Romanulu, august 1875 (Anul 19)

1875-08-04

702 Unu corespondinte din Atene scrie cu data de 1 August), adică din fi­lele de alegeri, către (ziarul) Repu­blica franceză următorele : Alegerile au începută și voră du­ra patru z­ile.... Guvernul­ nu inter­vine.... Cabinetul­ numără forte pu­țini amici printre candidați. I­. Tri­­cupi, mi-a spus’o adesea, nu 'și­ face ilusiune. Elă­­ zice că nu este de câtă trecétorii pe la putere, demű că va asigura libertatea electorale. L’amă crezută pe cuvântă. Actele sale nu l’aă desmințită. Proba cea mai evi­­dente este că, chiară în ajunulă ale­­geriloră, tribunalele au pronunțată condamnările cele mai aspre în con­tra tuturoră indivizilor, preveniți de delicte electorale. Numerula condam­­naților­ este de 100 la 150, printre cari ună oficială, care a fostă ștersă din cadrele armatii. "Mi pare c’u­ă ministeru care ară ține sĕ falsifice scrutinulă s’ară­tă<ji forte multă d'a invita parchetele să sesisese tribu­nalele cu tote delictele electorale, chiară în ajunul­ deschiderii opera­­țiunilor­ electorale. D. Tricupi nu va avea majoritatea, este adevărată, dară va avea gloria c­a re stabilită bunele tradițiuni electorale pe care­e. Bulgarii le uitase mai de totă. Acesta face multă. Nesce­sciri telegrafice din Tiflis a­­nunță că poporațiunea din Svanethia (provincia Caucasă) s-ară fi resculată în contra guvernului rusă și ară fi măcelărită garnisona. Comandantul- șefă al­ armatei din Caucasă a tri­­misă îndată trupe îndestulătore pen­­­­tru a reprime mișcarea. In privința revoluțiunii din Kho-r­kand, Morning Post publică următo­a­rea telegramă : „Noutățile sosite din Tashkend a­­­nunță că trupele khanului din Kho-r­kand s’aă unită cu insurgenții și în a-1 înțepă cu dănșii în contra khanului I detronată. “ I Acelastă­­ fiară a primită din Ber­­­­lin uă telegramă cu data 8 Augustă, în privința mișcării din Herzegovina, cu acesta cuprindere : „Guvernulă turcă a informată pe marele puteri c'a primită asigurările cele mai satisfacătóre de la guver­nulă austriacă, care a declarată că va observa cea mai strictă neutra­litate și că se va abține de la ori­ce intervențre relativă la mișcarea de răscolă din Herzegovina. Guver­nulă turcă este pe deplină satisfă­cută de aceste asigurări. Neue­ freie­ Presse din Viena publică următorele telegrame : Agram. — „ Depeși din Muntenegru vestescă că s’a dată ordine d’a se inventaria tote armele și d’a resta­bili în totă țara comunicări telegra­fice. Primii 1000 fiorini adunați în Agram în favorea insurgenților ă s'au pornită în Herzegovina. Se organi­­seză represintațiuni și concerturi în profitură resculațiloră. “ Belgrad. — „Comitatulu de ajutore pentru familiele insurginților­ din Herzegovina a primită deja 3000 fiorini. “ b­arulă Corespondința politică des­­minte noutatea răspândită că s’ară fi trimisă uă escadră turcă în apele Adriaticei. Clericalii germani meditau de multă timpă aface ună pelefinagiă la Lourda: acestă călătoriă piesă e definitivă fi­șată pentru luna viitare; bandiera care trebuie se conducă pe ultra-mon­­tanii transvenani la grota de la Lour­da e terminată; s’a făcută ună mare numără de suptscripțiuni. E probabil e că clericalii germani voră se facă a­­colo oă manifestațiune politico-reli­­giosă în contra politicei cancelariei din Berlin; dejü se asigură că guver­nul­ împăratului Germaniei e decisă a o opri cu ori­ce mi­jlocă. Din Palermo se comunică Repu­blicai francese, cu data de 9 Augustă, că arh­iepiscopală acelui orașă nece­­rendă exequatur­a părăsită palatură episcopală fără ca autoritățile se fiă obligate a interveni. Arh­iepiscopală a făcută uă simplă protestare. Generalul­ Garibaldi a plecată la 11 Augustă de la Civita­ Vecchia pen­­tru Caprera. Se va întorce la Roma spre finele lunei. Din Londra s’anuneță cu data de 10 Augustă că apele canalului La Manche fundă agitate ’n acea­­si, ca­pi­tanulă Webb­a amânată pentru a doua­­ ji esecutarea proiectului său d’a trece strîmptore în notă. Congresul­ vechilor­-catolici, care era să se ție la Breslaă de la 20 până la 22 Augustă, s’a amânată. EDIȚIA „ROMANIULUI“ CARTEA CU INCUIETORE 1) de Amédéo Achard 2). IV. Peste câte­va zile, totă ținutul­ era în mișcare pentru treierarea grâu­lui; în tote părțile aurita recoltă era întinsă pe arci la lumina unui sare de verá. B­ună timpă de sărbatare, toți se visiteză și petrecu serile ju­­cândă pe paiele călcate de piciorele catâriloră. Copiii se rostogolescă pe clăi făcând o mare scomptă, fetele jocă pe vr’ună colță de pămentă bine netezită și deca luna surprinde une­ori totă acestă lume, petrecerea se prelungesce cu cea mai mare ve­selia pene noptea târziă după ora culcării. După rugăciunea lui Jacques, ună mică bală se improvisase pe aria cea mai apropiată de Courtis. El­ și cu Raoul conduceau valsulă, pe cândă copiii mari alergaseră din tote păr­ț­ A­mede Românulu de la 28 și 29 cuvinte. 2) Traducțiune de I. G. Bibicescu după, Revue­re deux mondes. CORESPONDINȚA PARTICULARA A ROMANULUI Paris, 10 August­, 1875. In ultima­ mî corespondința, o­am­ă vor­bită despre invitarea d-lui prefectă ală Se­nei, Ferdinand Duval, la banchetulă dată de lordură-mair ală Londrei și o’amă des­crisă recepțiunea ce i­ s’a făcută. Acum En­­glitera, care a făcută acea ovațiune d-lui pre­fectă, considerându’lă ca represintante ală Parisajui, se c­iesce de politețele ce i-a a­­dresată și se sculă, nu fără ore­care ’ncur­­cătură, că n’a invitată pe adeveratulă repre­sintante ală Parisului, d. Floquet, președin­tele consiliului municipală. «In adeveră, vice Times, trebuie se recu­­noscemă că d. Ferdinand Duval nu e prima­­rul­ Parisului, ci simplu represintante ală puterii esecutive, însărcinată a esecuta mă­surile votate de consiliulă municipală și a a­­păra înaintea lui acele măsuri pe cari le-ară propune, în numele puterii esecutive, deră uă mare diferință între prefectură Se­E­nei și președintele consiliului municipală— diferință enormă într’uă t­ăra cu votă uni­versală — pentru că celă din urmă e mai ân­­tâiă trimisă in consiliă prim votă universală și apoi alesă președinte prin voturile colegi­­lor ă­iei, pe când il celă d’ântâiă e numită de guvernulă pe care-să servesce și pe care-lă ROMANULU, 5 AUGUSTU 1875, urm­eză la căderea lui. Déca­deră e cine-va care e adeveratură primară ală Parisului, e președintele, de doue ori alesă, ală consiliu­lui municipală. «Nimeni, i­ice mai departe Times, n’are intențiunea d’a imputa lordului­ malr lipsa președintelui consiliului municipală ală Pa­risului la banchetul­ de la Mansson House. S’afirmă, din contră, că cbsea întrebase pe cine trebuia se invite și că, naturalminte, s’adresase la ministrul­ de interne s­ă chiară la prefectură Seneî, după indicațiunile că­ruia nu s’a trimisă nici oă invitațiune pre­ședintelui consiliului. Déca s’ară fi spusă lordului-mair c’adeveratură represintante, alesulă Parisului, căruia era datoră și căruia doria se-i întorcă recepțiunea ce i se făcuse, era președintele consiliului municipală, n’aru fi esitată ună singură mom­entu a’lă invita.» Observați c’acesta in mare parte e falsă, deră trebuie se dé cine­va rațiuni rele, cândă voiesce se dé și n’are altele bune. Standard nu se silesce se facă acesta, ci întrebă forte simplu déca guvernulă fran­cesă va destitui pe d. Ferdinand Duval. A­­cesta e totă una cuf a­cere d-luî Buffet se se destitue însușî. Totuși acesta afacere va ave celă pu­țină ș’uă parte bună, va arăta Englesi­­loră și multoră altora că «Juriștii reacțio­nari cari, de la alegerea noului consiliu municipală, n’aă încetată d’a predice c’a­­cestă consiliă radicală se va face culpa­bile de tóte ușurințele ce se potă închi­pui, a vă fi făcută mai bine să se 'ntrebe daca ușurințele nu erau de temută cu multă mai multă din part­ea patronilor- soră. Timpii din urmă au fost­ fecunzi în scandale. Dincole de La Manche, amu a­­vută afacerea prefectului Senei cu interzi­cerea solemnității de distribuirea premie­­lor­ la colegiul­ Chaptal. Englitera a a­­vutu afacerea d-lui Plimsoll ș’a armatori­­loră de nave, afacerea d-sprei Dickinson ș’a colonelului Baker. De cea d’ântâiă nu voiă zice de câtă ună curentă. E sigură că apostrofarea vio­­lente făcută în camera comuneloră de către d. Plimsoll contra armatorilor­ criminali, cari trămitu pe mare în nave incapabile d’a resiste, deră asigurate pentru sume mari, oficiali și mateloți pe cari ’i e spună la că morte neapărată, nu era de­locă par­lamentară. Cuvăntulă cu care s’a servită in privința unora din colegii sei însemnăză în limba englesă : lași, scelerați, misera­­bili. Sciți cu ce scuse s’a mulțămită camera comunelor”. D. Plimsoll a z­isit că retrage cuvintele și mănțiue faptele. Acesta, în ge­­nulă seriosă, s’asemenă c’uă glumă. «Am zisă că cutare nu e bună nici se ’mpartă două pai» la doui măgari, retrage acesta espresiune». — Ei bine o retragă , e bună se ’mpartă două paie în două măgari. Tre­­e findă peste aceste glume, acesta probăză m­ă lucru, că suntă cașuri cândă e forte bine a lăsa la uă parte politica de mena­­giare și de conciliațiuni. Țera ’ntregă a luată partita d-lui Plimsoll, mnă noă biți a fostă imediată nnsă in deliberare și d. Plimsoll a câștigată mai multă printr’ună momentă de indignare exprimată în mo­dulă celă mai violen­te de­câtă prin ani de tactică parlamentară. Câtă pentru­­ afacerea d-sorei Dickinson și colonelul­ Baker, nu scre­de ca se ’nțe­­lege totă asia de reă în România ca ’n Francia, derit în adevărat neînțelegerea mo­ravurilor­ englese de către Frances! ș’a m­oravuriloru francese de către Englesi e ast­­ lelă, în­câtă ară fi cine­va tentată se credă că Anglia și Francia sunt­ depăr­tate una de alta cu mai multe mii de leghe. Eco faptele. Colonelul­ Baker, ună bă­­trână verde însurată deră galantă, întâl­nesce pe miss Dickinson singură în dru­­mul--de-seră și merge cu galanteria pân’a voi s’o violeze. Acesta-i scapă eșindu pe scara vagonului, apoi le face ună procesă, in urm­a căruia er­ e condamnată la oă lună de închisore și la amendă de 12.500 franci, și, ce e mai gravă, e silită a demi­siona din gradul­ sef de colonelă in ar­mata engleză. M­arele francese credă că miss Dickinson având o ună frate căpitană de gen­ă, acesta, în loc­ de a permite aurorei sale se facă ună procesă, ară fi trebuită se provoce la duelă pe colonelul­ Baker. E sigură că ’n Francia lucrurile s’ară fi petrecută asta. Totuși pentru a judeca valorea unei pro­cedeu, trebuie a se ține sema de efectele sale asupra aceluia sed acelora cari suntă obiectulă iei. Nu vi­ se pare are evidinte că colonelul­ Baker ară fi fostă încântată d’a scăpa din acesta urită afacere prin ună duelă cu căpitanul­ Dickinson ! S’ară fi omorîtu, pate, ș’aru fi fostă, mai multă de câtă totu-de-una, ună eroă. Câtă pentru bieta d-sora Dickinson, ce-ară fi câștigată ea chiară dec’ama presupune că frate-scă ară fi eșită învingetoră din acestă duelă ! Ș’apoi, aci trebuie se ’nțelegem­ă bine moravurile englese; în acesta afacere e în­­gagiatu cu totulă altă-ceva de câtă 0110 rea­d-spre­ Dickinson: este libertatea și s­e­curitatea fetei oră englese. In Francia, a­­vemu duelulu; derd părinții abia permită fiiceloră loră se eia singura și nu le per­mită de­locă se visageze singura în Anglia; aă justiția; acesta e prosaică, déca voiți; dérd părinții seiu că cei ce alerga după aventuri galante, cari nu s’ară tem­e de locă de duelă, se temă ca de focă de procesă, chiară cândă procesul ă n’ară ave de resultatu­ră condam­nare, și permită fiiceloră soră a vm­agia sin­gure de la ună capătă ală Engliterii la celu-l­altu. Astă­felă că astăzi, în Engli­­teza, nu femeile se temă a se afla singure c’ună bărbată, ci bărbații se temă d’a re­­mâne singuri c’uă femeia. In scurtă, moravurile deosebite cari dom­­nescă de cele două părți ale canalului La Manche aă inconvenientele și avantagiele lor”. Moravurile englese fiindu mai favo­rabile liber­tații femeiloru, că opineză pen­tru ele, celă puțină asupra acestui punctă particulară. Derci se revenim« la scandalele francese. In Noembre 1872, d. Paul de Cassagnac scrise în le Pays ună articolă în care trata pe d. Rochefort de comunard, lasă ș’ame­­nința d’a’să omorî ca p­ână când, decă va fi amnestiată vr’aă dată. D. Rochefort, care n’a fostă amnestiată, ci a scăpată din Ca­ledonia, a invitată pe d. de Cassagnac la Ge­neva pentru a-și pune amenințarea în esecu­­țiune. Insultată, densulă are alegerea arme­lor și cere pistolulă. Fiindă­că cânii se omora d’aprope, elă insiste ca duelulă se se facă la cinci pași și ca adversarii să tragă după comandă. D. de Cassagnac a refuzat și, supt pretestată că ună duelă în aceste condi­­țiuni ară fi una omoră. Spectator observă, în acesta privință, cu multă spirită, că pân’acum nu scia că omorulă nu e obiec­tulă duelului ca și ală resbelului. Comitatele partitei naționale-li­­berale. Ni­ se comunică din următorele ju­dețe că ’n urma mai multoră întru­niri de cetățeni, s’au formată comi­tate, cari se se pune în înțelegere cu comitatulu centrală din Bucuresci, spre a lucra împreună pentru reali­­sarea programi­­partitei naționale­­liberale. W Ece numele personeliză ce com­pună aceste comitate : In județ­ul­i Mehedinți. D-nii Gr. Miculescu, proprietarii mare, fostă deputată în cameră 18 ani; D. Ghiculescu, advocată și pro­prietară mare; G. Lefendache, advo­cată, fostă deputată și proprietară mare; Ilariă Isvoranu, proprietară mare, licențiată în drepții de la fa­cultatea din Paris; Ionă Nucșorenu, vechiă funcționară; M. Ghelmegenu, proprietară mare, fostă președinte de tribunală, fostă procurară de curte și fostă primară; Mich. G. Burilenu, advocată, fostă procurară și judecă­torii, proprietară urbană și rurală; T. R. Stefanescu, comerciante și prejo­prietară urbană; Mih­u T. Michailă, comerciante și proprietară mare ur­bană; Florea Nicolae, comerciante; M. Milotenu, doctoră în medicină; In județului Nemțu. D-nii Nicolae Vicol, Dimitrie So­­recă, Michailă Adamescu, Constantin Șoreciî, Alesandru Crivățu, Iacovache Ivanovici și Emanuel Filipescu. In județulii Dorohoiu. D-nii Petru A. Cortazi, George Hasnașă, Dimitrie S. Miclescu, Va­­sile Galcantraur, Nicolae Calcantraur, Ionă Rosetti și Teodoră Jitan. PROGRAMA PARTIDEI NATIOAAE-LIBERALE Aderări. . ^ Județului Teleormanu­: Tur­nu- Măgurele și Zimnicea; Gheorghe P. Miradiciu, proprietară și comerciante, alegătorii in col. I; Niță Po­­pescu, comerciante băcană și proprietară; Dumitru Costovici, proprietară și comer­ciante; Mateiă Mincu, proprietară și co­merciante; Nae Mihălescu, comerciante, pro­prietară și băcană; Anghela D. Manea, proprietară și comerciante; Ionă G. Cris­­tianu, proprietară, comerciante și cismară; Crăciună Dumitriu, proprietară și comer­ciante; Solomonă Alessiu, profesiune liberă; T. P. Bob­angiu, proprietară și băcană; Tudoră Ciolacă, proprietară, comerciante ,­­ cârciumară; Dimitrie T. Ciolacă, comend­­ante; Dimitrie Chirițescu, proprietară și bărbieră; Ioană Bratu Mirea, proprietar, comerciante, cojocar; Matache Gheorghem .1, propr­ietară și comerciante; Nae G. Con­­stantinescu, comerciante băcană; Dobre Vlădescu, proprietară și comerciante; Petre Vasilescu, proprietară, comerciante și câr­ciumară; Radu Tudoră, proprietară, com­er­țile făceau munți de piaie și se dau peste capă. Veni u­ă momenta cândă osten­ila împrăștia acestă mică so­cietate. Dănțuitorele se depărtau una câte una ca mărgăritarele unui colană care se deșiră și farandola întreruptă se despărția în lanțuri mici, cari se per­­deau în umbră. Ici-colo, tinerele co­pile, coprinse de somnu, se culcau pe paie, se­ stau imobile, facându nișee pete negre pe fondură galbenă ală miriștei. Esther, ostenită ca cele alte, șezuse pe snopi și, aplecându­­se puțină, își făcuse una capétáia de spice, pe care își repausa capulă. Ațipindă supt căldura unei nopți de veră fără ventit, închise îndată ochii. Raoul, care o privia, înțelese după res­­pirațiunea egală și dulce care-i rădica pe ptură, că era deja adormită. Cu uă manta ușoră d’uă stofă algeriană, îi făcu ună felă de umbrară. Așe­­zendu-se apoi lingă densa și acope­­rindă­ o c’uă admirațiune mută, ve­­ghia asupra repausului seă. D-na de Carnavon vorbia mai departe cu ună proprietară din vecinătate. Hortensia venia și se ducea în transparența nopții, adunândă spicele încă plime pe cari catârii în fugă le aruncaseră afară din artă. Charlotte, cu mânile încrucișate pe genuchi, își preumbla în spadiu, după întâmpla­re, vederile-i triste și le opria câte-uă­ dată pe um­­bra rufă mobilă care p­rotegea pe soră­­sea. Risuri conduse isbucnită din um­bră și arătaă loculă unde erau gră­mădiți flăcăii unulă peste altulă. Uă oră trecu apoi într’uă tăcere între­ruptă numai de fîșiitulu frunijeloră mângâiate de dulci zefiri. Esther se descepta două-dată și privirea-i în­tâlni mai ântâiă doui ochi pasionați și luminoși, cari o contemplaă. Încă somnorosă, ea nu putea să-și întorcă privirile de la acei ochi cari strălu­­­cină între dânsa și ceră. Era în far­mecă. Ună surîsă, de care n’avea o consciință, îi lumina facia. I-se părea­­ că trăia­uă vieții nemateriale și că­­ sufletu-i plutia în eterulă plină de î­ra^le. Câtă pentru Raoul, a căruia­­ faclă o vedea în umbră, el­ avea pen­­­­tru dânsa totă farmeculă unei visi­­­­uni. — Scu­ că te iubescă ? îi z ise elă ! ' înclinându-se spre dânsa cu blândețe, — Da, so­ă, îi respunse. Atunci simți­ră suflare trecându-i peste buse și închise ochii. Déca ’n acestă momenta Raoul i-ari fi­nisit: — Rădică-t­e și urmezu-me, — ea s’ară fi rădicată și l-ară fi urmată. Cândă pleca spre Courtil, însoțită de Hortensia și de Charlotte, Esther mergea cea din urmă, încetă și feri­cită ce avea lingă dânsa pe cine­va care dispunea de vieța și de animi­rea. Déca Jacques s’ară fi ocupată mai puțină cu vânătorea și pescuitul­, ară fi putută surprinde a doua­­ ji pe d. de Mauplas rătâcindă pe marginea unei păduri ai cărei cei din urmă ar­bori făceau m­ă felă de penagră verde la estremitatea unui promontoriu ve­cină. Uă încredere fără margini se născuse din acestă amoră și se reversa din inima Estherei ca apa pură dintr'un isvoră. Ea-i vorbia de copilăria-i au­steră pe care o petrecuse într’uă mânăs­­tire, aprope de La Ciotat și de unde mama-sea o luase în etate de patru­sprezece a­ni îmbrăcată cu totul­ în negru. Tatăl­ său murise și familia i trăia la Courtil. Munciaă necontenita și nu gustaă nici­ uă­dată acele petre­ceri de cari funcția e atâtă de setosă. Nu vedeam pe nimeni. Ea înțelesese întruna modă vagă, chiară de la ală douilea ană , că ’n acestă interioră posomorită va trebui sĕ moră sau să se vestească. Hortensia luase deri­­siunea d’a r­omane nesimțitore. Char­lotte mergea spre morte, dară s’agă­­țase de vieță și lupta.­­ Acesta e forte tristă, forte severă,adause densa, și că amă petrecută multe nopți fără a dormi, cu totă funcția mea; astep­­tamă nu sclă ce, ș’asteptamă toto­­de­una. Eramu ca acea principesă din povesti care, iu desperarea’­, striga : Ană, surioră, nu vei fi pe nimeni ve­­nindă! Și în timpă de mai mulți ani n’amă vei juta pe nimeni! Acum nu mai asceptă. Amă o soră, pe care în­tr’uă <ji o vei cunosce, d-na barona d’Equemaure , e la Cannes. Ea are tată în abundință, avere, amb­iții, lucruri frumóse, trăsuți, cai și, pe lîngă tóte acestea, e frumosă ca u­ă îngeră. E atâtă de fericită, în­câtă nu are timpă să se mai gândescá la alții. Une­ori, cugetândă la dânsa , n’am­ putută scăpa de păcaturű in­vidiei. Ce potă deveni lîngă uă mamă care uită că are âncă trei fiice, pe

Next