Romanulu, octombrie 1875 (Anul 19)

1875-10-23

P­ANULU ALU NOUE­ SPRE­ PECELEA VOIESCE ȘI YEI PUTE Or­i­ce cereri pentru Ilomiiiia sa aürea­sc­­ă la administrațiunea islazului. AMUECIDEI pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A se adresa LA PARIS: la Havas, Laffite & C-nie, 8 Place de la Bourse. LALONDRA: la d. Eugbno Micoud, No. 81-A Fleet Street, London, E. C. A VIENA : la d-niî Ilaasenstein și Vogler, Wallfiscbgas3e 10. Sctisorlle nefrancate se refusil. 20 BANI ESEMPLARULÜ. ^ SEUYICÍULU TELEGRAE1CU ALU «ROMANULUI.» Viena, 2 Octobre. — Wiener-Abenpost, raproduc Südu i­tid­ului (ziarului oficialii din St. Petersburg, 1) <­ice cu artid­uld, fără în­­douială, interp­­etă actualele negocieri diplo­matice, derii nu anunță nici u­ nouă fașă în situațiunea politică, nici modificarea ati­tudinii Rusiei în privința nouei stări de lucruri. Berlin, 2 Octobre. — Cu ocasiunea visi­­tei împăratului Germaniei la Milan, ambii șefi de Stată­ru convenită ca legațiunile celoru două ță­ri se se înalțe la rangul­ de ambasade. New­ York, 2 Octobre. — Guvernulă a trimisă ministrului americană din Madrid ună memorie prin care președintela Grant recomandă ca soluțiune finale pentru Cuba independința acestei insule, constituirea iei în Republică independintă și emanciparea sclavilor­. Redacțiimea și Administrațiunea Strada Domnei, No. 14 ■(■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]MUaHnMMHBBMBaBHUBynBBHN­mK'l­BBHBBHHBiaBgHHMHaHBIUI, 23 OCTOBRE, 1875. VEI FI Edițiunea de d­iistincța menți­e de­cât prin voința inami­cilor tradiționali ai României, n’ar constitui în ast­fel de evenimente cel mai suprem pericol pentru țară. BUCURESCI, 22 BRUMAREL, 3 BRUMAR. O telegramă de la Londra, ne comu­nica ieri o scrie forte însemnată. Era vorba de nimic mai puțin de­cât de pă­rerea unanimă a consulilor puterilor străine din provinciile turcesc­ rescu­­late, că „Porta este neputinciosă de a năbuși rescula, și că sprijenul puterilor s’ar părea neînlăturabil. “ Daca acesta scrie n’ar fi fost dată de însuși­­ zia­­rul Times, am fi stat la indoaiéla a’i da ore­care even­ament, atât e de gravă și atât resturna tóte combina­­țiunile politice stabilite până acum de cabinete, in privirea ultimelor eve­nimente din Turcia. In adevăr, de la principiul strictei neinterveniri, stabilit și urmat până astăzi, consecința părerii consulilor ar fi acum adoptarea principiului cu totul opus al intervenirii, și încă, după testul telegramei, al intervenirii într’un sens tot atât de regretabil cât și al neintervenirii absolute, căci după informațiunile­­ planului Times, ast­fel cum ne au parvenit, este vorba de o intervenire sub­ formă de „sprijin dat Porții pentru năbușirea resculei“. In acesta privire credem­ense că scrirea este eronată, sau că nu ne este fidel comunicată, și asceptându’i confirmarea, după cum se ascepta chiar la Londra, sperăm că interve­­nirea, găsită neînlăturabilă, va avea ^l­ scop a ajunge la potolire, prin energice stăruințe de a se da satisfa­cere legitimelor cereri ale poporațiu­­nilor, cari dacă au ajuns să -și verse sângele, cată se fi indurat suferințe mai grozave de­cât mortea, nimeni nu se expune la morte, de­cât spre a scăpa de suferințe mai greu de în­durat de­cât dânsa. Și acesta speranță a nostră se trans­formă in credință, când vedem noua atitudine luată de Rusia în urma desastrului financiar al Turciei. Ori­ce ar­­ fi ce­­ ziarul austriac Abend­­post,—după cum ne informeză o tele­gramă publicată mai sus — spre a -^ntîmpăra asprimea și a împuțina însemnătatea declarațiunii făcută de guvernul Rusiei prin organul său oficial, acesta n’ar proba nimic alt de­cât marea dorință a Austriei de­ a vedea pe Rusia urmând și de aci nainte a favoriza printr o quasi indiferință uneltirile austro-unguresci printre poporațiunile din Orient. Un 1­­A se vede acesta articole mai la vale. <Ziar austriac n’are autoritate, și cu atât mai puțin puterea de-a mo­difica sensul absolut al comunicatu­lui oficial dat de guvernul de la St. Petresburg. Acest comunicat, pe care­ reproducem și noi­mai la vale,­­zice: „ Orî-ce încredere în promisiunile Turciei este absolutamente perdută.“ După acesta aspră afirmare, ter­mină prin următorea declarare, tot atât de categorică și de absolută: „In orî-ce cas trista situațiune a poporațiunilor creștine din Turcia trebuie absolutamente se ia un sfîrșit. “ Aceste cuvinte sunt ale unui co­municat oficial, publicat în­­ ziarul oficial de St. Petresburg, ar fi dat peste putință a nu le atribui o i­­mensă însemnătate. Când guvernul unei mari puteri a­­junge la atâta lipsă de cruțare faciă cu guvernul unei alte puteri, în­cât se-i spune verde că, „ori­ce încredere în promisiunile lui este absoluta­mente perdută,“ și când acea mare putere este Rusia, care în­ acelaș timp afirmă din m­ou „în facia Europei,“ cum­­ zice comunicatul, „simpatiele sale pentru poporațiunile oprimate de Turci,“ nu mai încape rudoiala, după noi, că are intențiunea fermă de-a interveni cu totă greutatea sea pe lângă Turcia spre a dobândi „în ori­ce cas“ să se pune capet „tristei si­­tuațiuni a poporațiunilor creștine.“ Ar fi a necunosce greutatea guver­nului unei mari puteri ca Rusia, dacă n’am privi comunicatul sau ca seri­os, ca consecința unei ferme decisi­­uni. Să se mai observe că acest comu­nicat crede necesar să se explice că „Rusia n’a sacrificat alianței celor trei împărați simpatiele pe cari le-a profesat în tote timpurile pentru po­porațiunile slave.“ Acesta lămurire, ce nu este pusă în comunicat fără un scop politic, n’a putut se nu indispute forte, mai cu semn pe Austria, care ține atâte poporațiuni slave supt sceptrul iei. Ea indică în acelaș timp că alianța celor trei împărați nu este atât de nedisolvabilă pe cât pare unora ; chiar interese de rasă pot se’i despartă și se’î puie faciă în fac­ă. Ast­fel se explică silințele ce’și dă organul austriac Abendpost de-a micșiora gravitatea comunicatului ru­sesc. Euse­el nu va reuși nici o dată se probeze că Rusia nu a declarat „lipsă absolută de încredere în pro­misiunile Turciei,“ și „trebuința ab­solută de­ a se pune capăt tristei si­­tuațiuni a poporațiunilor creștine din Turcia. “ Deci, afară numai de o scisiune între cele­l­alte puteri și Rusia — ceea ce nu credem că se va întâmpla a­­cum — ni se pare positiv că inter­­venirea ce se prevede că va fi în Turcia, va apăsa cu energie mai cu semn asupra forței spre a dobândi încetarea suferințelor poporațiunilor creștine, și spre a potoli răscula, fă­­cându-se puterele garante către res­­culați că reformele nu vor mai re­marca promisiuni deșerte ca pene astăzi. Cum­­ diserăm dar și în alt articol, politica puterilor faciă cu Turcia se schimbă cu totul: de la principiul strictei neinterveniri, trece la acela al intervenirii celei mai active. Dîra e făcută, farmecul rupt, și tema ne este că prima­véra viitóre ne va aduce cele mai mari eveni­mente și transformări în Orient. Națiunea română, totă fără deose­bire, — căci în asemene împreju­rări nu mai pute se fi­ vorba de de­pendință individuală sau de corp,— ca să se cugete, ca la o cestiune de viață sau de morte, daca un regim străin cu totul de păsurile și aspi­­rațiunile naționale, și care nu se Nu o dată am fost provocați de­­ ziaristica oficiosă a vorbi despre con­centrările militare de est-timp. Câte ac­uzați­uni nu ni s’au aruncat pentru că nu puteam găsi nimic extra­ordi­­nar sau anormal în aceste exerciție anuale, și de aceea le anunciam pur și simplu ca ori­ce fapt! In cele din urmă, acuzațiunile a­­j­unseră până la ridicolul de-a ne in­crimina că nu spunem nici măcar „un cuvânt de îmbărbătare (!) pentru oș­tirea română“ ce merge la manevre. Câte n’ar fi de spus asupra aces­tui „cuvânt de îmbărbătare,“ aflat de primul organ oficios ca o acusa­­țiune capitală contra nostră! Mai ânteră câtă consecință este între cererea acestui „cuvânt de îm­bărbătare“ din parte-ne, și alegați­­unea neîncetat repetită că nu repre­­sintăm nimic , că suntem un organ discreditat ș.e.l. Ce fel: suprem­ un organ fără în­semnătate, fără credit etc. și primul organ oficios, care ne consideră ast­fel, ne cerșesce măcar „un cuvânt de îmbărbătare“ pentru oștirea ro­mână? Dar ce efect pate se aibă a­­supra armatei acest cuvânt, din par­tea unui organ fără credit nici în­semnătate ? Apoi se face o crimă oficialului care ar citi Românul, și cu tote a­­ceste guvernul ne cere prin organul său de căpetenie măcar „un cuvânt de îmbărbătare pentru oștire“ ? Dar cine se vede acel „cuvânt de îmbăr­bătare, “ când citirea lui ar fi tratat cu un act de nedisciplină, de înfrun­tare a ordinului de-a nu face poli­tică ? Tóte aceste considerațiuni ar fi cnse puțin lucru pe lângă simțimân­­tul de demoralizare, care singur a putut se dicteze acesta cerere a unui „cuvânt de îmbărbătare.“—La ce este pre chiămată în aceste z­ile oștirea? a merge la resbel, a ieși la fruntarie ? Nu. Atunci pentru ce se cere „măcar un cu­vânt de îmbărbătare“ 9 pentru mer­gerea la eserciție ? Dar nouă ni se pare că este o înjosire, o atingere a demnității oștirii de­ a presupune că trebuie să fie îmbărbătată ca se mergă la eserciție. Ce ar trebui a­­tunci când va merge la resbel? Tot comedii, tot tablouri, tot fo­curi de bengal! Noi, daca n’am vorbit est-timp de concentrările de tomnă, a fost pentru că am văd­ut că ele se fac nu ca u­­neltire în interesul cutărei sau cută­­rei intrigi străine, cum s’au făcut în alți ani, ci ca nesce eserciție nece­­sarie pentru formarea soldatului și a oficialului. De aceea, — cu tote că aveam de făcut observațiuni asupra epocei pre înaintate când se decise a se face manevrele, asupra lipsei fi­nanciare în care se făceau, și mai cu semn asupra multei îndoieli ce se pase anul acesta a se decide, pentru ca nu cum­va să fie considerate ca o demonstrațiune ostilă, pe când în alți ani, alte fiind tendințele din afară, demon­strațiunile se faceau cu precu­­getare, — de aceea­­ zicem, anul acesta considerarăm manevrele de tomnă ca nesce eserciție în condițiuni nor­male, și le anunciarăm ca ori­ce fapt ce n’are nimic estraordinar. Cu tote aceste, intransiginții noș­trii adversari, cari ne acuzau cu pa­siune în alți ani de ce vorbim de ma­nevre, anul acesta ne acuzară de ce nu vorbim. Eî bine, spre a’i satisface, se le spu­nem că și anul acesta, din causa ne­mernicii și incapacității regimului, alegendu-se cu o culpabilă nepre­­vedere o epocă pre înaintată, e­­xercițiele utile s’au transformat în su­ferințe, în morți numerose și in pa­gube însemnate, de tot felul. Tóte spitalele , ne spune chiar un­­ jiar oficios din Iassi, sunt pline de neno­rociți soldați bolnavi din causa timpu­lui, sate întregi sunt pline de soldați, cari locuiesc cu­­ zecimele și mulți bol­navi câte într’o căsuță de țăran, pe când proprietarul ies, cu femeia și copii, sunt năpustiți prin coșare, supt un­­ viscol care nu mai înceteză de mai multe­­ zile. In adevĕr, recunoscem acum că tre­buia „un cuvânt de îmbărbătare“, spre a îndura atâte suferințe, causate numai de o culpabilă neprevedere ce este plătită cu atâte pagube mate­riale, cu atâte suferințe și cu atâte vieți de omeni. POST-SCRIPTUM. Berlin, 29 Octobre — In mobileutul­ în­chiderii Bursei, circulă scob­oturil că are la amiazia tribunalului de prima instanță din Berlin fusese sesisati­ d’ua cerere de licidare judiciară a bunurilorü d-lui Strasberg. Atena, 28 Octobre. — Zaimis, unul­ din cele trei partite coalisate, a fost­ alesă pre­ședinte alu camerii deputaților, cu 131 vo­tur­i din 148 votanți și 17 buletine albe. Belgrad, 28 Octobre. — Sku­pcln­a a vo­tată oă resoluțiune prin care toți funcțio­narii guvernului înscriși în landwehr tre­buie se fiă cuprinși și ’n efectivulu armatei. Agenția americană comunică­­ Zianilor) pa­­risiane următorele telegrame : Ragusa, 28 Octobre. — Una guvernă provisoriă e în ajm­ă d’a se forma în Her­zegovina. Acestă guvernă complet­ă pe Mun­­tenegru, care n’a încetată d’a favorisa în secretă rescula: «Voluntarulă Alfred Barbiu va da în cu­­rândü m­ă manifestă adresată tinerimii eu­ropene pentru a o îngagia se formeze cor­puri de liberi tregetori, cari se vie în aju­­torul­ insurgenților­ la primă­veră. «Cornițele Carlo Foella și Andrea Tracaroli organiseză o­ legiune italiană. «Insurgenții se prepară pentru uă campaniă de iernă. După nesce epistole private, or­­ganisarea forțelor­ insurginte se atribue unor­ elemente străine. «Mesujele luate de insur­gința probeză ca rescula este condusă de militari de profe­­siune, a cărora naționalitate e necunoscută.» LUMINEZA­TE ȘI ABONAMENTE In Capitale: un anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 5 sei In Districte: un ană 58 lei; șase luni 29 lei, trei luni 15 lei; un lună 6 lei, Francia, Italia și Anglia pe trimestru: fr. 20. Austria și Germania pe trimestru:franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Halle graine, rue de l’Anciemne com­e­­die5, și la Havas, Laffite à C­ine Place de la bourse 8. LA VIENA , la d. B. Q. Popo­viei, Fleisch­­markt, 15. Articulele nepublicate se verii arde. In Românulu de la 19 ale cuvintei amu publicată telegrama prin care serviciul nostru ne-a transmisă în resumata m­ă articlu alu­­ pianului o­­ficială din St. Petersburg, în privința situațiunii din peninsula Balcanică. Acestű articlu avendă uă deosebită însemnătate, atâtă prin aparițiunea sea în­­ jiatulă oficială, câtă și prin conclusiunile sale, îlă reproducem­ aci în totă întregimea lui: Ecc’lu : „Gravele evenimente cari se pe­­trecu în sînulu peninsulei Balcani­­lor, n’au găsită pe Rusia isolată. Din contra, ea era cu totulü gata a veghia, în unire cu alte două im­pe­­riuri, ca să se­mănite pacea euro­­pena, fără nici ună felă de cugetare ascunsă. Acesta alianță a celor­ trei împărați nu este apoi esclusivă; tote puterile cari dorescă se lucreze pen­tru menținerea păcii potă lesne să se asocieze la densa. „Cu tote acestea Rusia n’a sacri­ficată acestei alianțe simpatiele ce-a avută în toți timpii pentru popora­țiunile slave. Națiunea rusă a fă­cută pentru a veni în ajutorul­ po­­porațiunilor­ apăsate de Turci des­tule mari sacrificii spre a avea drep­­tul ă s’afirme simpatiele sale în facia Europei. „Apreciândă periclul ă la care s’ară fi espusă atâtă Serbia și Muntene­­grulă, câtă și însăși Turcia printr’uă luptă armată, Rusia a făcută mai antesă ca sé se aud­ă vocea sea în favorea nefericiților­ raiale din Her­zegovina, strivite de imposite și îm­pinse la desperare de apeluri. In u­­nire cu Germania și cu Austro-Un­­garia, Rusia a invitată pe Turcia a se ’nțelege cu insurgenții. Francia , Italia și Englitera s’au asociată la acesta mijlocire. Turcia a promisă se ’nbunătățască sortea chreștinilor­ slavi. Sultanul­ a promulgată că Iradea, în vederea d’a micșiora bar­emele cari apesă pe dânșii și d’a’i pune pe aceiași liniă cu Mahome­­tanii. „Cu tote acestea , fiindă­că deja, în diferite rânduri, s’au mai decre­tată asemeni resoluțiuni, supt presi­unea puterilor­­ garante, fără a se fi esecutată vr’vă­ dată, ori­ ce încredere în promisiunile Turciei este absolu­tamente perdută. Puterile europene trebue să facă a­stă­felă ca se resta­­bilesca acesta încredere, fără de care guvernulă turcă va fi neputinciosă a esecuta reformele proiectate. In ori­­ce casa, trista situațiune a poporațiu­nilor­­ chreștine din Turcia trebue ab­solutamente se ia sfirșită.“ Un­ membru din comitatulă in­stituită în Rusia pentru ajutore Her­­zegovinenilor­ și Bosniaciloră fugiți în Ragusa, d. Bozidarowitz, a adre­sată tuturoră­­ fiarelor) ruse urmă­­torulă apelă: „Pentru Dumnezică, trimiteți-ne ajutare câtă s’ară pute mai în grabă ! Vedemă în tóte­­ filele sutimi și mii de creature umane aprópe murindă de fume. „Aci nu e vorba atâtă d’a ajuta pe câtă d’a scăpa. Intorcându-m­e de la Meskoviteh, amü ve ajuri la Slano sutimi de familii cari se stabiliseră pe stâncile gole și pustii, și cari n’aveau de mai multă de trei săp­tămâni nici adăpostire, nici băutură, nici alimente calde. „Veniți în ajutorul­ acestoră ne­norociți. Scriți, faceți apelă poporu­lui rusă.! Iubirea ce Rușii aă avută în­toto­de­una pentru poporală slavă récitu-s’a­cre ? Acesta nu póte fi! Ajutați déra pe acela care e golit, care sufere de fume, care e împovărată de tóte miseriele, ajutați pe cei cari au fostă despoiați de tóte bunurile loră, ba chiar și de patria loră, și cari, în grozava loră situațiune, n’ascepta ajutore de câtă din afară, și mai cu osebire din Rusia.“ țfianlă Vitaliev, orbindă de între­vederea de la Milan, (jice: „ A<ji cândă călătoria împăratului Guilem în I­­talia este ună faptă îndeplinită, e permisă a căuta ce consecințe va ave acesta călătoria. Și déca vomă căuta mai ântâiă ce avantagie póte trage dintr’ânsa țara nostră, va tre­bui se­­ cicer­ă de­uă cam-dată că déca Imperatulu Germaniei a putută crede că modulă nostru diferită d’a procede în cestiunea religiosă venia dintr’uă neînțelegere între ideiele nós­­tre sale sale, a putută să se convingă că interesele nóstre sunt­ comune din acestă punctă de vedere, dorit că­î convine se lase Italia a­ fi urma liberă calea. Imperatula va fi putută se mai vo­ia că artrétarea nostră dorință este d’a trăi în perfectă armonia cu vecinii no­birii, cave m­ă âncă multă de făcută pentru a voi se ne arun­căm­ă în aventure, ș’acestă faptă, a­­propiată de situațiunea creată Gera­maniei prin ultimele evenimente, îlă va fi încredințată că Italia are ra­­­țiunea sea d’a fi în concertulă euro­­pénű, că servă a mănține ecilibrălă, că esistența sea e mai multă folosi*-4

Next