Romanulu, aprilie 1875 (Anul 19)

1875-04-30

Conferința „Răpirea Bucovinei“, ținută Luni la circii de d. Bonifaciu­ Flore­scu. Domnilorü, A­l­altă­ieri a fost­ aniversarea uneia din acele­­ file, a carora memoriă nu trebuie să se ștergă nici-vă­ dată din inima unei națiuni, căci atunci când­ națiunea perde suvenirea unei­­ Jile atata de nefastă, atunci numai m­erită d’a fi națiune. Domniloru, amü *se facu doué lucruri a<fi : amü a ve­da sema în scurtă pentru ce n’amu pututu face acésta conferință chiarü în­­ ziua nefastă a anesiunii Buco­vinei și ’n urmă amü a ve reaminti acésta tristă istoria ș’a trage, póte, dintr’easa unü folosü morale. Déru înainte, domniloru, se ne ’ntrebamü, ce amu venitu noi se f­acemü aci ? Aci amü venitü se protestamü pe calea ce ne dă legea, amü venitü se protes­t ítOMANULÜ, 80 AFRILIU 1875. îndată dup’acea­ a ,s’a ve­ntu uă des­părțire de cavaleria trecendu răpede către localulu alegerilor­ și oprindu-se în facia alegetoriloru, supt comanda maiorului și ’n presința prefectului. Orele patru fiind­ trecute, urna se închisese, deja alegatorii stau toți grupați înaintea sălii alegerilor­, for­­mându unui mulți,­uă fortăreță, de­ci va apăra urna și biuroulu în con­tra violatorilor­ oficiali, cari amenin­țați se pună mâna pe cârtig, se facă scandalii. Comandantele oștirii in­vită pe alegotori se mergă la casele lorü se c­uc­­e. „Nu facema nimenui nimica, domnule maiorii, au respunsií iei liniștiți și respectuoși; presința nóstra SÖ nu ve íngrijéscu; se mer­­gemu se mâncamü, dérü n’avemü pâne­ amu căuta se uitamu fómea și grijile fumânde, dérü guvernulü a pusti biru și pe lulcița de tutunc a săracului; nu plecámu d’aici pâne cându nu se va isprăvi; stârnii se vedemü « incii din urnă pe ai nostrii.“ Acestu­ spunsii, pe care noi îliî damn în esință după cele ce ni s’au spusă de cei cari au fostu presiuți, zugravescu situațiunea; urna era chivotulu de salvare alü alegotorilorü; se fi încer­cată cine­va, a o smulge, și arü fi véinita sângele curgându șirdie; în Ziua acea­a, in momentulu acela, în secunda acea­ a, s’arü fi aprins unu mare focii. In timpultî acesta femeiele ale­­gétoriloru, auzind­u că asupra socilor si loru a mersu oștire, veniau de pe tóte stradele cu copiii în bracie, sarbede de nemâncare, déru cu indignarea în fa­­ciă ca rezbunarea cerésea, arti fi <Jisu cine­va că ele nu vinü ca se scota pe bărbații lord din foca, ci ca se intre și ele; s’arti fi­­ Jisu că vinü se bo­teze pe copiii lor, cu botezulu sân- Jlui, cu botezulu martirului. Situa­țiunea lua uuü aspecte formidabile, maiorulü a ordonații retragerea oști­rii, și totula a intrată în liniștea o­­bicinuită. Toți alegotorii au statu pân’ la terminarea despoierii scruti­nului și ’nchiriarea tuturorü actelorü. Asta­felü s’a petrecutu frumósa și măreța electorale de la 23 Aprile plină de emoțiuni, de triumfü și de liniște. Intrega listă de 20 de delegați al oposițiunii a trecută c’uă majoritate sdrobitóre într’uă secțiune, cu unani­mitate în cea-l-alta. Terminândă cu acesta epistolă, mé gasescu datorit a m­ulțămi d-lui pre­­fectu și d-lui maioru pentru înțelep­ciunea și moderațiunea d-loru. Esce­­sula de zelü a adusă totu­ de­ una ne­norociri. Voiu continua mâne, domnule re­­dactare, căci ora închiderii espediția* *1 mă grăbesce. Primiți, domnule redactare, încre­dințarea stimei și deosebitei mele con­­siderațiuni. N. B. Locustenu. temn pentru simțimintele nóstre de Români , cea m­ai mare liniște va fi păstrată; se cuvine ca poporul­ suve­rană, cându e adunata, s’arate tăria sea prin placiditatea mea. Nu sciü­deca unii n’aö venitu aci pentru a pândi vorbele mele, séa pentru a face să se nască tulburări. Eosé se seie că nu vor­ isbuti, căci noi suntemii de­ciși a păstra liniștea, care se cuvine poporului suverană. (Aplause) Domniloru, unula din autorii vechi Zicea, în facia unei trista întâmplări: „am trăită va -fi pré multu“, și eu,dom­nilor fi, cu tóte că sunt fi teneri, potü Zice: „amu trăită uă Zi pré multu“, căci Ziua d’a-l-altă­ieri mi-a luată uă ilu­­siune, ș’acastă ilusiune era că, atunci cândă este uă cestiune de naționali­tate, toți Românii uită partitele lorü pentru a fi Români. Ei bine, domni lorü, acesta credință am­ perdutü-o. Am perdutü-o, căci, cânda ama cerută sala Ateneului, după ce mi­ s’a acor­dată da directori, mi­­’a refusatu de consiliulu permaninta, și pe urmă, cându sala acestui circă mi-a fostu acordată, ama gasitu-o închisă. Ece, domniloru, puru și simplu, faptulu, făr’a intra în amenuntele lui, d-vóstra, în cugetulu d-vóstra, veți ave­a ’lu judeca. Sa nu asceptați, domniloru, aci, ca de la alte subiecte, reamintirea auto­­riloru séu ornamente retorice. Sufle­­tul­ meu e departe a^i d’acésta cău­tare a frumosului, și ce ne pésá dé­­c’amu găsi să formă mai multu séu mai puținu­ frumósu! Astăzi anima nóstra cere lacrămi, cere lacrămi de sânge, căci alaltăieri s’a răpită din corpulu țârii nóstre cea mai frumósa provincia, leganulu Moldovei și cui­­bulu, cum zice cânteculu poporaru, „cuibulu lui Sucefanu-celu-Mare“ (a­­plause). Deru e unu lucru mai trisbi, domniloru, de câtă chiaru durerea nós­­tră: este d’a vedé că ’n acésta pro­vincia nesce străini, căci Românii simtă totu­de­ una dorulă țârii, nesce străini, cari s’au încuibată acolo, nu sciü cum, vina a vorbi în numele poporului ro­mână, vina a spune că Bucovina se simte fericita ca e deslipita de pa­tria mea. Acésta nu e adevărata! Nu, nu credă că ’n Bucovina este una Ro­mână care se nu’și aducă aminte cu durere c’a fost­ vânduta de Turci și cumpărată prin complicitatea Ruși­­lorü și prin corupțiunea Austriei (a­­plause). Condu <ji cu corupțiune, vin cu fapte, 5000 galbeni au fost­ plătiți lui Romantzoff, care mai primi ș’uă tabacheră de aură cu briliante, era ministrulu turce, Reis-Effendi, a vân­­dutu Bucovina nu pentru uă taba­cheră, nu pentru uă cigaretă, ci pen­tru una cuțită (aplause). Înainte cusé d’a intra în amănuntele fapte­­lor­, permiteți’mi, domniloru, d’a vé vorbi de roluri istoricü ale acelei puteri, care a pusă mâna pe scumpa nóstra Suceva, care a pusu m­âna pe pamêntulu framentatu cu sângele no­stru, care astăzi domnesce în Dum­brava Roșie. Care este rolura is­torică a­­ acestei națiuni? Austria nu este un națiune, ci un ’m­pre m­are straniă d’uă mii­ de state, cari au diferite interese și numai pe divisiunea acestor fi interese s’a ’n­­temeiatu totu­de­una puterea Austriei. (Aplause). Care este roluri séu isto­rico ? Luați istoria tutori națiunilor», întrebați pe fie­care națiune, care a fost« inamicul» séu ? Ea va respunde: Austria, lu contra cui scumpa Fran­cia, care atâtea secule a ținută susa drapelulu independinței europene, dra­­pelulu libertății fiecarui Statu și care, cu timpul­, prin protecțiunea data statelorü celora mici, a ajunsă la ideia de naționalitate, Francia, care a liberată Olanda, Italia și Gre­cia, care ne a facutü pe noi, Fran­cia s’a luptată atâția secuii contra Austriei. (Aplause). In Europa este astăzi uă țară li­beră de trei seculi, și atunci cândü libertatea nu exista în Europa, un nesce cuiburi de munți trăia unii popora liberú, care seia prețulu li­bertății sale, căci o cumpărase cu sângele sĕu, voiese și se vorbescu de poporulü elvețiană, de cantonele glo­­rióse de Schwitz, de Uri, de Unter­­­­walden, de marele numiri de bătâli ăl cari traiescu în veci, cum trăiesce numele de Maraton; ei bine, de uni­­torii, în contra cui au voitü Elve­­țianii a recuceri libertatea lora ? In contra cui și-au versatu ei sângele loru ? In contra cui ? In contra Aus­triei. (Aplause). Domnitorii, Spania era lib­riî; a­­colo nobilii juraă regelui fidelitatea, „déca le­­ va păstra libertatea; era déca nu, nu.“ (Jiceau eî, c’vă sublimă elocință. Ei bine, Spania perde liber­tatea sea, Spania putea se jóca unu rol­ bine-tacătorú în Europa. Vine una omu și face din Spania instru­­mentulu despotismului, și o face se devie uă țeră fără industria, fără a­­gricultură, uă țară care mare de ferne, acesta omü era una Austriacă, Caro­l și fiiulu séu Filipo II. (Aplause). Este oă țară în Europa care, cu tóte că era mică, în cât și pe h­arta nu este nici câtă un unghiu, a facutu se tremure cele mai mari împârății, căc avea imperiulu mării: acésta țară e Olanda! El bine, domnitoru, in con­tra cui a avutü a lupta Olanda ? In contra cui a avutü a versa sângele sĕu pentru libertatea consciinței și cea politică? In contra unui Austriacă, în contra lui Filip I II, regele Spaniei (aplause). Cându imperiulu maritima alü Portugaliei începe a cadé, cându Portugalia se slăbesce, cine vine s’o arunce In selavia ? séra Filipo II. Cine vine în Suedia s’o ajute la re­stabilirea absolutismului catolicic, care nu isbutesce? Ia’Ași Filipü II, care se face marele aparatorü alü despo­tismului (aplause). In contra cui fu silită să lupte Elisabeta, ca­re scape Anglia care căzuse un­ moment­, prin Maria-Tudora, femeia lui Filipü II, supt ghiara acestui rege ? Ierăși Aus­tria ! Numai luptândă în contra lui Filipü II, Anglia a ajunsă a fi mare. De la un fi capă la altulü ala Europei, Austria este inamica libertății, a na­­ționalităților fi (aplause prelungite) Credeți c’ama terminată ? Se lă­­sămfi Italia, se lasama Mexiculu. In 1789, atunci când si Francia era împedecată In rolulu séa in Europa de luptele interne, unii poporu care era la ușra sea, care vrea a fi libera, Belgia, luptă totu contra Austriei. Tota Austria și totü-de­una Austria. Chiar Germania, acesta națiune mare, cu tóte că este rătecită ar fi, dérà nu pentru totü­de­una, chiar­ Germania contra cui a avutu sĕ lupte pentru unitatea sea, déca nu contra Austriei ? In fine, d-lora, se nu uitama că Aus­tria a i­a plutit de sânge pe Ungaria, ar f) fidela cea amică. Se nu uitămt­ că supliciulu lui Doja chiaru­­u este ni­micit pe lingă acele supliciuri cari au fostu ordonate de Austria în Ungaria și ’n Transilvania. Se nu uitamü nici mortea lui Hora. Apoi scimți că Aus­tria a ’ncetatu pe Transilvani de mai multe ori și mai alesă în cesti­unea u­­nirii și după 1818. Hu mai spunu cea mai mare unichitate a Austriei, care este împărțirea Poloniei. Ama lup­tată, noi Românii, cu Polonia cu arme egale, am­a luptată une­ori cu mai multă, alte ori cu mai puțină ură, dérü în fine Polonia slăbindă, ura nóstra e marta. Cine vine a s’arunca pacesta corpu, ca vulturulu care s’a­runca pe corpurile morte? Cine vine a propune ’mpărțirea unei țâri, adică cea mai mare nelegiuire Înaintea ó­­meniloru și ’naintea lui Dumnezeu­, împărțirea unoi țări între țările ve­cine ș’a trata poporulu ca uă turmă? Ei bine, domnilorü, Austria, și sciți cine ’n Austria? Marele Imperatu fi­losofii Iosif II (aplause). Mamă-sea Maria Teresa a soluta ce spune câuda,­­ silită a consimți la acésta ’mpărțire, Zise acésta vorbă: „Placet, din mo­­mentulü ce atâți ómeni, atata de în­vățați, voru se fiu asta; dérü mulți ani după mortea mea , va cunoste Austria ce­a câștigată puiudu supt piciore totü ce-a fostu pen’aci consi­deratii ca justü și sacru.“ (Aplause). E é Austria judecată de chiarü ím­­pérátésa Maria Teresa! Déca­dém­ e adeverata, domnitorü, ca Austria a fostu totu-de­una ma­rea putere absolută, marea inamică a naționalitățiloră, déci acésta este ade­vérata , apoi se vedemu cum ea a stato în relațiunile séle cu România. E uă fatalitate, domniloru, că acei Români cari s­tă aliată cu Austria, au căzută mai târisiu séu mai curândü. Rareșă a concuta în acésta greșală și și-a perdutu tronulu. Brâncovéau a urmată aceagi erére și și-a perdutu capul­. Déru Austriei nu i­ s’arü puté face uă crimă din acésta. Se vedema déca u’avema ș’altele de <Jisu. Far’a a­­tinge cestiunea Transilvaniei, în care se desfășură pe largu totü machia­velismul guvernului austriacă, se vorbimu de cele ce a făcută Aus­tria în Muntenia și Moldova. Domni­loru, era unu principe ale cărui nume trăiesce totu­ de-una în inima Româ­­niloru, Michaiu Vit­ezula (aplause). A­­cestü principe a făcută cea­ a ce nici una ,altula, nici chiaru mai ele Ște­fană n’a făcută, a reeșit și a uni ín­­tr’una statu Moldova, Muntenia și Transilvania. Austria, domnitorii, după ce veiau că nenorocirile au cofjutit pe capul- său, după ce ațîțâ pe cei cari causară aceste nenorociri, a voitu sĕ se servescä de talentele lui Michaiu, căci Michaiu era mai capabile de câtă generalii austriaci (aplause), și după ce Michaiu a recucerită Transilvania, ce-a facutu Austria? A trimisă asa­sini și Michaiu a peritö, lasandu Ro­­mânilorfi, la a cărui realisare firesce că nu se gândesce âncă, déri care, déca vomă crede în viitoru, se va îm­plini. (Aplause). Dérü Michaiu mortu, era numai una omu mai puțin fi, și unu omü nu este nimicü : este una fapta constantă, domnilorü, că unu omü singurü nu póte face nici mare bine, nici mare ret­. Cea­ a ce e totulü, este spiritulü care conduce unu poporü, este ener­gia, este prudința sea. Dérü, domni­lorü, unu omü nu póte face totu ce vrea, de câtü atunci cândü națiunea se lasă pe sine ânsăși. Ei bine, dom­­nilorii, asasinarea lui Michaiu era uă crimă mârșiavă în socotela Austriei, nu era peirea națiunii, înse de ca­­dința, încependă pentru România, Austria care e la pândă pentru a profita de starea poporelor, cari în­cep i­ a cade, pentru a le perde și a le săpa grópa, Austria găsesce mo­­m­enturi favorabile, după mortea lui Brancoveau, și se servesce de nemul­­țămirile cari existau în România, fiindu că atunci începeaă domniele grece. Domnitorü, Austria promite atâtea lucruri frum­óse numai ca se Se lipéscu Românii de dânsa. Cred­ură Ro­mânii, căci omulu celu bunu crede totu­­de­una în generositatea celorfi-l-ah­ și nu se gândesce la reu. Ei cerură de principe pe Georgie Cantacuzino, a cărui famíliá de câtü-va timpu avea moștenirea țârii, nu ’utr’unu modu legab1, déru pán obiceiu ș’alegere. Ei bine, domnitoru, acésta dorință a Românilor, fu încetată. Austria îm­părți România în două : lăsă partea cea mai mare în starea de mai îna­inte supt Gzeci și puse mâna pe Ba­­natulu Craiovei, și nu’să deze lui Can­­tacuzino. (Va urma). Face-se-va séü nu uă ’nțelegere p’acesta ta­re mu între Germania și cele-l­alte puteri? Acesta’mi pare puțină probabile. N’a fostu posibile guvernului belgiană, e adevărată, d’a refusa ori­ce înțelegere cu puterniculü său vecinü, și d. d’Aspremont-Lynden s’a gră­bită a promite concursul­ Belgiei, «déca m­ajoritatea națiuniloră Europei ar­ intro­duce uă asemene reformă ’n legislațiunea lor­»; déri guvernulu belgiană a lăsată Cu prudință guvernului prusiană inițiativa a­­cestui proiectă. Aceste modificări însă nu vor­ pute fi introduse în legea prusiană de­câtă de reichstag, cea­a ce amână esecuta­­rea lorü la tom­ua viitóre, ș’uă amânare de șase luni ecivaleză, în situațiunea actuală a Europei, mai c’uă trimitere la calendele grece. Să nu se biceie nimeni , admițăndă chiar­ că puterile europene primescă în principiu re­forma propusă, esecutarea iei cu tóte acestea nu va fi d’uă dificultate mai puțină estremă; va fi peste măsură delicată, supu­le, spinosă d’a trage limita dincolo de care uă acțiune pre­care începe se devie periculosă repausului și liniștei unui statü vecină. In acestă privință nu esiste nici uă măsură internațională: cee­a ce e unu delict și de presă dincolo de la Manche nu este și dincolo. Limba giulă ce ține astăzi cardinalul­ Mailing este celu pu­țină totü așia de agresivă in contra guver­nului prusiană, precum era acum douî ani și ald episcopilor­ francesi, și cu tote acestea d. de Bismark a crezută ensușî că e in­­oportun l a adresa cabinetului englesă mus­trăm­ ca cele adresate d-lui de Broglie. Nu e vorba de nimica alta de­câtă a ’nZestra lumea c’unü non drepta alü gin­­țiloră, avenda de efectu se reducă mnicele state a nu mai fi de câtă vasale celora mari. Este íadouiela ca aliații direcți ai Prusiei, Rusia și Austria, se de concursulü lor a d-lui de Bismark. In cee­a ce privesce pe cea din urmă, declarațiunile Pressei din Viena și ale Lloydului din Pesta nu lasă nici uă ’ndouiela în astă privință: este un desaprobare categorică din partea acestoră două organe ale comitelui Andrassy. Cuvintele d-lui Disraeli ș’ale lordului Derby nu reî ntorcă simțimintele deșceptate ’n Engliteza de ultimele incidinte diploma­tice dintre Belgia și Germania. Acești mi­niștrii, celă d’ântâiă mai cu semn, au îm­prumutată de la lordul­ Palmerston mo­dulă ironică de a răspunde interpelărilor­ încurcătore. Simț­laăntură ce domină astăzi dincolo de strâmtare, vis-a-vis de imperială Germaniei, este una simțimentă noă: ne­încrederea. Acusările în contra Franciei, mustrările atâtă de puțină justificare la a­­dresa Belgiei, au făcută să se nască preocu­pări, cari nu lesne se pot ă năbuși. Incidintele pruso-belgiane nu este încă închisă, căci se anunc­ă din Bruxelles una respunsü la liota din 15 Aprile. Am­ fi de dorită, în interesul­ linistei generale și ală mersului afacerilor­, cu acestă noutate să nu se confirme. INCI­DINTELE PRUSO-BELGIANA. Uuu corespondin­te din Berlin scrie Zia­rului le Liecle, cu data de 26 Aprile, ur­­mătorele juste apreciarî asupra incidintelui în cestiune : Uuu rege alu Prusiei, Frederic II, zicea uă­diuiară, într’unu accesu de șovinismu francesa : «déca ași fi rege alu Franciei, n’așî permite se se tragă nici uă lovitură de turul in Europa fară permisiunea mea». U­­nul­ din urmașii sei, principele de Bistárck, manifestă uă ambițiune d’altu soiü : elü un voies ce se apară uun articlu de 7>m’a în Europa, fără ca densula se uu ’lu potă ur­mări. Acesta prekusiune fu emisă ’ntr’uă notă cu data din 15 Aprile. Acesta notă fu redactată de cornițele Per­­poneder, după unii ordini alü cancelarului imperiului Germaniei. Ea a fost­ înmânată ministerialul afaceriloru străine ale Belgiei a 16 Aprile sera. După cum se scie, nota nu afectă unü toua provocatorii; ea conține mai multe măsuri de siguranțe pacifice. Déru se vede clara într’ensa intențiunea ce-o are guver­­nu­lü germana d’a obține puțini câte puținu să modificare în legislațiunea statelorü eu­ropene, în sensulfl unei protecțiuni mai efi­cace a intereselorü lora reciproce. Ea tinde deja se dea desbateri­ iscate Între Berlin și Bruxelles dimensiuni europene. 377 München, 30 Aprile, 1875. Societatea studințiloru români din München „Unirea“. ANUNCIU *) Societatea socialo-literară a studin­­țiloru români Unirea, în urma celora publicate în acestü ziarü la 22 Martie 1875, are onore a aduce la cunoscința domnilorü redactori de­­ ziare literare și politice, precum și domnilorii au­tori, că ziarele și operele ce vorü bine­voi a trimite societății, precum și ori­ ce corespondințe, vor­ fi espectate supt adresa urmatore: Societății Unirea în München (Bava­ria) Polytechnicum. (Comitatulü societăți:, *) Onoratele redacțiuni de for literare și politice sunt sî rugate a publica acestă a­­nunciü ș’a’lă repeta în două-treî numere consecutivă. INSTITUTULU VACCINAM Direcțiunea : strada Pitarü-Mo§u, No. 5 Vaccinațiuni și revaccinațiuni cu VACCIN ANIMAL în tote Zilele, la orele 3 p. m. precise. Directorii: Dr. Vlădescu. Advocatulu Gheorghe Chiri­escu anunc­ă am­icilorfl și cliențilorfl­or că s’a mutatü totu pe calea Craiovei, a No. 36, în casele de lângă podișcă,

Next