Romanulu, februarie 1875 (Anul 19)

1875-02-23

SERVICIULU TELEGRAFICII ALE «ROMANULUI». Viena, 6 Martin.—Impăratul va pleca cu principele imperiale, îndată după Pasce, în Dalmația, va să întâmpine la Brindisi pe regele Italiei. Buda Pesta, 6 Martin.—Gyczy e aleșii președinte alü camerei. Berlin, 6 Martin.—Guvernul va interziși esportațiunea cerealelor în străinătate. Paris, 6 Martin.—Nimicit încă nu e sicura relativă la formarea noului cabinet. Londra, 6 Martin.—In camera comunelor, Sehmidth a propusă ună bilă, prin care cere să se anuleze uniunea Irlandei cu Englitera. nvirii Rvcr 22 faurarui. DUluil Bolil, 6 MARTIȘORU. Solrile din străinătate, cari incepu a ne sosi și prin șfiare, intereseza negreșită mai multă pe cititori, după uă atâtă de lungă întrerupere, de câtă totă ce le amü puté spune despre tevatarele nóstre interiore; de aceaa le și facemă astățiluă largă parte, fără se mai credemă că este trebuință se atragemü asupră-le atențiunea cititorilor. Timpul ă pare a se fi îndreptată definitivă, astăzi avemă prima <ji j frumósa. Poștia énsetată cu săniele ne sosesce, și se lucreza încă la restabilirea circulațiunii, după cum ne arătaarecari informațiuni ale Monitorului de astăzi. Totă din aceste informațiuni rezultă că partea de susă a României, și anume de la Romană în susă, a fost mai puțină bântuită de zăpezi: circulațiunea nu este întreruptă pe linia Iași-Sucava, pe când celelalte linii suntă încă nemețite. Lucrările de desfundare accostată deja sume fabulose, mai cu semn din causă că, lipsindă machine pentru acestă scopă, lucrarea se face mai tatu prin mii de lucrători, plătiți cu ziua. Acesta este încă una din urmările consciiați da eloră și onestelor, lucrări făcute de concesionarii străini: n’ară fi lucru de mirare ca acestă singură incidență, mică într’uă esploatare de 90 de ani, se ne coste vre-ună milionă trecută în chrăltuielele de esploatare, spre a plăti astă-felă mereă •^funesta și umilitarea prejudecată ce ne bântui atâtă timptă că noi Românii nu suntem capabili de marele întreprinderi ce se realisă prin îndouita putere a solinței și a asociațiunii. Ne permiteamă a face grabă celă puțină pentru astăzi cititoriloră de tevaturele nóstre interiore, cândă ace aflarămă una din cele mai mari, din cele mai grave prin consecințele ce póte sé aibă pentru România. Guvernulvoiesce să suprime art. 8 din legea licențeloră; acela prin A^care s’a sperată a se pune că stavilă acțiunii disolvatare a cârciumarilor. Evrei în comunele rurale, singurulă articulă care a făcută se trecu legea licențeloră, atrăgândă în favore ș i pe toți deputații de peste Milcovă. Acestă supunere a guvernului țnisă ală României la cererile Evreilor, tocmai atunci când ei cuteză se arunce din Bucovina celă mai mare ultragiă națiunii române, nu este uă simplă bănuială, ună svonă, ci ună proiectă de lege în tota forma, presintată Camerei și discutată în secțiunile iei. Acesta nouă probă că guvernulă actuală nu este de câtă uă unealtă in mânele guvernelor din Viena și Pesta, cari și ele nu suntă în unele cestiuni de câtă uă unealtă în mâna Evreiloră, se dă apoi într’ună modă care caracterisă simțimintele ce o dicteza. Guvernul nu vine se propune d’a dreptul ără modificare a legii licențelor, ci, fupt protestă de-a schimba unele articule din legea poliției rurale, intercaleza în acestă proiectă de modificare ună articulă, care zice că „art. 8 din legea licențeloră se suprime“. Intr’una numără viitoră vomă reproduce proiectul ă și ’să vomă des^ bate; putemă spune casé chiară de astătji, că pe lingă desființarea art. 8 din legea licențeloră, care este singurul ă seu mobilă și principalul ă seă scapă, guvernul profită de ocasiune spre a altera totă printr’ânsulă într’ună modă însemnată și legea armării, fâcândă din milițian ună feră de vătașei la disposițiunea primariloră, adică la disposițiunea administrațiunii. Așia dorü pe lîngă reintroducerea de drepta a cârciumarilor Evrei prin sate,—căci de faptă administrațiunea îi mănține in cea mai mare parte și astăzi,—guvernul adoptă cu acesta ocasiune și procederea ne mai pomenită ca printr’ună proiectă de modificare a unei singure legi să se modifice de uă dată trei legi. Enso, după cum ne-amă fi acceptată de la orice Cameră română, fie ea adusă oricum, ni se asigură că în secțiuni catemarea guvernului a fost primită de către însăși majoritatea, daca nu tocmai după cum merită, dară celă puțină fără disposițiune de-a o vota. In urma acestor simptome, cari probaă că guvernulă atentase la unul din acele interese cari, facându se vibreze corda simțimentului de conservare națională, unescă contra periculului pe toți Românii, fără deosebire, în urma acestei atitudini, póte neașceptate de către ună guvernă care pare a fi perduta pene și instinctură conservării naționale, produsă și patriotală primă-ministru a convocată uă întrunire a majorității. Se asigură înse că nici în acesta încercare reprezintantulă d-lui Ambros n’a fostă mai fericită. Astăzi ne mărginimă a înregistra faptulă, în altă numără vomă urma apreciările nóstre, făcute nu cu scopă de-a deschide ochii cuiva, — căci în acesta cestiune atinge tóre de canștința nóstru națională toți Românii sunt descepți, și este peste putința se parvie vre-ună guvernă a deschide inamicului porțile cetății, — ci numai ca se arătămă cu acesta ocasiune, care este principială de viața a guvernului actuală. D. Berthon ne face calcule — plăcute pentru petrecerea cititorilor,— dérü cari în definitivă nu probeza decâtă că hala s’a derimat, din causă că nu era construită în condițiunile pe cari le cerea clima României, că d. Godillotscü represintanțil d-sale, ceea ce este totu una pentru noi, a negligiat una din primele datorii pe cari le prescrie sciința constructorului: acela de a ține semă de influențele climaterice în proiectarea unorü construcțiuni de așta dimensiuni și de atâte milione. Chiar în calala celă mai favorabile d-lui Godillot, adică în casă de a se constata de către omeni probi și speciali că construcțiunea a fostă consciințiasă esecutată, pe basa acelui calculă de presiune despre care ne vorbesc e d. Berthon, totuși va rămâne constatată, în modulă celă mai absolută, că hala s’a derimatü prin ghe§ala d-lui Godillot, prin neglijința interesată de a da construcțiunii nóstre mai multă putere de resistență decâtă celoră din țarele unde nu cade nici-vădată atâta zăpadă ca la noi, și unde nici deosebirea intre temperatura iernei și averei este atâtă de mare. Represintantul d-lui Godillot ne trimite uă nouă întâmpinare la cele scrise de noi despre derimarea halei din piacia Ghika,completata acum cu amenințarea de dărimare a halei din piacia Amza și a halei de la Iași. Scările telegrafice din Spania, pe cari le găsimă în fiarele stăine cu data de 22, 23 și 24, anuncă urmatorele : Carliștii, comandați de Tristany și Miret, au atacată, in naptea de 17 Februarie, Cervera (în Catalonia) și reeșiră a ocupa mahalalele. Lupta a ținută pană a doua si la 11 ore dimineța, cândă împresurătorii fură respinși cu mari perderi de energica garnisonă care apăra orașial. Carliștii asigură că n’au perdută de câtă 300 omeni. Mai multe bataliuni carliste din Guipuzcoa au fost înlocuite cu Navarese, din cauză de nesupunere. Gaceta publică aceste numiri și permutări : Generarele Laserna, comandantele armatei de Nord, trece ca adjutantă ală regelui, numindu-se în locu’i generarele Genaro Queseda. Generarele Echaque se numesce șefă al armatei din centru și generarele Echevassia, comandante ale celui d’al douilea corp de armată din Nord. Mariones este disgrațiată, și i-s’a dată, dup’a sea cerere, țină congediă de mai multe luni. Causa disgrațiării se crede a fi ideiele séle liberale și marea popolaritate ce are în armată. Trei generări cari aă petrecută până la gara căiei ferate din Madrid pad. Zorilla, exilată printr’ună decretă ală guvernului, ca bănuită că face propagandă republicană, au fostă espatriați în insulele Canare, și din contra , orice independința belgică, tóte personagiele cele mai însemnate din vechia partită constituțional Sagasta- Serrano, aă oferită ale loră serviții regelui. țlilele trecute s’a vorbită fórte multă la Madrid că ’n Andalusia ară fi fostă uă rescula republicană; adevĕrule énse nu se solețiabulă Politica asecură că despăgubirile cari s-i voră plăti familia loră marinarilor, vasului Virginius s’afișată de guvernul spaniole la 84,000 ei și convențiunea acestei afaceri se va închiria îndată ce represintantele Americei va presinta scrisorile sale de acreditare pe lângă Don Alfons. Tragerea sorților pentru rădicarea unui nou continginta de 70,000 omeni a începută în tote provinciele. Gazetta de Colonia zica că guvernul spaniolă se va vede în curândă silită se se ocupe cu seriositate de satisfacerea ce trebuie a se da Germaniei în afacerea vasului Gustave. Pall Mall Gazette anuncță asemenea, după un telegramă din Berlin, că guvernul germană ar fi forte nemulțumită de ’nterejtarea ce pune guvernul spaniole în resolverea acestei cestiuni. Telegrama gazetei engleze adauge că fiarele oficiase din Berlin sunt autorizate a dezminți aserțiunile foielor spaniole, după cumi afacerea acestui conflicte ară fi definitivă regulată. Despăgubirea pecuniară, frică organele nemțesc, este d’o importanță secundară: „Germania voiesce mai multă se obțiă satisfacerea ultragiului adusă drapelului germană“. țiarele prusiane vorbescă de câtăva timpă despre retragerea probabilă a d-lui de Bismark din afacerile publice. Unele din ele spună chiară că succesorele său va fi principele Hohenlohe, actualele ambasadore la Paris. Gazetta de Colonia afirmă și dânsa acestă scomptă, tjscândü că d. de Bismark se va retraga în Aprile din funcțiunile de cancelară, înse fără se renundie cu totulă la viața politică. Gazetta Crucii, vorbindă d’aceaași cestiune,zice : „In Germania ne aflămă âncă într’uă posițiune nedecisă, și nimeni nu póte prevede cum se voră sfîrși lucrurile. Afară de casulă de nă completă slăbănogire, nimeni n’are dreptură, după noi, într’u asemenea situațiune, d’a se retrage de la consecințele actelor sale, înainte d’a fi ajunsă la uă soluțiune și d’a fi dispărută de pe scena politică. E probabil e că d. de Bismark va lua în curândă ună congediă de lungă durată sau nedeterminată, dara va reintra în afaceri îndată ce va judeca că presința mea e necesariă.“ Standard publică o telegramă din Berlin, cu data de 21 Februarie, în urmatorea cuprindere: „Se afirmă că, în urma dificultăților pridicate de guvernul britanică, Rusia va părăsi intențiunea de a reconvoca la Petersburg congresul internaționale care s’a ținută la Bruxelles. ADUNAREA DEPUTAȚILORU. Ședința de Sâmbătă, 22 Februarie, 1875 Supt președința d-lui vice-președinte C. Nanu, ședința se deschide la ora 1 p. m., cu formalitățile obicinuite, fiind prestați 83 d-nî deputați. Sumarulă ședinței precedinte se aprobă. D. Ministru de justiția cere a se pune la ordinea (file) raportulă comitatului delegațiloră pentru suprimarea judecătorilor de plasă clasea III, fiindăcă din bugetă s’aă suprimată fondurile pentru plata loră. Camera admite cererea dlui ministru și decide a se înscrie acelă proiectă la ordinea jilei pentru Luni, fără a se mai imprima raportulă. D. Ministru de lucrări publice dă citire mesagieloră domnesc!, unulă pentu construcțiunea unei linii de cale ferată de la Ploienci la Predelă c’uă ramură la Telega și altulu pentru construirea liniei de la Bărboși la 3 ralia. D. MI. Ghika, raportorulă comisiunii de petițiuni, dă citire petițiunii unor locuitori, lipoveni, de la Vâlcovă, cari ceru a fi scutiți de servițiulă militară, pentru motivul că nu înțelegă limba română, nici cultură loră nu le permite a -și tăia porulä și barba. Comisiunea a opinată a se acorda cererea. D. Esarcu respunde că raportorul a făcută uă confusiune, presupunândă că Lipovenii ară ave ună cultă, care le-ară interzice a purta barbă și a mânca cu cl creștinii, fiindăcă ei suntă ortodox!. Déca éase acei Lipoveni recurgă la proteste false pentru a se scuti, d-sea e de opiniune a se respinge conclusiunile raportului. D. C. Vănu <zice că Constituțiunea a desființată tóte privilegiele și nu póte Camera se creeze uă clase privilegiată, admițând conclusiunile raportului. Pentru acestă motivă, d-sea susține respingerea conclusiunilor si raportului. D. C. Brăiloiu arată că acești locuitori amenință că vor emigra, daca nu li se va acorda cererea, fiindăcă religiunea loră nu le permite a purta arme. Comisiunea, pentru a nu încuragia despopularea țarei, le-a admisă cererea și a decisă a o recomanda guvernului. D. Popovici explică că secta în adevöra esiste cu prejudițiele iei și cultul lor nu le permite a -și tăia porul și barba. Daca Camera nu le-ară admite cererea, ei vor părăsi țara și vor emigra în Turcia, unde li-se asigură scutirea de servițiulă militară. Pentru a împedeca acestă emigrațiune, d-sea e de părere a se admite conclusiunile raportului, esceptânduse acești locuitori din servițiulă militară. Se dă citire unui amendamentă ală d-lui Esarcu, d’a se trece pură și simplu la ordinea <plei, și se primesce de Adunare. D. Vladimirü Ghika citesce petițiunea d-lui A. Lupașcu, prin care cere a se acorda ună ajutoră d-lui Papiu Ilariano, pâne va ajunge la etatea d’a lua pensiune, ca se ’și putu căuta sănătatea. Raportul ă conchide admițândă cererea. D. Esarcu e informată că persona de care e vorba are oă avere însemnată, și a’l da ună ajutoră, ară fi a răsipi banii statului. Pentru acestă motivă, d-sea e de părere a se respinge conclusiunile raportului. D. MI. Ghika cere să se arate cari suntă personele ce spună că Papiă Ilariană a fostă avută. D. Esarcu. D. G. Brătianu. D. G. Brătianu arata că din rumarea publică este informată că d. Papiă are uă stare de 7000—8000 galbeni. Este acisă cestiune de principia. Ce datoriă are statul, să ajute pe omenii nenorociți? D. Papiă n’a adusă statului nici ună serviniă estraordinară, și prin urmare nu merită un recompensă națională, nu merită nici ajutoră, pentru că nu e în miseriă completă. D. N. Ionescu răspunde d-lui Brătianu că nenorocirea, într’ună stată bine organisată, trebuie să fiă uă escepțiune, și că temerea d-lui Brătianu, d’a vedé pe stază constrînsă a susține ună numera enormă de nenorociți, nu este logică. Papiă Ilariană este ună omă care a adusă țărei serviții literarie, care a publicatăună tesaură de monumente istorice, ceea ce probeza că spiritul söu nu era preocupată de funcțiunile lucrative ce ocupa. In caracterul ă săă se distingea uă onestitate rigurosă. Nenorocirea s’a iubită pe neașteptate, și ’n timpă de câteva luni a ’mprâștiată micele economii ce făcuse. Altă dată camera a votată să plătescă datoriele unui altă persooagiu care adusese serviții statului; acum nu se cere de câtă ună mică ajutoră, pentru susținerea nenorocitului Papiă în institutul din care este așezată.