Romanulu, august 1875 (Anul 19)
1875-08-04
702 Unu corespondinte din Atene scrie cu data de 1 August), adică din filele de alegeri, către (ziarul) Republica franceză următorele : Alegerile au începută și voră dura patru zile.... Guvernul nu intervine.... Cabinetul numără forte puțini amici printre candidați. I. Tricupi, mi-a spus’o adesea, nu 'și face ilusiune. Elă zice că nu este de câtă trecétorii pe la putere, demű că va asigura libertatea electorale. L’amă crezută pe cuvântă. Actele sale nu l’aă desmințită. Proba cea mai evidente este că, chiară în ajunulă alegeriloră, tribunalele au pronunțată condamnările cele mai aspre în contra tuturoră indivizilor, preveniți de delicte electorale. Numerula condamnaților este de 100 la 150, printre cari ună oficială, care a fostă ștersă din cadrele armatii. "Mi pare c’uă ministeru care ară ține sĕ falsifice scrutinulă s’arătă<ji forte multă d'a invita parchetele să sesisese tribunalele cu tote delictele electorale, chiară în ajunul deschiderii operațiunilor electorale. D. Tricupi nu va avea majoritatea, este adevărată, dară va avea gloria ca re stabilită bunele tradițiuni electorale pe caree. Bulgarii le uitase mai de totă. Acesta face multă. Nescesciri telegrafice din Tiflis anunță că poporațiunea din Svanethia (provincia Caucasă) s-ară fi resculată în contra guvernului rusă și ară fi măcelărită garnisona. Comandantul- șefă al armatei din Caucasă a trimisă îndată trupe îndestulătore pentru a reprime mișcarea. In privința revoluțiunii din Kho-rkand, Morning Post publică următoarea telegramă : „Noutățile sosite din Tashkend anunță că trupele khanului din Kho-rkand s’aă unită cu insurgenții și în a-1 înțepă cu dănșii în contra khanului I detronată. “ I Acelastă fiară a primită din Berlin uă telegramă cu data 8 Augustă, în privința mișcării din Herzegovina, cu acesta cuprindere : „Guvernulă turcă a informată pe marele puteri c'a primită asigurările cele mai satisfacătóre de la guvernulă austriacă, care a declarată că va observa cea mai strictă neutralitate și că se va abține de la orice intervențre relativă la mișcarea de răscolă din Herzegovina. Guvernulă turcă este pe deplină satisfăcută de aceste asigurări. Neue freie Presse din Viena publică următorele telegrame : Agram. — „ Depeși din Muntenegru vestescă că s’a dată ordine d’a se inventaria tote armele și d’a restabili în totă țara comunicări telegrafice. Primii 1000 fiorini adunați în Agram în favorea insurgenților ă s'au pornită în Herzegovina. Se organiseză represintațiuni și concerturi în profitură resculațiloră. “ Belgrad. — „Comitatulu de ajutore pentru familiele insurginților din Herzegovina a primită deja 3000 fiorini. “ barulă Corespondința politică desminte noutatea răspândită că s’ară fi trimisă uă escadră turcă în apele Adriaticei. Clericalii germani meditau de multă timpă aface ună pelefinagiă la Lourda: acestă călătoriă piesă e definitivă fișată pentru luna viitare; bandiera care trebuie se conducă pe ultra-montanii transvenani la grota de la Lourda e terminată; s’a făcută ună mare numără de suptscripțiuni. E probabil e că clericalii germani voră se facă acolo oă manifestațiune politico-religiosă în contra politicei cancelariei din Berlin; dejü se asigură că guvernul împăratului Germaniei e decisă a o opri cu orice mijlocă. Din Palermo se comunică Republicai francese, cu data de 9 Augustă, că arhiepiscopală acelui orașă necerendă exequatura părăsită palatură episcopală fără ca autoritățile se fiă obligate a interveni. Arhiepiscopală a făcută uă simplă protestare. Generalul Garibaldi a plecată la 11 Augustă de la Civita Vecchia pentru Caprera. Se va întorce la Roma spre finele lunei. Din Londra s’anuneță cu data de 10 Augustă că apele canalului La Manche fundă agitate ’n aceasi, capitanulă Webba amânată pentru a doua ji esecutarea proiectului său d’a trece strîmptore în notă. Congresul vechilor-catolici, care era să se ție la Breslaă de la 20 până la 22 Augustă, s’a amânată. EDIȚIA „ROMANIULUI“ CARTEA CU INCUIETORE 1) de Amédéo Achard 2). IV. Peste câteva zile, totă ținutul era în mișcare pentru treierarea grâului; în tote părțile aurita recoltă era întinsă pe arci la lumina unui sare de verá. Bună timpă de sărbatare, toți se visiteză și petrecu serile jucândă pe paiele călcate de piciorele catâriloră. Copiii se rostogolescă pe clăi făcând o mare scomptă, fetele jocă pe vr’ună colță de pămentă bine netezită și deca luna surprinde uneori totă acestă lume, petrecerea se prelungesce cu cea mai mare veselia pene noptea târziă după ora culcării. După rugăciunea lui Jacques, ună mică bală se improvisase pe aria cea mai apropiată de Courtis. El și cu Raoul conduceau valsulă, pe cândă copiii mari alergaseră din tote părț Amede Românulu de la 28 și 29 cuvinte. 2) Traducțiune de I. G. Bibicescu după, Revuere deux mondes. CORESPONDINȚA PARTICULARA A ROMANULUI Paris, 10 August, 1875. In ultima mî corespondința, oamă vorbită despre invitarea d-lui prefectă ală Senei, Ferdinand Duval, la banchetulă dată de lordură-mair ală Londrei și o’amă descrisă recepțiunea ce i s’a făcută. Acum Englitera, care a făcută acea ovațiune d-lui prefectă, considerându’lă ca represintante ală Parisajui, se ciesce de politețele ce i-a adresată și se sculă, nu fără orecare ’ncurcătură, că n’a invitată pe adeveratulă represintante ală Parisului, d. Floquet, președintele consiliului municipală. «In adeveră, vice Times, trebuie se recunoscemă că d. Ferdinand Duval nu e primarul Parisului, ci simplu represintante ală puterii esecutive, însărcinată a esecuta măsurile votate de consiliulă municipală și a apăra înaintea lui acele măsuri pe cari le-ară propune, în numele puterii esecutive, deră uă mare diferință între prefectură SeEnei și președintele consiliului municipală— diferință enormă într’uă tăra cu votă universală — pentru că celă din urmă e mai ântâiă trimisă in consiliă prim votă universală și apoi alesă președinte prin voturile colegilor ăiei, pe când il celă d’ântâiă e numită de guvernulă pe care-să servesce și pe care-lă ROMANULU, 5 AUGUSTU 1875, urmeză la căderea lui. Décaderă e cine-va care e adeveratură primară ală Parisului, e președintele, de doue ori alesă, ală consiliului municipală. «Nimeni, iice mai departe Times, n’are intențiunea d’a imputa lordului malr lipsa președintelui consiliului municipală ală Parisului la banchetul de la Mansson House. S’afirmă, din contră, că cbsea întrebase pe cine trebuia se invite și că, naturalminte, s’adresase la ministrul de interne să chiară la prefectură Seneî, după indicațiunile căruia nu s’a trimisă nici oă invitațiune președintelui consiliului. Déca s’ară fi spusă lordului-mair c’adeveratură represintante, alesulă Parisului, căruia era datoră și căruia doria se-i întorcă recepțiunea ce i se făcuse, era președintele consiliului municipală, n’aru fi esitată ună singură momentu a’lă invita.» Observați c’acesta in mare parte e falsă, deră trebuie se dé cineva rațiuni rele, cândă voiesce se dé și n’are altele bune. Standard nu se silesce se facă acesta, ci întrebă forte simplu déca guvernulă francesă va destitui pe d. Ferdinand Duval. Acesta e totă una cuf acere d-luî Buffet se se destitue însușî. Totuși acesta afacere va ave celă puțină ș’uă parte bună, va arăta Englesiloră și multoră altora că «Juriștii reacționari cari, de la alegerea noului consiliu municipală, n’aă încetată d’a predice c’acestă consiliă radicală se va face culpabile de tóte ușurințele ce se potă închipui, a vă fi făcută mai bine să se 'ntrebe daca ușurințele nu erau de temută cu multă mai multă din partea patronilor- soră. Timpii din urmă au fost fecunzi în scandale. Dincole de La Manche, amu avută afacerea prefectului Senei cu interzicerea solemnității de distribuirea premielor la colegiul Chaptal. Englitera a avutu afacerea d-lui Plimsoll ș’a armatoriloră de nave, afacerea d-sprei Dickinson ș’a colonelului Baker. De cea d’ântâiă nu voiă zice de câtă ună curentă. E sigură că apostrofarea violente făcută în camera comuneloră de către d. Plimsoll contra armatorilor criminali, cari trămitu pe mare în nave incapabile d’a resiste, deră asigurate pentru sume mari, oficiali și mateloți pe cari ’i e spună la că morte neapărată, nu era delocă parlamentară. Cuvăntulă cu care s’a servită in privința unora din colegii sei însemnăză în limba englesă : lași, scelerați, miserabili. Sciți cu ce scuse s’a mulțămită camera comunelor”. D. Plimsoll a zisit că retrage cuvintele și mănțiue faptele. Acesta, în genulă seriosă, s’asemenă c’uă glumă. «Am zisă că cutare nu e bună nici se ’mpartă două pai» la doui măgari, retrage acesta espresiune». — Ei bine o retragă , e bună se ’mpartă două paie în două măgari. Tree findă peste aceste glume, acesta probăză mă lucru, că suntă cașuri cândă e forte bine a lăsa la uă parte politica de menagiare și de conciliațiuni. Țera ’ntregă a luată partita d-lui Plimsoll, mnă noă biți a fostă imediată nnsă in deliberare și d. Plimsoll a câștigată mai multă printr’ună momentă de indignare exprimată în modulă celă mai violente decâtă prin ani de tactică parlamentară. Câtă pentru afacerea d-sorei Dickinson și colonelul Baker, nu screde ca se ’nțelege totă asia de reă în România ca ’n Francia, derit în adevărat neînțelegerea moravurilor englese de către Frances! ș’a moravuriloru francese de către Englesi e ast lelă, încâtă ară fi cineva tentată se credă că Anglia și Francia sunt depărtate una de alta cu mai multe mii de leghe. Eco faptele. Colonelul Baker, ună bătrână verde însurată deră galantă, întâlnesce pe miss Dickinson singură în drumul--de-seră și merge cu galanteria pân’a voi s’o violeze. Acesta-i scapă eșindu pe scara vagonului, apoi le face ună procesă, in urma căruia er e condamnată la oă lună de închisore și la amendă de 12.500 franci, și, ce e mai gravă, e silită a demisiona din gradul sef de colonelă in armata engleză. Marele francese credă că miss Dickinson având o ună frate căpitană de genă, acesta, în loc de a permite aurorei sale se facă ună procesă, ară fi trebuită se provoce la duelă pe colonelul Baker. E sigură că ’n Francia lucrurile s’ară fi petrecută asta. Totuși pentru a judeca valorea unei procedeu, trebuie a se ține sema de efectele sale asupra aceluia sed acelora cari suntă obiectulă iei. Nu vi se pare are evidinte că colonelul Baker ară fi fostă încântată d’a scăpa din acesta urită afacere prin ună duelă cu căpitanul Dickinson ! S’ară fi omorîtu, pate, ș’aru fi fostă, mai multă de câtă totu-de-una, ună eroă. Câtă pentru bieta d-sora Dickinson, ce-ară fi câștigată ea chiară dec’ama presupune că frate-scă ară fi eșită învingetoră din acestă duelă ! Ș’apoi, aci trebuie se ’nțelegemă bine moravurile englese; în acesta afacere e îngagiatu cu totulă altă-ceva de câtă 0110 read-spre Dickinson: este libertatea și securitatea fetei oră englese. In Francia, avemu duelulu; derd părinții abia permită fiiceloră loră se eia singura și nu le permită delocă se visageze singura în Anglia; aă justiția; acesta e prosaică, déca voiți; dérd părinții seiu că cei ce alerga după aventuri galante, cari nu s’ară teme de locă de duelă, se temă ca de focă de procesă, chiară cândă procesul ă n’ară ave de resultatură condamnare, și permită fiiceloră soră a vmagia singure de la ună capătă ală Engliterii la celu-laltu. Astăfelă că astăzi, în Engliteza, nu femeile se temă a se afla singure c’ună bărbată, ci bărbații se temă d’a remâne singuri c’uă femeia. In scurtă, moravurile deosebite cari domnescă de cele două părți ale canalului La Manche aă inconvenientele și avantagiele lor”. Moravurile englese fiindu mai favorabile libertații femeiloru, că opineză pentru ele, celă puțină asupra acestui punctă particulară. Derci se revenim« la scandalele francese. In Noembre 1872, d. Paul de Cassagnac scrise în le Pays ună articolă în care trata pe d. Rochefort de comunard, lasă ș’amenința d’a’să omorî ca până când, decă va fi amnestiată vr’aă dată. D. Rochefort, care n’a fostă amnestiată, ci a scăpată din Caledonia, a invitată pe d. de Cassagnac la Geneva pentru a-și pune amenințarea în esecuțiune. Insultată, densulă are alegerea armelor și cere pistolulă. Fiindăcă cânii se omora d’aprope, elă insiste ca duelulă se se facă la cinci pași și ca adversarii să tragă după comandă. D. de Cassagnac a refuzat și, supt pretestată că ună duelă în aceste condițiuni ară fi una omoră. Spectator observă, în acesta privință, cu multă spirită, că pân’acum nu scia că omorulă nu e obiectulă duelului ca și ală resbelului. Comitatele partitei naționale-liberale. Ni se comunică din următorele județe că ’n urma mai multoră întruniri de cetățeni, s’au formată comitate, cari se se pune în înțelegere cu comitatulu centrală din Bucuresci, spre a lucra împreună pentru realisarea programipartitei naționaleliberale. W Ece numele personeliză ce compună aceste comitate : In județuli Mehedinți. D-nii Gr. Miculescu, proprietarii mare, fostă deputată în cameră 18 ani; D. Ghiculescu, advocată și proprietară mare; G. Lefendache, advocată, fostă deputată și proprietară mare; Ilariă Isvoranu, proprietară mare, licențiată în drepții de la facultatea din Paris; Ionă Nucșorenu, vechiă funcționară; M. Ghelmegenu, proprietară mare, fostă președinte de tribunală, fostă procurară de curte și fostă primară; Mich. G. Burilenu, advocată, fostă procurară și judecătorii, proprietară urbană și rurală; T. R. Stefanescu, comerciante și prejoprietară urbană; Mihu T. Michailă, comerciante și proprietară mare urbană; Florea Nicolae, comerciante; M. Milotenu, doctoră în medicină; In județului Nemțu. D-nii Nicolae Vicol, Dimitrie Sorecă, Michailă Adamescu, Constantin Șoreciî, Alesandru Crivățu, Iacovache Ivanovici și Emanuel Filipescu. In județulii Dorohoiu. D-nii Petru A. Cortazi, George Hasnașă, Dimitrie S. Miclescu, Vasile Galcantraur, Nicolae Calcantraur, Ionă Rosetti și Teodoră Jitan. PROGRAMA PARTIDEI NATIOAAE-LIBERALE Aderări. . ^ Județului Teleormanu: Turnu- Măgurele și Zimnicea; Gheorghe P. Miradiciu, proprietară și comerciante, alegătorii in col. I; Niță Popescu, comerciante băcană și proprietară; Dumitru Costovici, proprietară și comerciante; Mateiă Mincu, proprietară și comerciante; Nae Mihălescu, comerciante, proprietară și băcană; Anghela D. Manea, proprietară și comerciante; Ionă G. Cristianu, proprietară, comerciante și cismară; Crăciună Dumitriu, proprietară și comerciante; Solomonă Alessiu, profesiune liberă; T. P. Bobangiu, proprietară și băcană; Tudoră Ciolacă, proprietară, comerciante , cârciumară; Dimitrie T. Ciolacă, comendante; Dimitrie Chirițescu, proprietară și bărbieră; Ioană Bratu Mirea, proprietar, comerciante, cojocar; Matache Gheorghem .1, proprietară și comerciante; Nae G. Constantinescu, comerciante băcană; Dobre Vlădescu, proprietară și comerciante; Petre Vasilescu, proprietară, comerciante și cârciumară; Radu Tudoră, proprietară, comerțile făceau munți de piaie și se dau peste capă. Veni uă momenta cândă ostenila împrăștia acestă mică societate. Dănțuitorele se depărtau una câte una ca mărgăritarele unui colană care se deșiră și farandola întreruptă se despărția în lanțuri mici, cari se perdeau în umbră. Ici-colo, tinerele copile, coprinse de somnu, se culcau pe paie, se stau imobile, facându nișee pete negre pe fondură galbenă ală miriștei. Esther, ostenită ca cele alte, șezuse pe snopi și, aplecânduse puțină, își făcuse una capétáia de spice, pe care își repausa capulă. Ațipindă supt căldura unei nopți de veră fără ventit, închise îndată ochii. Raoul, care o privia, înțelese după respirațiunea egală și dulce care-i rădica pe ptură, că era deja adormită. Cu uă manta ușoră d’uă stofă algeriană, îi făcu ună felă de umbrară. Așezendu-se apoi lingă densa și acoperindă o c’uă admirațiune mută, veghia asupra repausului seă. D-na de Carnavon vorbia mai departe cu ună proprietară din vecinătate. Hortensia venia și se ducea în transparența nopții, adunândă spicele încă plime pe cari catârii în fugă le aruncaseră afară din artă. Charlotte, cu mânile încrucișate pe genuchi, își preumbla în spadiu, după întâmplare, vederile-i triste și le opria câte-uă dată pe umbra rufă mobilă care protegea pe sorăsea. Risuri conduse isbucnită din umbră și arătaă loculă unde erau grămădiți flăcăii unulă peste altulă. Uă oră trecu apoi într’uă tăcere întreruptă numai de fîșiitulu frunijeloră mângâiate de dulci zefiri. Esther se descepta două-dată și privirea-i întâlni mai ântâiă doui ochi pasionați și luminoși, cari o contemplaă. Încă somnorosă, ea nu putea să-și întorcă privirile de la acei ochi cari strălucină între dânsa și ceră. Era în farmecă. Ună surîsă, de care n’avea o consciință, îi lumina facia. I-se părea că trăiauă vieții nemateriale și că sufletu-i plutia în eterulă plină de îra^le. Câtă pentru Raoul, a căruia faclă o vedea în umbră, el avea pentru dânsa totă farmeculă unei visiuni. — Scu că te iubescă ? îi z ise elă ! ' înclinându-se spre dânsa cu blândețe, — Da, soă, îi respunse. Atunci simțiră suflare trecându-i peste buse și închise ochii. Déca ’n acestă momenta Raoul i-ari finisit: — Rădică-te și urmezu-me, — ea s’ară fi rădicată și l-ară fi urmată. Cândă pleca spre Courtil, însoțită de Hortensia și de Charlotte, Esther mergea cea din urmă, încetă și fericită ce avea lingă dânsa pe cineva care dispunea de vieța și de animirea. Déca Jacques s’ară fi ocupată mai puțină cu vânătorea și pescuitul, ară fi putută surprinde a doua ji pe d. de Mauplas rătâcindă pe marginea unei păduri ai cărei cei din urmă arbori făceau mă felă de penagră verde la estremitatea unui promontoriu vecină. Uă încredere fără margini se născuse din acestă amoră și se reversa din inima Estherei ca apa pură dintr'un isvoră. Ea-i vorbia de copilăria-i austeră pe care o petrecuse într’uă mânăstire, aprope de La Ciotat și de unde mama-sea o luase în etate de patrusprezece ani îmbrăcată cu totul în negru. Tatăl său murise și familia i trăia la Courtil. Munciaă necontenita și nu gustaă nici uădată acele petreceri de cari funcția e atâtă de setosă. Nu vedeam pe nimeni. Ea înțelesese întruna modă vagă, chiară de la ală douilea ană , că ’n acestă interioră posomorită va trebui sĕ moră sau să se vestească. Hortensia luase derisiunea d’a romane nesimțitore. Charlotte mergea spre morte, dară s’agățase de vieță și lupta. Acesta e forte tristă, forte severă,adause densa, și că amă petrecută multe nopți fără a dormi, cu totă funcția mea; asteptamă nu sclă ce, ș’asteptamă totodeuna. Eramu ca acea principesă din povesti care, iu desperarea’, striga : Ană, surioră, nu vei fi pe nimeni venindă! Și în timpă de mai mulți ani n’amă vei juta pe nimeni! Acum nu mai asceptă. Amă o soră, pe care într’uă <ji o vei cunosce, d-na barona d’Equemaure , e la Cannes. Ea are tată în abundință, avere, ambiții, lucruri frumóse, trăsuți, cai și, pe lîngă tóte acestea, e frumosă ca uă îngeră. E atâtă de fericită, încâtă nu are timpă să se mai gândescá la alții. Uneori, cugetândă la dânsa , n’am putută scăpa de păcaturű invidiei. Ce potă deveni lîngă uă mamă care uită că are âncă trei fiice, pe