră nu e nicidecum represintanta națiunii ? Déru atunci voră ave dreptulă, la rândul ă loră, se ve riposteze : Ce felă de națiune sunteți, daca individele cele mai venale, reputațiunile cele mai perdute, vă potă fi puse în capă, vă potă tiranisa, potă se imapuie Statului voința loră de leteră, în locul voinței vóstre, cerută și consacrată de legi? Acesta întrebare, pe care ne-o aruncă străinii, și la care n’avemă a răspunde decâtă că suntă împrejurări de acelea, în cari națiunile cele mai mari suntă nevoite să sufere asemeni regime; acesta întrebare, care răneșce în suflttă pe ori ce bună Română, o supunemă și noi numerose inteligenți române, mai numerosa decâtă tota-de-una, și care în facia faptelor necalificabile ce se petrecă, ară trebui să se gândesc a vă-dată a’și îndeplini datoria ce are către națiune, și a lua ea însăși, în Stată, rolulă ce i se cuvine. Ierî, d. Rădulescu, unulă din membrii comitatului permanente dellforă, a fost suspendată din funcțiunile sale și trimisă înaintea justiției, după cererea judelui instructură,care ar fi arendă indicii că este complice în abuzurile săvârșite de fostulă ingeniară Rădulescu. Se scie că d. Rădulescu era unuia din cei mai devotați amici ai președintelui consiliului județană, d. Dimitrie Ghika. De bună semn, nu e norocită în alegerea amiciloră, "lăsată a fi tărîți de oferirile cele mai seducötóre... Și s’a oferită chiară bani și portofoliuri, déru s’aă refusată și banii și portofoliurile. Nu disperă dérü de uă țdră in care s’aă găsită 60 persone îndestulă deotărîte ca se părăsască adunarea, a doua zi după uă lovire de stată parlamentară, îndestula de fermă ca se respingă, nu fără indignare, orice propunere de natură a aduce atingere [demnității lor].* Se vorbesce acum că toți deputații oposițiunii sunt deciși „să’și dea demisiunile în masa și în același timp să se adreseze către poporă, spre a’i aduce la cunoștință căușele ce i-au silită a lua uă asemenea resoluțiune. Acestă manifestă va fi comună tuturoră capilară de partită“. Ultimele noutăți din Grecia spună că criza continuă, dorü că este aprópe de a se sfirși. Resumămă după neste corespondințe din Atene ale farului le Messager d'Orient următorele : Sa astepta din <ju în a Ji la uă schimbare de cabinetu sau la disolverea camerei, pate chiară și la una și la alta. Este probabile că orice ministeriă, luată din oposițiune, care ară succede d-lui Bulgari, nu va consimți semăuite uă cameră, a cărei majoritate a violată regulamentulu iei, votândă bugetele fără numărul de deputați cerută de regulamentă. De la retragerea membrilor oposițiunii din cameră și penă a fi, guvernulu a ’atrebuințată totă felulă de mijlóce pe lingă dânșii ca să ’i înduplece a părăsi acéstaotărîre. N’a rămasă promisiune, care să nu li-se facă, nu dorà ca să ha ceră renundiarea la drapelul- loră, ci numai să mergă în cameră spre a se pute completa numărul reglementară pentru deliberare. „Totul, însă a fostă inutile, adauge corespondintelei Seducerile că fostă în vană desfâșiurate. Nici unulă din cei supt scriși în adresă, intre cari mulți suntă omeni fără avere, nu s’avea ună exemplu de independința înaltei magistraturi din Grecia, același corespondinte relateza următoruli faptă: Iconomos, consiliară la curtea de apelă din Atena, refuzase d’a merge la Nauplia, unde fusese permutată de ministrul justiției, susțiindă că judecătorii numiți pe viață sunt inamovibili. Acestă cestiune, ivită pentru prima ora, pasiona nu numai sforile judiciare, ci și pe toți câți se interesau de demnitatea magistraturei. Afacerea fu dusă înaintea curții de casațiune. Mai mulți jurisconsulți distinși erau de părerea d-lui Iconomos, pe când o mare parte din omenii politici nu ’mpărtășiaă—e lesne de ’nțolosa causa—acesta opiniune. D. Iconomos se sprijini pe argumente pline de interesă și pe autorități recunoscute. Apărătorii săi, printre cari d-lă Paparigoponto, profesore de dreptă la Universitate, apărară cu talentă acesta tesă și curtea de casațiune pronunciază otărire prin care, deși recunosce ministrului dreptul d’a permuta pe judecătoră de la ună tribunali la altulă, totuși nu dete nici uă pedapsă d-lui Iconomos, care susținea în convincțiune inamovibilitatea magistraților. Camera de la Versailles se ocupă cu desbaterea legilor constituționale, după proiectul d-lui Ventavou, admisă și de majoritatea comisiunii constituționale. Dacă ar fi în scurtă, după la M publique frangaise, urmatorele părți din desbaterea care s’a urmată în ședința de la 21 ale cutiuței. D. Ventavon, raportorele comisiunii, aminteste că vosculă de la 20 Noembre 1873, prin care s’a instituită puterea septenală a mare și alelui Mac- Makon, a luată nascere în urma amânării speranțeloră monarhica și din necesitatea d’a se asigura țăreî câțiva ani de securitate. Apoi face aceste explicări: ...A$i e vorba d’a organisa puterea timporale a mareșiale lui, și înțelepciunea .Uihorii vi înlătura din acesta desbatere marele castrum constitu