Romanulu, septembrie 1875 (Anul 19)

1875-09-18

VOIESCE ȘI TEI PETE Cu­ie cereri pentru România se adre­s­­ă la administrațiunea di­arului. ■ ANTINCIURI pi fi ii IV , spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina UT, linia petit si tei. A se adresa LA PARIS; la Havas, Lafiîta & C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDRA: la d. Bugfcae Miooud.No. 81-A Fleet Street, London, E„ C. LAVIENA; la d-nil Haasenstein și Voglor, Wallfiscbgasse 10. Seil­orile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU. SERVICIULU TELECIRAFICU ALU­I ROMANULUI.» Viena, 28 Septembre.—In comisiunea de­­legațiuniloru austriace, ministrulu­i de fi­nance austriacă face oă­espunere financiară a întregului anu 1875 și­­ zice că e proba­bile a fi unu escediate în venituri din im­­posite de 5 milióne. Bugetulu pe 1876, a­­vende cheltuelile sporite, e probabile că va da unu deficit­ de 26 milióne, din cari 13 milióne suntu acoperite. Ministrul­ justiției rjice că cererile ad­­­­ministrațiunii­le resbelă suntu necesare pentru monarh­ia și afirmă că guvernul­ face tote economiele posibile. Constantinopole, 27 Septembre.—Agenția Havas comunică următorele : Consulii Aus­triei, Germaniei și Italiei au sosit­ Vineri la Mostar. Insurgiuții ceru armistițiu, pen­tru ca diferiții șefi se se potă concerta a­­supra espimeriî nemulțămiriloru și asupra cererii refomneloru. Capii diferiteloru bande mici, neavendu influință politică, trebuie ca fie­care bandă se’șî numescă delegată. Déca se va acorda armistițiu, acești delegați se voră întâlni cu Server-pașa și cu consulii și vori s­espune dorințele loră, cari pară moderate și cari suntu : admiterea crest­­iiloră ca martorî înaintea tribunaleloră; poliția se fiă alesă dintre locuitori; se se limiteze tasarea la oă cifră fixă de atâta la sută. Insurginții maî pretindă ca puterile se garanteze fidela esecutare a reformeloru promise. Acesta pretențiune fiindă actual­mente neadmisibile, represintanții puterilor­ nordice au decisă se dea instrucțiuni con­­s^ulitară ca se confere intre dânșii și cu i­erver-pașa, spre a presinta ambasadori­­loră vre­oă combinațiune practică de con­­ciliare. Ambasadorele Franciei a declarată că se unesco cu acestă demersă în stricta limită a neintervenirii. Ambasadorii Engh­tereî și Italiei consideră misiunea consuliloră ca terminată, deru voru refera guvernelor o demersură propusă. BUCURESCI, ll HAPCISM Telegrama de la Constantinopole reprodusă mai sus este de o mare însemnătate din tote puntele de ve­dere. Ea ne arată lămurit situațiunea ast­fel cum a făcut-o atitudinea pu­terilor Europei și înrîurirea lor­ în evenimentele din Turcia; ea confirmă în acelaș timp cu cea mai deplină e­­sactitate și opiniunile și prevede­rile nóstre, arătate încă din prima­­ zi, când ne ocuparăm de acestă ces­iune. Pe când organele oficiase din ca­pitală și în special (ziuriul d-lui mi­nistru de externe, — plătit ca să fie bine informat,—luase o atitudine în care se vedea credința că acest con­flict este provocat cu scop de a se realisa­­ promisiunile cu cari Austria își bate de atâta timp joc de acele gu­verne din Orient, ce se supun ordinelor iei, pe când acest organ, —luând cam tonul pe care împăciuitorul Europei îl luase în Cameră la 1870, tot pe baza strălucitelor promisi­uni de la Berlin, — mustra aspru mai întâiă puterile cari erau de altă opiniune cât constituirea naționalităților în state autonome, și în urmă pia­nele engleze, cari schimbaseră pri­mul lor limbagiu, noi dintru început­­ diserăm că, ast­fel cum sunt grupate astăzi puterile Europei și diferitele lor interese, nu credem că mișcarea din Herzegovina va avea pentru a­­cum altă consecință de­cât acordarea de pre­cari drepturi, o a doua edițiune a articolului 9 din tratatulu din Pa­­ ANTIȘTI ALU NOUE­SPRE­Z­ECELEA Redacțiunea ii A^minktmikn­eft Strada Pdmnei, No. 14 ".............IIII imnmui I ■ II­I IUIMI (A) Edițiunea de sora­ ris, prin urmare amânarea unei re­solveri a cestiunii Orientului. Faptele au­ venit unul câte unul se confirme modul nostru de-a vedea, mai ântâi și în privirea disposițiuni­­lor difer­itelor puteri, apoi în privirea presiunii esercitate asupra Șerbilor și celor­l­alți Slavi din Turcia, și în fine asupra condițiunilor sért paliati­vului cu care se va amâna din m­ort resolverea cestiunii orientale, cestiu­­ne ardentă, nu atât din causa difi­cultăților ce ar fi de-a o resolve, cât mai cu sem­ă pentru că fie­care caută se și asigure un avantagisî special, și cât mai mare prin resolverea iei. ;"­Prima opiniune a Rusiei nu era câtuși de puținii îndoială : organele ies înalte oficiase, precum Gazetta de Moscova și le Nord, se rostiseră ca­tegoric pentru constituirea Bosniei și a Herzegovinei în Stat autonom supt suzeranitatea Porței, opiniune for­mulată asemene și de cele mai în­semnate organe ale Englitezei. Francia răm­ase, ca în tote Gesti­unile internaționale de la resbel în­­cece, neutră, saü se rosti pentru strictul statu quo, ceea ce revine tot la neutralitate. Italia răm­ase aprope cu totul in­diferentă. In acestă situațiune, ce ar fi pu­tut are decide pe Rusia și pe Engli­­tera se’șî schimbe opiniunea, intr’un mod destul de brusc și nemenagiat, de nu atitudinea Germaniei și a Aus­triei ? Acesta după noi e matematic. Chiar dacă n’am avea în vedere interesul german de prima ordine, de a aservi Orientul dominațiunii sale economice și sociale , chiar daca am trata de uă deșertăciune fară însemnătate credința popolară în Germania de „ Dunărea germană," chiar daca n’am ține în fine semă de faptul a­­tât de însemnat al atitudine! Austriei și de strigătul „anexarea Bosniei!" în momentul isbucnirei tulburărilor, atitudine schimbată în urma răstur­­nării situați­unii din Serbia, încă ar trebui se­­ zicem că numai Germania și Austria au putut se înfrâneze prima opiniune a Rusiei și Englitezei, căci nici Francia neutră, nici Italia ne­păsătore, n’ar fi putut se aibă vr’o asemene influență. De aceea mănținem și in acestá privire prima nóstra opiniune, ori­cât organele, plătite spre a fi bine informate, ar afirma că cele trei pu­teri ale Nordului au fost neîncetat în cel mai perfect acord asupra Ges­tiunii. Tot ast­fel s-a confirmat și ceea ce preved uram pentru Serbia, atunci când se credea în genere că ea va declara resbel. ț­iserăm atunci că o națiune, ori­cât de eroică ar fi, din momentul ce este constituită, nu se pute avânta în aceleași sacrificie nemărginite, pe cari le face nainte de-a se constitui, acesta pentru cuvântul forte simplu că are ce perde, acelaș erou, care ’și dă cu fericire vieța ca se’șî con­­stituiască o patrie, nu și-o va da pentru case­ și perda patria. Deci con­duserăm că daca Serbia nu va fi susținută din afară, nu va declara resbel, și nu va fi susținută, pentru că curentul germano-austriac pre­domnesce, și ast­fel Rusia nu se va înainta, și Serbia ar putea se fiă în­tre două focuri la cal de­ a declara resbel. Probă că avurămu dreptate, este că astăzi Serbia se vede ofensată de Turcia, cum n a mai fost stat auto­nom ofensat, și cu tóte aceste își râde frânele cu cea mai cumplită du­rere, și se conține. Este adevărat că în cuvinte nici Serbia n’a cruțat pe Turcia, cnsé de la nesce esplosiuni de durere,—ce se esplică și se scuză la nesce frați cari văd pe frații lor vărsându’și sângele pentru dreptate, — péne la fapte ca violarea teritoriului sârbesc, ca pră­darea vitelor și provisiunilor, uci­derea locuitorilor, și, în cele din urmă, chiar împușcarea la frunta­rie a doni oficiali șerbi, este o i­­mensă deosebire. In facia unor a­­semeni fapte, cum s’ar putea pre ex­­plica conținerea de necrezut a vité­zulul­ popor șerb , de nu prin asigu­­rarea, că intrând în resbel, s’ar ve­dea nu numai lăsat singur contra întregei puteri otomane, dar încă și atacat pate de către o armată de ocupațiune austriaca. Ar fi se farum cel mai mare ultragiu Șerbilor, admi­țând că suferă ofensele ce le impun pe fie­care <fi Turcii, și cari se maira forte cu nesce provocări precuge­­tate, — pentru alte motive, de­cât pentru că au deplina siguranță a peirii la cal de-a face alt­fel. Cu tote acestea, mai urmându-se încă mult timp asemeni provocări, este anevoie de a­­ Jice cu siguranță că poporul va mai urma să se su­­puie atitudinei prudente a guvernu­lui șerb; ne este temă că aceste es­­cese vor provoca represalie, cari vor face guvernului o posițiune imposi­bile. Credem înse și în acestă pri­vire că, — afară de Austria, care doresce póte se ocupe Serbia, — ce­­le­l­alte puteri vor interveni întru în­­frânarea provocărilor și asigurarea păcei. In fine, telegrama de la Constan­tinopole cu data 27 Septembre con­firmă și ceea ce prevedtiseram des­pre paliativul cu care de astă-dată se va netezi timpurar situațiunea. De unde la început, pe când Rusia și Enghiiera Miceau „constituirea Bos­niei și a Herzegovinei în stat auto­nom", insurgenții cereau și ei prin pro­­clamațiuni acelaș lucru, astăzi vedem că, supt presiunea consilielor este­lolere, au redus cu totul pretențiunile lor. Acum se mărginesc a cere re­forme, și încă reforme de acelea ce este o monstruoșitate că mai pute se fi­ vorba de dânsele în Europa, precum admiterea creștinilor a depune mărturie naintea tribunalelor. Și încă puterile găsesc cu totul neadmisibil ca ele se garanteze fidela esecutare a a­­cestor reforme, fiindu admis principiul strictei neinterveniri. Prin urmare tot articolul 9 al tratatului de Paris, fără cel mai mic amendament, cum văm de la început. Regretăm de a vedea în acestă o­­casiune că Francia , unită cu Engh­­­tera și cu Italia , cred că este de o bună politică pentru densele de­ a păstra rolul cel mai neînsemnat, de­clarând, sau misiunea lorü împlinită, după o simplă încercare de mijlocire, sau cerând cea mai strictă neinterve­­nire, adică nimic. Acesta atitudine lasă un rol mai frumos , mai activ puterilor­­ Jise ale Nordului, și atât ca Români, cât și ca stat al Orientului, am avea cele mai grave temeri de-a vedea Gestiu­nea Orientului rămanând numai în mâna acestor puteri; acesta nimi­­cesce de fapt și garanția colectivă a celor șapte puteri. Reproduceam după edițiunea de di­­mineța a numărului precedinte urmă­torele : Ca completarea telegramei din Haga, aflămii dintr’uni­i jiarü din Viena că votur­ de neîn­credere dată de camera de susü a Olandei co­­tra a doui miniștrii, e privitorii la ore­cari sti­­pulațiuni Inchiriate cu compania căilorii ferate ale Rhinului ș’are de scopu blamarea miniștrilor, fiind si­ ca n’ae obligații compania a face uă func­­țiune cu Roterdam, Viena, 26 Septembre.—D. Leon Gambetta, dup’uă ședere aci de patru­­ file, s’a întorsit la Paris. Se afirmă că diplomația rusă stăruie a se întruni­tă conferință pentru cestiunea Herzego­vinei la Viena, era nu la Constantinopole, cum se auzise. Belgrad, 23 Septembre.—Skupcina a adresat prin telegrafii mulțămiri lordului Russell și apoi și-a amânată ședințele până după întor­­cerea deputațiunii Însărcinată se presinte prin­cipelui adresa: Ministrului de resbelu a dată ordine arji-di­­mintiță ca cinci baterii de artileriă și patru batalione de infanteriă se mergă la fruntaria Bosniei pe calea de la Ushutza. Trupele turce sunt Înșiruite de cea­l­altă parte a fruntariei. Viitorea socră a principelui Milan va sosi In România. Viena, 26 Septembre.—Se telegrafică din Kragujewatz către Narodni Lietz că Serbia cere guvernului turcii ridicarea taberii de la Nisch, căci la casa­ contrariu va solicita intervenirea marilor­ puteri. Ragusa, 24 Septembre.—Se semmal­ă so­sirea aci a unei escadre engleze. Atene, 22 Septembre.— Deputații prestnți, fiind și în numără regulamentară, nu Începută lu­crările, alegândă comisiunile pentru verificarea titlurilor­. Pretutindeni ordine perfectă. Circulara ministerului spaniolii pe care fiarele spaniole o anunțau de mai multe ore, și despre care amü facut o și noi mențiune în numerile trecute, a aparutü în fine în Gaceta. E că conținutul iei, în resumata , după uă telegramă din Madrid, adre­sată (fiarelor) din Paris : „Circulara face apelu la concilia­­rea tuturorü partitelor”, acceptându legalitatea actuală, și recomandă gu­­vernatoriloru provincielorü a grupa în giurulü tronului cea mai mare sumă posibilă de forțe pentru a con­ 18 SEPTEMBRE, 1875. n­ CHINEZA­ TE ȘI TEI FI A DONAMENTE n Capitale : un anu 48 lei; șie luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 5 lei; In Distrîctet un anu 58 lei; șase luni 29 lei, trei luni 15 lei; un lună 6 lei; francia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20, Austria și Germania pe trimestru, franci 18. A se adresa LA PARIS; la d. Darras-Halle­graine, rue de l’Ancienne come­die 5, 1i la Havas, Laffite, C­une, Place de la Bourse 8. LA VIENA , la d. B. G. Popovici, Fleisch*­markt. 15. Articolele nepublicate se terű arde. ~— tim­a resbelulu ș"a pacifica Spania, cea­a ce este scopulü principală al­ guvernului. „Ministeruli­ crede că epoca con­vocării Corteselorü este apropiată. Voesce protecțiunea tuturoru cari re­­cunoscu pe Alfonso XII, reprimarea energică a ori-ce desordine și uă as­pră imparțialitate în actele guverna­­torilor"." Aceiași telegramă menționândă de­scomptulii respenditü că ministerulu precedinte aru fi tratatü cu nun­­ciula papala pentru restabilirea ore­­carora prescrieri din concordatulu de la 1851, pe cari le-amu reprodusă pe scurtă intr’unulu din numerile tre­cute, z­ice : „Mai multe­­]iare ministeriale de­clară că ministerulu Canovas n’a lu­ată nici una ingagiamentu d’a res­tabili concorddatulü de la 1851. Cu totulü din contra, a voitu în totű­­de­una toleranța religiósa așa cum e coprinsă în proiectula elaborată de comisiunea constituțională. “ Uă altă telegramă totu din Ma­drid, publicată de Independința Bel­­gică și relativă la pretențiunele Vati­canului , manifestate prin circulara nunțiului de la Madrid, comunică : „In cercurile ministeriale se crede că Sântulo Scauna va sfârși prin a ceda în pretențiunile sale pe cari gu­­vernulü nu voesce sĕ le asculte." De la câmpuli de luptă, solrile cele mai m­oi simtă următorele: Carliștii stabiliți pe muntele Ca­rate bombardeză Gaetam­a. S’au tri­­misü ajutore din Sant-Sebastian. Trupele din Pampeluna au făcuțu­ uă eșire în ziua de 22 Septembre și dup’uă luptă însemnată, au ocupat­ nisce posițiuni tail, respingându pe carliști spre munții Andia. Don Carlos a părăsită Batzan, în­­dreptându-se spre Estella. Elit­a dată una manifestă către amicii săi din Francia, prin care le reamintesce „că luptatorii ale legii catolice și ală drep­tului monarchicii, singură armată as­tăzi pentru apărarea acestora prin­cipii esențiale ale ori­cărei societăți crestine, ține de faptü in manele sale revendicările legitime, și că re­­alizarea speranțelorh lora este in­timă legată de succesul­ întreprin­derii sale." Se asigură c’unu non corpo car­­listü, ca de vre 2500—3000 omeni urmăriți forte d’aprópe de alfonsisti, va fi constrínsa se treca ín Fran­cia pe la Luchon. Autoritățile fran­­cese au luat­ cuvenitele măsuri spre a ’l desarma și interna. ț­iarele streine cu data de 24 — 25 conțină multe scrii relative la aface­rile din Oriinte, și mai taté sunt­ din m­ou neliniscitóre. Fremdenblatt află din Belgrad ur­mătorele : „Vă persona care cunosce perfectă totu ce se petrece în sferele diplo­matice ne informalnu că la Peters­burg suntu în ajunulü unei schim­bări de frontü forte semnificativă. De șese­rile, telegrafulü lucrez a­­ Jiu­a și noptea între Petersbou­rg și Berlin,

Next