Romanulu, februarie 1876 (Anul 20)

1876-02-14

m .............. ... înaintea instrucțiunii și naintea ju­­raților­, — scu de banii aflați în ră­mășițe ? Noi declarămă, ca și ieri, e’acestă măsură tinde a crea proletariatulu prin sate, desființându totă­ d­­ă­ dată atâtu articolulu 7 din legea rurale câtă și articolulü 138 din Constitu­­țiune. Noi consiliăm­ pe cei urmăriți să facă recursă la înalta Curte de casa­­țiune contra tuturoră sentințelor, prin cari ară fi espropriați de pă­mânturile date lorü prin legea ru­rală. ROMANULU 14 FEBRUARIT, 1876 Primirămă pe la două ore după am­ezi trei espedițiui de ziare străine. Prin urmare pentru a$i nu putem­ da de câtă următorele serii : Spania. — Să telegrafică de la Saint-Jean de Luz, cu data de 20 Fe­­bruarie . Fruntaria este pe deplină In puterea trupeloră. Generalul­ Mar­tinez Campos a intrată în fran couă escortă. Comisarul­ special din Saint- Jean de Luz a arestată pe genera­lulă carlistă Castella. Să anund­ă din Madrid cu data de 21 : Să crede că Don Carlos a eșită din Spania. Opunerea cetății Tolosa nu va ține multă. Carliștii din Na­­vara sunt­ pe deplină demoralizați. Armata generalului Primo de Ri­vera a ocupată mai tote forturile carliste din Navara, artileria din trei forturi cari apăraă Estella a căzută la mânele săle. Printr’u­ recunos­­cere făcută la Amercons, s’aă găsită părăsite 20 tunuri de calibru mare, mai multe mortiere și ună mare nu­mără de dbusuri aruncate în fun­­dură prăpastieloră. Totă armata din Guipuzcoa înaintăză spre Tolosa, spre a răspândi rămășițele armatei car­liste cari sunt­ adunate în jurul­ acestui orașă sau fugite în munți. Regele a luată comanda armatei de Nord și generalul­ Quesada a fost­ numită șefă de stată-majoră. In­­ ziua de 10 Februarie cetatea Estella s’a picaauu raia cuuaipuții , în momentulă cândă generalulu Pri­mo de Rivera era să ’ncepă a­iei bombardare. Trupele carliste, bătute la­ Plata și Vera au trecutu în Fran­cia , în cea mai mare desordine. Austro-Ungaria. — Arhhiepisco­­pul­ Ledochowski sosindă în Cra­covia , antica capitală a Jageloni­­loră, a fostă primită cu mare pompă, ț­­arulă Germania zice că totă no­bilimea, poporulă, diferite deputați­­uni și asociațiuni să ’mbulgină în ca­lei, pe cândă sunetele clopotele tu­turorü bisericeloră făceau să vibreze aerulă. Uă telegramă din Viena că­tre Gazetta Naționale anundță că guvernul­ austriacă na vă fi privită cu ochi buni acesta manifestare po­litică și națională și cară fi notifi­cată fostului arh­iepiscopă de Po­sen, ci a părăsi tentoriul­ imperiu­lui austriacă. Ministrul­ de interne a presintată în camera deputații oră u­ă proiectă de lege pavitoră la ajutorele ce tre­buie să se dea poporațiunii oră indi­gene din Galicia. D. Gr. Triandafil, consilieră mu­­nicipale, ne trămite să replică la a­­precierile ce­ amă făcută primei sale epistole. Publicândă-o mai la vale, alegătorii potă vedea că d-sea nu ne spune nimică nou, nu aduce nici ună argumentă decisivă spre a de­monstra că listele electorale ale a­­nului cuvinte au fostă făcute ast­­­felă în­câtă se ne dea dreptulă d'a nu zice cea­ a ce amă ^isă despre ele. Din contra, din ultima epistolă se constată și mai bine câtă de mari au fostă încurcăturile produse de sistema adoptată de d. Triandafil în întocmirea acestoră liste, sistemă d’a scote pe unii alegători dintr’ună co­legii ș al trece intr altulu, d’a șterge pe alții cu totul­ ș’a nu’i mai trece în nici unuiă, fără se aibă în con­­tra­ le nici contestațiune, nici acte de decese, nici cereri de strămutarea domiciliului politică, nici sentințe in­famante. După litera legii electorale, d. Gr. Triandafil, licențiată în dreptă, tre­buia se scie că consiliele comunale nu potă, după articolul­ 41 din le­gea electorală, se scotă din listele e­­lectorale de câtă: „1. Pe cei morți; „2. Pe acei a câroră înscriere se va fi declarată nulă de autoritățile judecătoresci. ..3. Pe aceia cari voră fi perdută vr'una din calitățile cerute pentru a fi alegători." Apoi, „ștergerea numelui alegăto­rului care a figurată în lista anului precedinte, trebuie — după artico­lul­ 42 — să se notifice alegătoru­lui ștersă în intervală de trei c­ile de la data afișării listeloru, arătândă și motivele ștergerii sale. Doru d. Triandafil <jice în prima’i epistolă: n’amă scosă din liste pe a­­legători, ci numai i­amă „remaniată". Ce va să­­ jică case chiară a remă­­nia, adică a strămuta p’ună alegă­torii dintr’ună colegiă, unde se cuve­­nia se stea după lege, ș’a’lă pune într’altulă și mai cu semn într’unulă de gradă inferioră? Acesta nu eci­­valéza c’uă scutere sau ștergere ? A trece, de exemplu, 10, 20 sau 30 a­­legători din colegiu­la I în colegiu­l­ ală douilea, acesta nu este a decide pote chiară de sortea candidațiloră ce s’ară pune în acelă colegiu, în casă de alegeri? S’a ștersă d. Ionă I. Grădiștanu din colegiul­ ală III, suburbia Col­­țea, unde figura ca profesiune libe­ră,—recunosce ănsuși d. Triandafil, — doru s’a trecută,—adauge d-sea,—in culorea de Galbenă, în colegiul­ IV. Cine a cerută acésta ciudată re­­maniare ? D. Grădiștanu ? Nu. Vre­ună cetățână­ alegătoră prin conte«­ Nn AJbrinoX clo oo o’oj ștorsu ex-oficio din colegiul­ III și pe ce temeiă s'a trecută în colegiul­ IV? „După darea cu care figureza în volă, respunde d. Triandafil prin ul­­tima’i epistolă, fiindă­că nu ne-amă adusă a­minte că d. Grădișta nu e in­­genioră (presupuindă că trebuia se scimt acesta).“ Mai ântâiă consiliul ă comunale astăzi nu póte pune la îndouială da­toria d’a cunosce că cutare locuitoră din capitală e ingeniară și cutare medică, căci are în mână rolurile de contribuabili, din cari póte afla cine suntă ingeniari, după patente. A­­poi, în casuță de fac să dărnă­nă de s­­mințire d-lui Triandafil prin însuși d. Triandafil, care în lista celoră scoși, No. I din culorea de Roșu, trece pe I. I. Grădiștanu în suburbia Col­­țea ca scosă, dérii nu uită a’i pune în parentesă titluri de ingeniară. Se aprecieze ânsuși d. Triandafil acesta remamiare. S’a scosă d. ingineră Mincu, supt cuvântă că s’a strămutată în Foc­șani, ne spune d. Triandafir. Primi­­t’a ensă d-sea vr’uă declarațiune din partea acestui ingineră că’și alege domiciliulü politică la Focșani ? Déca n’a primită, consiliulă comunale nulă putea șterge ex­ opera. D. Alesandru Racovicanu, profe­sorii, s’a scosu din suburbia unde era și s’a scrisă „la Măntulesa", neffice d. Tri­­andafil în prima­ epistolă. Cântarămă la Mântulesa și nu să găsirămU; acum ănsă, d. Triandafil rectifică prima afir­mare, cicondu că d. Racovicanu e înscrisă la Caimata. Cântarămă și ’n acesta suburbia, în lista și rân­­dură ce ne desemnă d. Triandafil și găsirămă nu pe d. Aiesandru Raco­­vicenu, ci pe d. „Aiesandru Raco­­viță prof.d. Putea vota d. Racovi­­cenu dreptă numele d-lui Racoviță, cândă ară fi presidată biuroală în­suși d. Triandafil? Nu negreșită. Era mai bine dorit ca d-sea să fi lăsată pe d. Racovicanu neremaniată. To­tuși énsé acésta eróre să póte trece. Cee­a ce nu pre să póte trece e, de e­­xemplu, erórea făcută cu d. doctoră Zițeos, care nu s’a trecută nicăieri. D. Triandafil scuseza prin prima­ epistolă acésta eróre pe argumentulă „că d. Zitzeps nu figurézá în roluri, fiindă­că doctorulă, ca militară, își plătesce dările la ministerul­ de res­­belă". Respunde mă acestui argumentă că consiliul­ comunale n’avea să cer­ceteze unde își plătesce contribuțiu­­nea d. Zitzeps, pe câtă timpă pro­fesiunea sea de doctoră îlă scutesce de censă pentru a fi așezată în co­legiul­ III. D. Emilă Costinescu, din causa re­­maniării dintr’uă suburbia într'alta, s’a trecută supt numele de Emilă Constantinescu. Ințelegemă pâne la ună pontă ș’acestă eróre, fiă de trans­criere, fiă de țipară. Nu înțelegemă casé ca remaniarea să se întindă pân’acolo d’a’să trece din colegiul­ III în colegiul­ IV. D. Triandafil ne spune prin ul­tima­ epistolă „c’acestea suntă câte­va ei ori cari s’aă putută strecura în liste". Cine și ce ne garantezá énse că daca fie­care alegătură ară fi fostă pusă în posițiune și ’n putință d’a observa listele remaniaților­ d-lui Triandafil,­n ară fi dovedită nume­rose cazuri de felulă acesta? Nu,­­jice d. Triandafil), acesta nu póte fi „și prim­escă a face verifica­rea listelor, cu ori­ cine veți bine-voi a delega și supt ori­ce pedepsa veți voi a impune." In adevără, acestă sursă ară fi fórte comodă, și mărturisimă că de s’ar compune chiară de noi înși­ne, amă da d-lui Triandafila totă absoluțiu­­nea, căci ară fi peste putință ca u­ă simplu particularii ae perce, face cea­a ce n’a fostă în stare se facă până a§i consiliulă comunale cu tóte mi­jlocele și cu toți aginții de cari dispune. Se sperămă­nnse că d. Triandafil, mem­bru al­ consiliului comunale, va face d’aci înainte împreună cu colegii și subalternii săi cea­a ce ne propune nouă, căci a­cea e și datoria și răs­punderea. 11. D. Emilă Costinescu, aceași listă, sub. Batiștea, la rendulă ală d-lea. Doctorulă Ralotă nu se scie cine este. Pe d. I. Mincu, inginerulă, nu’să mai că­utați, amu aflată că s’a strămutată în Foc­șani. In aceași categoria trebuie se se a­­fle și de Al. Constantinescu, ingineră, pe care, după tóte stăruințele puse, nu l’amă putută descoperi. Acestea sunt­ personele pe cari le indi­­caț îj nepăstuite,—și vedeți că din aceste liste, de­ a căroră trimitere ve rogă a acusa re­­cepțiune prin stimatură d-vostră ,jără, nici una n’a fostă sacrificată. Acum, fiindă c’amă dovedită că n’amă spusă neadevăruri, permiteți’mi a mai adă­uga câte-va cuvinte. Ați ve^ută că de la începută amă spusă că suntă departe a nu recunosce c’a putută să se strecore în liste câte-va erori, câte-va omisiuni; de exem­plu s’a tipărită in locă de Emilă Costinescu Emilă Constantinescu, séu­că d. Ionă I. Grădiștenu, în loc­ d’a se trece in col. III, unde trebuia înscrisă ca ingineră, s’a tre­­cută in col. IV, după darea cu care s’a­ve­­a jută figurândă în rolă, fiindă­că nu ne­­amă adusă a­minte că d. Grădiștenu e in­gineră (presupuindă că trebuia să scimă a­­césta). Acestea suntă erori ce se potă comite la oă verificare de 6000—7000 înscrieri, fiă din partea aceloră cari facă verificarea, fiă de impresiunea numeloră. Legea dérü s’a temută de acesta, și d’acea­a a prevă­zută contestațiunile fiă la comună, fia la tribunali. Dére cea­ a ce n’amă putută admite este d’a mi­ se <zice c’amă făcută acésta cu precugetare pentru a falsifica listele , contra unei asemeni acusațiuni amă protestată­­ de altminteri, déca sciama că n’ațî avută intențiunea d’a ne presinta pe noi ca falsificatori, ci listele redactate de noi... atunci nu mai ziceamă nimică. D’asemenea nu potă primi in sarcina nostră proporțiunea erorilor­ ce se găsesce în liste după cum o stabiliți, de 5 la 20, a­­prindă 5 pe semn­­ d-vostră și dându-ne nouă restulă de 15, vă faceți partea leu­lui. Faceți bine socotela, verificați listele cu atențiune și veți vede că reală semnalată de d-vostră și care esiste in liste, nu e contr­a nostră, nici în proporțiunea de 1 la 20. Ca cetățână, primescă a face acestă verificare cu ori­ cine veți bine-voi a de­lega, și supt ori­ce pedepsă veți voi a im­pune. In fine, domnulu meă, primescă, cu bu­­curie, partea finale a apreciațiunilor d-vostră asupra scrisorii mele, d’a lăsa la­ră parte bănuielele de intențiuni rele a unora con­tra altora ș’a căuta cu toții a îndrepta răulă. — Aci sunteți in adevără și pe a­­cestă tărămă nu voiă lipsi nici-vă­ dată. Primiți încredințarea simțiminteloru mele stima și considerațiune. 1876, februariu 11. Gr. Triandafil. Iarăși despre adusurile portărei­­loru din Ilfovu. D-lui redactorii alu ROMANULUI. Domnule redactore, Conformu promisiunii ce vara dată prin epistola mea publicată In­stima­­bilulu d-vóstră Ziaru de la 6 cuvinte, am onore a vă trimite pe lângă a­­cesta amănuntele promise și vă rogă a le da publicități, pentru care vă mulțămescă mai dinainte. Bine-voiți vă rogă, d­ie redaetore, a primi asigurarea pre­distinsei mele stime. Domnule redaetore, 1. Gorgescu. Afirmă cu satisfacțiune că C. Dumitrescu, casiarulă corpului portă­­reiloră, despre care am vorbită în scrisorea precedintă, în urma unei constatări legale făcută d’ună d. pro­­curoră ală tribunalului îiforă, că nu­­mitură a sustrasă din casa de terți a corpului portăreiloru­ră recipisă a casii de depuneri în valore de lei noul 7600 și c’a falsificată ună man­dată ș’uă adresă a corpului, cu care modă a rădicată banii de la casa de depuneri, este depusă la Văcărescu de către d. jude instructorii Ștefănescu. Uă dată constatată acésta de d. jude instructoră, ne întrebămu : cum s’a pututu sustrage de C. Dumitrescu acea recipisă conservată în casa de seră și ale cărei chiăi suntă păstrate de d. portărelu comptabile, de d. Constantinescu? Cum Dumitrescu a putută să ’și procure acelă mandată, pe cândă elu se taie dintr’u­ă re­gistru cu matcă păstrată totă de d. Constantinescu ? Ore să nu fiă acésta u­ă misteră? Și ’n totă casuță, după disposițiunile art. 203 din coduru penale, d. Constantinescu este pasi­bile d’acelu articolă, căci elă sună astă-felă: „La întâmplare de sustracți­­une, ascundere și desființare de în­scrisuri, de lucrări sau de procedură criminale sau de alte h­ârtii, registre, acte și ilucrări puse în arh­ivă, în­ cancelaria, ori în alte deposite publice sau date în păstrare unui funcționar publică, pedepsele voră fi pentru gra­țieri, portărel sau alți depositari, cari n’au avută cuviinciasa îngrijire, închi­­sorea de la 1 lună până la mnă ană, și amendă." Urmezu dorit ca jude­­cătorul­ de instrucțiune să facă uă strictă aplicațiune citatului articol, căci numai astă­felă societatea și o­­piniunea publică voră fi pe deplină satisfăcute. Să venimă acum la d. șefă ală portăreiloră, Al. Costescu, pe care­­ să întrebămă: ce interesă a avută d-sea d’a țină la poștă pe numitulu Dumi­trescu , căci ordinulă ministerialul jus­tiției din luna Augustă, anulă aspirat, îi cerea categorică a depărta la mo­­mentă pe numitulă din postură de casiară, pentru c’a comisă delictulă de percepere de tase ilegale în pre­­judiciulă d-lui Th. Mehedințanu? Să nu fiă óre ș’aci óre­cum un mister ?Astă­­felă fiindă, și conduita d-lui șefă ală| portăreilor­, Al. Costescu, nu este­ mai puțină culpabilă în casuță aces­ta, pentru că, în contra ordinului mi­nisteriale, a ținută la poștă pe ună funcțională abusivă, încă protegiată ală d-sele. Este deja logică ca totă suma delapidată și sustrasă de C. Dumitrescu, pe care numai d-sea l’a ținută în funcțiune, să fie plătită de d-sea, pe lângă care apoi și parche­­tulü urmeza a ’și face datoria d’a’să urmări pentru delictul­ de adasă de putere. Crezândă că sunt­ suficiente aceste amănunte pentru d. Al. Costescu, șef portărelu, d. Constantinescu, portă­­relă­ comptabilă, și C. Dumitrescu, ca­siară, reviă la d. șefă ală portărei­loră Curții de apelă din Bucuresci, I. Rădulescu, care este capulă portă­reiloră din acestă distinetă și totă­’ d’uă-dată capulă abusuriloră ș’ală a­­busătorilor d; éce dérü în resumatu faptele comise de numitulă : 1. Primesce de la d. N. Bălășescu, cu recipisă No. 1915 din 1 Septem­­bre 1873, lei vechi 6 par. 10 pentru 3 citațiuni și lei 32 transportă, anu­­leza chitanța, fără ca acești bani săi verse în casa corpului. 2. Idem de la G. I. Pancu­lei vechi 15, cu recipisă No. 1871 din 25 Au­gust­ 1873, pentru două copii de pe­­tițiuni, comunicate d-lui G. Belgaso­­glu și Em. P. Pache ; totu de la a­­cesta a mai primită taxa mai mul­­toru citațiuni și copii de decisiuni, fără a libera diitanță. 3. Lei vechi 60 de la d. C. Naum, cu recipisă No. 1933 din 4 Septem­­bre, transportuli la comuna Cociocu, (dosarul­ Curții, secțiunea II, No. 456­„). 4. Idem de la d. Gr. Caracașă, cu recipisă No. 1942 din 5 Septem­­bre, lei 72 pentru transportulu a 40 citațiuni la comuna Greca. 5. Idem de la d. Triandafil Constan­tină, cu recipisă No. 2002 din 5 Sep­­tembre, lei 24, transporturi la co­muna Gruiu sau Măgurelele. 6. Idem de la d. N. S. Ciocianu lei 24, cu recipisă No. 1943, trans­portă la comuna Balotesti. 7. Idem de la d. H. Fin­ zis cu re­­cepisa No. 2043, lei vechi 6 par. 10 pentru 3 citațiuni făcute și chitanța anulată. 8. Idem de la d. I. Dimandescu, cu recipisă No. 2076, lei vechi 48, transportă la comuna Ilfovă. 9. Idem de la d-na Maria Buéscu lei vechi 96 pentru două transpor­turi cu Triandafil Constantin și cita­țiuni în mai multe rănduri, fără să dea recipise. 10. Idem de la d-na Maria Petro­­popescu, cu recipisă No. 1864, lei vechi 72, transportă la Oltenița. 11. Idem de la Eforia s­pitalelor, lei vechi 96, cu recipisă No. 2180 din 1 Octombre 1873, cu locuitorii din Chirnogi. 12. Idem de la P.Lebovici,dosar D-lui redactorii alu RO­MANUL­UI. Domnule redactore. Fiindu-eâ declarați neadeverată afirma­rea ce­ama făcută că din cetățenii sterși din listele electorale se găsescă înscriși in alte liste, la domiciliulu lorü sau acolo unde plătescu dările, îmi permită a ve tri­mite aci alăturatele liste, în care veți găsi pe : 1. Doctorulă Marcovici trecută în lista No. 3, colegiulű III, culorea galbenă, în suburbia Brezoianu, al­ 2-lea la rondu. 2. Mișu Scârna aceași listă, aceași su­­burbiă, la rondul­ 26, după doctorulă Mar­covici. 3. Uoscache Georgescu, advocată, în lista No. 1, colegială III, culorea de negru, su­burbia Neguțătorii, alü 3-lea la rendű. 4. 1. Capșa, in lista No. 1, colegială III, culorea albastră, suburbia Slobozia, la rân­­dulă 25. 5. Doctorulă I. Polizu, lista No. 1, col. III, culorea de roșu, suburbia Domna-Ba­­lașa, la rendulă 5-iea. 6. M. Bacaioglu, lista No. 2, col. III, cu­­lorea de galbena, suburbia Caimata, la findulă ală 16-lea. 7. Alesandru Racovicanu, profesoră, tre­cută în lista No. 2, col. III, în aceași listă, suburbia Caimata, la rendul­ 16. 8. Vasile Mamiu advocată (nu Vasile Marin cum arătați din eróre, asemenea ad­vocată nu exista), e trecutu la col. III, lista No. 1, culórea galbenă, sub. Batiștea, ia numeră ală 37-lea, la rendű. 9. D. Urșianu e trecută în col. II, lista No. 2, culórea albastră, sub. Staicu, ia rSn­­duiă ală 2-lea. 10. D. Ionu I. Grădiștanu, în lista No. 2, col. IV, culorea de galbenă, sub­ Biserica Enii, la rendulă al­ 2-lea.

Next