Romanulu, ianuarie 1875 (Anul 19)

1875-01-26

18 Monitorulű de a$í publică decretul prin care d. colonelii Zefcari se înalță la gradul de generare, după cum ama anunciată ieri. Se asigura că d. locoteninte-colonele Gorjanu se va numi prefecții la Argeșiă, în locul d-lui Chirițescu. Cu ocasiunea desbaterilor a legilor constituționale, cinci membrii din uniunea republicană, între cari d-nii Louis Blanc și Edgard Quinet, n’au voită să voteze amendamentul d-lui Laboulaye, fiindăcă printr’insulă pe două parte se recunoscea titlul de Republică, ca cum n’ar fi esistată și pen’aci, éra pe d’alta se admitea instituțiunea senatului, pe care o credea și funestă într’ună regiune republicană. La votarea însă a primului amendamentă, propusă de d. Walen, cei cinci membrii din uniunea republicană au luată și dânșii parti In favore’i, spre a nu aduce vre-uă slăbire In strînsa unire a grupelor stângei, ș’a face să triumfe adversarii. In urma acestui actu de abnegațiune, uniunea republicană a ținută oă ’ntrunire, ală cărei procesă-verbale constată următorele: «D. Henri Brison, aduce o magiă abnegațiunii de care au dată probă d-nn: Louis Blanc, Edgard Quient, Peyret, Madier de Monjou și Marcou. Unirea este mai forte decâtă totu-de-una intre noi, și suntemii forte recunoscători către omenii cari și-au sacrificată simțimintele intime pentru spre riscal de concordiă și ’n interesul Republicei. Acești omeni trebuie să se considere ca cei mai buni dintre cei mai buni. «Cuvintele președintelui au fost primite cu aplauze repetate și aprobate de unanimitatea întrunirii.» Relativă totă la amendamentul d-lui Laboulaye, care nu s-a admisă, cee ce citimă su le Siécle: «Din 10 membrii ai institutului cari sunt și deputați în Adunarea națională, numai dour au votată ia contra amendamentului centrului stângă, și anume d-niî Broglie și Daru. Ceilalțî șepte-sprezzece, și anume: d-niî Barthélemy Saint-Hillaire, Calmon, Casimir-Perier, Dufaur«, Jules Favre, Laboulaye, Léonce de Lavergne, Littré, Henri Martin, De Rémusat, Léon Say, Jules Simon, Thiers, Vacherot, Wadrington, Walon și Wolowski au votată pentru.» La 7 Februarie s. n. sunt convocați alegătorii din departamentele Corcea-du-Nord și Seine-et-Oise spre a alege fiecare câte ună deputată în locurile vacante. Candidații recomandați de comitatele republicane sunt:: d. Foucher de Careil în primulă departamentă, și d. Edmond Valentin în cele din urmă. La Republice francais publică urmatorea telegramă, cu data de 31 Ianuarie, primită din Londra : «Ieri s’a dată la spitalulă franceză uită mare și splendidă banchetă, supt președința comitelui Jarnac. Au fostă aprope 300 ospeți, intre cari se vedeaă lordulă-mair d. Cadorna, ministrul Italiei la Londra, lordulă Eliot, lordulă Foley, generalele Gadogan și ministrulă persană. «Cornițele de Jarnac a rădicată mai ântâiă Ună toastă pentru regina Victoria, amintindă cuvintele iei pe cari le-a pronunciată de curendă în privința cordialității relațiunilor dintre ambele națiuni. Apoi a rădicată ună altă toastă, în sănătatea principelui de Galles, care — cornițele— s’a ’ntorsă încântată de primirea ce i s’a făcută cu Francia, a închinată pentru principele Leopold, a cărei sănătate inspiră încă grave neliniști, și ’n fine a băută și ’n sănătatea mare și ale lui Mac-Mahon, modelă— adause oratorele—de conduită dreptă și de onore, care va păstra până ’n capătă mandatură cea primită de la Adunare și de la voința națiunii. Acestă toastă a fostă primită cu aplause intusiaste și prelungite.» Aci cornițele de Jarnac luă din noă QuíentuRin limba eeșteia și bea pentru armata și marina englesă, reamintindă confrăția cu Francesiî în Crimea. «Generarele Cadogan i-a răspunsă esprimêndu încrederea, basată pe cunoscința ce are despre spiritul armatei, că dăca se va întămpla în viitorulnă resbelă, armatele Franciei și Englitereî voră lupta costă lîngă costă. (Aclamărî intusiaste). «D. Jarnac a mai rădicată mă toastă și ’n sănătatea d-lui Cadorna, care, <Jise, se întorce in Italia pentru a primi înalte funcțiuni. «D. Cadorna a respunsă că nici uă țără din lume nu este atâtă de dispusă ca Francia ca se propage idei utile umanității și progresului, ceea ce de altmintrerea a și făcută adesea cu paguba sea Ca Italiană, adause d. Cadorna, recunoscă că țăra mea datoresce Franciei c’a trecută din starea de espresiune geografică în starea de entitate (de esistență) politică. (Aclamărî prelungite.) «Lordul ă-maii, respunz ăndă la toastul ă d-lui Jarnac, a vorbită de utilitatea instituțiunii spitalului, apoi a amintită primirea ce i s’a făcută la Paris, despre care nu credea câtuși de puțină că va lua proporțiunile ce-a avută. Acesta, adause oratorele, e uă nouă dovadă despre cordialitatea care esiste între ambele cetăți, Londra și Parisulă, și ’ntre ambele națiuni.» După lordul ă-mair luându cuvântulü d. Gavard, primulă secretară ală ambasadei, a vorbită în termini bine simțiți și cu căldură primiți despre presă, care va face mâne se asiste la acestă întrunire toți amicii Franciei și Englitereî, cari n’am putută se dea parte în acestă momentă.» Resultă deja din aceste cuvinte rostite de mai multe persone oficiale, ca bancherul, a fostü uă adevărată manifestare politică din partea Engliterei și chiar din partea Italiei în favorea Franciei, Ziarul Daily Telegraph anundă urmatórele: Istoricul T. Carlyle a fost decorată de regina cu marea cruce a ordinului Bain, și poetul Tennyson onoratü cu titlul de baronet (titlu ereditară, care vine după acela da baron). Ambele aceste personaje case au refusatü aceste onoruri. De țară excentrică! La noi pate că 8’amü fi certatu pe asemeni onoruri chiar și cei cari nu le merită. Mai toți deputații parlamentului italiană au trimisă cartele foră de visită generarelui Garibaldi, și regele i-a promisă că ’i va da totă concursulă pentru ca proiectele sale, relative la curățirea și însănătoșirea locurilor din vecinătățile Romei, se se admiră de camere. La Constantinopole circulă scolptură despre noul schimbări ministeriale. Regele Greciei a oferită mare și alelui Mac-Mahon marele cordonă ală ordinului Salvatorulu. Parlamentură germană, după ce-a votată cu mare unanimitate proiectulă pentru banca imperială, a fost închisă printr’ună mesagră, espirându’i sesiunea. SPRE SCIINȚA ALEGETORILORU Ș’A „ALEGETORULUI LIBERII”. Deputații cari, cu ocasiunea interpelării d-lui N. Ionescu, relativă la scandalasa cestiune Mavrogheni- Herz-Offenheim, au suptscrisu moțiunea d-lui P. P.Carpp „d’a trece la ordinea idilei, mulțumit fiindu cu esplicațiunile date de d. Mavrogheni", adică de către însuși culpabile : P. P. Carpp, colonelă Dimitrie Niculescu, Ștefană Fălcoianu, C. Theodoră Ghika, Menelas Ghermani, I. I. Pală, C. N. Racotă, I.I. Filiu, C. Vârnavă, A. ialșii, N. Costescu, A. Mavrocordată, Emanoilă Grețulescu, Michailă D. Cornea, Temistocle J Bastachb Simeonă Marconch ROMANÜLÜ 26 IANUARIÜ 1875 Alesandru Moruzi, Nicolae Horozoff, Barbu Vlădoianu, Dimitrie Ghermani, P. Milie, A. Tulcanu, A. S. Zerlenti, G. Antache, Lambrino, Ștefană Ioanidi, Beșteliță, A. Polișu Micșiunescu, V. Ghika, Z. Dumitrescu, Dobre Nicolaă. Câtii despre ceilalți cari vorü mai fi votatu acésta moțiune, nu se potü cunosce, deorece votul s’a facutu prin dare din mâni. ADUNAREA DEPUTATILORU Ședința de Sâmbătă, 25 Ianuarie, 1875. Supt președința d-lui Chr. Tell, ședința se deschide la ora 1 p. m. prin formalitățile cotidiane și cu 83 deputați presinți la apelură nominale. Președintele arătă că d-la B. Vladoianu a trimisă, supt formă de petițiune, întâmpinările făcute la raportul comisiunii de anchetă. Consultă dére pe cameră în acesta privință. D. Plaianu arătă că raportul ă s'a presintată d’untiană, și până az i era destulă timpă d’a se presinta asemenea întâmpinări, era nu ar fi, cândă nu e timpă să se trămită comisiunii de anchetă. Ș’apoi cestiunea s’a discutată ieri și s’a otărîtă procederea ce se va urma. Revenindă din noă asupra’i, ară fi ca adunarea să se învêrtesca într’ună cercă vițiosă. D. G. Brătianu stabilesce că, déca pân’aci venină asemenea întâmpinări, se anesaă la dosarul chestiunii. Pen’acum, în orice ocasiune, are s’aă respinsă plângerile ce s’aă făcută de particulari în contra unui proiectă sau unei măsuri? Deca uă hârtiă de disculpare se presinta a fi, are s’o respingemă? Ară fi să procedere cu totulă nouă, pe cândă parlamentarismul nu ’să inaugurămă noi pe malură Dâmbovițaî, ci de multă a fostă stabilită pe malurile Senei și Tamisei. Pentru a nu se zice că e uă persecutare, pentru că a’i întâmpinările se presinta pe cale regulată, de a cere camerei, ca cestiune de dreptate, a se da citire și a se ține sema de acele observări. D. Argintoianu combate argumentele d-lui G. Brătianu, căci aci nu suntă membrii ai consiliului comunale cari se apără, ei deputați carii discută. Cei puși în cestiune potă da lămuriri, potă susțină actele consiliului, ori nu să se apere, căci nu suntă în facia judecătorilor de instrucțiune. Altminterea, trebuie să se chiame și membrii altor consilie, citați în raportă, darö carii nu suntă deputați. D. G. Manu aminteșee că biroul introdusese procederea d’a nu primi petițiunile formulate ’n termeni injurioși pentru cameră. Da ce dorit ar fi birou să derogă de la acestă procedere, primindă nesce întâmpinări necuviinciose, în termeni insultători cum e pamfletură publicată fără vr’uă suptsemnătura încă de la aparițiunea raportului? Președintele arată că n’a citită acea broșiura ca se véi adéca e ’n termeni injurioși. D’arü fi citit-o și d’ară fi constatată că e ’n asemenea termeni, de ficură c’ară fi respins-o. Déjü, âncă vă dată, n’a citit-o , i-a presintat-o d-lü B. Vlădoianu ca petițiune și d-sea a consultată camera. D. G. Manu se declară satisfăcută pe lămuririle președintelui. Însă, chiar admițându că acele ’ntâmpinări se voră fi modificată in părțile sale necuviinciase, petițiunea nu se póte trimite comisiunii parlamentare cu scop de a se suspende desbaterea anchetei. Desbaterea se va urma, era raportorele comisiunii—luândü cunostințe de fapte—va da lămuririle necesarie. Deca ânsă petițiunea va fi menținuta în termenii necuviincioși pe cari ’i cunosce, necuviincioși pentru anchetă și atingători de demnitatea camerei, atunci rogă pe cameră se’i primesca demisiunea atata din acesta anchetă, déra și din cea-l-alta pentru denunțările d-lui Tell. Nici ună deputată nu póte admite ca atunci, cându i-se da greua sarcină d’a face uă anchetă cu tóta consecința, seriozitatea și moralitatea, ea recompensă să primescă insulte și denigrări din partea acelora pe cari i-a anchetată. D. C. Valery susține că ancheta a lucrată cu ușiele închise, făr’a cere vr’uă lămurire , prin urmare e dreptă a se asculta apărarea celoră încriminați, celă puțină, de nu ca apărare, ca informări, ca îndreptări de fapte. Numai astăfelă camera se va pronunța ’n cunoscință de causă și nu va comite erorile comisiunii. D. G. Vernescu relevă declarațiunea președintelui că n’a citită petițiunea. Daca biroulă n’a citită-o, ea nici nu se póte considera ca venită. Pentru ca camera se seie ce se facă cu petițiunea, trebuie ca mai ântâiă s’o citescá biroulă și se’iespuie conținutulă în resumată. Dérü ce e acea petițiune? E ceva noă? Nici-de-cum. Circulă d’mă ană și mulți aă citită-o. Ceva mai multă: acea petițiune s’a produsă ieri și camera aotorită se nu se citască. Ancheta n’a lucrată cu ușiele închise, cum s’a z isă: ea a lucrată cu toți impiegații superiori ai comunei, ânsă numai după dosare, căci acolo suntă faptele, far’a avé nevoiă de esplicârile personelor. S’a luată consiliele trecute de mulți ani în urmă. Informările, esplicârile se daă la judele de instrucțiune, ora nu camerei. Nici raportorului nu se póte trimite petițiunea-broșiura, căci mai ântâiă trebuie s’o cerceteze comisiunea, fiindd-că suntă fapte constatate ’n timpă de două luni, cari nu se potă dărîma lesne. Prin procederea ce se propune a i se tinde a se amâna cestiunea, deși e mereu amânată d’măană. Consecința ară fi se espire mandatură camerei făr’a se fi putută cerceta faptele. Atunci s’ară confirma că în adevără suntă culpabili cei ce propună amânarea, cei ce zădărnicescă lucrările camerei. Din momentulă ânsă cândă se va acorda raportorului dreptul d’a cerceta singură acele întâmpinări, că unu să nu mai facă parte din comisiune și nu mai răspundă ca membru al ă iei. Déru vreți s’o trimiteți totă comisiunii? El bine, deși lucrarea va fi grea, o vomă lua asupra-ne, vomă cerceta din noă și vomă vede daca au vr’vă dreptate aceia carii suntă interesați de a zădărnici lucrările camerei. Președintele își justifică conduita, căci biroul a procedată forte ’n regulă. D. R. Vlădoianu retracteza din întâmpinările presintate orice termini necuviincioși, deși nu crede să fie asemenea espresiuni. Din contra, espresiunile din raportă suntă cu multă mai insultatóre pentru fosta comună. Róga dorit pe cameră a asculta nu apărarea, ci esplicârile, întâmpinările foștilor membrii, căci — deși s’au cercetată dosarele — totuși să rămasă dosare necercetate, din cele ce erau la curtea de compturi. Ancheta a ascultată numai scrisorile anonime ale paraponișiților în contra comunei, căci, într’ună orașiu de 200.000 locuitori, nu se putea da la toți funcțiuni ori contracte de ’ntreprindere. Încă vă dată, ruga pe cameră se permită foștilor consilieri a se apăra, căci acestă dreptă e recunoscută chiarü ’n Asia. Președintele. Acum, când petițiunea se pote considera ’n termini cuviincioși, consultă camera ce voiesce se facă cu petițiunea? Se se citescă ’n cameră, să se trimită comisiunii de anchetă, sau comisiunii de petițiuni ? D. Aslanu N. Ceauru propune ca adunarea—In considerare că ancheta parlamentară e incompletă—se trimită comisiunii întămpinările produse, ca punctă cu punctă se -și completeze raportul și lucrările. ^Altminterea nu va fi delocă posibil e ca adunarea să se pronunțe n cunoșcință de causă. Se va mai amâna cercetarea cestiunii, ânsă acesta puțină importă și, ceaa ce e principală, e ca camera se ’și dea verdictulu in cunoscință de causă. Pentru că dérü e vorba de onorea omenilorü, pentru că ancheta nu e completă 'a sensul ă acesta că nu poaede etanță neonoare prini ca« sa combată acele întâmpinări, căci comisiunea nu se póte pretinde infalibile și s’a putută ivi și fapte pe cari ea le-a omisă, pentru că camera nu s’a dată cu mânele și cu capulă legată în mânele comisiunii; pentru aceste motive rogă pe deputați a decide trimiterea întâmpinărilor la comisiunea de anchetă spre a le cerceta. D. P.P. Carpp nu înțelege pe d. Aslană. Capitala unei țări e reă administrată, camera se ’ngrijesce și numeșce uă comisiune parlamentară compusă din ómenii cei mai competing. Comisiunea lucreza două luni și ’și presintă raportul ă. Ei bine, orice s’arăm ’n urmă, lucrarea nu e mai puțină adevărată că trebuie considerată ca sfirșită. Cum dorü, printr’uă petițiune, se pute amâna acelă raportă ? Cum, printr’uă petițiune venită ’n ultimulă momentă, se se spune că ancheta nu e completă și lucrarea se se amâne? Recunoscă cavernă de la strămoșii nostrii Romani finețea procederii. Deja, în cestiunea de faciă, e vorba de moralitate, e vorba și de prestigiul camerei. Camera nu póte suferi ca ancheta sea se se anule, și admițândă un asemenea sistemă, atunci chiar pentru prestigiul camerei se nu mai numiți nici-vă dată asemenea anchete. D. Mich. Cornea susține că e uă cestiune de dreptate din partea adunării d’a asculta și apărarea celoră încriminați, d’a cunosce întâmpinările făcute de dânșii, astăfelă încâtă se modifice raportul în unele părți. Daca unele dosare nu s’aă cercetată, déca unele fapte s’aă omisă, unde e răulă d’a se completa lucrarea ? Deca de exemplu ancheta va spune că din cutare dosară nu se vede întrebuințarea unei sume și ’ntâmpinările vor spune că se vede din cutare dosară necercetată, ce va oțărî camera ? Căci, în totă casulă, camera trebuie se ieagăotărîre. Se crede că cestiunea se va amâna ad calendas graecas ? Pentru ce case acesta suspiciune, cândă unii nu potă judeca și alții a se apăra? De ce acesta inesplicabilă pripă ? Raportorele d. I. Codrescu respunde d-lui B. Vladoianu că raportul nu conține nici ună cuvântă injuriosă la adresa cuiva. Câtă despre facerea lui, e opera comisiunii, căci d-sea n’a adausă nici ună cuvântă fără cunoscința și consimțimântulă tutoră membriloră. D. Cornea susține că se cere să cercetare ’n pripă. Déra pripelá e cândă d’ună ană raportulă stă depusă far’a se fi presintată vr’uâ întâmpinare? Și din partea cui e ua tactică, când il petițiunea să presinte tocmai aȘl, cu scopă d’a se amâna cestiunea ? Discusiunea se nchide. D. Astană propune ca adunarea să treca la ordinea jilei după ce va trimite comisiunii de anchetă întâmpinările presintate prin petițiune și amânândă dezbaterea raportului până comisiunea ’și va completa lucrarea. Se pune la votă propunerea d’a se citi petițiunea ’n cameră și se respinge. Se pune la votă propunerea de amânare și se respinge prin Bile albe pentru 16 £ Bile negre contra 78 Primul-ministru citesce mesagrele prin cari se nainteza urmatórele proiecte: bugetul pe 1875 ală casei sf. Spiridon din Iași, proiectulă pentru convențiunea telegrafică cu societatea acționariorU caieiorii ferate române, pentru noul taxe comunale ’n Giurgiu, asemenea pentru noul taxe ’n Huși, în fine pentru adausulă taxei la vadra de vina în orașiului Botoșiani. D. Apostolonu intreba pe ministrul de interne ideca scie că unii aginți administrativi, în complicitate cu prefectură de Putna, făcu specule cu grâă și moșii luate ’n arenda; 2) deca ministrulu de lucrări publice cunosce ce reguleză presidată la distribuirea zileloră pentru lucrarea și o seleioră, căci suntă drumuri judeciene începute și părăsite mai în urmă la aceiași judeciă: cu ce planuri se făcuseră și ce s’aă făcută acele planuri; 3) se espuce ministrul justiției pentru ce s’a suspendată acțiunea procurorului generale ală curții din Focșiani pornită ’n contra prefectului Nicolaide?