Romanulu, septembrie 1875 (Anul 19)

1875-09-12

ANULU ALU NOU E SPRE PECELKA Redacțiuinea și Aflianifatratfomea Strada Poliniei, No. 14 VOIESCE ȘI VEI PUIE Ciîte cereri pentru România se adresază la administrațiunea ziarului. ANUNCIDEI Pi^iar IV , spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petitilei. A se adresa LA PARIS: la Havas, Laffite & C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDRA: la d. Eugfcne Micoud, No. 81 -A Fleet Street, London, E. C. LATIENA: la d-nîi Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU. PRYICIULU TELEGRAFICII ALL «ROMANULUI.» Viena, 22 Septembre. — Imperatulu a primitu delegațiunile Ungare și Austriace. Resping cudu la discursurile președinților, împeratulu le-a mulțumiți!uscendă că compteză pe patriotismulu încercată ală delegațiuniloru ș’a esprimată convingerea că elu voră sprijini guvernulu în totă ceea ce este indispensabile necesară pentru a asigura monarhia și pentru a -i asigura interesele. Imperatură a adaosit că mișcarea care a isbucnită în orecare provincii ale imperiului turcă trebuie să intereseze în prima linie pe monarhia, prin vecinătatea sea directă cu Turcia și prin relațiunile multiple ce rezultă din acestă vecinătate. Cu tote acestea, relațiunile nóstre cordiale cu eme două mari imperiuri vecine, precum și raporturile amicale cu celelalte State lăsă se să arate fundată speranța că liniștea monarhiei și pacea Europei vor fi menținute. " Ediții mea de sera BUCURESCI, RAPCIUNE. Am scris primul nostru Bucuresci, din numerul de la 4 Septembre, spre a preveni orice interpretări de rea credință în privirea modului nostru de a vedea în evenimentele ce se desfășoară în aceste momente în Orient. Am precisat care este ideia predomnitare ce a ferecat legăturele nóstre cu Turcia. Am probat că acea ideie nu pate se fiu nici simpatia de rasă, nici comunitatea de religiune, Ju vreun simțământă de recunoștință. „Acea ideie predomnitare, adauserăm, era dictată de simțul de conservare; era necesitatea de-a se restrînge într’un singur snop tote poporele cari în Orient aveau aceleași interese, și se vedeau amenințate de aceleași pericole , de aceiași inamici puternici.“ Astfel explicam pentru ce noi am susținut totdeuna menținerea celor mai strînse relațiuni cu Turcia, căci rupând cu densa, care pene astăzi resumeză și represintă tóte poporele din peninsula balcanică , rupeam și cu principiul de vieță , cu secretul salvării nóstre din valurile furtunase ale secolilor. Înse totă acesta normă nestrămutată a politicei nóstre naționale ne pune îndatorirea a nu ne despărți în nici o eventualitate de interesele peninsulei; căci, după cum iviserăm #4 Septembre, »are pentru cuvântul că voim amicii cu Turcia , urmeză se voim și a peri împreună cu dânsa, în cas când ora i-ar sosi?“ De aceea conchideam în modul următor : ■ „Așta dar, spre a resuma, politica națională românesca cere : „Legarea strînsâ de Turcia, pe cât Turcia va esiste. „Legarea strînsâ de naționalitățile din Orient, constituite și confederate, in cazul eventual când Turcia nar mai esiste. „Fiind cnse că tot politica națională românescă cere ca nu vre o altă putere a Europei se succedeze domițiunii turcesc!, — căci atunci existența României ar fi în cel mai suprem pericol, — Românii sunt datori se veghieze și se conlucreze, ca la cal de stingere a dominațiunii otomane, resolverea se nu flă alta, decât o confederare de naționalități independente. „Aceeași politică națională cere, in fine, ca rolul României, fără a fi agresiv contra cuiva, se nu remâne lipsit de orice semnificare în evenimentele Orientului. „Trebuie să se simtă în afară că în România existe o voință fermă, seriosă și sprijinită printr’o lucrare activă, de-a ’și păstra o posițiune onorabile și respectată, nu orice evenimente s’ar ivi în Orient. Trebuie să se simtă că, supt impulsiunea unei acțiuni naționale, puterile vitale ale României sunt apte și gata a’i garanta posițiunea pe care are dreptul s’o ocupe în Orient.“ Se pate are ceva mai lămurit explicat ? Ei bine, acesta nu ne garanta contra unor adversari politici, lipsiți în luptă de orice noțiune de lealitate. Ei ne acasă astăzi, în principalul lor organ, că din turciți ce eram încă la 2 August, am devenit de o dată creștiniți; și de aci își umple colonele cu cuvinte ca „metamorfosă“ și „metempsihosă,“ pe «ari nu uită nici o dată a le suptlinia, crezând că aț descoperit ceva forte isteț și cu haz. Consecința unui principiu cardinal al politicei nóstre naționale, noi am declarat lămurit: „Legarea strînsâ cu Turcia, pe cât Turcia va esiste. „Legarea strînsâ de naționalitățile din Orient, constituite și confederate, în cazul eventual când Turcia nar mai esiste. “ Unde pote óre se fiă aci metamorfosă ori metempsihosă? Unde este aci cea mai ușoară nuanță de neconsecință? Unde este în fine aci, contrazicerea între Românulu de la 2 August și cel de la 27 August și următorele ? La 2 August, ca și la 4 Septembre, am spus că astăzi suntem cu Turcia, fiind-că Turcia este încă demnitorea peninsulei balcanice. Unde este clar contrazicerea? Nu cumva inteligenții noștrii adversari se asceptaă se ne vedă declarând, că la cal de stingere a dominațiunii otomane, suntem datori se perim la rândul nostru, sau se rădicăm totă armata nostră cu reservele și cu milițiele de tote clasele, se secăm visteria nostră, se luăm prin rechisițiuni punga tutor Românilor, ca se ajutăm Turciei se năbușiască focul intern ce o consumă cu încetul ? Acesta catăre se fiă, după inteligenții noștrii adversari, consecința bunelor nóstre relațiuni cu Turcia ? Atunci dumnelor, cami de câtva timp protestă mereu despre cele mai amicale intențiuni către Portă, cari o țin întruna că n’au vorbit nici o dată de independință decât numai in virtutea tratatelor, admit o asemene perspectivă pentru nefericita Românie? Ii vézurám énsé din contra manifestând la început cele mai vii simpatii pentru rescula herzegovenă, și făcând aspre admenițiuni presei engleze, din care unele organe își schimbaseră limbagiul, devenind ostile poporațiunilor resculate. Prin urmare daca am adopta în privirea adversarilor noștrii propria lor logică și argumentare, ar trebui sa-i acuzăm la rândul nostru de inconsecință, de metamorfosă, de metempsihosă și de tote celelalte lucruri, pe atât de spirituale pe cât și de reale, născocite contra nostră. Noi cnse nu vom cădea atât de jos, pentru singura mulțămire de a plăti cu aceeași monetă falsă unor adversari , de ale căror atacuri n’am avea decât a ne felicita, dacă nu ne-am teme, de-a indispune pe cititori servindu-le mereu polemică sterpă. Recunoscem din contra că nu e absolut nici o neconsecință de a voi bune relațiuni cu Turcia și, în acelaș timp, de-a nu voi peirea împreună cu dânsa. Recunoscem asemene că nu e absolut nici o metamorfosă sau metempsihosă de-a continua relațiunile de mai nainte cu Turcia, însă de-a recunosce în acelaș timp că drepte și întemeiate sunt și plângerile poporațiunilor creștine din imperiul otoman. O dată acesta lămurit, spre constatarea lealității și inteligenței adversarilor noștrii, se trecem la alte acuzări. „Era un timp, zic ei, când Românul predica politica de ginte, și o confederațiune a națiunilor de ginte latină. Și când nnci declaram de utopie acesta ideie, eram taxați de Austro- Maghiari . „ Astăzi Românul predică o confederațiune cu poporele de dincolo de Dunăre, la caș când ar cădea dominațiunea otomană.“ Iar metamorfosă și metempsihosă. Mai întâi, adversarii noștrii spun a fi un vechi neadevăr: nu numai astăzi, ci totdeuna Românul a predicat o confederațiune cu poparele de dincolo de Dunăre: colecțiunea lui, de la fundare pâne astăzi, este martoră. Apoi nu numai „într’un timp,“ ei și astăzi Românul predică o politică de ginte. Una nu exclude pe alta : sprijinul pe care cineva îl caută între consângenii lui nu’l opresce de-a trăi in cele mai strînse relațiuni de interese și chiar de simțiminte cu vecinii săi de alt sânge. Nimic nu opresce ca Românii, confederați cu celelalte popore din Orient, se comp •teze pe sprijinul Statelor latine, după cum Serbii, Bulgarii și ceilalți completă pe sprijinul marei puteri slave. Este cre de o bună politică de-a remânea noi totdeauna fără nici un sprijin, asia zicând fundamental, isolați in mijlocul unui ocean de naționalități slave, cari tote urmeza politica de ginte ? Lăsăm profunzilor politici de la ministeriul de externe și de la primul organ oficios se afirme, fără nici un argument, că politica de ginte este o utopie. Noi înse, când vedem Germania constituindu-se pe baza politicei de ginte, când vedem pe Rusia urmând cu nestrămutare politica de ginte, mănținem că acesta politică este o vedită realitate, și că numai atunci când și gintea latină o va adopta, se va putea crede salvată de orice amenințare din partea celorlalte ginți. Negreșit înse că Germanii, constituiți astăzi pe baza ideiei de ginte, strigă națiunilor de ginte latină: „politica de ginte este o utopie! “ le strigă acesta, și se silesce a le desbina, pentru că numai astfel își pute menține supremația asupră-le, și preponderanța politică în Europa. Din acest punt de vedere ne explicăm pentru ce și delegațiunea prusiană din Bucuresci, cu organele sale, repetă ca un ecou „politica de ginte este o utopie“. Prin urmare Românul a susținut și susține, și politica de ginte, și confederațiunea naționalităților din Orient. ’ Organul oficios nu scie ce spune când pretinde că Românul a părăsit pe una și a adoptat pe alta ; pe ambele le-a îmbrăcișăt și le-a condus împreună, probă că chiar alaltăieri aproba partida naționala sârbă că se sprijine pe Rusia, ca putere slavă. Ne scutim de a respunde la alte alegațiuni, încă mult mai puerile decât cele lămurite mai sus, căci simțim aprópe remușcare de-a ne fi ocupat de nescenculațiimi, în cari absurdul era atât de bine denunțat de o vedită nelealitate, încât nu pute fi nimeni care se nu-l fi vâzut. Ne vom ocupa cnse, în alt număr, de două cestiuni: pentru ce voim ca Rusia se lucreze separat de Germania și de Austria în cestiunea Orientului , pentru ce regimul actual din România este o împuținare pentru țară,, și potedeveni chiar un grav pericol, în evenimentele ce se desfâșoară în Orient. Procesul, intentată d-lui Zerlendi, primarul comunii Brăila și deputată în cameră , prin care i se contestă calitatea de cetățână Română, s-a înfățișată ieri, 10 Septembre, înaintea Curții de Casațiune secțiunea II. Curtea dupesă chibzuire deuă jumătate oră, făcândă divergință de opiniuni a amânată procesură. Reproducemă după edițiunea de dimineța a numărului precedinte următorele : Daily Telegraph din Londra publică următorea telegramă Viena, 16 Septembre.—«Guvernul turcă ia măsuri energice pentru a pune forțele sale militare pe picioră de resbelă în Bulgaria. Toți recifii suntümblămațî ; forterețele de pe Dunăre sunt puse în stare de apărare; patru divisiuni vor sosi din Asia mică.» Daily News a primit următorele serii telegrafice : Viena, 16 Septembre. — Consulele turcă din Ragusa și capii militari turci dintre Ragusa, Trebinje și Mostar anundă că guvernul austriacă nu va mai tolera trecerea străinilor armați. Berlin, 16 Septembre.—Suedia refusa d’a închiria ună tratată comerciale cu Germania. Negocierile continuă în acestă privință, derű o îndouială că voră ajunge la uă ’nțelegere. Kragujewatz, 17 Septembre.— Popa Zarko se află la Nova Varoshh cu 2500 omeni ș’a publicată uă proclamațiune, invitândă pe Bosniaci, pe Herzegovinenî și pe vechii Serbî de ori-ce religiune a participa la lupta, asigurându-i că se voră bucura de aceleași libertăți și de aceleași drepturi, oricăreî religiune ară aparține. Scopul luptei nóstre, adaugă elă, este libertatea și unitatea națiunii serbe. țliarul Granit chard fice că trupele neregulate turce ară fi năvălită pe teritoriulă sârbă în districtul Uzize, unde uă parte ară fi fostă înconjurată și dezarmată, era alta respinsă pe teritoriul turcă. Marsilia, 17 Septembre. — Generarele carlistă Lizarraga, fostul comandante al cetății Seo-de-Ur^el, s’a îmbarcată apoi pentru Cartagena și de acolo va merge la Madrid, unde se va constitui prisonială. Nu este adevărată c’a fostă în Navara la Don Carlos, ci a venută numai pe principesa Marguerita la Palu Ultimele telegrame din Spania ce găsim și prin ziarele streine anunță că carliștii sunt forte descuragiați și a mai multe punte vină în cete numerose de se supună autoritățiloră. Gal. I : . • VINERI, 12 SEPTEMBRE, 1875. LUMINEZATE ȘI VEZI! ABONAMENTE In Capitale: un anö 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 5 lei; In Districte: un ană 58 lei; șase luni 29 lei, trei luni 15 lei; un lună 6 lei; Francia, Italia și Anglia pe trimestru: fr. 20, Austria și Germania pe trimestru,franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Hallegraine, une de l’Ancienne comedie 5, și la Havas, Laffite & C nne, Place de la l’ourse 8. LA VIENA : la d. B. G. Popovicî, Fleischmarkt. 15. Articulele nepublicate se vor fi arde ceta de Madrid Zice c’acesta descuraj’are este efectulă celoră din urmă isbânde ale trupelor guvernului. Chiară membrii cei mai influenți ai partitei carliste începă a se convinge că lupta nu se mai póte ține cu sorți de triumfă și lucreză pentru pace. Batalianele carliste de la Tolosanu refuzată de a se lupta; mai mulți șefi au fost arestați. Pe fruntaria despre Francia se observă numerose emigrări din bandele pretendintelui, care se află acum cu familia în valea de la Bazzan. Garnisona din Ernani, sprijinită de forțele din Sant-Sebastian, a luată carliștilor mai multe posițiuni importante aprope de Lasarte și Urmeta. Prinderea guvernatorului carlistă de la Oyarzun de către trupele alfonsiste s-a confirmată de Gaceta. Circulara nunciului papii din Madrid continuă a face obiectul desbateriloră presei spaniole, fiarele liberale invită pe guvernă a se arăta energică în privința acestui actă, despre a cărui cuprindere dămă a fi următorea scurtă relațiune : Proiectul de Constituțiune care s’a lucrată supt inspirațiunele d-lui Canovas del Castillo, spre a se supune Corteselor, cândă se voră convoca, a înscrisă, deși cu orecari reserve, principiulă libertății culteloră. Vaticanul, care nu admite în acesta materia nici că concesiune, este forte neliniștită pene a vedea resultatulă ce va avea acesta Constituțiune eretică in țara care este cuibulă catolicismulă, și de aceaa voes ce se pregatescá de pe acum terâmură prin credincioșii săi servitori. Nunciulă papală de la Madrid a adresată uă circulară episcopilor, prin care, desgropândă concordatură de la 1851, voesca ca Spania se restabilescă articlele 1, 2 și 3 din acestă actă care sună astăfelă : „Religiunea catolică este esclusivă domnitóre în regată, astăfelă că orice altă cultă, va fi proscrisă și interzisă.“ „Invățământulă, in tote scólele publice și private trebue se fie conformă cu doctrina catolică și prin urmare episcopală trebue se fie însărcinată a priveghia , curățenia credinți și a moravurilor în școle.“ ■ „Episcopii voră avea sprijinul brațului seculară ori de câte ori voră fi chemați sĕ se opue râutății ómenilor, cari se ’ncerca a perverti sufletele ș’a corupe moravurile credincioșilor, seü se ’mpedice tipărirea, introducerea și circularea cărților rele și perverse.“ ■ Cu alte cuvinte , cum zice independința Belgica, „guvernulu Spaniei trebue sĕ se facă executorulă voințelor« bisericii, pentru ca dânsa se potă triumfa în viața civilă și politică a națiunii principale Sylabului.“ Circulara nunțiului papii se termină cu acesta frasă amenințătore: „Și să nu se păe la uitare că una din căușele resbelului civile care continuă încă în mai multe provincii a fostă necunoscerea unității religiose de către guvernele anteriore. „ Pentru tote aceste rațiuni și ’n vederea acestoră triste consecințe, Sântulă-Scaună se ..crede strictă obligată a presinta aceste observări guvernului spaniolă.“ . Acesta circulară dându-se publicității a produsă ună mare scomptă în totă peninsula, mai cu semă în cercurile liberale. Se speră énse, zice în dependința Belgica, că după înlăturarea celor trei miniștrii din partita moderată, cari înclinaă către ultramontani, pretențiunele nunțiului papală nu voră avea nici ună efectă și nu voră găsi nici ună sprijină în membrii noului cabineta.