Romanulu, noiembrie 1875 (Anul 19)

1875-11-22

1054 ROMANULU 23 NOEMBRE, 1875 Ecă, acum și ori­cari notițe des­pre acest escepțional făcător de rele, Dimitrie Pantazescu-Popescu, este de fel din comuna Titu, județul Dâm­­bovița, fiu­ al preotului Pantazi. In vârstă numai de 21 ani, el are o­ statură mijlocie. La faclă e cam us­cățivă ochii îi sunt căprui, barba și mustățile rude, favorite forte puține castanii, o frunte forte desvoltată și în totul o figură forte espresivă și cutezătore. La 15 Fevruarie 1871 comisarul de Roșu l-a înaintat parchetului pen­tru furarea unei lăzi cu marfă de la d. Ovesa. La 31 Martie același anu, același comisar l’a trimis parchetu­lui totü ca fur. La 20 Ianuarie 1874, comisarul de Albastru l’a trimis par­chetului era pentru furt. La 1 No­embre 1874, comisarul de Roșu l'a înaintat poliției pentru furtișaguri de la d-na Șeicaru și Lazăr de Majo. In fine azi se adaugă furturile cu spargere de la d. dr. Vlădescu și de la museul național. Vuietul regăsirii tesaurului de la Petrosa a produs în totă capitala cea mai vină mișcare : mii de o­­meni umpleau curtea poliției și stra­dele învecinate, spre a afla amenințe. Acesta probéza cât de adânc simțise poporațiunea capitalei marea perdere ce încercase museul național și cât de mult se interesa flă­care de re­găsirea neprețuitului tesaur. Demne! Gascon­­ele contrabandă. . . clociți pe malurile Spreiei. . nu pe ma­lurile Garonei! Amenințare? Semnă vădită de neputință. In localul fostelor Adunări legiui­­tore s’a citit astă­­i următorele rân­duri de un incisiv laconism : «Domnule președinte, „Bine-voiți, mé rogă, a primi de­­misiunea mea de deputat. „Primiți încredințarea pre respec­­tuasei mele considerațiuni. I. Ghika. „Bucur­es­ci, 22 Noembre 1875.“ Ori­ ce alta se mai petrece în a­­celaș local al fostelor Adunări legiui­­tore, astăzi loc de întrunire al na­șilor d-lui Crawley, nu pate sa fie de­cât de domeniul feluzimelor, unde se ïnregistreza ori­ ce scrie, ori­ ce fapt lipsit de însemnătate politică ori so­cială. Dând faptelor Crawliștilor lo­cul ce merită, nu credem că trebuie sa cerem scuze celor cari au rămas curați în acestá monstruosa intinare a colegilor lor: cine primesce o ase­mene colegialitate, primesce ca con­secință și o solidaritate morală, care ne scutesce de ori­ce cruțare. Ce Ro­mân ar putea 3e cruțe pe aceia cari aă espus România la rușinea unui scandal European! A nu­­ fi­ce nimic despre ceea ce se petrece în localului fostei Adu­nări naționale, este peste putință : am lipsi datoriei nóstre de diaristi, care ne comandă a da semă de tot ce se petrece în domeniul public. Asta dar la felurimi, unde ’și găsesc locul chiar faptele cele mai culpabile, cată să ’și găsăscă loc și faptele Crawlis­­tilor, însă numai faptele, fără nici o dare de semn analitică a certuri­­i/1V iov i în fa­milî« disfi discutiuni. Se asigură că consiliul de miniș­trii s’a întrunit spre a decide asupra gravei afaceri de Stat, daca trebuie sau nu să isgonesca pe d. Frédé­ric Dame din țară. Se pare că gu­vernul actual s’ar simți atât de pu­ternic, în­cât se consideră în peri­col pe cât timp pe acelaș poment românesc s’ar afla un june Frances, căsătorit de curând în România, și care face partea literară în­­ Europe Orientale,­­fiar redactat în partea s­a politică de d. Ciru Oeconomu. Noi credem în­să că, deosebit de absur­ditatea unei asemeni măsuri,— de­ore­ce nu se modifică nimic prin isgonirea d-lui Damé, (jiarul d-lui Ciru Oecono­mu tot va apare,— dar și pentru alte cuvinte, marii noștrii omeni de Stat nu’și vor pune în aplicare decisiunea. In adevăr, d. Damé nu este un străin, în condițiunile în cari se afla d. Portier, spre exemplu: D-sea este căsătorit rău de mult cu o româncă, precum sora d-sele este socia d-lui avocat Polizu. Deosebit de strînsele le­gături de familie, cari l’am alipit de a­­cestă țară, d. Damé este și proprietar în România, unde a cumpărat bunuri i­­mobile. Prin urmare, isgonirea d-sele, cu familia d-sele negreșit, n’ar fi o simplă isgonire, ar fi un adevărat esiliü, și după cum codicele nostru penal nu permite isgonirile străinilor de­cât în urma unei sentințe judiciare , și chiar atunci numai în cas de vaga­­bondagiu, asemene Constituțiunea nostră interzice espres­esiliurile. Guvernul va înțelege clar că dacă și-ar permite se isgonesc, pe d. Da­me, contra tutor legilor, ar risca forte de a-și atrage cea mai rea afacere. In Francia este o lege de siguranță generală, care permite isgonirile; la noi nu este de­cât codicele penal, care nu le permite de­cât pentru va­gabonzi și în virtutea unei sentințe. Nu zicem că guvernul și-ar crea vre o complicare internațională,prin in­­tervenirea d-lui consul general al Fran­ciei în favorea drepturilor naționalu­lui său­. De altă natură sunt nea­junsurile pe cari le prevedem. D. Damé, ca căsătorit în România, ca proprietar in România, pe baza le­gilor române ar putea se intenteze un mare proces guvernului, în care ori­ce judecător român, cu legea în mână, ar fi nevoit se dea câștig de causă victimei unui vechi abuz de putere. Falimentul Nicolae Christu, călca­rea de la monastirea Paserea, și mai cu osebire furarea neprețuitului te­­saur de la Petrosa, obiect de mân­drie națională, sunt semne ale tim­pului. Cinismul spăimăntător al bătrânu­lui banchier de-a prăda atâta lume și de-a se face nevăzut; Sacrilegiul de-a călca altarul, de-a apuca de gât pe preotul în odăjdii, strigându-i: „ia las popo, nu e vreme de ast­fel de secături:“ Sacrilegiul de altă natură, dar și mai mare , de­ a pune mâna pe un obiect de mândrie națională, nepre­țuit în valorea lui — s’a zis un mi­lion, s’au zis două milione , s’au o­­ferit sume fabulose, și tot nu se pote iei daca s’a făcut o justă prețuire , ce e neprețuit negreșit nu se póte prețui,—furarea unui asemene tesaur; tóte aceste în fine, nu probézá are o profundă pervertire morală, nu pro­bézá are că de cât­va timp societa­tea nóstra este înveninată de otrava cea mai cumplită? In momentul în care scriam a­ HiTkÎA o­ nr.190ai.13 jj­u.i-­XiCiiL orașiul ne vesti că tesaurul s’a re­găsit. Dar vai! semnul de pervertire nu este de­cât pre legitimat: furul de mii de ori criminal și sacrilegiu este un tener de ore­care condițiune, căruia nu’i lipsesce nici ore­care in­strucțiune. Numele său este Dimitrie Pantazescu Popescu ; a urmat învă­țământul seminarului din Bucureșci, de unde a fost isgonit pentru rea purtare. Descoperirea furtului s’a făcut în modul următor : Poliția urmăria, cu acesta ocasi­­une, pe toți indivizii cu rele purtări, cari sunt trecuți în „Condica Punga­șilor“, prin urmare și pe Dimitrie Pantazescu Popescu, care ocupa o pagină în acest registru; el era bănuit și pentru un furtișag de la doctorul Vlădescu, furtișag de o audhetă ne mai pomenită, care proba pe atâta perver­tire pe câtă inteligență și sânge rece. In urmărire, un agent de poliție a găsit asupra lui Pantazescu două chei, din care una era cheia cu care el a deschis ușia bibliotecei. De aci descoperirea a urmat repede. Din primele mărturisiri ale cri­minalului se constată că dânsul s’a introdus în biblioteca Senatului după 6 ore sera și a eșit cu obiectele fu­rate pe la 3 l noptea. El­ a ope­rat spargerea singur și rădicarea pe frînghiă, pe care toți și-o explicau că s’a făcut prin ajutorul a vre­unui tovarăș, ș’a esecuta numai de densul și-a scos pantalonii, a pus în ei ca într’una sac tóte obiec­tele furate și apoi le-a legat de frînghiă, pentru ca prin greutatea obiectelor s’o facă a sta întinsă ș’a nu balanța. O dată sus, el trase frînghiă și luă obiectele. In perchisițiunea făcută la domi­ciliul seui s’au găsit nu numai obiec­tele tesaurului de la Petrosa, dar încă și obiectele furate de la dr. Vlădescu. Astăzi, 22 Noembre, primirămă un singură espedițiune din străină­tate și soirile mai însemnate ce con­ținu Ziarele sunt­ următ­orele : Le Danube află din Cettinge ca una ce positivă că principele Nikita al­ Muntenegrului ar­ fi încunosciințată pe Voivozi și pe Serdari se fiă gata de pornire la 1 Decembre cu trupele foră complete. „După cee­a ce se crede în cercu­­r­ile ne,la mai .v,nnv.mn.+­,PS Munte­negrulu ară fi pregătită și deci să se puie pe piciură de resbelă, până la 1 Decembre 14,000 ómeni. Deja 6000, aprovizionați cu totă ce e necesară pentru a ține uă campania, aă por­nită spre fruntariă, în partea des­pre Bardas. Principele, însoțită de ministrul­ de resbelă, va lua în per­­sona comanda trupelor­.“ Același Ziaru comunică, după nou­tățile primite din Rusia, că ’n impe­­riul­ țarului se facă necontenită co­lecte în favorea chreștinilor­ din Oriunte. Pretutindeni, în biserici, în teatre, în tote locurile publice, sunt­ deschise suptscripțiuni. Mai tote ora­­rașiele mari se organiseza comitate, presidate de demne din societatea a­­lésa, cari trămită directă la Cettinge produsulă colecteloru. Ministrul­ de lucrări publice a autorizată comi­­tatulă­ centrală din Petersburg a în­ființa cutii de milă și a face colecte în garele căiiloră ferate. Mai în fie­­care gară se vadă demne cari se urcă în trenuri înainte de pornirea loră și umbla, din vagonă în vagonă ca se adune ofrande de la călători. Ce­va mai multă­ comitatulă cen­trală nu se mărginesce numai în trimiterea de ajutare Herzegovine­­nilor­, ci strînge și pe toți orfanii, pe cari îi îngrijesce și cresce pe chiăl­­tuiala s­a. In Moscova asemenea, comitatul­ slavă își propune a do­ună bală costumată în favorea fu­­giților­ din Herzegovina. Pe cândă însă se facă aceste ma­nifestări facise de simpatie către in­­surgențî, în același timpă Ziarele ruse continui d’a se arăta forțe pa­cifice și se plingă, Zice le Danube, de neîncrederile ce se întrețină în Oc­­cidență contra politicei cabinetului din St.-Petenburg. Se observi încă, Zice u­ă cores­­pondinte din Ragusa ală Z^nlui le Danube, că ace-consulatură rusă de la Ragusa sa înălțată la rangulă de consulată generală, sporindu-i-se salariulă de la 7,000 la 30,000 fr. „Totă­ d’uă­dită i­ s’a adăugată m­ă ajutoră, care se ocupă mai în speci­ală de relațiunile Rusiei cu Munte­­negrulă, cea­a ce va se zică curată că se dau instrucțiuni de la Sant-Petersburg la Ragusa și d’aci se gu­vernă Muntenegrulă“. Aceste aprecieri ale presei austri­­ace le dlamă supt totă reserva, căci amă văzută deja­­ fiare din alte țări, cari arată pe Austria ca esploata­­tare a suferințeloră poporațiunilore c­reștine din Turcia, spre a-și atingă scopurile și interesele iei. Daily News află că guvernul­ e decisă d'a trimite în curendă în E­­giptă un persona de încredere, cu misiunea d’a examina situațiunea fi­nanciară a țării. Uă telegramă din Londra, cu data de 25 Noembre. Zice­ Noutatea răspândită că se ascepta la Malta sosirea de la Plymouth a unei division­ englese pentru a în­tări escadra din Mediterana, nu este încă confirmată. Asemenea, anuneță că altă tele­gramă, scomptură răspândită că par­­lamentulă englesă va fi convocată înainte de terminală ordinară, se consideră ea neadevărată. Observer ensă Zise că convocarea pate fi pro­babilă pentru a se ratifica recenta transacțiune închiriată cu guvernul­ medivului. Times, vorbindă de cumpărarea ac­­țiunilor­ de Suez de către guvernul­ englesă, zice : „Puterile n’au fostă prealabilă în­­cunosciințare despre acesta transac­țiune, care nu atingea de­locă inte­resele lor”; acesta tăcere din par­­te­ ne provine d’acolo că interesele nóstre sunt­ pacifice. Francia sin­gură ară putea fi nemulțămită, déra liniștea reflesiunii va face să se véza că n’a suferită în acesta nici uă pa­gubă. Câtă pentru cele­l­alte națiuni, ele nu voru ave nici uă rațiune d’a se plânge.“ Același Ziarul publică următorea telegramă relativă la înțelegerea ce­­lor­ trei mari puteri nordice : Berlin, 26 Noembre.—Negocierile dintre Austria și Rusia, în privința re­­formelor­ de recomandată Turciei, n’aă isbutită. Ele sunt­, prin ur­mare, din punctul­ de vedere prac­tică, aruncate in neantă. A_ooata faptu, combinată cu nouele relațiuni dintre Serbia și Muntene­grulă, va obliga pe Austria, care privia reforma ca singurulă mijlocă de salute ce rămânea sultanului, să pă­­răsesca pe Turcia sorții sei. Se scie că comunicatură guvernu­lui rusă, care îmbucurase atâtă de multă pe raiale, a fostă urmată de altele după caracteră cu ttotulă di­ferită și cari trebuie să fi causată insurgenților c uă mare dezorientare. In urma acestor­ declarațiuni, ori­ce speranță de liberare imediată din partea Rusiei trebuie să fie perdută pentru totü­de­una. Asia fundă, tră­sătura cea mai interesantă a afacerii este impresiunea produsă asupra cer­curilor - influente austriace prin simpa­­tiele ruse pentru Bosno-Herzegovineni d’uă parte, și de alta prin refularea de către guvernul­ rusă d’a ’i ajuta; și lucrul­ pare mai decisă de­câtă totă­­de­una, că trebuie a renund­a la spe­ranța d’a vedea coronându-se cu suc­­cesă ultima încercare d’a stabili uă perfectă înțelegere între Rusia și Austria.­i Uă altă telegramă din Viena, cu data de 26 Noembre, publicată de Daily­ News, anuneță în privința si­­tuațiunii din priinte următorele: „Solrile din Constantinopole spună că am reîncepută îndouielile despre neutralitatea Serbiei în urma re­concilierii cu Muntenegrul. Porta este pe cale de a adresa­ră circulară pu­­teriloră pentru a expune nemulțu­­mirile sale. Ea crede, pe lângă a­­cesta, în oportunitatea unei schim­bări complete a personalului autori­­tăților­ civile și comandanților­ mi­litari din Herzegovina. Se pretinde că Mahmud-pașa își dă multă oste­­nilă a ține peptă partitei de la curte care înclină spre resbelă și care cere ca sa se ocupe cu ori­ce pieță Mun­tenegrulă. “ Revista de Luni, care apare în Viena, constată că ’n ultimele lupte ale insurgenților­ au participată mai multe mii de Muntenegreni și Zice: „Porta, făceadă represintațiune prin­cipelui din Muntenegru, acesta a declarată că nu scie nimică despre participarea supușilor ă sei la luptă. " „Cele­l­alte cabinete au recoman­dată și ele cu seriozitate Muntene­grului menținerea neutralității. Aus­tria în particulară, a încunoșciințată pe principe că ’n casulă cândă ară interveni, nu trebuie nici de cum se mai compteze pe subvențiunea ce dă Austria fugițiloră din Herzego­vina.“ Un telegramă din Ragusa cu data de 28 vesteșce : „Raul-pașa se află la Gatsko cu 25 batalioni. Guvernul ș­i-a declarat că nu mai póte trăiaste noni ajutore și l’a invitată se ‘ncepă lupta.“ Consiliul­ de miniștrii din Spania, presidată de rege, a decisă ca con­vocarea Corteseloră sâ se publice îna­inte de 5 Decembre și totă-d’uă-dată sâ se modifice ministerială. ț­iarele alfonsiste spună că procla­­mațiunea lui Don Carlos către vo­luntari a fost­ primită cu recela, din cauză că succesele trupelor­ i-au deconcertată forte multă. Linia ferată de la Vittoria la Mi­­randa s-a dată în circulațiune. Ziarele italiane la Nassone, Perse­­veranza și Gorriere Mercantile sunt­ defavorabile ideiei de a se esploata, căi­­le ferate de către stată. Italia Militare din contra, arăta importanța din puntură de vedere militară, ca statulă se fia stăpână pe căiele ferate. CORESPONDINȚA PARTICULARA A ROMANULUI. Paris, 25 Noembre 1875. (întârziată, din causa întreruperii comunicațiunilor.) Camera a revenită asupra unuia din articolele cari fuseseră judecate ca cele mai bune, acela care intro­dusese în lege obligațiunea votului supt ună plică închisă. Dumnevostru, Românii, scrți prin experiență ce suntă candidaturele ofi­ciale și alegerile conduse d’uă fyătu^­ a căreia activitate devotantă nu cu­­nosce acru puie. Unele din aceste a­­legeri au luată în România, cum ne­­a arătată uă broșură publicată de curândă aici sunt titlulü România și politica germană în Orienta, ună caracteră de violență care întrece cu multă sistema d-soră primari ai or­dinei morale. Aceștia din urmă nu respectă mai multă de­câtă ai d-vós­­tră dreptulu alegotorilor­ și prescrie­rile legii, deru­ aă recursă mai multă la fraudă de­câtă la violență. Astă­­felă, ei nu tăgâduiescu, spre exemplu, dreptulü ce­ au alegătorii cei d’ântâiă sosiți d’a forma biuroulă electoral; dérü facă se intre înainte de ora le­gală amici d’aí­loră prin uă ușă se­cretă, și aceștia formeza biuroulă cu cei d'ântâiu sosiți Ei nu gonescă pe alegătorii radi­cali cu bâte și baionete, dérü se în­conjură după cercă alesă care o­­presce pe adversari d’a se apropia și la trebuință le ordonă se circule ră­­pede în jurul­ meselor­ pe cari se face despoiarea scrutinului. D. Ma­ croy, în sprijinul­ acestei propuneri forte raționale ca candidații se aibe dreptul­ d’a fi represintați în biu­ioulă electorală prin ună delegată, a narată că în una din comunele de la mézá­ Zi, acesta rapiditate de cir­culațiune se schimbase într’uă faran­dolă jucată în jurulă meseloră de amb­ii ordine­ morale. A mai narată multe altele d’același felu; dérii drep­­tacii noștrii credă a lucra pentru denșii lăsândă agințiloră guvernului uă asemene latitudine. Facă-se voin­ța loră, numai de nu s’am­ întorce în contra-le. Déca în adevară e ce­va a avè pentru sine p’ună ministru, e multă d’a avé în contra sea opiniu­­nea unor o­ameni moderați ca d. Os­car de Lafayette, spre exemplu. a­­cestă deputată, care a avută deja o­­norea d’a smulge adunării votul, prin care ea a refuzată d’a fixa la doua-­zeci și cinci ani etatea electorală, a făcută, în favorea votării supt înve­­lișă închisă, unul­ din acele discur­suri pline de bună simță, pentru care se bucură d’uă reputațiune meritată de liberalismu. Dérà, d’astă dată, succesulă n’a coronată silințele séle. D. Lecroy, vorbindă după d. de

Next