Romanulu, aprilie 1875 (Anul 19)

1875-04-20

r Comitatuluil) orelor si alegeri. Membrii suptcomitatelor electotorale ale colegiului III, din cele cinci colori ale capitalei, suntü rugați a veni la adunarea pregatitare ce va ave loc. Luni, la 21 curinte, la 8 ore sera, în sala Bessel, spre a se 'nțelege asupra candidațiloră pentru cei șese deputați cari arü ave mai multe șanse se fiu agreați. Toți membrii suptcomitatelor, cari nu vorü fi primitü bilete nominali, suntii fugiți a considera acesta ca invitațiune, întrunirea publică de la Circă, auunciatâ de Alegétorulu liberű pentru ale cuvintei, s’a amânații din causă că oratorii înscriși a vorbi au fost a chiămați în districte pentru același scopü. Sa va anuncia Ziua la care se va țină. ______ SERVICIULU TELEGRAFICII ale «romanului». Gratz, 29 Aprile. — De două file, studiații și poporațiunea continua a face demonstrațiuni ostile lui Dod Alfonso și socie- séle Dona Blanca, cari locuiesc» aci. In ultima nópte escesele au fostu așia de mari, încâtă s’a simțită necesitate de intervenirea forțiî armate. Berlin, 30 Aprile.’— Proiectulă de lege privitoră la monastirî, semnându-se de rege, a fostă trimisă ministrului de Stată. Bruxelles, 30 Aprile. — Responsul Belgiei la nota Germaniei din 15 Aprile s’a înmânată a fi comitelui Perponcher. uin Rvon IRA REALI, 19 pRIARU 1 FLORARU • Manifestulă partitei ordinii, presint*tu de a stă* data la tóte condițiunile ue ’l potii da unu caracteru solemnü, și supt semnatu de însuși șeful ă iei supreme, arü căta se cuprindă esența cea mai pură a principielorü iei constitutive, precum și resumatulu faptelor a sele cele mai strălucite, ca partită care guvernă de atâția ani, și care a a bucurată de rarula privilegiu de a i se menține patru ani același primă» ministru la putere. Ei bine, cu tóte c’acesta este alț treile manifestă, cu tóte că șefulă superiorii care ’să suptsemnezá s’a silită sé ’și arate și cu acestă ocasiune superioritatea asupra locotenentelui domniei sale, care a suptsemnată ală douilea manifestă, totuși nici acesta nu face nici uă mențiune de principiile politice ale partitei, ca și cândă elenară esiste; teremură fapteloră la rândulu séu este totu cela brăsdată de primele două manifeste, cu deosebire ca d’asta-data capulă partitei a ținută sĕ ’și probeze valorea morală presarându’lă cu acele neadevăruri strigăt óre, dintre cari amă înregistrată alteva în numărul nostru din urmă. Vă dată restrînși déja pe teremurü fapteloră, care, după opiniunea capului partitei ordinii, este menit a’l atrage,— prin mijlocirea prefecților,—aprobarea „alegotorilor din tote colegiile,“ se vedemű chiar pe acestă teremă, care este ființa, conesiunea partitei ordinii, precum și bunurile aduse țerei d’atâția ani de cândă neîntreruptă o guvernă. Marele cancelară al României, susține negreșit că partita ordinii este oă grupă politică însemnată, numeros, că ea a esistată cu multă mai naintă de-a veni d-s ea la putere, și că va urma de-a esiste chiară după ce, uu an de adânci bătrânețe, Dumnezeu nu va chiăma de la cârma Statului română cu eterna beatitudine a cerurilor”. w Chiară déca marele cancelară, printr’uă reminiscință istorică inconsoiinda, ară esclama: „partita ordini suntu Eü!“ încă ară recunosce că dsea nu este decâtă șefulă supremă și că printre numeroșii d-sele supus suntă și personalități cu orecare însemnătate, precum domnulă Dimitrie Ghika, pe care ănsuși d-sea l’a găsiți celfi mai demnă d’a’să represinta, atâtă la președința comitatului electoralé, câtă și la tóte președintele? al« tutorii corpurilor» constituite ce aă unu președinte. Acesta neputându-se nega, fără a se nega în același timpă însăși ființa partitei ordinii, se căutămă în manifestul d-lul Lascară Catargi semnele conesiunii acestei partite și înseși faptele iei de guvernare, denundate de către chiară capul iei suprem. Spre a face acestă constatare, cu ajutorul inventariului alcătuită de capul partitei, și stabilimă mai ântâiă epoca exactă a ajungerii acestei partite la putere, ș’a predomnnrii iei ne’ncetată și esclusivă în afacerile publice. Este una faptă constatată de trii de ori și cu uă deosebită fericire de enșiși adversarii noștrii, că partita liberală a căjută de la putere la Noembre 1868. In cei none ani de cândă domnesce principele Carol, partita liberale n’a toată la putere de câtă unai ani și opta luni, din Martiă 1867, până la Noembre 1868. Mai nainte de Martie 1867, adică în timpă de ună ană, a guvernată mai ântâiă ministerială coalițiunii ș’apoi ministerială d-lui Ion Ghika. In Noembre 1868 a venită la ministeriă partita ordinii, și de atunci— șase ani și jumătate — n’a ’ncercată de-a dispune esclusivă de putere, de câtă la cele trei luni ale ultimului ministeriu Ion Ghika. Deci ună ană de putere l'a avută coalițiunea și ministerială Ion Ghika, mnăană și optă luni partita liberale, leseam și jumetate, cu uă scurtă întrerupere, partita conservatorescu a ordinii, după cum i-a plăcută mai multă a se numi. Domnii Dumitru Ghika, V.Boerescu, apoi domnii G. Costa-Foru, N. Crețulescu, Zizin Cantacuzin etc. rămași pene astăzi stâlpi ai partitei ordinii, asemene domnii G. Manu, Al. G. Golescu, G. Cantacuzino, Iepurenu, Al. Lahovary, P. Carp și alții, cari nu vor primi nici uă dată a fi numărați de câtă între membrii al partitei conservatore ș’ai ordinii, toți aceștia s’aă schimbată și preschimbată la putere, în cești șase ani jumătate din urmă, represintândă totode una partita ordinii și avândă neîncetată în contra-k partita liberale, căzută în Noembre 1868 de la putere. Eccesadulă, rigurosulă adeveră despre partea cehă avută la cârma țărei pâne acum supt Domnia lui Voda- Carol diferitele partite politice; écé arătarea exactă a epocelor și timpului câtă a stată fiecare la putere. Să vedemű acum ce constată ensuși d. Lascară Catargi despre acțiunea loră la conducerea afacerilor Statului. «Pun circulara mea din 31 Martie 1871, fie e d-sea, am ne spusu națiunii starea în care am gasitu administrațiunea in tote ramurele sale la venirea nostră la putere.» Și mai la vale : «Acestă situațiune era mai multă decâtă dificile : finandele, cari suntü adevărata basă a oricărui Stată regulată, se aflaă în starea cea mai neliniștitare, mandatele în suferință pe mai multe luni de zile, pensiunile neplătite de mai bine de unii ani, efectele publice discreditate, impositele nepercepute, și un grea datoria flotante de aprope 50 de milione, contractată de acei cari eute să astăzi a acusa gestiunea financiară a guvernului actuale, pentru a îndestula necesitățile ordinare ale bugetelor, fără ca ei se fi avută de plătită nici una din acele sarcine estraordinare contractate de chiară dânșii, și cari de atunci íncóee apelă asta de greu asupra tesaurului nostru.» Primim de esadă tată ce binevoiesce a proclama marele auguru ală ordinii; admitemă că d-sea a găsită tote ramurile administrațiunii in starea cea mai deplorabilă; admitemă mai cu semn ca a găsită „un grea datorii flotantă de 50 de milione, contractată pentru a ’ndestula necesitățile ordinare ale bugetelor IP. Dară din mânele cui primia are acestă deplorabila stare de lucruri ? Dintr’ale d-lui Ionn Ghika ? Deră d-sea administra abia de vre trei luni, și ănsuși marele cancelară mărturisesce, pe deuă parte că Camera nu apucase încă n ’l vota nici bugetele, nici legile ce propusese, nici „proiectul pentru stingerea datoriei flotante“, era pe de alta că mandatele erau în suferință și „pensiunile neplătite de mai bine de unii, anii“. Prin urmare d. Lascară Catargi primia „deplorabila administrațiune“ și „greva datoria flotantă“ ca moștenire a ănseși ministerielor ordinii, ce se urmaseră neîncetată din Noembre 1868 până în Decembre 1870. D-sea acasă arâtă de aspru propria d-sele partită; d-sea incrimineza administrarea înșiși amicilorü d-sele politici, colegi în ministeria sau susțiitori principali, ca domnii Dumitru Ghika, Vasile Boerescu, Al. Lahovari, G. Costa-Foru, N. Crețulescu, Zizin Cantacuzin, G. Manu, P. Carp etc. etc., căci aceștia guvernaseră țara de la căderea partitei liberale. Prin urmare, marele cancelară face procesul propriei d-sele partite, deutindă alegătorilorü deplorabila administrare a înșiși colegilor și amicilorü d-sele politici, acesta negreșită ca recomanduire către alegători pentru viitorele alegeri. Déri se va riposta pare că puterniculă cancelară a primită, nu numai moștenirea ministerielor, ordinii, ci și greua moștenire a Roșilorű, cari în nouă ani de domnire au stată mă auă și optă luni la putere, și că la acésta s’a referită în manifestulü d-sele. Apucamă riposta, și lămurimă partea de moștenire ce revine fiăcăruia. Se constatamö însă că șefulă supremă ală ordinii sice : „prin circulara mea din Martin 1871 amă espusă națiunii starea la care amă găsită administrațiunea în tote ramurele sale, la venirea nostră la putere etc.“, și de sea a venită la putere în Martin 1871, erăm în Noembre 1868. Deci obiecțiunea de mai susă ară fi cu totală neîntemeiată. Totuși, pentru a se pute face drepta împărțire a moștenirii, intrămă de îndată in socoteli. Ne vomă servi cu ănseși artele și situațiunile financiare, făcute de adversarii noștril la finele anului 1868 și la 1869, spre a isbi în ministerial Golescu-Brătianu. N’a uitată încă nimeni discusiunea virulentă ce s’a iscată atunci între partita de la guvernă și partita liberală în privirea aceloră situațiuni. Ei bine, pentru ca nimeni se nu puta insinui că ne servimă de cifre alterate cu precugetare în favorea nóstra, vomă lua astăzi chiară situațiunile financiare alcătuite de adversarii noștril contra nostru; astafelu, cu propriele lucrări ale partitei adverse, vomă stabili cea lăsată flecare In sarcina viitorului, și de la cine a moștenită acela care este astăzi in capulă partitei ordinii greva datoria flotantă de 50 de milione. In cele din urmă zile ale lunei Decembre 1868 se produce în Cameră uă interpelare, adresată ministrului de finance in privirea neachitării mandatelor și procederii după care se încerca contractarea unui împrumută. D. A. G. Golescu, atunci ministru de financă, respunde: „Acestă interpelare se putea face încă de acum ună ană, pentru că aceste neregulantăți nu dateza de astăzi, ci de ună ană și mai bine. „La 1 Februarie 1866 datoria flotante era de 14,333,822 lei noul... „La 1 Ianuarie 1868 era de 14,315,018 lei noul, la 1 Noembre, același ană, a ajunsă la 18,576,000 lei... „La 16 Noembre s’a făcută de 21,360,000 lei.“ La ce se reduce acestă expunere, care se formula atunci ca uă acuzare capitală contra ministeriului partitei liberale? La constatarea că acelă ministeriă, venindă la putere, a găsită oă datoriă flotantă de 14 milione, și că, plecândă, a lăsată una de 21 de milióne. Prin urmare 7 milione de datoriă flotantă în sarcina propria a acelui guvernă, care n’a făcută nici ună singură împrumută, n’a îngreunată pe contribuabili cu nici una singura imposita. Acesta acusare éasé, chiarü așia formulată, și oricâtă de ușoară, de neînsemnată, ba chiară de elogiosa pare în comparare cu ceea ce se văzu în urmă în privirea datoriei pră flotante, era cu desăvârșire nedreptă la fondu; ea a desceptată uă mare desbatere în Cameră, ședința de la 28 Decembre, în care s’aă făcută urmatórele constatări, cu ajutorul cifrelor oficiale, luate de la ministerial de financie . S’a lămurită mai ântâiă că în anulă 1868 am trebuită a se face chiăltuieli de 18,026,000 lei noui, neprevăzute în bugetă, ânsă obligatorie pentru guvernă, după legi posteriore votării bugetului. S’a constatată în același timpă că din aceste 18 milione, chiăltuieli neprevăzute în bugetă, 12,708,000 era bună simplu avansă făcută de tesaură în socotela unoră venituri estraordinare șigure și anume: 5,470,000 lei suma cu care s’au cumpărat armele, conform votului Camerei, și care s’a ’naintat de Stată în socotela datoriei ce avea să ne plátesca Rusia, déra a cărei răfuiela se ’ntârziase din causa unoră dificultăți ce se iscaseră în privirea predării chitanțelor între curtea de compturi și consulul Rusiei; 1.100.000 lei împrumutați ca ajutoră celoră în lipsă de hrană; 3.000.000 lei, pe cari guvernulă a fostă autoritatü 3e și’i procure printr’uă împrumută flotanții, spre a’i împărți totă țăraniloră întrebuințați, cu condițiune de restituire In termine scurte; 3.138.000 lei plata anuității împrumutului Oppenheim care, după votul Camerei, trebuia să se acopere prin vânzare de domenii de ale Statului, de pe cari nu fusese încă timpă se se încaseze decâtă forte puțină. 12.708.000 în total. Tóte aceste venituri, asupra cărora se făcuse unu simplu avansa prin datoriă flotantă, s’aă încasată în urmă, și chiară déca nu s’ară fi încasată, vina n’ar fi fi de câtă a guverneloră ce aă urmată și cari n’ară fi îngrijită de încasare. In privirea celor trei milione adause la datoria flotantă de la scenă la 16 Noembre, după cum se constată din cuvintele d-lui A. G. Golescu reproduse mai susă, adausă care a formată punctulă culminante ală acusațiunii adusă fostului ministru de finance, s-a constatată în aceași ședință de la 28 Decembre. Mai puțină de ună milionă jumătate se plătise în acele zile d-lui Oppenheim la Londra, și mai multă de una milionă și jumătate pentru arme la Berlin. „Desfid, jise d. Ion Brătianu în acea ședință, desfidă pe oricine se spuse că în terminală de trei zile, în care trebuia se trimită acele trei milione la Berlin și la Londra, puteaă să se gasesca în casă; pentru acesta am trebui să avem toto-dauna milióne cari se ste la loji. De acea a amnisti că orice guvernă va fi silită să aibă recursă la asemeni împrumuturi, căci ună Stată nu póte ave la totă momentulű milione disponibile în casă“. Și încă vă-dată, aceste împrumuturi erau contractate, nu în vederea unoră nouă imposite sau unoră alte împrumuturi, după cum se făcu în urmă, ci ca ună simplu avansă asupra unor venituri extraordinare șigure. Afară de aceste 12,708,000 lei ce avea ă se reintre în casa Statului, s’a mai constatată că, deși chiăltuielele pe 1868 erau mai tote efectuate și mai rămânea încă numai uă lună până la încetarea oricărei operațiuni de materială, totuși din veniturile ordinare ale anului 1868 mai rămâneau de încasată 36 de milione, până la închiderea exercițiului, adică până la 30 Septembre 1869. D. A. G. Golescu declara însă că din aceste rămășițe nu se voră încasa de câtă, 20 de milione. Ei bine, déca vomă adauge fiă și numai acesta sumă de 20 milione,— af carel încasare se considera ca positivă, după însăși părerea d-lui A. G. Golescu,—la cele 12 milione arătate mai susă, ce mai remânea óre neacoperită din faimosa datoriă flotantă de 21 de milione, în care intrau și cele 14 milione găsite în 1866 . In urma acestor constatări, însuși ministrul de financa de atunci, care formulase acuzațiunea cea mai aspră contra gestiunii fostului ministru, luă cuvânturi și zise : „Ceaa ce potă afirma este că, după espunerea ce amă făcută banchiarilor, despre situațiune, toți au plecatu încântați de densa, supt scriindă pentru ună misonă, și promițendu a da câtu va fi nevoia.“ „Situațiunea, adause d-lui, este fórte bună; și cum s'arü puté dice că este strimtorare, cândü au mai rămasa de încasată pe anulă acesta 36 de milióne ?“ Acesta este starea în care ministeriulăpartitei liberale lăsa financiele. Constatarea este făcută nu de noi, ci de ensuși ministrulă de financie conservatorii, de ensuși ministrulă care atunci începu isbirile noului ministeriu contra partitei liberale. Să notăm că acest resultat, guvernul din 1867/68 îl dobândia, fără nouă împrumuturi, și fără se sporescá impositeli, deși cumpăra arme de 5 și jumătate milione, deși cete patru milione ca ajutoră celoră in lipsă, deși plăti 20 milione supt seoțiunea căiei ferate Sucava-Iași. E că încă vă dată administrarea financielor de către ministeriulă partitei liberale; și de atunci ea a ’ncetatü de-a ave orice rolă în conducerea afacerilor Statului; la putere n’a mai fostă de câtă partita ordinii. Prin urmare, și cele 50 milióne datoriă flotantă despre cart vobesce d. Catargi, și tóte împrumuturile câte se contractară, și tóte,impositele de totü felule câte sa puseră, privescă esclusivă numai pe sema partitei ordinii. In numerala viitoră vomă desvolt ca acestă subiectă, întemeindu-ne pe acte oficiale positive, și oricine va vede și mai bine ce a fostă In tóté pentru țarâ domnirea partitei ordinii.