Romanulu, iunie 1876 (Anul 20)
1876-06-03
Comitatulu electorale din Bucuresci au alesu ș’au propusă, în întrunirea electorate de la Circa din sera de 30 Maiü, unde s’au și proclamații, mai în unanimitate, următorea listă de candidați ai partitei naționale-liberale: Colegiulü I de Ilfovű. D. George Verneseu Colegiulü alü Il-lea. D. Eugenii Predescu Colegiulu alu Ill-lea. D-nii Generală Golescu Constantinii A. Rosetti Dumitru Bnttianu Stancu R. Bechianu Eugeniu Stătescu Grigore Serrurie Colegiulu alu IV-lea. D. Nicolae Fleva SERVICIULU TELEGRAFICU ALU «ROMANULUI». Constantinopole, 13 Iunie.— Sultanul« a invitat« pe marele vizir« a’l presinta în săptămâna acesta programa guvernului, declarând« că e dispusă a o primi. Mithad e însărcinată a face proiectul« pentru constituirea unui consiliu națională, care se se ocupe numai cu finanțele. Viena, 14 iuni.—Corespondința politică anuncă că archiducele Albrecht placă astăzi la Bruxelles ca se viziteze familia regale; suposițiunea că la ’ntórcere’i va visita pe împărații Alesandru și Guillaume nu e neîntemeiată. Uă scriseze din Duuslanlinopțile Kiln.sa.t.a aceleiași Corespondințe menționeză scomp*^tură că Tgnasieff și-ar fi dată demisiunea c’ar fi înlocuită cu Novikoff, represintantele Rusiei la Viena. împăratul« a primită ieri pe d. Bălăcean, represintantele României. B1CURESCI, ,1 CURSIVII Apare în Bucuresci, de puțină timp, unii (Jiarii cotidiani supt [numele Timpulü. Toți afirmă — și modulu sau d’a scrie confirmă — c’acesta Jiara este susținută cu chiăltuiala partitei Mamelucilor) și redactată de către foștii miniștrii ai acestei partite. Ne place se desbatemü cu partitele și cu bărbații cari au uă ’nsemnătate, acesta Jiarü énse este cu totulű anonimü, și marturimü că ne vine greu se vorbimu cu ómen! cari s’ascundă numele, cărora lorüănșile le este rușine se s’arate naintea națiunii. Cu tóte aceste, fiindu-ca s’afirmă că este organulu tutoru foștilor, miniștrii ș’alți partitei loru de „samsari și de păsuiți“, vomu ține comptü și de Timpulu dumneloru, și d’aceaa reproducemu astă-i aci următorea denundare, ce făcu la 31 Maiu în primele linie ale primului [sé] Bucuresci: «A^Î d. judecătoră de instrucția ală tribunalului Uforă, I ia instanță, prin mandatul« No. 2580, ne-a făcută onorea d’a ne înșciința că Timpului s’a intentată mnă procesă de presă pentru calomnia. De calomnia? Bine că nu zis« da tulburător« alu ordinii publice. Suntem« chtrămați înaintea judelui tocmai la 7 luni, pentru a se proba și mai multă cotă de libere suntu aceste alegeri. «Trăiască guvernul« care din cele d’ântâiurile își sapă singură mormântul« ! «Fiă sigură cnse că autorul« articolului încriminată și a pregătită îndată geamantanulu pentru Văcăresci.» Cine a intentată acesta procesă de calomnie? Guvernulu séu vr’unü particulară ? Decă acțiunea s’a deschisu d’unu particulara, acesta priveșce pe cela atacată; decă éise procesul« se face de către guvernu, dechiar ama că cu mâhnire privimü faptulu. Nui privimü cu mâhnire căci, decă guvernulu se va oțărî se facă procesu de calomniă „samsarilorü și păsuițiloră“, apoi va fi osândită se deschidă pe fiecare Zi câte unula, pentru fiecare colonă a Ziariului foștii soră miniștrii. «ț • De va face-o acesta, este ’nvederată că tribunalele vorü chiăltui mai totu timpululorü pentru a judeca Timpulu regimelui resturnatű de națiune. De nu va face astafelu, — și nu póte face — se va pare că tóte celelalte calomnii contra cărora n’a intentată acțiune sunt adevăruri recunoscute de către guvernü. In ambele cazuri derit, paguba este pentru guvernü. Guvernulü énse perde, după noi, și din alte punții de vedere, mai seriosü și mai înaltă. țiariulii Timpurii represintă oă partită care recunosce ea însăși că nu se póte presinta ’naintea națiunii, și d’aceaa în alegeri se furisesce printre „samsari“ și ’n ijiaru s’ascunde la spatele unui girante. Guvernulü dérü perde în locu d’a câștiga, dobândindu osânda de calomnie contra gi rantelui unui dramă, al căruia fondatori și susțiitori suntu osândiți de marea majoritate a națiunii pentru crime și mai grave. Guvernul scie că nu se pote teme da calomniele organului foștilor miniștrii, cându are actele sele drepții pavăză, și cunosce c’unu singură comunicatii, prin care să se restabilescă adevărul, este d’ajunsu contra oricărui jiaru, cu atâtü mai cu semn contra organului partitei de sugrumare, de jăfuire și de corupțiune, care, precum se va vede mai la vale, în actele oficiale, risipia averea publică pen’a o chiăltui pentru imprimarea ziarelor) cari insultau națiunea cădelunțând« pe sugrumătorii iei. Asta felü dorâ,decă procesulu de calomniă intentată ziarului Timpul) este făcută de guvernă, noi deplângeriü faptulu din tóte piuiturile de vedere. Câta despre declararea ce face anonimii redactori ai Timpului »că ș’aă gătită geamantanulü pentru a merge la Văcărescu,“ ea nu pote ave de câte două semnificări . Una, semide bine că nu se mai potü face acum arestări preventive pentru delicte de pressă, „pregătirea geamantanului“ este oă fanfaronadă ce nu pote produce de câtü sublsuri. Alta, déci au „pregătită geamantanulu“ pentru a merge la Văcăresci în urma sentinței juraților, atunci declararea are meritul sincerității: recunosce ănsuși acusatulü că se cuvine se fiă osândită pentru calomnie. „Bóla intră pe ușiă și ese pe urechiele acului.“ Prin urmare trebuie să ne cunoscemü: bóla, să ne cautama și s’avem o răbdare multă pentru ca să ne vindecämü bine. Bola ce ne bântuie este mai cu semă deprinderea d’a accepta de la alții binele , d’a ne lăsa în cursul apei, pentru ca să ne ducă ea, legănându-ne, la țărmu, în locu d’a lupta contra curinteluî pentru a ne duce noi, luptându, „înnotându voinicesce“, la țărmulu la care voimu se eșirnți. Se nu se credi că potă fi guverne despotice, cari se nu flă și corupétare. Se înțelegemă în fine că corupțiunea, chiarü câudu isbutimü se ne ferimu de dânsa, totuși miasmele iei ne amețescu pe toți. Se ne coborímü îm noi rușine, ce ne uitămă în juru-ne, noi toți câți scăpărămiü de gangrena corupțiunii, și ne vomă convinge că fiăcare din noi este, flăcâtă de puținii măcară, amețită de miasmele, despotismului. Intr’altü felu ne-aia fi divisatoare între noi pentru a lă a câmpului deschisă bandelor de pușcăriași ? Intr’alta-felü s’ai 6 gasitüare una singură oma, capabile și onestă, care se primescă a fi magistrată supta guvernuluié^la nópte, și, ceaa ce este și mai gravit, a primi d’a finala națiunii nu prin bande, deru fia uu«.» — intregele, prin șieptele, prin promisiunile ș’amenințările agințilori« guvernului ? Intr’altü felii s’ami găsi ore între noi bărbați, onorabili din tóte punturile de vedere, cari, chiaru acuma cându inamiculu, abia scosu din odaia, stă âncă la ușiă și bine înarmată, cutreieră printre alegători și facă propagande electorale contra decisiuniloru comitateloru electorale ? Intr’altu felu s’arüi găsi între noi bărbați forte onorabili și buni patrioți, cari, fia și cu convingerea că ei arü represintă mai bine națiunea loru, s’arü îmbulzi înaintea alegătoriloru și, în graba lorü d’a ajunge mai curéntü, arü îmbrânci pe alții cari, deși póte cu mai puține talente naturali și cunoscinți dobândite, au avută ocasiunea sau agerimea se facă ceva mai mulții de câtă denșii în timpii de sugrumare, séu se fiă mai multă cunoscuți ? Intr’altü felu, amüsta are, de la 27 Aprile și până astăzi, cu bradele încrucișiate ’naintea atâtoru omeni cari au fraudată națiunea înscriindu-se fără dreptu in listele electorale, carii au furată-o și jăfuitu-o, în modulu celü mai patentü, In locu d’a ne ’ntruni câțiva ș’a’iebiama ’naintea justiției ? Amujilit și ^iema că nu trebuie să procedemii îmboldiți de ură, déra ama susținută și susținemü că nu trebuie nici să ne lăsăm să ne muie și să ne ’ncovrige celü-lalta simțimăntă care să numesce milă. „Milă ’mi este de tine, țice Românulu, déru mi-e mai milă de mine.“ Milă trebuie să ne fiă de cele culpabile, deru trebuie să ne fiu și mai milă de societate și să ’nlaturamu molipsirea. Enșii do, miniștrii, deși mari ne ajunsuri au pe capul lor, facutü-au el are totu ce erau datori, uă parte din ce erau datori să facă, pentru curățirea societății de molema immoralitații? Nu și prin urmare noi straruimii a crede că, decă n’au făcută mai nimicit încă, una din cause este și pentru dănșii suflarea molepsitore care bântuie d’atâția ani societatea română I). $?i ca să nu fimți bănuiți de nimeni, vomu întreba în publică pe d. Ionü Brătianu, ministrulă de financie, cu precugetare nevoinda a’lu întreba în particulară , cea făcută în treizeci și cinci de zile cu cei carii datorescu Statului sute de mii de lei din arenaul? Tesaurulü publică a fostă lasatü golit de către noptoșii săi predecesori. Sătianulă este cu totul sărăcită; cu tóte aceste elu plătesce pe câtă nu póte, pe cândă nimica nu scimă despre ce făcură în acestă privință „păsuiții și samsarii“ guvernului de noptea. Suflarea crumasă a regimulii de corupțiune nu se va curăți de câtă prin mari și necontenite scuduiri ce trebuie să ni le dămă unii altora. Nu ne vom vindeca de pirotela la care ne-a adusă regimului despotică de câtă provocându-ne unii pe alții la acțiune, singura care produce desceptarea generală, singura care curăță atmosfera ș’aduce sănătatea morală și materială. Cându fiecare cetățianu va năzui ce im^raü aflase 4^unU.An ínfifițiunea vomă înțelege că moravurile cele bune nu se dobândesc decâtă prin muncă multă și ’ntr’nă societate liberă; cândă în fine ne vomă pune cu toții să ne facemu tóte afacerile, să ne guvernamü ănșine, atunci, déru numai atunci, vomu dovedi și celora sceptici, celora necredincioși, că precumu au fostă rătăciți cei carii nu credeau pe Galilei că păm entulu să mișcă, rătăciți au fostă și cei cari au țjisit că societatea română nu este în stare d’a se guverna ea însăși ș’a merge cu pași și cumi, prin libertate, la cea mai deplină propășire morală și materială. seu morale se abține d’a’i sili se părăsescă teritoriul« austriacă. Agram, 10 luni». — ieri s'au confiscat« aprópe de Costalaica mai multe lăni cu arme și munițiuni ce erau destinate pentru insurgenți. Moscua, 10 Iunie. — Cercetarea procesului Strousberg s’a amânat« pentru un« timp« nedeterminat« din causa că mărturii din străinătate nu s’a« înfățiși util. Constantinopole, 10 luni». — Guvernul« a trimisi pe Edhib Efendi și Chakis Efendi la Adrianopole și ’n vilaietulu danubian«, în calitate de comisari pacificatori. Nu trebuie să ne ascundemu boia, căci cunoscându-o, ne cautama și ne vindecama, cândă decă o tainuima seu ni se tăinuiesee, facemu totu mai rea și ea cresce , ne copleșiasce, ne omoră. Nu trebuie asemene se uitămü una singură momentu că Românul ne spune : Reproducemă după edițiunea de dimineța a numărului precedinte următorele : Berlin, 10 Iunii. — țiarul Kreuz Zeitung crede că uă nouă conferință diplomatică e de prisosu dearece că înțelegerea puterilor în cestiunea orientului e mai multă decâtă probabile. Necondiționată recunosirea sultanului Murad din partea puterilor«iste iu ajuns. Ambasadorele englese ar fi declarată că Rusia a primită propunerile Angliei ca în privința reformeloră se lase pe Portă a le îndeplini ea însăți in cea mai deplină libertate. Ragusa, 10 luni«. — Președintele comisiunii pentru reforme Vassa Pașa cumperând o mare cantitate de cereale și lemne pentru construcțiuni necesare la reconstruirea edificielor din comunele provincelor resculate a cerută guvernului austriacă a ordona întorcerea emigraților« sunt cuventü că guvernul« otomann aru fi luată tóte măsurile pentru primirea lor». In urma acestora, guvernul« austriac« a declarat« că dânsul« nu póte lua asupră’și răspunderea pentru ce s’aru întâimpla emigranților« din causa espunerii loru la uă stare de lucruri ce sigure și ne putendă esercita asupră-le nici un« fel« de presiuni fisică »). Atragem« atențiunea guvernului asupra denundărilor ce ne face d. Rebile Teohari, senatore, a cărui epistolă o publicăm« mai la vale. 26 Maiu. 187.1. D-lui redactorii alü LIOMANULUI. Domnule redactare, Gestiunea ratificării convențiunii de comerciu închiriată intre România și Austro-Ungaria fiind agitată, în diferite sensuri, atâtă de Ziarele române, câtă și de omenii noștrii politici, ’mi-a sugerată câteva reflesiuni, pe cari le-amüespusu în aci anesatulu studiu. Daca credeți utile a atrage atențiunea leetorilor a d-vóstru asupra acestui studiu, bine-voiți a’mu publica în colónele Ziar’ului ce redactați. Primiți, vă roga. Încredințarea preînaltei mele considerațiuni. Unii vecina diplomată. Câteva cuvinte asupra datoriei suveranilorü și miniștrilorü lorü d’a ratifica îmbii^idfa DU nilÍAVÜB siríí.iilfi. Inviolabilitatea, sânțenia tratatelor publice este un axiomă a dreptului ginților : nici una din părțile contractante nu pate, după voința sea, să se descarce de îngagiamintele luate. Rareori suveranii trateză ănșile și personală fără intermediari. In timpii moderni nu gasim de câtă una singura exemplu : pacea de la Villafranca, din anul 1859, care a fostă închiriată directă între Napoleon III și între tmperatura Francisc-Iosif ală Austriei. De ordinară negociările să facă prin intermediari, cărora să dă numele generică de aginți diplomatici. Caracterul cu care sunt investiți acești aginiți le dă capacitatea pentru a începe și urma negociările cari interesă guvernele lor; în unele cazuri, pentru a trata o afacere determinată, primescă uă autoritare specială, depline puteri (pleins pouvoirs), de unde le vine denumirea de plenipotențiari. Aceste depline puteri cunoscute sunt însocite câte uă dată de instrucțiuni speciale și secrete. Astfelu, deși ’n principiu suveranulu este íngagiata ca ori ce mandante prin mandatarulu séu, cândă acesta din urmă a lucrată la limitele deplinelorü sele puteri, s’a admisă casé între Statele suverane obiceiulu d’a subordona validitatea și eficacitatea tratatului la ratificare și la preschimbare, cari sunt complimentul lor necesariü. Și de ce acesta formalitate ? Pentru a se constata că mandatarul n’a pășită peste limitele puterilor sale, era în casa de instrucțiuni secrete, pentru a le atesta și a le confirma. Prin urmare, sancțiunea suverană nu pate fi refulată decă este stabilită că negociatorul n’a trecut peste litera și spiritulu instrucțiunilorű guvernului său. Grotius, creatorul sciintei diplomatice, susține că ratificarea este obligatoriu pentru suverană pe câtă timp agintele sau diplomatică a negociată în limitele puterilor ce avea, și chiar décá nu s’a conformată ordinelor secrete. Puffendorf, a căruia autoritate în