Romanulu, februarie 1875 (Anul 19)

1875-02-21

SERVICIULU TELEGRAFICII ALU «ROMANULUI». Buda Pesta, 3 Martie.—Noule cabinet, presintându-se a fi în ambele camere, președintele consiliului și-a desvoltat programa ^icendo c’a reeșitîi a face să intre în ministerie ómeni din cele două partite, alți cărorft concursă lasă b8 se spere că legislatura va funcționa de aci înainte cu prosperitate. Senyey și Lougay declară că voiesc să aibă u atitudine independintă. Vineri se va alege președintele camerei. Paris, 3 Martie.—D. Rußet, înainte d'a forma cabinetul, cere timpă a se gândi. Berlin, 3 Martie. — Guvernulu prusiana are intențiunea d’a restabili placetulü ș’a suprime bula de salute animarum, aceste măsuri ar ave de consecință suprimarea dotațiunilor episcopatelor prusiane. miirupii cii nlll Mdisil, 20 faurarc. 4 MARTIȘORU. Dărîmarea halei din Bucurescî, — supt greutatea zăpadiei, adică constructorii iei, supt abusuri de miliónele ce-a costată, țiremă noi—și scirea sosită astăzi despre amenințarea de decimare și a halei din Iași, după atăte alte complicațiuni și mai grave aduse de concesionarii străini, ne întorce cu gândul spre acelă trecută încă atâtă de apropiată. In câtă nici astâțji nu suntemă eșiți din umbra lui, spre acelă trecută când se susținea că Românii nu suntă capabili de întreprinderi serioase,că nu potă prin ei singuri să fundeze nici una din acele instituțiuni cari au făcută prosperitatea economică a altor state. Acesta rătăcită ideia, inspirată de aceiaa cari aveau intere să să ne convingă de neputința noistră, pentru ca să ne esploateze mai cu siguranță, a fostă desmințită prin numeróse fapte, cari aă dovedită penă la evidență că nu ne lipsesce capacitatea pentru orice voimă se intreprindemă. Un exemplu strălucită despre acesta ni l-a dată societatea de asigurare Dacia care, fundată numai de Români, abia își începu operațiunile, și printr’uă administrațiune capabilă, prinfer’ua conducere dibacia, spulberă tóte acele numerose societăți străine de asigurare cari împănaseră țara, fugăndă din averea iei, spre a înavuți instituțiunile din atravuötate ale căroră agenții erau. Mai în urmă uă instituțiune de cea mai mare însemnătate economică, instituțiunea creditului fonciară, pe care o vănaă prin atâtea curse speculanții străini, se fundă de către îașiși proprietarii români și, în scurtură timpă de cândă a începută operațiunile săle, o dată resultatele cele mai strălucite. Scrisurile fondate numără astăzi printre efectele publice cele mai sigure și schimbarea loră în numerariă se operăză cu cea mai mare înlesnire, atâtă suntă de căutate și pe piada nostra și pe cele străine. Decisiunea de a-și construi ună locală specială, după cum făcură Financiara și Casa de depuneri, este încă oă probă despre prosperitatea acestei instituțiuni române, atâtă de tânără și deja atâtă de puternică. Nu de multă în fine, la primirea oficială a unei linii ferate concedată unui Română, s’a constatată că acea linie s'a construită in condițiuni mai bune decâtă tote cele-lalte linii concedate companielor străine, deși că măipreță multă mai scăzută și cu condițiuni In ginere cu neasemănire mai avanfcagióse pentru Itatiju Este dórit necontestabilă că nu numai în lucrările ce intreprindemă nu suntemă inferiori străinilor!), dérü că din contra, ceaa ce lucrămă noi este făcută în modă multă mai seriosă și mai consciințiasă. Acesta este naturală, căci întreprinzătorală română nu numai că ține lucrarea de la prima mână, pe cândă speculanții străini o facă se treca din samsară în samsari, cari pe rândă toți trebuie se câștige, concesionară, constructoră principală, supra-constructoră și suptsupt-constructoră, demâncă simțimintele și interesele ce ’lü legii, de societatea română Hű índemna a face uă lucrare câtă mai bună, ca se rămâne ca ună atestată, care se ’i atragă stima concetățenilor, pe d’uă parte și ’ncrederea care se’i înlesnăscă alte afaceri pe de alta. Dovadi despre deosebirea dintre lucrarea întreprinătorilor români și acoloră străini, cari nu urmărescă de câtă singurulă scapă de-a câștiga câtă se pate mai multă, cu orice preță, avemă căiele ferate, construite de societăți străine, și cari rădică pe fiecare și cele mai legitime recriminări. Dovada este hala cea mare, a cărei soliditate n’a putută se rasiste nici la grămădirea câtorăva palme de zăpadă. Oriunde ne întorcemű privirile și intermmă uă lucrare datorită unul străină, vedemă că tóto portă sigiliulă provisoriului, cum a fostă și șederea acelor străini în țărâ. Capacitatea dare, în ori-ce lucrări voiniti se intreprindemă, nu ni se póte contesta. Pe lingă acesta atestată dobândită, și pe care nimeni nu ni la mai póte nega, ne vine astăzi încă uă nouă putere intru ajutoră: deprinderea de-a ușa de acea prigină care a realizată în alte țări minunile industriei omenesce, spiritulă asociațiunii, se desvolta și la noi din <ji în a ji pe oă scară întinsă. Amă începută se înțelegemă că numai prin puterea magică a asociațiunii putemă se luptămă contra tendințelor, cotropitore ale strâiniloră. Una din simptomele cele mai fericite In acesta privire, simptomă care întăreșce credința nostra in viitor al acestei țări, este că tóte nuanțele politice au începută să -și dea mâna cu sinceritate pe fărămură economică, și în acesta asociate de idei se escludă neînțelegerile cari le despartă pe fărămură politică. Astă-fală anunciămă, cu un adevărată fericire, că omenii noștril cei mai însemnați din tote nuanțele politice, toți omenii de greutate prin capitalul- soră morală și materială sau întrunită întru o mare societate și și-aă asociată și pe celă mai cunoscută constructorii română de căi ferate, spre a lua construirea și esploatarea liniei ferate București-Predelu. Amă mai spusă chiară ieri că societatea austriacă Staats-Bahn, susținută din tóte puterile de guvernar de la Viena și mai cu semn de celă de la Pesta, voiesce cu orice preță se puie mâna pe linia Predela- Ploiesci, spre a îndrepta astafele, cu însutită folosă pentru Austro-Ungaria, acea greșala pe care o deplânge însuși impăratulă Austriei in convorbirea mea cu principele Sapieha. Peângă urmărirea acestui scopă capitală, guvernul de la Pesta mai este apoi interesată și din altă punctă de vedere a face ca societatea Staats- Bahn se dobândescă linia de funcțiune proiectată. Acestă guvernă, ținută în popunarü, din causa miseriei enanceloră unguresc!, de casele de bancă cu cari este legată Staats-Bahn, este nevoită să procure acesteia uă compensare și ună milsioed de îndreptare pentru cele douăzeci de milione de fiorini ce se permit pe liniele de estă din Ungaria. Suntemă deja amenințați ca, supt loviturele acestora îndouite și mari interese, se cădemă din nou în ghiarele celor mai periculoși concesionari străini. In fada acestei amenințări, inaposanta asociațiune a celor mai însemnați bărbați ai României seamnă caracteră și mai înaltă: ea ne amintesce acelă faptă care a fostă totodeuna secretulă mântuirii nóstre, acelă instinctă patriotică care ne a făcută totu-de-una se ne apropiămă unii de alții în momente grele, uitândă orice disidințe politice, spre a trece pericululă. Miserămă instincta, fiindă-că văi jurămă uneori pe unii Români supuindu-se acestei mișcări interne, chiară fără se aibă conșciința periculului, ba chiară negându’i posibilitatea. N'avemă nevoiă se mai spunemă cu câtă ardere urămă deplină reeșită acestei românesci asociațiuni, căci este destulă să 'și aducă cine va aminte de stăruința cu care combaturămă acasta funcțiune, pentru ca se înțelegă că nu mai vedemă decâtă în succesul asociațîunii românesci ună remedid posibilă la parte din nefastele efecte ale acestei juncțiuni. Numai incăpândă acesta liniă de juncțiune în uzinele unoră buni Români, se póte înlătura acelă peliculă politică, care resultă din convorbirea dintre împăratul Austriei cu principele Sapieha, și se va cruța în parte și principala nostra liniă, Vârciorova- Brăila, de perderile imense pe cari uă societate străină i-le va causa, daca va dispune de linia Predată- Ploiescu. Acum vine întrebarea: ce va face guvernulă? Remâne-va singură între Români, singură chiară contra unora din cei mai de căpeteniâ membrii ai partitei care o să susține? Pune-se-va fără sfiialá, pe fac să sau pe supt mână, alături cu societatea austriacă Staats- Bahn contra celor mai vitale interese ale României? Lucrulă ni-se pare anevoia, de nu peste putință. Este apoi eronată, chiară din punctul de vedere ală interesului egoistă și antipatriotică, ideia că se póte dobândi susținerea străinilor, acordămdu-le astăfelă de concesiuni, faptul, asociațiunii de care ne felicitamă assă și probezi! vă dată mai multă că România nu este dispusă a sta în nemișcare, pe cândă i se înfige cuțitulă în gâtă; ea s’a luptată cu bărbăția și contra concesiuniloră Godillot, și contra concesiunilor prusiane, și contra oricăroră tendințe de asemeni spolierî, cari isbină și în interesele iei politice și in interesele iei economice; de aci a resultată complicațiuni internaționale, de cari guvernulă mai nainte de toția avută a suferi; și acum cândă ne araă deprinsă atâtă de bine la acésta luptă, care este uă manifestare a vitalității nóstre naționale, dificultățile ce le va întâmpina guvernul, în cozuri analoge voră fi multă mai mari, și in loc d’a'și atrage bună-voința străiniloră, va fi țelulă de cari se voră isbi tóte nemulțămirile, tóte atacurile foră contra nóstru. Am fi spus-o de multă; să nu mai dămă concesiuni străiniloră , căci ne stricămă cu dânșii. Neamă felicitată că Ingestiunea căreloră ferate n’a fostă vorba de uă concesiune fraipcesă , căci ne-amă fi stricată chiară cu națiunea careia ’i datorimă mai multă recunoscință. Ca să rămânemit derit buni amici cu străinii, și mai cu semn cu vecinii, să nu le dămă concesiuni la noi în țară. Convingise vă dată și guvernulă actuală de acestă adevără. Să ne facemă lucrările noi Românii intre noi, căci, în ori ce casă, parvenimă mai lesne a ne înțelege, pe două parte necomptândă ca concesionarii străini pe susținerea puterniceloră fară guverne, era pe de alta mișcați de interesulă țărei, care este și ală nostru, ne facemă concesiuni reciproce, și orice neînțelegeri se termină spre mulțămnirea tuturoră. Tocmai aci e locală se ifieemă câteva cuvinte: despre dărîmata hală ce ne-a făcută d. Godillot, și pe care amă plătită o îndouită sau întreită mai scumpă în proporțiune decâtă cele mai splendide lucrări de asemene natură în Occidente. D. Berthon ne trimite în acesta privire nesce întâmpinări pe cari le reproducemă mai la vale, și a căroră esență este : Hala a ^căzută nu fiindă că materialul întrebuințată a fostă în parte de prosta calitate, nu fiindăcă a fostă la parte răsturnată, cu numeróse „vicuri de construcțiune“, nu, în fine, din cauză că bucățele construcțiunii erau în genere slabe, ca se coste mai puținti pe d. Godilleff, ca se cruțe prețul a câtora-va sutimi de mii de kilograme de ruclă, ci fiindă că a ninsă pe acoperémentul halei. Admirabilă protestă! Asia dorit, noi amă dată sume nebune pentru ca să ni se construiasca uă hală, pe care nu trebuie să niagă de câtă maximum 25 de centimetre de zăpadă, spre care nu trebuie să sufle mă vântă de câtă de maximum atâte khilometre pe oră, care nu trebuie să fie la mă gură de câtă maximum atâte grade etc. Trebuia dorit ca onorabila primărie să fi dată represintantelui dlui Godillot alte câteva zecimi de milione, ca să facă o nouă construcțiune, in care să adapostescă hala, ca ună orologiă supt ună globă de sticlă, deorece nici zăpada nu se póte opri de a trece peste maximum de 25 centimetre fișată de onorabila și nepărtinitorea comisiune, nu vântului de a sufla pre tare, nici gerulă de a fi pre mare. E că ce felu de lucrări ne facă concesionarii străini. Ei ne pună să plătimă prețuri fabulase, și apoi, daca lucrarea loră se dovedesce rea și neconsciințiosă esecutatâ, ne răspundă cu uă nesimțire estraordinară. Apoi noi suntemă de vină deua iu țara dumnevastra cade mai multă de 2.) centimetre de zăpadă? Déjit pentru cine a fostă făcută aceata lucrare: pentru Biblia, pentru Grecia, pentru Egiptul, ori pentru România? Ore nici atâta stiință geografică n’are d. Godillot și represintantului sale, încâtă nu saiă că România este în România, era nu in Egiptă, și că în România cade în tote iernele mai multă de 25 centimetre de zăpadă? Ce <sioe óre d. primară despre acestă modă de a vede ală represintantelui d-lui Godillot ? Se asigură că ar fi totă atâtă de surprinsă ca și noi, și că în consecință a numită uă nouă comisiune, care se speră că nu va merge, după cum Alegătorul, liberii de astăzi, se dejuneze splendidă la represintantulu d-lui Godillot mai nainte de-a face cercetarea la rada locului. Oă telegramă, primită din Pitescu, ne denundă că mai mulți agenți administrativi și unii chiar judiciari, din acelă orașiă, au comisă nesce nelegiuiri de cea mai mare gravitate, pe cari le a constatată ânsuși de procurore generale. Vomă reveni asupra loră. Țara și tromisot facist cu alegerile viitore. Lupta alegătoriloră colegiului ântâiă din Muscelă, pentru a trimite pe d. Nicolae Fleva se ocupe loculă lăsată vacantă în Cameră de multă regretatură Ștefană Golescu, n’a fostă de câtă ună omagiu datorită memoriei marelui cetățănă, fostulă soră represintante, căci alegătorii Muscelului scriu pre bine că ’n Camera espirandă nu mai rămânea nimică de făcută alesului soră. In adevără, nu în ultimele momente ale vieții sale Camera și-ară fi putută schimba atitudinea. Ea va muri precum a trăită, cu atâtă mai cu semn că primul-ministru a asigurată în plină ședință pe deputații sei că, de voră stărui până a fine a da din mâni la vocea sea, în alegerile viitore îi va face se renască ca nescetenici din cenușia consciinței loră, tată prin farmecul toiagului căruia datorescă a loră viața politică de represintanți ai guvernului în Camera actuala. însemnătatea alegerii de la Muscelü i-a dată-o Camera prin procederea sea refusândă d’a o pune în vottt, și trimițândă-o în cercetarea unei comisiuni numită ad-hoc, la finele sesiunii ș’ală legislature!, fără a admite măcară urgința, membrii majorității, temându-se de vre-uă slăbiciune din partea unora dintre dânșii, pare o’năvoită se <jică: noi nu putemă vota de câtă pe semenii noștrii, și cei liberă aleși nu suntă semeni cu noi. — Primirea francă și neparticizare făcută alegerii d-lui Fleva, cu voturile de satisfacere pentru esplicările d-loră Mavrogheui și de Herz, și de încredere în ministeriă pentru că avea procede în alegerile viitore, totă cum a procedată în alegerile trecute, aă pusă sigiliură tutoră minunetară ,cu cari s’a ilustrată Camera și de cari o pomeni multă timpă bieta România, au devenită testamentulă politică ală acestei Camere estra-parlamentare. Déju se sfirșimă cu Camera care se sfîrșiasce. Intaresulă ce oferiră până aci Româniloră desbaterile și voturile iei, sau mai bine temerile d’uâ nouă lovitură în drepturile și ’n averea loră ce le inspira fîăcare votă al ă iei se micșiorază pe totuliua cu firulă vieței sale; acele temeri incepă a face locă speranțeloră ce daă nouele alegeri cari ss apropia. Acum, ceaa ce absorbe atențiunea publică sunt ă cele ce se petrecă, nu la Cameră, ci afară din Cameră. D’aci nainte teatrală acțiunii ómenilorü politici si sârgesce, devine țara Intrega. Fiecare judeciă are se’și rădice tribuna sea. Pretutindeni, prin propaganda scrisă și orală, cetățenii să se se lumineze și se se stimuleze unii pa alții, să se se pregütésea pentru țiua cea mare, cândă țera va fi chiămată a’șî esersa suveranitatea sea prin vocea alegătorilor; alegătorii derü aă dreptulă și datoria, suntă toți ținuți solidarmente se resistă din tote puterile lor, oricărei ingerințe directe sau indirecte a guvernului în alegeri; căci