Romanulu, noiembrie 1875 (Anul 19)
1875-11-22
1054 ROMANULU 23 NOEMBRE, 1875 Ecă, acum și oricari notițe despre acest escepțional făcător de rele, Dimitrie Pantazescu-Popescu, este de fel din comuna Titu, județul Dâmbovița, fiu al preotului Pantazi. In vârstă numai de 21 ani, el are o statură mijlocie. La faclă e cam uscățivă ochii îi sunt căprui, barba și mustățile rude, favorite forte puține castanii, o frunte forte desvoltată și în totul o figură forte espresivă și cutezătore. La 15 Fevruarie 1871 comisarul de Roșu l-a înaintat parchetului pentru furarea unei lăzi cu marfă de la d. Ovesa. La 31 Martie același anu, același comisar l’a trimis parchetului totü ca fur. La 20 Ianuarie 1874, comisarul de Albastru l’a trimis parchetului era pentru furt. La 1 Noembre 1874, comisarul de Roșu l'a înaintat poliției pentru furtișaguri de la d-na Șeicaru și Lazăr de Majo. In fine azi se adaugă furturile cu spargere de la d. dr. Vlădescu și de la museul național. Vuietul regăsirii tesaurului de la Petrosa a produs în totă capitala cea mai vină mișcare : mii de omeni umpleau curtea poliției și stradele învecinate, spre a afla amenințe. Acesta probéza cât de adânc simțise poporațiunea capitalei marea perdere ce încercase museul național și cât de mult se interesa flăcare de regăsirea neprețuitului tesaur. Demne! Gasconele contrabandă. . . clociți pe malurile Spreiei. . nu pe malurile Garonei! Amenințare? Semnă vădită de neputință. In localul fostelor Adunări legiuitore s’a citit astăi următorele rânduri de un incisiv laconism : «Domnule președinte, „Bine-voiți, mé rogă, a primi demisiunea mea de deputat. „Primiți încredințarea pre respectuasei mele considerațiuni. I. Ghika. „Bucuresci, 22 Noembre 1875.“ Ori ce alta se mai petrece în acelaș local al fostelor Adunări legiuitore, astăzi loc de întrunire al nașilor d-lui Crawley, nu pate sa fie decât de domeniul feluzimelor, unde se ïnregistreza ori ce scrie, ori ce fapt lipsit de însemnătate politică ori socială. Dând faptelor Crawliștilor locul ce merită, nu credem că trebuie sa cerem scuze celor cari au rămas curați în acestá monstruosa intinare a colegilor lor: cine primesce o asemene colegialitate, primesce ca consecință și o solidaritate morală, care ne scutesce de orice cruțare. Ce Român ar putea 3e cruțe pe aceia cari aă espus România la rușinea unui scandal European! A nu fice nimic despre ceea ce se petrece în localului fostei Adunări naționale, este peste putință : am lipsi datoriei nóstre de diaristi, care ne comandă a da semă de tot ce se petrece în domeniul public. Asta dar la felurimi, unde ’și găsesc locul chiar faptele cele mai culpabile, cată să ’și găsăscă loc și faptele Crawlistilor, însă numai faptele, fără nici o dare de semn analitică a certurii/1V iov i în familî« disfi discutiuni. Se asigură că consiliul de miniștrii s’a întrunit spre a decide asupra gravei afaceri de Stat, daca trebuie sau nu să isgonesca pe d. Frédéric Dame din țară. Se pare că guvernul actual s’ar simți atât de puternic, încât se consideră în pericol pe cât timp pe acelaș poment românesc s’ar afla un june Frances, căsătorit de curând în România, și care face partea literară în Europe Orientale,fiar redactat în partea sa politică de d. Ciru Oeconomu. Noi credem însă că, deosebit de absurditatea unei asemeni măsuri,— deorece nu se modifică nimic prin isgonirea d-lui Damé, (jiarul d-lui Ciru Oeconomu tot va apare,— dar și pentru alte cuvinte, marii noștrii omeni de Stat nu’și vor pune în aplicare decisiunea. In adevăr, d. Damé nu este un străin, în condițiunile în cari se afla d. Portier, spre exemplu: D-sea este căsătorit rău de mult cu o româncă, precum sora d-sele este socia d-lui avocat Polizu. Deosebit de strînsele legături de familie, cari l’am alipit de acestă țară, d. Damé este și proprietar în România, unde a cumpărat bunuri imobile. Prin urmare, isgonirea d-sele, cu familia d-sele negreșit, n’ar fi o simplă isgonire, ar fi un adevărat esiliü, și după cum codicele nostru penal nu permite isgonirile străinilor decât în urma unei sentințe judiciare , și chiar atunci numai în cas de vagabondagiu, asemene Constituțiunea nostră interzice espresesiliurile. Guvernul va înțelege clar că dacă și-ar permite se isgonesc, pe d. Dame, contra tutor legilor, ar risca forte de a-și atrage cea mai rea afacere. In Francia este o lege de siguranță generală, care permite isgonirile; la noi nu este decât codicele penal, care nu le permite decât pentru vagabonzi și în virtutea unei sentințe. Nu zicem că guvernul și-ar crea vre o complicare internațională,prin intervenirea d-lui consul general al Franciei în favorea drepturilor naționalului său. De altă natură sunt neajunsurile pe cari le prevedem. D. Damé, ca căsătorit în România, ca proprietar in România, pe baza legilor române ar putea se intenteze un mare proces guvernului, în care orice judecător român, cu legea în mână, ar fi nevoit se dea câștig de causă victimei unui vechi abuz de putere. Falimentul Nicolae Christu, călcarea de la monastirea Paserea, și mai cu osebire furarea neprețuitului tesaur de la Petrosa, obiect de mândrie națională, sunt semne ale timpului. Cinismul spăimăntător al bătrânului banchier de-a prăda atâta lume și de-a se face nevăzut; Sacrilegiul de-a călca altarul, de-a apuca de gât pe preotul în odăjdii, strigându-i: „ia las popo, nu e vreme de astfel de secături:“ Sacrilegiul de altă natură, dar și mai mare , de a pune mâna pe un obiect de mândrie națională, neprețuit în valorea lui — s’a zis un milion, s’au zis două milione , s’au oferit sume fabulose, și tot nu se pote iei daca s’a făcut o justă prețuire , ce e neprețuit negreșit nu se póte prețui,—furarea unui asemene tesaur; tóte aceste în fine, nu probézá are o profundă pervertire morală, nu probézá are că de câtva timp societatea nóstra este înveninată de otrava cea mai cumplită? In momentul în care scriam a HiTkÎA o nr.190ai.13 jju.i-XiCiiL orașiul ne vesti că tesaurul s’a regăsit. Dar vai! semnul de pervertire nu este decât pre legitimat: furul de mii de ori criminal și sacrilegiu este un tener de orecare condițiune, căruia nu’i lipsesce nici orecare instrucțiune. Numele său este Dimitrie Pantazescu Popescu ; a urmat învățământul seminarului din Bucureșci, de unde a fost isgonit pentru rea purtare. Descoperirea furtului s’a făcut în modul următor : Poliția urmăria, cu acesta ocasiune, pe toți indivizii cu rele purtări, cari sunt trecuți în „Condica Pungașilor“, prin urmare și pe Dimitrie Pantazescu Popescu, care ocupa o pagină în acest registru; el era bănuit și pentru un furtișag de la doctorul Vlădescu, furtișag de o audhetă ne mai pomenită, care proba pe atâta pervertire pe câtă inteligență și sânge rece. In urmărire, un agent de poliție a găsit asupra lui Pantazescu două chei, din care una era cheia cu care el a deschis ușia bibliotecei. De aci descoperirea a urmat repede. Din primele mărturisiri ale criminalului se constată că dânsul s’a introdus în biblioteca Senatului după 6 ore sera și a eșit cu obiectele furate pe la 3 l noptea. El a operat spargerea singur și rădicarea pe frînghiă, pe care toți și-o explicau că s’a făcut prin ajutorul a vreunui tovarăș, ș’a esecuta numai de densul și-a scos pantalonii, a pus în ei ca într’una sac tóte obiectele furate și apoi le-a legat de frînghiă, pentru ca prin greutatea obiectelor s’o facă a sta întinsă ș’a nu balanța. O dată sus, el trase frînghiă și luă obiectele. In perchisițiunea făcută la domiciliul seui s’au găsit nu numai obiectele tesaurului de la Petrosa, dar încă și obiectele furate de la dr. Vlădescu. Astăzi, 22 Noembre, primirămă un singură espedițiune din străinătate și soirile mai însemnate ce conținu Ziarele sunt următorele : Le Danube află din Cettinge ca una ce positivă că principele Nikita al Muntenegrului ar fi încunosciințată pe Voivozi și pe Serdari se fiă gata de pornire la 1 Decembre cu trupele foră complete. „După ceea ce se crede în cercurile ne,la mai .v,nnv.mn.+,PS Muntenegrulu ară fi pregătită și deci să se puie pe piciură de resbelă, până la 1 Decembre 14,000 ómeni. Deja 6000, aprovizionați cu totă ce e necesară pentru a ține uă campania, aă pornită spre fruntariă, în partea despre Bardas. Principele, însoțită de ministrul de resbelă, va lua în persona comanda trupelor.“ Același Ziaru comunică, după noutățile primite din Rusia, că ’n imperiul țarului se facă necontenită colecte în favorea chreștinilor din Oriunte. Pretutindeni, în biserici, în teatre, în tote locurile publice, sunt deschise suptscripțiuni. Mai tote orarașiele mari se organiseza comitate, presidate de demne din societatea alésa, cari trămită directă la Cettinge produsulă colecteloru. Ministrul de lucrări publice a autorizată comitatulă centrală din Petersburg a înființa cutii de milă și a face colecte în garele căiiloră ferate. Mai în fiecare gară se vadă demne cari se urcă în trenuri înainte de pornirea loră și umbla, din vagonă în vagonă ca se adune ofrande de la călători. Ceva mai multă comitatulă centrală nu se mărginesce numai în trimiterea de ajutare Herzegovinenilor, ci strînge și pe toți orfanii, pe cari îi îngrijesce și cresce pe chiăltuiala sa. In Moscova asemenea, comitatul slavă își propune a doună bală costumată în favorea fugiților din Herzegovina. Pe cândă însă se facă aceste manifestări facise de simpatie către insurgențî, în același timpă Ziarele ruse continui d’a se arăta forțe pacifice și se plingă, Zice le Danube, de neîncrederile ce se întrețină în Occidență contra politicei cabinetului din St.-Petenburg. Se observi încă, Zice uă corespondinte din Ragusa ală Z^nlui le Danube, că ace-consulatură rusă de la Ragusa sa înălțată la rangulă de consulată generală, sporindu-i-se salariulă de la 7,000 la 30,000 fr. „Totă d’uădită i s’a adăugată mă ajutoră, care se ocupă mai în specială de relațiunile Rusiei cu Muntenegrulă, ceaa ce va se zică curată că se dau instrucțiuni de la Sant-Petersburg la Ragusa și d’aci se guvernă Muntenegrulă“. Aceste aprecieri ale presei austriace le dlamă supt totă reserva, căci amă văzută deja fiare din alte țări, cari arată pe Austria ca esploatatare a suferințeloră poporațiunilore creștine din Turcia, spre a-și atingă scopurile și interesele iei. Daily News află că guvernul e decisă d'a trimite în curendă în Egiptă un persona de încredere, cu misiunea d’a examina situațiunea financiară a țării. Uă telegramă din Londra, cu data de 25 Noembre. Zice Noutatea răspândită că se ascepta la Malta sosirea de la Plymouth a unei division englese pentru a întări escadra din Mediterana, nu este încă confirmată. Asemenea, anuneță că altă telegramă, scomptură răspândită că parlamentulă englesă va fi convocată înainte de terminală ordinară, se consideră ea neadevărată. Observer ensă Zise că convocarea pate fi probabilă pentru a se ratifica recenta transacțiune închiriată cu guvernul medivului. Times, vorbindă de cumpărarea acțiunilor de Suez de către guvernul englesă, zice : „Puterile n’au fostă prealabilă încunosciințare despre acesta transacțiune, care nu atingea delocă interesele lor”; acesta tăcere din parte ne provine d’acolo că interesele nóstre sunt pacifice. Francia singură ară putea fi nemulțămită, déra liniștea reflesiunii va face să se véza că n’a suferită în acesta nici uă pagubă. Câtă pentru celelalte națiuni, ele nu voru ave nici uă rațiune d’a se plânge.“ Același Ziarul publică următorea telegramă relativă la înțelegerea celor trei mari puteri nordice : Berlin, 26 Noembre.—Negocierile dintre Austria și Rusia, în privința reformelor de recomandată Turciei, n’aă isbutită. Ele sunt, prin urmare, din punctul de vedere practică, aruncate in neantă. A_ooata faptu, combinată cu nouele relațiuni dintre Serbia și Muntenegrulă, va obliga pe Austria, care privia reforma ca singurulă mijlocă de salute ce rămânea sultanului, să părăsesca pe Turcia sorții sei. Se scie că comunicatură guvernului rusă, care îmbucurase atâtă de multă pe raiale, a fostă urmată de altele după caracteră cu ttotulă diferită și cari trebuie să fi causată insurgenților c uă mare dezorientare. In urma acestor declarațiuni, orice speranță de liberare imediată din partea Rusiei trebuie să fie perdută pentru totüdeuna. Asia fundă, trăsătura cea mai interesantă a afacerii este impresiunea produsă asupra cercurilor - influente austriace prin simpatiele ruse pentru Bosno-Herzegovineni d’uă parte, și de alta prin refularea de către guvernul rusă d’a ’i ajuta; și lucrul pare mai decisă decâtă totădeuna, că trebuie a renunda la speranța d’a vedea coronându-se cu succesă ultima încercare d’a stabili uă perfectă înțelegere între Rusia și Austria.i Uă altă telegramă din Viena, cu data de 26 Noembre, publicată de Daily News, anuneță în privința situațiunii din priinte următorele: „Solrile din Constantinopole spună că am reîncepută îndouielile despre neutralitatea Serbiei în urma reconcilierii cu Muntenegrul. Porta este pe cale de a adresară circulară puteriloră pentru a expune nemulțumirile sale. Ea crede, pe lângă acesta, în oportunitatea unei schimbări complete a personalului autorităților civile și comandanților militari din Herzegovina. Se pretinde că Mahmud-pașa își dă multă ostenilă a ține peptă partitei de la curte care înclină spre resbelă și care cere ca sa se ocupe cu orice pieță Muntenegrulă. “ Revista de Luni, care apare în Viena, constată că ’n ultimele lupte ale insurgenților au participată mai multe mii de Muntenegreni și Zice: „Porta, făceadă represintațiune principelui din Muntenegru, acesta a declarată că nu scie nimică despre participarea supușilor ă sei la luptă. " „Celelalte cabinete au recomandată și ele cu seriozitate Muntenegrului menținerea neutralității. Austria în particulară, a încunoșciințată pe principe că ’n casulă cândă ară interveni, nu trebuie nici de cum se mai compteze pe subvențiunea ce dă Austria fugițiloră din Herzegovina.“ Un telegramă din Ragusa cu data de 28 vesteșce : „Raul-pașa se află la Gatsko cu 25 batalioni. Guvernul și-a declarat că nu mai póte trăiaste noni ajutore și l’a invitată se ‘ncepă lupta.“ Consiliul de miniștrii din Spania, presidată de rege, a decisă ca convocarea Corteseloră sâ se publice înainte de 5 Decembre și totă-d’uă-dată sâ se modifice ministerială. țiarele alfonsiste spună că proclamațiunea lui Don Carlos către voluntari a fost primită cu recela, din cauză că succesele trupelor i-au deconcertată forte multă. Linia ferată de la Vittoria la Miranda s-a dată în circulațiune. Ziarele italiane la Nassone, Perseveranza și Gorriere Mercantile sunt defavorabile ideiei de a se esploata, căile ferate de către stată. Italia Militare din contra, arăta importanța din puntură de vedere militară, ca statulă se fia stăpână pe căiele ferate. CORESPONDINȚA PARTICULARA A ROMANULUI. Paris, 25 Noembre 1875. (întârziată, din causa întreruperii comunicațiunilor.) Camera a revenită asupra unuia din articolele cari fuseseră judecate ca cele mai bune, acela care introdusese în lege obligațiunea votului supt ună plică închisă. Dumnevostru, Românii, scrți prin experiență ce suntă candidaturele oficiale și alegerile conduse d’uă fyătu^ a căreia activitate devotantă nu cunosce acru puie. Unele din aceste alegeri au luată în România, cum nea arătată uă broșură publicată de curândă aici sunt titlulü România și politica germană în Orienta, ună caracteră de violență care întrece cu multă sistema d-soră primari ai ordinei morale. Aceștia din urmă nu respectă mai multă decâtă ai d-vóstră dreptulu alegotorilor și prescrierile legii, deru aă recursă mai multă la fraudă decâtă la violență. Astăfelă, ei nu tăgâduiescu, spre exemplu, dreptulü ce au alegătorii cei d’ântâiă sosiți d’a forma biuroulă electoral; dérü facă se intre înainte de ora legală amici d’aíloră prin uă ușă secretă, și aceștia formeza biuroulă cu cei d'ântâiu sosiți Ei nu gonescă pe alegătorii radicali cu bâte și baionete, dérü se înconjură după cercă alesă care opresce pe adversari d’a se apropia și la trebuință le ordonă se circule răpede în jurul meselor pe cari se face despoiarea scrutinului. D. Ma croy, în sprijinul acestei propuneri forte raționale ca candidații se aibe dreptul d’a fi represintați în biuioulă electorală prin ună delegată, a narată că în una din comunele de la mézá Zi, acesta rapiditate de circulațiune se schimbase într’uă farandolă jucată în jurulă meseloră de ambii ordine morale. A mai narată multe altele d’același felu; dérii dreptacii noștrii credă a lucra pentru denșii lăsândă agințiloră guvernului uă asemene latitudine. Facă-se voința loră, numai de nu s’am întorce în contra-le. Déca în adevară e ceva a avè pentru sine p’ună ministru, e multă d’a avé în contra sea opiniunea unor oameni moderați ca d. Oscar de Lafayette, spre exemplu. acestă deputată, care a avută deja onorea d’a smulge adunării votul, prin care ea a refuzată d’a fixa la doua-zeci și cinci ani etatea electorală, a făcută, în favorea votării supt învelișă închisă, unul din acele discursuri pline de bună simță, pentru care se bucură d’uă reputațiune meritată de liberalismu. Dérà, d’astă dată, succesulă n’a coronată silințele séle. D. Lecroy, vorbindă după d. de