Romanulu, octombrie 1875 (Anul 19)
1875-10-23
PANULU ALU NOUE SPRE PECELEA VOIESCE ȘI YEI PUTE Orice cereri pentru Ilomiiiia sa aürească la administrațiunea islazului. AMUECIDEI pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A se adresa LA PARIS: la Havas, Laffite & C-nie, 8 Place de la Bourse. LALONDRA: la d. Eugbno Micoud, No. 81-A Fleet Street, London, E. C. A VIENA : la d-niî Ilaasenstein și Vogler, Wallfiscbgas3e 10. Sctisorlle nefrancate se refusil. 20 BANI ESEMPLARULÜ. ^ SEUYICÍULU TELEGRAE1CU ALU «ROMANULUI.» Viena, 2 Octobre. — Wiener-Abenpost, raproduc Südu itidului (ziarului oficialii din St. Petersburg, 1) <ice cu artiduld, fără îndouială, interpetă actualele negocieri diplomatice, derii nu anunță nici u nouă fașă în situațiunea politică, nici modificarea atitudinii Rusiei în privința nouei stări de lucruri. Berlin, 2 Octobre. — Cu ocasiunea visitei împăratului Germaniei la Milan, ambii șefi de Statăru convenită ca legațiunile celoru două țări se se înalțe la rangul de ambasade. New York, 2 Octobre. — Guvernulă a trimisă ministrului americană din Madrid ună memorie prin care președintela Grant recomandă ca soluțiune finale pentru Cuba independința acestei insule, constituirea iei în Republică independintă și emanciparea sclavilor. Redacțiimea și Administrațiunea Strada Domnei, No. 14 ■(■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]MUaHnMMHBBMBaBHUBynBBHNmK'lBBHBBHHBiaBgHHMHaHBIUI, 23 OCTOBRE, 1875. VEI FI Edițiunea de diistincța menție decât prin voința inamicilor tradiționali ai României, n’ar constitui în astfel de evenimente cel mai suprem pericol pentru țară. BUCURESCI, 22 BRUMAREL, 3 BRUMAR. O telegramă de la Londra, ne comunica ieri o scrie forte însemnată. Era vorba de nimic mai puțin decât de părerea unanimă a consulilor puterilor străine din provinciile turcesc resculate, că „Porta este neputinciosă de a năbuși rescula, și că sprijenul puterilor s’ar părea neînlăturabil. “ Daca acesta scrie n’ar fi fost dată de însuși ziarul Times, am fi stat la indoaiéla a’i da orecare evenament, atât e de gravă și atât resturna tóte combinațiunile politice stabilite până acum de cabinete, in privirea ultimelor evenimente din Turcia. In adevăr, de la principiul strictei neinterveniri, stabilit și urmat până astăzi, consecința părerii consulilor ar fi acum adoptarea principiului cu totul opus al intervenirii, și încă, după testul telegramei, al intervenirii într’un sens tot atât de regretabil cât și al neintervenirii absolute, căci după informațiunile planului Times, astfel cum ne au parvenit, este vorba de o intervenire sub formă de „sprijin dat Porții pentru năbușirea resculei“. In acesta privire credemense că scrirea este eronată, sau că nu ne este fidel comunicată, și asceptându’i confirmarea, după cum se ascepta chiar la Londra, sperăm că intervenirea, găsită neînlăturabilă, va avea ^l scop a ajunge la potolire, prin energice stăruințe de a se da satisfacere legitimelor cereri ale poporațiunilor, cari dacă au ajuns să -și verse sângele, cată se fi indurat suferințe mai grozave decât mortea, nimeni nu se expune la morte, decât spre a scăpa de suferințe mai greu de îndurat decât dânsa. Și acesta speranță a nostră se transformă in credință, când vedem noua atitudine luată de Rusia în urma desastrului financiar al Turciei. Orice ar fi ce ziarul austriac Abendpost,—după cum ne informeză o telegramă publicată mai sus — spre a -^ntîmpăra asprimea și a împuțina însemnătatea declarațiunii făcută de guvernul Rusiei prin organul său oficial, acesta n’ar proba nimic alt decât marea dorință a Austriei de a vedea pe Rusia urmând și de aci nainte a favoriza printr o quasi indiferință uneltirile austro-unguresci printre poporațiunile din Orient. Un 1A se vede acesta articole mai la vale. <Ziar austriac n’are autoritate, și cu atât mai puțin puterea de-a modifica sensul absolut al comunicatului oficial dat de guvernul de la St. Petresburg. Acest comunicat, pe care reproducem și noimai la vale,zice: „ Orî-ce încredere în promisiunile Turciei este absolutamente perdută.“ După acesta aspră afirmare, termină prin următorea declarare, tot atât de categorică și de absolută: „In orî-ce cas trista situațiune a poporațiunilor creștine din Turcia trebuie absolutamente se ia un sfîrșit. “ Aceste cuvinte sunt ale unui comunicat oficial, publicat în ziarul oficial de St. Petresburg, ar fi dat peste putință a nu le atribui o imensă însemnătate. Când guvernul unei mari puteri ajunge la atâta lipsă de cruțare faciă cu guvernul unei alte puteri, încât se-i spune verde că, „orice încredere în promisiunile lui este absolutamente perdută,“ și când acea mare putere este Rusia, care în acelaș timp afirmă din mou „în facia Europei,“ cum zice comunicatul, „simpatiele sale pentru poporațiunile oprimate de Turci,“ nu mai încape rudoiala, după noi, că are intențiunea fermă de-a interveni cu totă greutatea sea pe lângă Turcia spre a dobândi „în orice cas“ să se pune capet „tristei situațiuni a poporațiunilor creștine.“ Ar fi a necunosce greutatea guvernului unei mari puteri ca Rusia, dacă n’am privi comunicatul sau ca serios, ca consecința unei ferme decisiuni. Să se mai observe că acest comunicat crede necesar să se explice că „Rusia n’a sacrificat alianței celor trei împărați simpatiele pe cari le-a profesat în tote timpurile pentru poporațiunile slave.“ Acesta lămurire, ce nu este pusă în comunicat fără un scop politic, n’a putut se nu indispute forte, mai cu semn pe Austria, care ține atâte poporațiuni slave supt sceptrul iei. Ea indică în acelaș timp că alianța celor trei împărați nu este atât de nedisolvabilă pe cât pare unora ; chiar interese de rasă pot se’i despartă și se’î puie faciă în facă. Astfel se explică silințele ce’și dă organul austriac Abendpost de-a micșiora gravitatea comunicatului rusesc. Euseel nu va reuși nici o dată se probeze că Rusia nu a declarat „lipsă absolută de încredere în promisiunile Turciei,“ și „trebuința absolută de a se pune capăt tristei situațiuni a poporațiunilor creștine din Turcia. “ Deci, afară numai de o scisiune între celelalte puteri și Rusia — ceea ce nu credem că se va întâmpla acum — ni se pare positiv că intervenirea ce se prevede că va fi în Turcia, va apăsa cu energie mai cu semn asupra forței spre a dobândi încetarea suferințelor poporațiunilor creștine, și spre a potoli răscula, făcându-se puterele garante către resculați că reformele nu vor mai remarca promisiuni deșerte ca pene astăzi. Cum diserăm dar și în alt articol, politica puterilor faciă cu Turcia se schimbă cu totul: de la principiul strictei neinterveniri, trece la acela al intervenirii celei mai active. Dîra e făcută, farmecul rupt, și tema ne este că primavéra viitóre ne va aduce cele mai mari evenimente și transformări în Orient. Națiunea română, totă fără deosebire, — căci în asemene împrejurări nu mai pute se fi vorba de dependință individuală sau de corp,— ca să se cugete, ca la o cestiune de viață sau de morte, daca un regim străin cu totul de păsurile și aspirațiunile naționale, și care nu se Nu o dată am fost provocați de ziaristica oficiosă a vorbi despre concentrările militare de est-timp. Câte acuzațiuni nu ni s’au aruncat pentru că nu puteam găsi nimic extraordinar sau anormal în aceste exerciție anuale, și de aceea le anunciam pur și simplu ca orice fapt! In cele din urmă, acuzațiunile ajunseră până la ridicolul de-a ne incrimina că nu spunem nici măcar „un cuvânt de îmbărbătare (!) pentru oștirea română“ ce merge la manevre. Câte n’ar fi de spus asupra acestui „cuvânt de îmbărbătare,“ aflat de primul organ oficios ca o acusațiune capitală contra nostră! Mai ânteră câtă consecință este între cererea acestui „cuvânt de îmbărbătare“ din parte-ne, și alegațiunea neîncetat repetită că nu represintăm nimic , că suntem un organ discreditat ș.e.l. Ce fel: suprem un organ fără însemnătate, fără credit etc. și primul organ oficios, care ne consideră astfel, ne cerșesce măcar „un cuvânt de îmbărbătare“ pentru oștirea română? Dar ce efect pate se aibă asupra armatei acest cuvânt, din partea unui organ fără credit nici însemnătate ? Apoi se face o crimă oficialului care ar citi Românul, și cu tote aceste guvernul ne cere prin organul său de căpetenie măcar „un cuvânt de îmbărbătare pentru oștire“ ? Dar cine se vede acel „cuvânt de îmbărbătare, “ când citirea lui ar fi tratat cu un act de nedisciplină, de înfruntare a ordinului de-a nu face politică ? Tóte aceste considerațiuni ar fi cnse puțin lucru pe lângă simțimântul de demoralizare, care singur a putut se dicteze acesta cerere a unui „cuvânt de îmbărbătare.“—La ce este pre chiămată în aceste zile oștirea? a merge la resbel, a ieși la fruntarie ? Nu. Atunci pentru ce se cere „măcar un cuvânt de îmbărbătare“ 9 pentru mergerea la eserciție ? Dar nouă ni se pare că este o înjosire, o atingere a demnității oștirii de a presupune că trebuie să fie îmbărbătată ca se mergă la eserciție. Ce ar trebui atunci când va merge la resbel? Tot comedii, tot tablouri, tot focuri de bengal! Noi, daca n’am vorbit est-timp de concentrările de tomnă, a fost pentru că am vădut că ele se fac nu ca uneltire în interesul cutărei sau cutărei intrigi străine, cum s’au făcut în alți ani, ci ca nesce eserciție necesarie pentru formarea soldatului și a oficialului. De aceea, — cu tote că aveam de făcut observațiuni asupra epocei pre înaintate când se decise a se face manevrele, asupra lipsei financiare în care se făceau, și mai cu semn asupra multei îndoieli ce se pase anul acesta a se decide, pentru ca nu cumva să fie considerate ca o demonstrațiune ostilă, pe când în alți ani, alte fiind tendințele din afară, demonstrațiunile se faceau cu precugetare, — de aceea zicem, anul acesta considerarăm manevrele de tomnă ca nesce eserciție în condițiuni normale, și le anunciarăm ca orice fapt ce n’are nimic estraordinar. Cu tote aceste, intransiginții noștrii adversari, cari ne acuzau cu pasiune în alți ani de ce vorbim de manevre, anul acesta ne acuzară de ce nu vorbim. Eî bine, spre a’i satisface, se le spunem că și anul acesta, din causa nemernicii și incapacității regimului, alegendu-se cu o culpabilă neprevedere o epocă pre înaintată, exercițiele utile s’au transformat în suferințe, în morți numerose și in pagube însemnate, de tot felul. Tóte spitalele , ne spune chiar un jiar oficios din Iassi, sunt pline de nenorociți soldați bolnavi din causa timpului, sate întregi sunt pline de soldați, cari locuiesc cu zecimele și mulți bolnavi câte într’o căsuță de țăran, pe când proprietarul ies, cu femeia și copii, sunt năpustiți prin coșare, supt un viscol care nu mai înceteză de mai multe zile. In adevĕr, recunoscem acum că trebuia „un cuvânt de îmbărbătare“, spre a îndura atâte suferințe, causate numai de o culpabilă neprevedere ce este plătită cu atâte pagube materiale, cu atâte suferințe și cu atâte vieți de omeni. POST-SCRIPTUM. Berlin, 29 Octobre — In mobileutul închiderii Bursei, circulă scoboturil că are la amiazia tribunalului de prima instanță din Berlin fusese sesisati d’ua cerere de licidare judiciară a bunurilorü d-lui Strasberg. Atena, 28 Octobre. — Zaimis, unul din cele trei partite coalisate, a fost alesă președinte alu camerii deputaților, cu 131 voturi din 148 votanți și 17 buletine albe. Belgrad, 28 Octobre. — Skupclna a votată oă resoluțiune prin care toți funcționarii guvernului înscriși în landwehr trebuie se fiă cuprinși și ’n efectivulu armatei. Agenția americană comunică Zianilor) parisiane următorele telegrame : Ragusa, 28 Octobre. — Una guvernă provisoriă e în ajmă d’a se forma în Herzegovina. Acestă guvernă completă pe Muntenegru, care n’a încetată d’a favorisa în secretă rescula: «Voluntarulă Alfred Barbiu va da în curândü mă manifestă adresată tinerimii europene pentru a o îngagia se formeze corpuri de liberi tregetori, cari se vie în ajutorul insurgenților la primăveră. «Cornițele Carlo Foella și Andrea Tracaroli organiseză o legiune italiană. «Insurgenții se prepară pentru uă campaniă de iernă. După nesce epistole private, organisarea forțelor insurginte se atribue unor elemente străine. «Mesujele luate de insurgința probeză ca rescula este condusă de militari de profesiune, a cărora naționalitate e necunoscută.» LUMINEZATE ȘI ABONAMENTE In Capitale: un anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 5 sei In Districte: un ană 58 lei; șase luni 29 lei, trei luni 15 lei; un lună 6 lei, Francia, Italia și Anglia pe trimestru: fr. 20. Austria și Germania pe trimestru:franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Halle graine, rue de l’Anciemne comedie5, și la Havas, Laffite à Cine Place de la bourse 8. LA VIENA , la d. B. Q. Popoviei, Fleischmarkt, 15. Articulele nepublicate se verii arde. In Românulu de la 19 ale cuvintei amu publicată telegrama prin care serviciul nostru ne-a transmisă în resumata mă articlu alu pianului oficială din St. Petersburg, în privința situațiunii din peninsula Balcanică. Acestű articlu avendă uă deosebită însemnătate, atâtă prin aparițiunea sea în jiatulă oficială, câtă și prin conclusiunile sale, îlă reproducem aci în totă întregimea lui: Ecc’lu : „Gravele evenimente cari se petrecu în sînulu peninsulei Balcanilor, n’au găsită pe Rusia isolată. Din contra, ea era cu totulü gata a veghia, în unire cu alte două imperiuri, ca să semănite pacea europena, fără nici ună felă de cugetare ascunsă. Acesta alianță a celor trei împărați nu este apoi esclusivă; tote puterile cari dorescă se lucreze pentru menținerea păcii potă lesne să se asocieze la densa. „Cu tote acestea Rusia n’a sacrificată acestei alianțe simpatiele ce-a avută în toți timpii pentru poporațiunile slave. Națiunea rusă a făcută pentru a veni în ajutorul poporațiunilor apăsate de Turci destule mari sacrificii spre a avea dreptul ă s’afirme simpatiele sale în facia Europei. „Apreciândă periclul ă la care s’ară fi espusă atâtă Serbia și Muntenegrulă, câtă și însăși Turcia printr’uă luptă armată, Rusia a făcută mai antesă ca sé se audă vocea sea în favorea nefericiților raiale din Herzegovina, strivite de imposite și împinse la desperare de apeluri. In unire cu Germania și cu Austro-Ungaria, Rusia a invitată pe Turcia a se ’nțelege cu insurgenții. Francia , Italia și Englitera s’au asociată la acesta mijlocire. Turcia a promisă se ’nbunătățască sortea chreștinilor slavi. Sultanul a promulgată că Iradea, în vederea d’a micșiora baremele cari apesă pe dânșii și d’a’i pune pe aceiași liniă cu Mahometanii. „Cu tote acestea , fiindăcă deja, în diferite rânduri, s’au mai decretată asemeni resoluțiuni, supt presiunea puterilor garante, fără a se fi esecutată vr’vă dată, ori ce încredere în promisiunile Turciei este absolutamente perdută. Puterile europene trebue să facă astăfelă ca se restabilesca acesta încredere, fără de care guvernulă turcă va fi neputinciosă a esecuta reformele proiectate. In orice casa, trista situațiune a poporațiunilor chreștine din Turcia trebue absolutamente se ia sfirșită.“ Un membru din comitatulă instituită în Rusia pentru ajutore Herzegovinenilor și Bosniaciloră fugiți în Ragusa, d. Bozidarowitz, a adresată tuturoră fiarelor) ruse următorulă apelă: „Pentru Dumnezică, trimiteți-ne ajutare câtă s’ară pute mai în grabă ! Vedemă în tóte filele sutimi și mii de creature umane aprópe murindă de fume. „Aci nu e vorba atâtă d’a ajuta pe câtă d’a scăpa. Intorcându-me de la Meskoviteh, amü ve ajuri la Slano sutimi de familii cari se stabiliseră pe stâncile gole și pustii, și cari n’aveau de mai multă de trei săptămâni nici adăpostire, nici băutură, nici alimente calde. „Veniți în ajutorul acestoră nenorociți. Scriți, faceți apelă poporului rusă.! Iubirea ce Rușii aă avută întotodeuna pentru poporală slavă récitu-s’acre ? Acesta nu póte fi! Ajutați déra pe acela care e golit, care sufere de fume, care e împovărată de tóte miseriele, ajutați pe cei cari au fostă despoiați de tóte bunurile loră, ba chiar și de patria loră, și cari, în grozava loră situațiune, n’ascepta ajutore de câtă din afară, și mai cu osebire din Rusia.“ țfianlă Vitaliev, orbindă de întrevederea de la Milan, (jice: „ A<ji cândă călătoria împăratului Guilem în Italia este ună faptă îndeplinită, e permisă a căuta ce consecințe va ave acesta călătoria. Și déca vomă căuta mai ântâiă ce avantagie póte trage dintr’ânsa țara nostră, va trebui se ciceră deuă cam-dată că déca Imperatulu Germaniei a putută crede că modulă nostru diferită d’a procede în cestiunea religiosă venia dintr’uă neînțelegere între ideiele nóstre sale sale, a putută să se convingă că interesele nóstre sunt comune din acestă punctă de vedere, dorit căî convine se lase Italia a fi urma liberă calea. Imperatula va fi putută se mai voia că artrétarea nostră dorință este d’a trăi în perfectă armonia cu vecinii nobirii, cave mă âncă multă de făcută pentru a voi se ne aruncămă în aventure, ș’acestă faptă, apropiată de situațiunea creată Geramaniei prin ultimele evenimente, îlă va fi încredințată că Italia are rațiunea sea d’a fi în concertulă europénű, că servă a mănține ecilibrălă, că esistența sea e mai multă folosi*-4