Romanulu, februarie 1875 (Anul 19)

1875-02-14

SERVICIULU TELEGRAFICII ALU «ROMANULUI». 1 ® Versailles, 25 Februarie­.—Adunarea a adoptată proiectulu de lege pentru Senat, cu 448 voturi în contra 24.1 și­ a trecută la a treia deliberare asupra organisării pu­­terilor­ publice. Propunerea estremei drepte, ca nici unu membru din familiele cari au­ guvernată Francia se nu potă fi numită președinte ală Republicii, a fostă respinsă cu 543 voturi în contra 43. Buda­ Pesta, 24 Februarie. — Baronulă Bela Wenkheim, însărcinată se formeze noulă cabinetă, va continua negocierile cu centrală stângă în privința fusiunii cu acesta partită. BUCURESCI, g FAURARUI Afacerea Offenheim-Mavrogheni- Herz, care sa desbate încă ’naintea curții criminale din Viena s’a resol­­vat­ deja în doua rânduri nain­­tea Camerei din Bucuresci, prejude­­cându-se chiar­ decisiunea juraților­ vienezi, de­ore­ce ușorulă cu cons­­ecința și cu onorea d. Carp, a decla­rații că nu numai d. Mavrogheni, dorit și d. Offenheim este persona cea mai onorabile și numai din persecu­­țiune de partide a ajunsă pe banca acuzaților d. Vomă vedea decă paci­ficate rulă marelor­ puteri, care a lu­ată acum rolul­ de mare justițiară ală Europei, va fi mai fericită în­­ 1874 de­câtă a fostă în 1870 , seu decà din contra, după cum resbelulă celă mai crâncenă a urmată aab­u­­zärilor, că nălțămită puternici d-sele int­rveniri „doua mari națiuni gata a se sfâșia4*, s’aă îmbrăcia șiază, ase­mene uă condamnare făra cruțare va urma verdictului de achitare, dată acum de același interesant personagii). Amintirâmă acesta mică incident!­, dintre atâte altele totă atâtă de sem­nificative, ea se facema să se observe că majoritatea actuale a adusă în a­­cesta gravă cestiune pe lîngâ scan­­dală, și ridicolulă, împreună cu uă ne­­calificabile ușiurință și nesocotință. Și ducă ușiurința și nesocotința sunt­ singurele scuze ce s’ar­ pute găsi multora din membrii majoritâ­­ții, căci a admite că am ratificată toți seriosă și în cunoscință de causă, de­și indirectă, coruperea, mituirea, prădarea averii statului, ară fi a ad­­ar­mite atățî complici ai acestor­ tur­pitudini. Pentru acestă cuvântă, a arâta u­­șiurința și nesocotința procederilor­ majoritâții, este a pleda singurele îm­prejurări ușiurătore ce se potă in­voca în favorea iei, și a pune astă­­felă decisiunile nenorocite pe sema tinereței vieții nóstre parlamentare și a falsificârilor di­nfruntate ce­a în­durată. Considerândă mai cu sema votulă dată asupra raportului d-lui Alesan­­dru B. Stirbey, când­ acestă raportă pe do­uă parte conține tote elemen­tele de a se convinge ori­cine de ests* 4n­tința actelor­ imorale, ieră pe de altă este că desfidere aruncată logicei și bu­nului simță, nu pute gasi în favorea unei părți celă puțină din majoritate, de­câtă cuvântulu evangelica : „iertá-le domne că nu se­ă ce facă.“ In adevară, amă arătată în nu­­marul­ nostru de Mercuri, că a pre­tinde că registrele regiei „nu puteau conține nici oă specificare în privirea întrebuințării celor­ 600.000 lei“ tre­cuți în aceleași registre ca „chiăltu­­ielele preliminare“, este scu­ră igno­ranță completă despre operațiunile și comptabilitatea societăților­ co­merciale, séü uă scamptării. Se ne întrebămă acum ce va su <ji ca „chiăltuieli preliminare“, și ce suntă „primii concesionari“, ai mo­nopolului, căci raportul­ anchetei parlamentare declară „netă și pre­cisă“, că suma de 600.000 lei este tre­cută în registrele regiei supt titlul­ de „chiăltuieli preliminare“ și apoi d. raportatură susține, negreșită pe con­­secința și onor­ea d-sele, că acest! 600.000 lei „au revenită primitorii concesionari. Preliminar : proe-limen, înainte de pragă, înainte de intrare. (Dicționa­­rul Ii). Acestă cuvântă, aplicată la ori­ce feță de acțiune n’are, în necazul ă lo­gicei d-lui raportatură, decâtăună sin­gură și același înțelesă : elă servesce totu-de­una a califica ună actă pe care cine­va îlă săvârșiască mai na­­inte de celă principală, la care țin­­teșce, și spre a putea ajunge la ac­­tulă principală. In negociările diplomatice, ca și in cele comerciale, uă cestiune scm uă „ehiăltuiala preliminarie“, însemneză uă cestiune care trebuie sâ se reguleze, sca uă ehiăltuiala care trebuie sâ se facă, mai nainte și spre a se putea a­­junge la închisiarea tratatului politică, sau la dobândirea convențiunii comer­ciale pentru care sa negociază. In casulă care ne ocupă, obiectulă negociăriloră, scopul­ principală era dobîndirea monopolului; deci, „chiel­­tuielele preliminarie“, nu s’aă putută face de câtă mai nainte de dobândirea monopolului, și spre a se putea ajunge la dobândirea lui. Acesta și absolută numai acesta însemneza titlul­ de „chiăltuieli pre­liminarie“, fapt care s’aă înscrisă cei 600.000 lei. Majoritatea anchetei parlamentare, admițândă și susținândă că aceste chiăltuieli s’aă făcută după dobân­direa monopolului , ca recompensă celoră cari îlă dobândiseră, probeza, în casulă celă mai favorabile iei, că nu cunosce nici măcară valorea unoră cuvinte obicinuite, mai cu semn în desbaterile parlamentare, unde se până de atâte ori „cestiune preliminarie.“ Déju se va­­ fice: ce era nevoie se se facă „chieltuieli preliminare“ pen­tru dobândirea monopolului, când­ eră s’a luată la licitațiune? La acesta obiecțiune vomă res­­punde, că ceea ce trebuia „primi­­soră concesionari“ ca se se asigure de dobândirea monopolului, era a­­sigurarea preliminară de complicitatea ministrului, pentru ca după succesul­ la licitațiunea publică, se se potá jăfui consumatorii, după cum e sau jăfuită, se se putá da în consumațiune tutună de prosta calitate cu prețțumi esorbitante, după cum a s­a dată, se se put­ face din controlulă prevăzută în lege uă complicitate, după cumü sa făcută, și în fiine, mai presusă de tate, se sa puta nimici cultura indi­genă, după cum o s'a nimicită. Nesce concurenți asigurați prealabilă de a­­cesta complicitate, trebuiaă neapă­rată se dobândescä concesiunea, căci nici ună concurentă făcândă calcu­lele sale numai cu legea în mână, nu putea se lupte cu dânșii. Eca demii la ce aă servită acele „chi­ltuieli preliminarie.“ Sa stabilimă acumă cine suntă „primii concesionari, despre cari se face atâta vorbă, și asupra cărora raportul­ anchetei parlamentare cu­rețe tata afacerea. „Primii concesionari,“ o spune ân­­suși raportulă, este Banca României, represintată de d. Herz, și Banca Franco ungară, cari „în­­ ziua de 6 (18) Masă­ră închiăiată ună con­tractă formală“ s’aă presintată la licitațiune și aă luată concesiunea monopolului,­­ Cândă se­­ zice dera „primii concesionari,“ nu se înțelege nici Petru, nici Pavel, nici Stan, nici Bran, ci numai și numai Banca Ro­mâniei și cu Banca Franco-ungară. Vă­dată acesta stabilită într’ună modă infalibilă, căci actele licitațiunii precum și însuși raportul­ anchetei o atestă, să vedemă ce ne mai poves­­tesc e fenomenala lucrare parlamen­tară. Ea ne spune mai ântâiă că prin contractulă formală închiriată între primii concesionari numiți mai susü, „suma de 600.000 lei a fost­ pusă la disposițiunea d-lui Herz (unverreih­­nenbar)“ adică fără să aibă a da so­­cotelă de întrebuințarea iei. Și totă raportulă ne spune ime­diată că d. de Herz „n’a primită aces­­tă sumă pentru propriulă saă comptă, ci numai supt titlu de deposită, pentru a fi distribuită între primii con­cesionari, după convențiunile lo­r.“ Deci, inteligența și integra anchetă parlamentară admite, și „dobândesce convingerea“ că „primii concesionari au puși­ 600.000 lei la disposițiunea represintantului unuia din primii con­cesionari, spre a fi distribuiți între primii concesionari;“ sau cu alte cu­vinte : „Banca României împreună cu Banca Franco-ungară aă­pusă 600.000 la disposițiunea Bancei României (d. de Herz) spre a fi distribuiți între Banca României și Banca Franco-un­gară.“ E că admirabila logică, și neresistibi­­lele argumente după cari majoritatea anchetei parlamentare „a dobândită convingerea că nu existe cela mai mică indiciu ală vre­unui faptă de corup­­țiune, dorit că este vorba numai de m­ă profita regulată.“ Câtă trebuie sâ’și rî<să d. de Herz de acești membrii ai parlamentului, pe cari i-a putută juca cu nesoe astă­­feră de sforicele! A mai mișcată d-sea și altele, cari probeza câtă stimă și considerațiune­a ajunsă se aibă pentru inteligența și integritatea personelor, cu ore­care însemnătate oficiale, fie și luptă t­t­lută de membrii ai majoritâții. Și tóte aceste umilitare sforicele, majori­tatea anchetei n’a crezută că se în­­joțesce de-a le trece cu religiositate în raportă, și de ași modela „convin­gerea“ asupră-le. Astă­felă arata că aă găsită la Banca Românii chstanța „forte în re­gulă“ a d-lui de Herz că a primit cei 600.000 lei, și că „d. de Herz a pro­dusă uă declarațiune a Bancei Româ­niei, conținândă că acestă sumă a re­venită primilor„ concesionari“. Cine nu stie că d. de Herz este directorulă și represintantulă Băncei Române, și cine zice în acsta afa­cere d. de Herz, înțelege Banca Ro­mâniei, și vice-versa. Cu tote aceste, inteligenții autori ai raportului nu se sfiescă de a arâta, ca resultatü forte seriosă și convingâtoră dobândită de anchetă, că d-na de Herz le-a presintată că dhitanță totă a d-lui de Herz de primirea sumei, și că d. de Herz, spre ai convinge că acesta sumă a revenită primilor­ concesi­onari, „a produsă că declarațiune totă a d-lui de Herz“ care atestă a­­cesta! După ce înregistrarămă fenomena­lele constatări făcute de domnii mem­brii ai anchetei, se adaugemă ca ob­­servațiuni din parte­ne, câte­va în­trebări : Primii concesionari fiindă Banca României și Banca Franco-ungară, întrebămă : daci suma de 600.000 lei a fostă cu adevărată împărțită între acesti primi concesionari, care era necesitatea ca tot dânșii, prin contractă formală, s’o puia „la disposițiunea d-lui Herz (unverrechnenbar)* ? Dĕrü suma a cui era, din ce pungi eșia? Negreșită din pungele primilor­ concesionari. Spre a intra unde 1 totă in pungele primiloră concesionari? Ce logică, ce rațiune de a fi are faptulă că nesce­­meni de afaceri, mai nainte de a sa presinta la uă licitațiune, se scota din pungile loră și sâ repuie tobă în pungele loră, se scotă câte uă sumă óre­care din bo­­șunarulü stângă și s’o trecu în bo­­sunarulă dreptă, inscriindă acésta mișcare de nulă însemnătate într’ună contractă formală? Astă­ felă de lucrare ar fi póte demnă de nesce deținuți la Marcuța, iarü nude nesce banchieri,cari iau con­cesiuni de milióne. Membrii anel­tei afirmă din „con­vingere“, că suma de 600.000 lei­­ este „propulu regulată, beneficiulă le­gitimă ală primilor“ concesionari. Profită sau beneficiu pentru nesce persone cari iéa uă întreprindere, nu póte sâ esiste în nici ună casă de­câtă după luarea și esploatarea sau vinderea iei. Cândă n’ar fi absoluta­­mente asta, n’ar avea cine­va de­câtă se concepu ideia de-a lua­tă între­prindere, și imediată, mai nainte de-a o lua, profitulă se ’i cadă ca prin farmecă în pungă. Ei bine, serioșii membri ai anche­tei pretindă că întocmai astă­felă aă dobândiră primii concesionari „be­neficială soră legitimă“, de­ore­ce con­stată că înainte de a se lua concesiunea, „profitulă regulată“ de 600,000 lei a fostă pusă la disposițiunea d-lui de Herz. Se admitemă­insă că tóte aceste fenomene de logică n’au fostă în sta­re se descopte pe membrii anchetei asupra adevăratei intrebuințari a su­mei de 600,000 lei, cum si face âoșâ că chiară șiugubutură cuvântă de in­­verredinendar (fără obligațiune de a da cocotelă), că nici chiară refusulă d-lui de Herz de a produce vr’uă chitanță de la cei cari s’aă împărtășită din suma de 600,000 lei, n’a sdruncinată „convingerea dumnelor, că lipsesce celă mai mică indiciu de corupțiune.“ Ore nici în facia acestora ineidiate, conșciința dumnelorü nu le-a pusă În­trebarea : De ce natură putea su­flă In­­trebuințarea la care era destinată oă sumă atâtă de însemnată, ca să trebuiască a se stipula a­num­e că celă ce o întrebuințază nu este datoră se dea socotela ? Daca în adevéra acestfi sumă represinta vre „mnă profită legi*­timă,“ apoi cine nu dă chitanță pen­tru primirea profitului s­ă legitimă ? In facia cuvântului de inverred­* newbar cumü nu și-afi adună a* minte domnii membrii ai anchetei de famesa epistolă a d-lui de Herz că­tre d. Offenheim, în care dândă semii acestuia de cine a coruptă și de cine mai are a corupe, îi spunea se certi­fice bancei că nu pate sa fie responsa­bilă da sumele ce i s’aă încredințată, de óre­ce aceia cari s’aă împărtășită dintr’ânsele potă se mi voiescá sa dea chitanțe, și nu le póte pretinde ? Cumü de nu și-am adusă asemene aminte de declararea d-lui Offenheim, naintea curiei din Viena, că prin sume­le despre cari e vorba „s’aăasi curată afacerii mai mulți ómeni influinți din România?“ In fine, în facia respunsului d-lui de Herz de-a produce vr’uă chitan­ță, cum­ nu le-a <fla consciința. Daca suma suspectă s’a împărțită în adevară între „primii concesionari“, apoi în registrele Bâneei României trebuie să se gasesca trecută partea pe care a luat-o ea ca prim concesio­nară : sâ ne uită mă derü în registrele iei. Dacă nici atâta nu le-a spusă con­sciința, apoi de bună semn a în­cetată de-a le vorbi, numai astă­felă se explică pate cum­, după ce mem­brii anchetei adunară cele mai gra­ve și mai temeinice indicie ale fap­­telor­ de corupere, conchiseră toc­mai din contra, că am „dobândită convingerea că nu existe celă mai mică indiciă ală vre­unui faptă de coru­pere.“ Convingerea ce amă dobândit-o la rândul nostru, este că însuși raportul­ d-lui Al. Stirbey, e celă mai gravă indi­ciă că membrii anchetei cunosceau fórte bine faptele de corupere, dorü că nă voită cu ori­ce preță să le ocrotască și sâ le legitimeze. Serioșitatea acestui indiciu se va vede pe deplină, cândă vomă examina și afacerea celor­ 200.000 lei de la întreprinderea spirtuaselorü. țîiarele de peste Carpați anune în că ’n loculă fostului episcopă de Aradă, Miron, alesă mitropolită , s’a alesă Mețianu cu 43 voturi din 55 votanți. Cele­l­alte voturi au fostă astă­felă exprimate : 10 bilete albe și 1 votă dată lui Popea. Judecarea recursului d-lui Guțu An­­tonescu din Ploiesci, despre care amă vorbitu în numarul­ de la 11, s’a a­­mânată de înalta curte de casațiune pentru ziua de 17 Martie, după ce­­rerea telegrafică a recurentului, care n’a putut­ veni din causa întreru­perii comunicațiunii oră.

Next