Romanulu, aprilie 1875 (Anul 19)
1875-04-30
Conferința „Răpirea Bucovinei“, ținută Luni la circii de d. Bonifaciu Florescu. Domnilorü, Alaltăieri a fost aniversarea uneia din acele file, a carora memoriă nu trebuie să se ștergă nici-vă dată din inima unei națiuni, căci atunci când națiunea perde suvenirea unei Jile atata de nefastă, atunci numai merită d’a fi națiune. Domniloru, amü *se facu doué lucruri a<fi : amü a veda sema în scurtă pentru ce n’amu pututu face acésta conferință chiarü în ziua nefastă a anesiunii Bucovinei și ’n urmă amü a ve reaminti acésta tristă istoria ș’a trage, póte, dintr’easa unü folosü morale. Déru înainte, domniloru, se ne ’ntrebamü, ce amu venitu noi se facemü aci ? Aci amü venitü se protestamü pe calea ce ne dă legea, amü venitü se protest ítOMANULÜ, 80 AFRILIU 1875. îndată dup’acea a ,s’a ventu uă despărțire de cavaleria trecendu răpede către localulu alegerilor și oprindu-se în facia alegetoriloru, supt comanda maiorului și ’n presința prefectului. Orele patru fiind trecute, urna se închisese, deja alegatorii stau toți grupați înaintea sălii alegerilor, formându unui mulți,uă fortăreță, deci va apăra urna și biuroulu în contra violatorilor oficiali, cari amenințați se pună mâna pe cârtig, se facă scandalii. Comandantele oștirii invită pe alegotori se mergă la casele lorü se cuce. „Nu facema nimenui nimica, domnule maiorii, au respunsií iei liniștiți și respectuoși; presința nóstra SÖ nu ve íngrijéscu; se mergemu se mâncamü, dérü n’avemü pâne amu căuta se uitamu fómea și grijile fumânde, dérü guvernulü a pusti biru și pe lulcița de tutunc a săracului; nu plecámu d’aici pâne cându nu se va isprăvi; stârnii se vedemü « incii din urnă pe ai nostrii.“ Acestu spunsii, pe care noi îliî damn în esință după cele ce ni s’au spusă de cei cari au fostu presiuți, zugravescu situațiunea; urna era chivotulu de salvare alü alegotorilorü; se fi încercată cineva, a o smulge, și arü fi véinita sângele curgându șirdie; în Ziua aceaa, in momentulu acela, în secunda acea a, s’arü fi aprins unu mare focii. In timpultî acesta femeiele alegétoriloru, auzindu că asupra socilor si loru a mersu oștire, veniau de pe tóte stradele cu copiii în bracie, sarbede de nemâncare, déru cu indignarea în faciă ca rezbunarea cerésea, arti fi <Jisu cineva că ele nu vinü ca se scota pe bărbații lord din foca, ci ca se intre și ele; s’arti fi Jisu că vinü se boteze pe copiii lor, cu botezulu sân- Jlui, cu botezulu martirului. Situațiunea lua uuü aspecte formidabile, maiorulü a ordonații retragerea oștirii, și totula a intrată în liniștea obicinuită. Toți alegotorii au statu pân’ la terminarea despoierii scrutinului și ’nchiriarea tuturorü actelorü. Astafelü s’a petrecutu frumósa și măreța electorale de la 23 Aprile plină de emoțiuni, de triumfü și de liniște. Intrega listă de 20 de delegați al oposițiunii a trecută c’uă majoritate sdrobitóre într’uă secțiune, cu unanimitate în cea-l-alta. Terminândă cu acesta epistolă, mé gasescu datorit a mulțămi d-lui prefectu și d-lui maioru pentru înțelepciunea și moderațiunea d-loru. Escesula de zelü a adusă totu de una nenorociri. Voiu continua mâne, domnule redactare, căci ora închiderii espediția* *1 mă grăbesce. Primiți, domnule redactare, încredințarea stimei și deosebitei mele considerațiuni. N. B. Locustenu. temn pentru simțimintele nóstre de Români , cea mai mare liniște va fi păstrată; se cuvine ca poporul suverană, cându e adunata, s’arate tăria sea prin placiditatea mea. Nu sciüdeca unii n’aö venitu aci pentru a pândi vorbele mele, séa pentru a face să se nască tulburări. Eosé se seie că nu vor isbuti, căci noi suntemii deciși a păstra liniștea, care se cuvine poporului suverană. (Aplause) Domniloru, unula din autorii vechi Zicea, în facia unei trista întâmplări: „am trăită va -fi pré multu“, și eu,domnilor fi, cu tóte că sunt fi teneri, potü Zice: „amu trăită uă Zi pré multu“, căci Ziua d’a-l-altăieri mi-a luată uă ilusiune, ș’acastă ilusiune era că, atunci cândă este uă cestiune de naționalitate, toți Românii uită partitele lorü pentru a fi Români. Ei bine, domni lorü, acesta credință am perdutü-o. Am perdutü-o, căci, cânda ama cerută sala Ateneului, după ce mi s’a acordată da directori, mi’a refusatu de consiliulu permaninta, și pe urmă, cându sala acestui circă mi-a fostu acordată, ama gasitu-o închisă. Ece, domniloru, puru și simplu, faptulu, făr’a intra în amenuntele lui, d-vóstra, în cugetulu d-vóstra, veți avea ’lu judeca. Sa nu asceptați, domniloru, aci, ca de la alte subiecte, reamintirea autoriloru séu ornamente retorice. Sufletul meu e departe a^i d’acésta căutare a frumosului, și ce ne pésá déc’amu găsi să formă mai multu séu mai puținu frumósu! Astăzi anima nóstra cere lacrămi, cere lacrămi de sânge, căci alaltăieri s’a răpită din corpulu țârii nóstre cea mai frumósa provincia, leganulu Moldovei și cuibulu, cum zice cânteculu poporaru, „cuibulu lui Sucefanu-celu-Mare“ (aplause). Deru e unu lucru mai trisbi, domniloru, de câtă chiaru durerea nóstră: este d’a vedé că ’n acésta provincia nesce străini, căci Românii simtă totude una dorulă țârii, nesce străini, cari s’au încuibată acolo, nu sciü cum, vina a vorbi în numele poporului română, vina a spune că Bucovina se simte fericita ca e deslipita de patria mea. Acésta nu e adevărata! Nu, nu credă că ’n Bucovina este una Română care se nu’și aducă aminte cu durere c’a fost vânduta de Turci și cumpărată prin complicitatea Rușilorü și prin corupțiunea Austriei (aplause). Condu <ji cu corupțiune, vin cu fapte, 5000 galbeni au fost plătiți lui Romantzoff, care mai primi ș’uă tabacheră de aură cu briliante, era ministrulu turce, Reis-Effendi, a vândutu Bucovina nu pentru uă tabacheră, nu pentru uă cigaretă, ci pentru una cuțită (aplause). Înainte cusé d’a intra în amănuntele faptelor, permiteți’mi, domniloru, d’a vé vorbi de roluri istoricü ale acelei puteri, care a pusă mâna pe scumpa nóstra Suceva, care a pusu mâna pe pamêntulu framentatu cu sângele nostru, care astăzi domnesce în Dumbrava Roșie. Care este rolura istorică a acestei națiuni? Austria nu este un națiune, ci un ’mpre mare straniă d’uă mii de state, cari au diferite interese și numai pe divisiunea acestor fi interese s’a ’ntemeiatu totudeuna puterea Austriei. (Aplause). Care este roluri séu istorico ? Luați istoria tutori națiunilor», întrebați pe fiecare națiune, care a fost« inamicul» séu ? Ea va respunde: Austria, lu contra cui scumpa Francia, care atâtea secule a ținută susa drapelulu independinței europene, drapelulu libertății fiecarui Statu și care, cu timpul, prin protecțiunea data statelorü celora mici, a ajunsă la ideia de naționalitate, Francia, care a liberată Olanda, Italia și Grecia, care ne a facutü pe noi, Francia s’a luptată atâția secuii contra Austriei. (Aplause). In Europa este astăzi uă țară liberă de trei seculi, și atunci cândü libertatea nu exista în Europa, un nesce cuiburi de munți trăia unii popora liberú, care seia prețulu libertății sale, căci o cumpărase cu sângele sĕu, voiese și se vorbescu de poporulü elvețiană, de cantonele glorióse de Schwitz, de Uri, de Unterwalden, de marele numiri de bătâli ăl cari traiescu în veci, cum trăiesce numele de Maraton; ei bine, de unitorii, în contra cui au voitü Elvețianii a recuceri libertatea lora ? In contra cui și-au versatu ei sângele loru ? In contra cui ? In contra Austriei. (Aplause). Domnitorii, Spania era libriî; acolo nobilii juraă regelui fidelitatea, „déca le va păstra libertatea; era déca nu, nu.“ (Jiceau eî, c’vă sublimă elocință. Ei bine, Spania perde libertatea sea, Spania putea se jóca unu rol bine-tacătorú în Europa. Vine una omu și face din Spania instrumentulu despotismului, și o face se devie uă țeră fără industria, fără agricultură, uă țară care mare de ferne, acesta omü era una Austriacă, Carol și fiiulu séu Filipo II. (Aplause). Este oă țară în Europa care, cu tóte că era mică, în cât și pe harta nu este nici câtă un unghiu, a facutu se tremure cele mai mari împârății, căc avea imperiulu mării: acésta țară e Olanda! El bine, domnitoru, in contra cui a avutü a lupta Olanda ? In contra cui a avutü a versa sângele sĕu pentru libertatea consciinței și cea politică? In contra unui Austriacă, în contra lui Filip I II, regele Spaniei (aplause). Cându imperiulu maritima alü Portugaliei începe a cadé, cându Portugalia se slăbesce, cine vine s’o arunce In selavia ? séra Filipo II. Cine vine în Suedia s’o ajute la restabilirea absolutismului catolicic, care nu isbutesce? Ia’Ași Filipü II, care se face marele aparatorü alü despotismului (aplause). In contra cui fu silită să lupte Elisabeta, care scape Anglia care căzuse un moment, prin Maria-Tudora, femeia lui Filipü II, supt ghiara acestui rege ? Ierăși Austria ! Numai luptândă în contra lui Filipü II, Anglia a ajunsă a fi mare. De la un fi capă la altulü ala Europei, Austria este inamica libertății, a naționalităților fi (aplause prelungite) Credeți c’ama terminată ? Se lăsămfi Italia, se lasama Mexiculu. In 1789, atunci când si Francia era împedecată In rolulu séa in Europa de luptele interne, unii poporu care era la ușra sea, care vrea a fi libera, Belgia, luptă totu contra Austriei. Tota Austria și totü-deuna Austria. Chiar Germania, acesta națiune mare, cu tóte că este rătecită ar fi, dérà nu pentru totüdeuna, chiar Germania contra cui a avutu sĕ lupte pentru unitatea sea, déca nu contra Austriei ? In fine, d-lora, se nu uitama că Austria a ia plutit de sânge pe Ungaria, ar f) fidela cea amică. Se nu uitămt că supliciulu lui Doja chiaruu este nimicit pe lingă acele supliciuri cari au fostu ordonate de Austria în Ungaria și ’n Transilvania. Se nu uitamü nici mortea lui Hora. Apoi scimți că Austria a ’ncetatu pe Transilvani de mai multe ori și mai alesă în cestiunea unirii și după 1818. Hu mai spunu cea mai mare unichitate a Austriei, care este împărțirea Poloniei. Ama luptată, noi Românii, cu Polonia cu arme egale, ama luptată uneori cu mai multă, alte ori cu mai puțină ură, dérü în fine Polonia slăbindă, ura nóstra e marta. Cine vine a s’arunca pacesta corpu, ca vulturulu care s’arunca pe corpurile morte? Cine vine a propune ’mpărțirea unei țâri, adică cea mai mare nelegiuire Înaintea ómeniloru și ’naintea lui Dumnezeu, împărțirea unoi țări între țările vecine ș’a trata poporulu ca uă turmă? Ei bine, domnilorü, Austria, și sciți cine ’n Austria? Marele Imperatu filosofii Iosif II (aplause). Mamă-sea Maria Teresa a soluta ce spune câuda, silită a consimți la acésta ’mpărțire, Zise acésta vorbă: „Placet, din momentulü ce atâți ómeni, atata de învățați, voru se fiu asta; dérü mulți ani după mortea mea , va cunoste Austria cea câștigată puiudu supt piciore totü ce-a fostu pen’aci consideratii ca justü și sacru.“ (Aplause). E é Austria judecată de chiarü ímpérátésa Maria Teresa! Décadém e adeverata, domnitorü, ca Austria a fostu totu-deuna marea putere absolută, marea inamică a naționalitățiloră, déci acésta este adevérata , apoi se vedemu cum ea a stato în relațiunile séle cu România. E uă fatalitate, domniloru, că acei Români cari stă aliată cu Austria, au căzută mai târisiu séu mai curândü. Rareșă a concuta în acésta greșală și și-a perdutu tronulu. Brâncovéau a urmată aceagi erére și și-a perdutu capul. Déru Austriei nu i s’arü puté face uă crimă din acésta. Se vedema déca u’avema ș’altele de <Jisu. Far’a atinge cestiunea Transilvaniei, în care se desfășură pe largu totü machiavelismul guvernului austriacă, se vorbimu de cele ce a făcută Austria în Muntenia și Moldova. Domniloru, era unu principe ale cărui nume trăiesce totu de-una în inima Româniloru, Michaiu Vitezula (aplause). Acestü principe a făcută cea a ce nici una ,altula, nici chiaru mai ele Ștefană n’a făcută, a reeșit și a uni íntr’una statu Moldova, Muntenia și Transilvania. Austria, domnitorii, după ce veiau că nenorocirile au cofjutit pe capul- său, după ce ațîțâ pe cei cari causară aceste nenorociri, a voitu sĕ se servescä de talentele lui Michaiu, căci Michaiu era mai capabile de câtă generalii austriaci (aplause), și după ce Michaiu a recucerită Transilvania, ce-a facutu Austria? A trimisă asasini și Michaiu a peritö, lasandu Românilorfi, la a cărui realisare firesce că nu se gândesce âncă, déri care, déca vomă crede în viitoru, se va împlini. (Aplause). Dérü Michaiu mortu, era numai una omu mai puțin fi, și unu omü nu este nimicü : este una fapta constantă, domnilorü, că unu omü singurü nu póte face nici mare bine, nici mare ret. Cea a ce e totulü, este spiritulü care conduce unu poporü, este energia, este prudința sea. Dérü, domnilorü, unu omü nu póte face totu ce vrea, de câtü atunci cândü națiunea se lasă pe sine ânsăși. Ei bine, domnilorii, asasinarea lui Michaiu era uă crimă mârșiavă în socotela Austriei, nu era peirea națiunii, înse de cadința, încependă pentru România, Austria care e la pândă pentru a profita de starea poporelor, cari încep i a cade, pentru a le perde și a le săpa grópa, Austria găsesce momenturi favorabile, după mortea lui Brancoveau, și se servesce de nemulțămirile cari existau în România, fiindu că atunci începeaă domniele grece. Domnitorü, Austria promite atâtea lucruri frumóse numai ca se Se lipéscu Românii de dânsa. Credură Românii, căci omulu celu bunu crede totudeuna în generositatea celorfi-l-ah și nu se gândesce la reu. Ei cerură de principe pe Georgie Cantacuzino, a cărui famíliá de câtü-va timpu avea moștenirea țârii, nu ’utr’unu modu legab1, déru pán obiceiu ș’alegere. Ei bine, domnitoru, acésta dorință a Românilor, fu încetată. Austria împărți România în două : lăsă partea cea mai mare în starea de mai înainte supt Gzeci și puse mâna pe Banatulu Craiovei, și nu’să deze lui Cantacuzino. (Va urma). Face-se-va séü nu uă ’nțelegere p’acesta tare mu între Germania și cele-lalte puteri? Acesta’mi pare puțină probabile. N’a fostu posibile guvernului belgiană, e adevărată, d’a refusa orice înțelegere cu puterniculü său vecinü, și d. d’Aspremont-Lynden s’a grăbită a promite concursul Belgiei, «déca majoritatea națiuniloră Europei ar introduce uă asemene reformă ’n legislațiunea lor»; déri guvernulu belgiană a lăsată Cu prudință guvernului prusiană inițiativa acestui proiectă. Aceste modificări însă nu vor pute fi introduse în legea prusiană decâtă de reichstag, ceaa ce amână esecutarea lorü la tomua viitóre, ș’uă amânare de șase luni ecivaleză, în situațiunea actuală a Europei, mai c’uă trimitere la calendele grece. Să nu se biceie nimeni , admițăndă chiar că puterile europene primescă în principiu reforma propusă, esecutarea iei cu tóte acestea nu va fi d’uă dificultate mai puțină estremă; va fi peste măsură delicată, supule, spinosă d’a trage limita dincolo de care uă acțiune precare începe se devie periculosă repausului și liniștei unui statü vecină. In acestă privință nu esiste nici uă măsură internațională: ceea ce e unu delict și de presă dincolo de la Manche nu este și dincolo. Limba giulă ce ține astăzi cardinalul Mailing este celu puțină totü așia de agresivă in contra guvernului prusiană, precum era acum douî ani și ald episcopilor francesi, și cu tote acestea d. de Bismark a crezută ensușî că e inoportun l a adresa cabinetului englesă mustrăm ca cele adresate d-lui de Broglie. Nu e vorba de nimica alta decâtă a ’nZestra lumea c’unü non drepta alü gințiloră, avenda de efectu se reducă mnicele state a nu mai fi de câtă vasale celora mari. Este íadouiela ca aliații direcți ai Prusiei, Rusia și Austria, se de concursulü lor a d-lui de Bismark. In ceea ce privesce pe cea din urmă, declarațiunile Pressei din Viena și ale Lloydului din Pesta nu lasă nici uă ’ndouiela în astă privință: este un desaprobare categorică din partea acestoră două organe ale comitelui Andrassy. Cuvintele d-lui Disraeli ș’ale lordului Derby nu reî ntorcă simțimintele deșceptate ’n Engliteza de ultimele incidinte diplomatice dintre Belgia și Germania. Acești miniștrii, celă d’ântâiă mai cu semn, au împrumutată de la lordul Palmerston modulă ironică de a răspunde interpelărilor încurcătore. Simțlaăntură ce domină astăzi dincolo de strâmtare, vis-a-vis de imperială Germaniei, este una simțimentă noă: neîncrederea. Acusările în contra Franciei, mustrările atâtă de puțină justificare la adresa Belgiei, au făcută să se nască preocupări, cari nu lesne se pot ă năbuși. Incidintele pruso-belgiane nu este încă închisă, căci se anuncă din Bruxelles una respunsü la liota din 15 Aprile. Am fi de dorită, în interesul linistei generale și ală mersului afacerilor, cu acestă noutate să nu se confirme. INCIDINTELE PRUSO-BELGIANA. Uuu corespondinte din Berlin scrie Ziarului le Liecle, cu data de 26 Aprile, următorele juste apreciarî asupra incidintelui în cestiune : Uuu rege alu Prusiei, Frederic II, zicea uădiuiară, într’unu accesu de șovinismu francesa : «déca ași fi rege alu Franciei, n’așî permite se se tragă nici uă lovitură de turul in Europa fară permisiunea mea». Unul din urmașii sei, principele de Bistárck, manifestă uă ambițiune d’altu soiü : elü un voies ce se apară uun articlu de 7>m’a în Europa, fără ca densula se uu ’lu potă urmări. Acesta prekusiune fu emisă ’ntr’uă notă cu data din 15 Aprile. Acesta notă fu redactată de cornițele Perponeder, după unii ordini alü cancelarului imperiului Germaniei. Ea a fost înmânată ministerialul afaceriloru străine ale Belgiei a 16 Aprile sera. După cum se scie, nota nu afectă unü toua provocatorii; ea conține mai multe măsuri de siguranțe pacifice. Déru se vede clara într’ensa intențiunea ce-o are guvernulü germana d’a obține puțini câte puținu să modificare în legislațiunea statelorü europene, în sensulfl unei protecțiuni mai eficace a intereselorü lora reciproce. Ea tinde deja se dea desbateri iscate Între Berlin și Bruxelles dimensiuni europene. 377 München, 30 Aprile, 1875. Societatea studințiloru români din München „Unirea“. ANUNCIU *) Societatea socialo-literară a studințiloru români Unirea, în urma celora publicate în acestü ziarü la 22 Martie 1875, are onore a aduce la cunoscința domnilorü redactori de ziare literare și politice, precum și domnilorii autori, că ziarele și operele ce vorü binevoi a trimite societății, precum și ori ce corespondințe, vor fi espectate supt adresa urmatore: Societății Unirea în München (Bavaria) Polytechnicum. (Comitatulü societăți:, *) Onoratele redacțiuni de for literare și politice sunt sî rugate a publica acestă anunciü ș’a’lă repeta în două-treî numere consecutivă. INSTITUTULU VACCINAM Direcțiunea : strada Pitarü-Mo§u, No. 5 Vaccinațiuni și revaccinațiuni cu VACCIN ANIMAL în tote Zilele, la orele 3 p. m. precise. Directorii: Dr. Vlădescu. Advocatulu Gheorghe Chiriescu anuncă amicilorfl și cliențilorflor că s’a mutatü totu pe calea Craiovei, a No. 36, în casele de lângă podișcă,