Romanulu, iunie 1876 (Anul 20)

1876-06-03

Comitatulu electorale din Bucu­­resci au alesu ș’au propusă, în în­trunirea electorate de la Circa din sera de 30 Maiü, unde s’au și pro­clamații, mai în unanimitate, urmă­­torea listă de candidați ai partitei naționale-liberale: Colegiulü I de Ilfovű. D. George Verneseu Colegiulü alü Il-lea. D. Eugenii­ Predescu Colegiulu alu Ill-lea. D-nii Generală Golescu Constantinii A. Rosetti Dumitru Bnttianu Stancu R. Bechianu Eugeniu­ Stătescu Grigore Serrurie Colegiulu alu IV-lea.­­ D. Nicolae Fleva SERVICIULU TELEGRAFICU ALU «ROMANULUI». Constantinopole, 13 Iunie­.— Sultanul« a invitat« pe m­arele­ vizir« a’l presinta în săptămâna acesta programa guvernului, de­clarând« că e dispusă a o primi. Mithad e însărcinată a face proiectul« pentru constituirea unui consiliu națională, care se se ocupe numai cu finanțele. Viena, 14 iuni­.—Corespondința politică anunc­ă că archiducele Albrecht placă as­tăzi la Bruxelles ca se viziteze familia re­gale; suposițiunea că la ’ntórcere’i va vi­­sita pe împărații Alesandru și Guillaume nu e neîntemeiată. Uă scriseze din Duuslanlinopțile Kiln­.sa.t.a aceleiași Corespondințe menționeză scomp­­*^tură că Tgnasieff și-ar fi dată demisiunea c’ar fi înlocuită cu Novikoff, represin­­tantele Rusiei la Viena. împăratul« a primită ieri pe d. Bălă­cean, represin­tan­tele României. B1­CURESCI, ,1 CURSIVII Apare în Bucuresci, de puțină timp­, unii (Jiarii cotidiani supt [nu­mele Timpulü. Toți afirmă — și modulu sau d’a scrie confirmă — c’acesta­­ Jiara este susținută cu chiăltuiala partitei Ma­­melucilor) și redactată de către foș­tii miniștrii ai acestei partite. Ne place se desbatemü cu partitele și cu bărbații cari au uă ’nsemnătate, a­­cesta­­ Jiarü énse este cu totulű ano­­­nimü, și marturimü că ne vine greu se vorbimu cu ómen! cari s’ascundă numele, cărora lorü­ănși­le le este rușine se s’arate naintea națiunii. Cu tóte aceste, fiindu-ca s’afirmă că este organulu tutoru foștilor, miniș­trii ș’alți partitei loru de „samsari și de păsuiți“, vomu ține comptü și de Timpulu dumneloru, și d’acea­a re­­producemu astă-­i aci următorea de­­nund­are, ce făcu la 31 Maiu în pri­mele linie ale primului [sé] Bucu­­resci: «A^Î d. judecătoră de instrucția ală tri­bunalului Uforă, I­ ia instanță, prin man­datul« No. 2580, ne-a făcută onorea d’a ne înșciința că Timpului s’a intentată mnă procesă de presă pentru calomnia. De ca­lomnia? Bine că nu zis« da tulburător« alu ordinii publice. Suntem« chtrămați îna­intea judelui tocmai la 7 luni­, pentru a se proba și mai multă cotă de libere suntu aceste alegeri. «Trăiască guvernul« care din cele d’ân­­tâiu­­rile își sapă singură mormântul« ! «Fiă sigură cnse că autorul« articolului încriminată și­ a pregătită îndată geaman­­tanulu pentru Văcăresci.» Cine a intentată acesta procesă de calomnie? Guvernulu séu vr’unü particulară ? Decă acțiunea s’a deschisu d’unu particulara, acesta priveșce pe cela atacată; decă éise procesul« se face de către guvernu, dechiar ama că cu mâhnire privimü faptulu. N­ui privimü cu mâhnire căci, decă guvernulu se va oțărî se facă pro­­cesu de calomniă „samsarilorü și pă­­suițiloră“, apoi va fi osândită se des­chidă pe fie­care Zi câte unula, pen­tru fie­care colonă a Ziariului foști­­i soră miniștrii. «ț • De va face-o acesta, este ’nvede­­rată că tribunalele vorü chiăltui mai totu timpulu­lorü pentru a judeca Timpulu regimelui resturnatű de na­țiune. De nu va face asta­felu, —­ și nu póte face — se va pare că tóte cele­­l­alte calomnii contra cărora n’a in­tentată acțiune sunt­ adevăruri re­cunoscute de către guvernü. In am­bele cazuri derit, paguba­ este pentru guvernü. Guvernulü énse perde, după noi, și din alte punții de vedere, mai se­­riosü și mai înaltă. ț­i­ari­ulii Timpurii represintă oă partită care recunosce ea însă­și că nu se póte presinta ’naintea națiu­­nii, și d’acea­a în alegeri se furisesce printre „samsari“ și ’n ijiar­u s’as­­cunde la spatele unui girante. Gu­vernulü dérü perde în locu d’a câș­tiga, dobândindu osânda de calom­nie contra gi ran­telui unui dram­ă, al căruia fondatori și susțiitori suntu­ osândiți de marea majoritate a na­țiunii pentru crime și mai grave. Guvernul­ scie că nu se pote teme da calomniele organului foștilor­ mi­niștrii, cându are actele sele drepții pavăză, și cunosce c’unu singură co­­municatii, prin care să se restabilescă adevărul­, este d’ajunsu contra ori­cărui­­ jiaru, cu atâtü mai cu semn contra organului partitei de sugru­mare, de jăfuire și de corupțiune, care, precum se va vede mai la vale, în actele oficiale, risipia averea pu­blică pen’a o chiăltui pentru impri­marea­­ ziarelor) cari insultau națiu­nea cădelunțând« pe sugrumătorii iei. Asta­ felü dorâ,­decă procesulu de calomniă intentată­­ ziarului Timpul) este făcută de guvernă, noi deplân­­geriü faptulu din tóte piuiturile de vedere. Câta despre dec­lararea ce face a­­nonimii redactori ai Timpului »că ș’aă gătită geamantanulü pentru a merge la Văcărescu,“ ea nu pote ave de câte două semnificări . Una, semi­de bine că nu se mai potü face acum arestări preventive pentru delicte de pressă, „pregătirea geamantanului“ este oă fanfaronadă ce nu pote produce de câtü sublsuri. Alta, déci au „pregătită geam­an­ta­­nulu“ pentru a merge la Văcăresci în urma sentinței juraților­, atunci dec­lararea are meritul­ sincerității: recunosce ănsuși acusatulü că se cu­vine se fiă osândită pentru calomnie. „Bóla intră pe ușiă și ese pe ure­­chiele acului.“ Prin urmare trebuie să ne cunos­­cem­ü: bóla, să ne cautama și s’avem o răbdare multă pentru ca să ne vin­decämü bine. Bola ce ne bântuie este mai cu sem­ă deprinderea d’a accepta de la alții binele , d’a ne lăsa în cursul­ apei, pentru ca să ne ducă ea, legă­­nându-ne, la țărmu, în locu d’a lupta contra curinteluî pentru a ne duce noi, luptându, „înnotându voinicesce“, la țărm­ulu la care voimu se eșirnți. Se nu se credi că potă fi guverne despotice, cari se nu flă și coru­­pétare. Se înțelegemă în fine că corup­­țiunea, chiarü câudu isbutimü se ne ferimu de dânsa, totuși miasmele iei ne amețescu­ pe toți. Se ne coborímü îm­ noi ruși­ne, ce ne uitămă în juru-ne, noi toți câți scăpărăm­iü de gangrena corupțiunii, și ne vomă convinge că fiă­care din noi este, flă­câtă de puținii măcară, amețită de miasmele, despotismului. Intr’altü felu ne-ai­a fi divisato­are între noi pentru a lă a câmpului des­chisă ba­n­del­or­­ de pușcăriași ? Intr’alta-felü s’ai 6 gasitü­are una singură oma, capabile și onestă, care se primescă a fi magistrată supta guvernulu­ié^la­ nópte, și, cea­a ce este și mai gravit, a primi d’a fi­n­ala națiunii nu prin bande, deru fia uu«.» — intregele, prin șieptele, prin promi­siunile ș’amenințările agințilori« gu­vernului ? Intr’altü felii s’am­i găsi ore între noi bărbați, onorabili din tóte pun­­turile de vedere, cari, chiaru acuma cându inam­iculu, abia scosu din odaia, stă âncă la ușiă și bine înarmată, cutreieră printre alegători și facă propagande electorale contra deci­­siuniloru comitateloru electorale ? Intr’altu­ felu s’arüi găsi între noi bărbați forte onorabili și buni pa­trioți, cari, fia și cu convingerea că ei arü represintă mai bine națiunea loru, s’arü îmbulzi înaintea alegători­­loru și, în graba lorü d’a ajunge mai curéntü, arü îmbrânci pe alții cari, de­și póte cu mai puține talente naturali și cunoscinți dobândite, au avută ocasiunea sau agerimea se facă ce­va mai mulții de câtă denșii în timpii de sugrumare, séu se fiă mai multă cunoscuți ? Intr’altü­ felu, amü­sta are, de la 27 Aprile și până astăzi, cu bra­­d­ele încrucișiate ’naintea atâtoru o­­meni cari au fraudată națiunea în­scriind­u-se fără dreptu in listele e­­lectorale, carii au furată-o și jăfu­­itu-o, în modulu celü mai patentü, In locu d’a ne ’ntruni câți­va ș’a’i­ebiama ’naintea justiției ? Amu­­jilit și ^i­ema că nu tre­buie să procedemii îmboldiți de ură, déra ama susținută și susținemü că nu trebuie nici să ne lăsăm­ să ne muie și să ne ’ncovrige celü-l­alta simțimăntă care să numesce milă. „Milă ’mi este de tine, ț­ice Româ­nulu, déru mi-e mai milă de mine.“ Milă trebuie să ne fiă de cele cul­pabile, deru trebuie să ne fiu și mai milă de societate și să ’nlaturamu molip­sirea. Enșii do, miniștrii, de­și mari ne ajunsuri au pe capul­ lor, facutü-au el are totu ce erau datori, uă parte din ce erau datori să facă, pentru curățirea societății de molema im­­moralitații? Nu­ și prin urmare noi straruimii a crede că, decă n’au­ fă­cută mai nimicit încă, una din ca­use este și pentru dănșii suflarea molepsitore care bântuie d’atâția ani societatea română I). $?i ca să nu fimți bănuiți de ni­meni, vomu întreba în publică pe d. Ionü Brătianu, ministrulă de financie, cu precugetare nevoinda a’lu întreba în particulară , ce­a făcută în trei­zeci și cinci de zile cu cei carii da­­torescu Statului sute de mii de lei din arenaul? Tesaurulü publică a fostă lasatü golit de către noptoșii săi pre­decesori. Sătianulă este cu totul­ sărăcită; cu tóte aceste elu plătesce pe câtă nu póte, pe cândă nim­ica nu scimă despre ce făcură în acestă privință „păsuiții și samsarii“ gu­vernului de noptea. Suflarea crumasă a regimulii de corupțiune nu se va curăți de câtă prin mari și necontenite scuduiri ce trebuie să ni­ le dămă unii altora. Nu ne vom­ vindeca de pirotela la care ne-a adusă regim­ului despo­tică de câtă provocându-ne unii pe alții la acțiune, singura care produce desceptarea generală, singura care curăță atmosfera ș’aduce sănătatea morală și materială. Cându fie­care cetățianu va năzui ce im­^raü aflase 4^unU.An ínfifițiunea vomă înțelege că moravurile cele bune nu se dobândesc­ de­câtă prin muncă multă și ’ntr’nă societate liberă; cândă în fine ne vomă pune cu toții să ne facemu tóte afacerile, să ne guver­­nam­ü ănșine, atunci, déru nu­mai atunci, vomu dovedi și celora sceptici, celora necredincioși, că precumu au fostă rătăciți cei carii nu credeau pe Galilei că păm­ entulu să mișcă, ră­tăciți au fostă și cei cari au țjisit că societatea română nu este în stare d’a se guverna ea însăși ș’a merge cu pași și cumi, prin libertate, la cea mai deplină propășire morală și ma­terială. seu morale se abține d’a’i sili se părăsescă teritoriul« austriacă. Agram, 10 luni». — ieri s'au confiscat« aprópe de Costalaica mai multe lăni cu arme și munițiuni ce erau destinate pen­tru insurgenți. Moscua, 10 Iunie. — Cercetarea proce­sului Strousberg s’a amânat« pentru un« timp« nedeterminat« din causa că măr­turii din străinătate nu s’a« înfățiși util. Constantinopole, 10 luni». — Guver­nul« a trimisi­ pe Edhib Efendi și Chakis Efendi la Adrianopole și ’n vilaietulu da­nubian«, în calitate de comisari pacifica­tori. Nu trebuie să ne ascundemu boia, căci cunoscându-o, ne cautama și ne vindecama, cândă decă o tainuima seu ni­ se tăinuiesee, facemu totu mai rea și ea cresce , ne copleșiasce, ne omoră. Nu trebuie asemene se uitămü una singură momentu că Românul­ ne spune : Reproducemă după edițiunea de dim­­ine­ța a numărului precedinte ur­mă­torele : Berlin, 10 Iunii­. — țiarul­ Kreuz Zei­tung crede că uă nouă conferință diplo­matică e de prisosu de­are­ce că înțele­gerea puterilor­ în cestiunea orientului e mai multă de­câtă probabile. Necondițio­nată recunosire­a sultanului Murad din partea puterilor«­iste iu ajuns. Ambasa­­dorele englese ar­ fi declarată că Rusia a primită propunerile Angliei ca în privința reformeloră se lase pe Portă a le îndeplini ea însăți in cea mai deplină libertate. Ragusa, 10 luni«. — Președintele comi­­siunii pentru reforme Vassa Pașa cumpe­­rând o mare cantitate de cereale și lemne pentru construcțiuni necesare la reconstrui­rea edificielor­ din comunele provincelor­ resculate a cerută guvernului austriacă a ordona întorcerea emigraților« sunt cu­­ventü că guvernul« otomann aru fi luată tóte măsurile pentru primirea lor». In urma acestora, guvernul« austriac« a declarat« că dânsul« nu póte lua asupră­’și răspun­derea pentru ce s’aru întâimpla emigranți­lor« din causa espunerii loru la uă stare de lucruri ce sigure și ne putendă esercita asupră-le nici un« fel« de presiuni fisică »). Atragem« atențiunea guvernului asu­pra denund­ărilor ce ne face d. Rebile Teo­­hari, senatore, a cărui epistolă o publicăm« mai la vale. 26 Maiu. 187.1. D-lui redactorii alü LIOMA­NUL­UI. Domnule redactare, Gestiunea ratificării convențiunii de comerciu închiriată intre Româ­nia și Austro-Ungaria fiind­ agitată, în diferite sensuri, atâtă de Ziarele române, câtă și de omenii noștrii politici, ’mi-a sugerată câte­va refle­­siuni, pe cari le-amü­espusu în aci anesatulu studiu. Daca credeți utile a atrage aten­țiunea leetorilor a d-vóstru asupra a­­cestui studiu, bine-voiți a’mu publica în colónele Ziar’ului ce redactați. Primiți, vă roga. Încredințarea pre­înaltei mele considerațiuni. Unii vecin­a diplomată. Câte­va cuvinte asupra datoriei suvera­­nilorü și miniștrilorü lorü d’a ratifica îmb­ii^idfa DU nilÍAVÜB siríí.iilfi. Inviolabilitatea, sânțenia tratatelor­ publice este un axiomă a dreptului ginților­ : nici una din părțile con­tractante nu pate, după voința sea, să se descarce de îngagiamintele luate. Rare­ori suveranii trateză ănși­le și personală fără intermediari. In timpii moderni nu gasim­ de câtă una sin­­gura exemplu : pacea de la Villa­­franca, din anul­ 1859, care a fostă închiriată directă între Napoleon III și între tm­peratura Francisc-Iosif ală Austriei. De ordinară negociările să facă prin intermediari, cărora să dă numele generică de aginți diploma­tici. Caracterul­ cu care sunt­ inves­tiți acești aginiți le dă capacitatea pentru a începe și urma negociările cari interesă guvernele lor­; în u­­nele cazuri, pentru a trata o­ afa­cere determinată, primescă uă au­­toritare specială, depline puteri (pleins pouvoirs)­, de unde le vine denu­mirea de plenipotențiari. Aceste de­pline puteri cunoscute sunt­ înso­­cite câte uă­ dată de instrucțiuni spe­ciale și secrete. Ast­­felu, de­și ’n principiu suveranulu este íngagiat­a ca ori­ ce mandante prin mandatarulu séu, cândă acesta din urmă a lucrată la limitele deplinelorü sele puteri, s’a admisă casé între Statele suve­rane obiceiulu d’a subordona validi­tatea și eficacitatea tratatului l­a ra­tificare și la preschimbare, cari sunt complimentul­­ lor necesariü. Și de ce acesta formalitate ? Pentru a se con­stata că mandatarul­ n’a pășită peste limitele puterilor­ sale, era în casa de instrucțiuni secrete, pentru a le atesta și a le confirma. Prin urmare, sancțiunea suverană nu pate fi refulată decă este stabi­lită că negociatorul­ n’a trecut­ peste litera și spiritulu instrucțiuni­­lorű guvernului său. Grotius, creatorul­ sciintei diploma­tice, susține că ratificarea este obli­gatoriu pentru suverană pe câtă timp agintele sau diplomatică a negociată în limitele puterilor­ ce avea, și chiar­ décá nu s’a conformată ordi­­nelor­ secrete. Puffendorf, a căruia autoritate în

Next