Romanulu, octombrie 1875 (Anul 19)

1875-10-22

ANULU ALU NOIE-SPRE­ PEDELEA VOIESCE ȘI TEI PUTE Oi­-ce cereri pentru România se adre­­se­­ă la adm­inistrațiunea (Jlavala). A­N­U­N­C­I­U­R­I pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit­­ 3 lei. A se adresa LA PARIS: la Havas, Laffite & C-nie, 8 Place de la Bourse. LALONDRA: la d. Eugene Miooud, No. 81-A Fleet Streot, London, E. C. A YIENA: la d-niî Haasenstein și Vogler, Wallfisehgasse 10. Scrisorile nefrancato se refnsâ. 20 BANI ESEMPLARULU. ^SERVICIULU TELEGRAFICII ALE «ROMANULUI.» Bonta, 1 Noembre. — D. Minghetti, pre­ședintele consiliului de miniștrii, pronun­­ciându u noi discurse la una banchetă ce i s’a­rată la Bologna, a­utisu că unitatea I­­taliei înlătură temerile că pacea Europei va fi turburată, și că în privința libertății pa­palității, faptele dovedindă că temerile nu suntă fundate, e cu totulă falsă scomptură că visita împăratului Germaniei a dată o pa­­siune d’a se schimba politica eclesiastică, basată pe separațiunea statului de biserică. Trebuie numai: a adausă ministrulă, a pro­tege clerulă de josă contra abuzurilor­ cle­rului de susă, ș’a da laiciloră dreptulă d’a interveni în administrațiunea bisericii, pen­tru care cestiune va și presinta cameriî­ană proiectă de lege. Londra, 1 Noembre. — Times află de la Mostar că consulii puterilor­ suntă în una­nimitate de părere că Porta este actual­mente neputinciosă d’a năbuși reseala și că sprijinulu puteriloră s’ar fi părea neînlătu­­rabile, deră că rămâne a se afirma acesta noutate. (B) Redactiunea și Admin­tratiimua Strada DÓmneL No. M­ AJCUBM, sir- Decorațiunile de teatru nu sunt luate de nimeni drept realitate; ele servesc numai a ajuta o ilusiune, pe care spiritele bine-voiesc a și­ o men­­ține într’un interes de petrecere , și cel mai deplin succes nu se termină de­cât prin strigătul: regisorul­ sau decoratorul! U Asemene și paradele și asia fișele JQjLcXJL lifeîât d­e iUllI publicGj­o Con­d. lx paponn ori­ce rațiune care se le potă da un caracter de spontaneitate și de sin­ceritate, nu pot se satisfacă de­cât nesce iluziuni de felul celor întreți­nute prin decorațiunile de teatru, și în ori­ce caz, publicul spectator n’are de­cât se stinge : registrul­ Mare este în adevăr deosebirea în­tre o m­anifestațiune adevărată, și o manifestațiune-decor : în primul cas mulțimea poporului, a publicului se pune ea însăși în acțiune pe ma­rea scenă unde se glorifică un fapt un eveniment sau chiar un om; în al douilea cas, publicul ie rolul de spectator și cei cari se urcă pe scena îngustă a deșertăciunilor omenesci, dându-se în spectacol publicului, sunt tocmai acei­a cari au aerul de-a se crede glorificați. In primul caz, manifesta­­țiunea ridică evenimentul sau omul­­u*, ce are de obiect, in al douile, îi pune pe o scenă de bâlciü. Primul element ce se cere unei a­­devărate manifestațiuni publice este motivul. Când a­ proposit de nimic se pun în scenă fanfare, drapele, co­­vore, lăutari, trăsuri de gală, mânuși albe și smolă aprinsă, spectatorul n’are de­cât se stinge: regisorul! ^ S’o spunem curat, căci scopul cu care facem aceste reflecțiuni este lip­sit de ori­ce malițiositate: ceea ce ne-a inspirat asemeni cugetări este exhibițiunea ce se face cu persona Domnitorului: paradele, manifestațiu­­nile, iluminațiunile a­ proposit de ni­mic, fraiele sfârâitore, dările de somn falaciase, ce însooiesc ori­ce mișcare a Domnitorului. Domnitorul merge se asiste, ca șef al armatei, la ma­nevre. Ce póte fi mai natural, mai normal? Ei bine nu; pentru îmbu­­nători, acesta este un eveniment, cân­tat în lungi ditirambe. Se opreșce Domnitorul la Botoșani, ocasiune de mare decor oficial și de declamațiu­­ne asupra „intusiasmului nedescrip­­tibil, espresiunilor de iubire, de devo­tament, de admirațiune etc. etc. ma­nifestate de națiunea română alesu­­luî iei etc.“, ca și când ea acum l’ar fi ales, ca și când abia de ieri s’ar fi suit pe tron. Poposesce Domnitorul la Iassy, mare represintațiune oficială, în cinci tablouri, repetite cu multă amplificare a „intusiasmului nedes­­criptibil,“ și tote cele-l­alte, adre­­sate de națiune „alesului iei,“ etc. Ei bine, nu se pute are­mișca acest om, ce este șeful Statului, fără ca îmbunătorii se nul­arete urcat pe un car de triumf, î naintea unui de­cor de serbare, ale cărei sfori ori­cin le vede, și nici nu aplaudă mă ca pe regisori, căci ilusiunea este impo­sibilă ? Nu este dre a lipsi de adevăratul respect către Domnitor, făcându-l se figureze în ori­ce ocasiune, a­ propo­sit de nimic, în asemeni represin­­tațiuni ? Să se întorcă un Domnitor victo­rios de la resbel și se fiă dus în tri­umf, nimic mai natural. Se scape țăra dintr’un pericol ore­care, și se fiă aclamat cu entusiasm, nimic mai meritat pentru Domnitor și mai lău­dabil pentru națiune. Se săvărș­iască un mare act național, cum a fost Unirea la noi, și se provoce un en­tusiasm general, nimic mai nemerit ^o.i^ a * _ _ _____ și se fiă salutat cu speranțe, la înce­putul Domniei, de principalele loca­lități ce visiteza: lucrul asemene se explică. Însă, după atâția ani de domnie, se nu se potă mișca din capitală, se nu se potă coborî de la Sinaia, se nu potă asiste la o aler­gare de cai, la manevre de oștire, se nu se potă arăta în vre­un oraș fără mare aparat oficial și ditir ambe stereotipe, acesta n’are în adevăr simțul comun. Și pe cine vor are să amâgiască îmbunătorii, căci trebuie să aibă un scop tóte aceste mari represinta­­țiuni ? Se voiască a amăgi națiunea este peste putință; căci cum ar putea ei se ’și închipuiască că vor decide pe națiune se crede că face ceea ce ea scie bine că nu face de loc ? Prin urmare nu mai e de­cât sin­gur Domnitorul, pe care îmbună­torii pot spera să ’l amagesca, înși­­rându’i pe cale decoruri, cum făcu favoritul Potemkin suveranei sale în escursiunea din Crimeia. Rămâne énse a se sei daca a avea asemeni speranțe, nu este a lipsi de ori­ce stimă și de adevaratul­ res­pect către Domnitor. Rămâne a se a prețui câtă pătrundere acest! îmbu­­nători presupun Domnitorului, când cred că el pare să ia drept realitate decorațiunea cea mai puțin măies­trită, pe lângă care nu se văd de­cât pre lămurit­­esce simțiminte cu to­tul altele. Căci dacă fericirea, mul­­țămirea țărei supt regimul actual vo­­iesc îmbunătorii s-o simuleze prin a­­semeni represintațiuni oficiale, după cum Potemkin voia să simuleze prin pânze vopsite împoporarea și pros­peritatea, acolo unde nu era de­cât deșert și desoluțiune, atunci strigă­tele contrarie nu sunt de­cât pre nu­merose : tot ce este inteligent și lu­minat, tot ce în țară are conseiință de situațiunea în care ea se află, și de amenințările ce atărnă asupră’i, s’au­ unit în acelaș strigăt de protes­tare contra actelor regimului actual. Noi credem dar că cu neasămănare mai mult respect probăm noi către tron, nepublicând măcar relațiunile exacte ce ni se trimit în privirea de­plorabilelor manifestațiuni polițienesc! ce s’au comis filele acestea, de­cât îmbunătorii vulgari, cari cuteză să puie în scenă asemene comedii. Nu este mult tim­p de când, spre răspuns la numerosele aderări venite din totă țara la programa partidei naționale-liberale, se organisase o a­­măgire prin altă sistemă : adminis­trațiunea se pusese totă în campanie, purtând acte de mulțumire pentru bine­facerile revărsate asupra țerei de regimul actual, și făcând să se supr­­scrie prin putere de dorobanți po­­porațiunea rurală și nenorociții de­pending de administrațiune. Se pare însă că acea campanie nu avu de loc resultatele ce se sperau­. Scrise­­răm atunci contra acestei necalifica­­bile sisteme de încelăciune și falsifi­care, ce este și o violentare a con­­sciințelor, o pervertire a moralului. A doua <­i principalul organ oficios respundea că nu crede să se suprscrie prin fără asemeni acte de mulțumire către Domnitor, de­și tot densul mai ’tiain+,o mărtisise și esisținta și pre­tinsa lor legitimibciie. LoncTnseram atunci că nedemna falsificare ce era menită a se presinta Domnitorului fusese oprită; și în adevăr că de a­­tunci nu mai auifiram vorbindu-se de plebiscitul de mulțumire colportat de prefecți și supt prefecți cu doroban­ții prin țară. Am spera óre pre mult și ne-am face ore­clusiuni nefundate , accep­­tând să se înlăture acum și a doua sistemă de falsificare prin comedii o­­ficiale, în care însuși Domnitorul este urcat pe scenă, înconjurat de marii genii ai regimului actual, totul lu­minat de o falsă lumină de foc de bengal? Am spus de o mie de ori aposto­lilor acestui regim : aveți în mână puterea materială și o situați­une ge­nerală care vă favorisă; ei bine, fi­­ind-că vă mănțineți prin puterea ma­terială, usațî cel puțin într’un mod demn și franc de dănsa. Nu proce­­deți prin falsificări, prin încelăciuni, prin coruperi, naște miijloce ale ce­lor slabi. Aveți puterea, iubiți, dar nu corupeți, ucideți, dar nu cangre­nați. Ast­fel le mai repețim și astăzi : ce trebuință mai aveți ore de come­dii și de încelăciuni ? Aveți puterea: ușațî de dănsa și nu vă înjosiți. Fa­ceți și în formă abstracțiune de vo­ința națiunii, după cum faceți în fond, și în comediile vóstre oficiale, nu mai aduceți figuranți Cari s’o simuleze. Dacă voiți negreșit parade, și daca țara este atât de bogată, în­cât fără inconvenient să se potă risipi banii iei ast­fel, faceți-le, însă dați­­le numai ca ale vostre pentru al vostru­, cum sunt, și nu ca venit de la națiune, care sciți bine că nu vi le face, că are mii de cuvinte a nu vi le face. Petreceți în serbări și banchete în socotela averii publice, daca aveți puterea de-a usa ast­fel de dănsa, și daca vă place acest abus, dar nu mai adaugați și înșelăciunea, prin care vă înjosiți voi enși­vă, și chiar pe acela pe care voiți se ’l presintați ca idolul vostru. POST-SCRIPTUM Paris, 301 Octobre. — L’Echo Universel și Les National amind­ă, într’uă comună înțe­legere, că d. Thiers, ca și d. Gambetta, suntă de părere a primi lupta oferită de d. Buffet in privința legii electorale și se se amâne ori­ce interpelare. Munich, 27 Octobre. — Regele Bavariei a refuzată ovațiunea ce locuitorii capitalei voiescă se’î facă la sosirea sea și le-am al­­țămu­it pentru buna loră intențiune. Vă a­­dresă, în care se esprime regelui recunos­­cința ce inspiră decisiunea comunicată de dânsulu ministeriului, circulă de ani-dimi­­neță în diferite părți și se acoperă de sem­nături. Viena, 31 Octobre. — Atențiun­ea pu­blicului vienesc e atrasă în acestu momentu de Curtea cu jurați, înaintea căreia se ju­decă administratorii și dire­ctorii așezămân­tului. Elementar- Versicherung-Bank. (Bancă de asigurare contra elementelor­), acusați pentru escrocheriă și bancrută fraudulosă. Intre acusați se află cornițele de Wickem­­burg și baronulă de Raule. Desbaterile vor ține mai multe­­ jile și vor­ aduce noul lu­mini asupra corupțiunii și relei gestiuni a­ie ru^asemeni societăți de speculatori. Se arată registrele acestei societăți, nu s’aă găsită în casă de câtă 25 kreițari. Tecucifi, 17 Octobre, 1875. D-lui redactare alu ROMANULUI. Domnule redactare, Ieri s’a cercetatu de tribunalulu d’aci procesului acuzațiloră Tache Bița Dimitriu, ajutorulu primarului urbii Tecuciu și ofițeru alți stării civile, comisarulu de polițiă Nastia și co­­mandirulu pompieriloru, cari, profi­­tându de întunericulu nopții, aă bă­tută ș’at­ voită se sugrume pe d. Pe­­trache Rapanu, despre care ați vor­­bitu în Românulu de la 15 Septembre. Ună publică numerosă se afla în sala ședințelor­, acceptândă cu curio­­sitate se ved­ă resultatulă justiției, pentru că era vorba de satisfacerea unui pacinică cetățână și de pildui­­rea unor­ ciomăgași oficiali. Tribunalul­, compusă de președin­tele Boldura Epurenu și de judecăto­­rul­ Vasiliu, a fostă la înălțimea mi­siunii sale, ca și instrucțiunea, că­reia se datore^ă în mare parte do­vedirea culpabililor­­. După citirea actelor­ și ascultarea marturilor­, care s'a făcută cu multă scrupulositate, tribunalul, ascultândă acuzarea, precum și cuvintele apără­rii, nu putută de­câtă se insereze pe ciomăgași, condamnândă pe aju­torul­ de primară T. Bița la 25 zile închisore, era pe comisarul­ Nastia și pe comandirulu pompierilor, la câte 16 cjile, și pe câte trei solidari­­cesce la daune civile. Ciomăgașii au declarată că suntă nemulțămiți și că vor­ apela la Curte. Până a se cunosce însă și judecata instanței de apelă, societatea este satisfăcută om­­ RCURI, 22 OCTOBRE, 1875. LUMINEZA­TE ȘI TEI FI A­B­O­NAMEN­T­E In Capitale i­un ană 48 lei; §ese luni 24 lei; trei hint 12 lei; un lună 5 lei» In Districteî un anii 58 lei; §ese luni 29 lei, trei luni 15 lei, uă lună 6 lei, Francia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20, Austria și Germania pa trimestru franci 18. A se, adresa LA PARIS, la d. Darras-Halle­­graine, rue de l’Ancienne come­die 5­ și la Havas, Laffite,C­as­e, Place de la Bourse 8. LA FIESA ? la d. B. G. Popovici, Fleisch­­markt, 15. Articulele nepublicate se verii arde­ mentană și judecătorii tribunalului merită st­ma tuturoră. Imediată după pronunțarea­otă­­rîrii, procurorele a și cerută destitui­rea ciomăgașiloru. Prefectură jude­­ciului ceruse și densulă mai dinainte și obținuse de la ministeră suspenda­rea loră, dfundă la rendulă seă pri­măriei ordină în consecință; elevii nu sc­ă cum s’a făcută că dânșii, spre marea mirare a tuturoră cetățeni­­loră, aă funcționată pân’acum, și, pen­tru culmea nerușinării, comisarulu Nastia s’a presintată la judecată în plină uniformă. Se că primarulă comunii, d. Oaza, patronulă tuturoră, n’a pusă în aplicațiune suspendarea loră, adică a ajutorului de primară Dimitriu Bița ș’a comandirului pom­pierilor­ , sperândă achitarea, ca astă­felă se nu rămână despărțită de dânșii. Alții susțină contrariulă cum că tote aceste persone au trebuită primarului, spre a face cu dânșii ser­viți ură de paradă cu ocasiunea tre­cerii Mârieî­sele pe aici la li ale cu­­rinței. Este înse pre adevărată că toți bătăușii de mai susü erau la gară săcăudă serviț­ă în calitatea loră de funcționari, cândă a trecută Mănia-sea, de­și ordinul­ de suspen­dare se primise de d. primară înain­tea Zilei de 14. X. piarură Times publică două cores­­pondințe asupra afacerilor­ Turciei, de la Ragusa, alta din partea agin­­telui său din Constantinopole. Aceste două epistole arăta starea de desordine a imperiului otomană, atâtă din puntulă de vedere financi­ară și economică, câtă și din pun­tulă de vedere administrativă, enu­­meră risipele ce face tesaurului chiăl­­tuindă sume însemnate pentru lu­cruri de nici uă utilitate și nepro­­ducătore, și constată că Sultanul­ e forte puțină în cuvintele lucrurilor, cari se petrecă în provinciele mai depărtate. Times, însoțindă aceste epistole de nesce comentarii, prin cari face să se retra și mai multă critica situați­­une a Porții, zice, între altele: „Daca Porta era seriosă decisă a pune capătă tiraniei mahometane, ar ordona ca creștinii se fiă represin­­tați în proporțiune cu numărul ă loră; derü­n’ază cute sa se iea uă măsură care ară conduce neînlăturabilă la răsturnarea propriei sale autorități. Cee­a ce póte face în totă siguranța este fără valore, și pentru restu îi place a repeta promisiuni usate și cari nu semnifică nimic”.“ Ultima circulară a forței, care re­petă nișce făgădueli făcute și altă dată, n’are altă efectă, după Times, de­câtă să probeze dorința forte na­turală a guvernului turcă d’a face să creza Europa , în circumstanțele actuale, că era reformelor­ radicale a sunată. Acesta limba div­­ensă, a­­dauge Times , nu va înceta pe ni­meni. Citimă în la République française : „ Se scrie din Paris Gazetei de Mag­deburg că d. Decazes a rugată acum câte­va o^e pe guvernulă germană

Next