Romanulu, iulie 1876 (Anul 20)

1876-07-10

BUCURESCI, 2i CUPTORU. Situațiunea in Turcia să complică din ce în ce, și fiecare <zi ce trece ne confirmă în credința că nu unu spațiu de timpii pre lungă ne desparte de emanciparea poporelor aservite din Turcia; că deși Sârbii vor putea să fie învinși de astă-dată, sângele generosi versatu pentru că cau să sântă va face să crescă răpede și puternicii arborele emancipării naționale. Armatele cele mai puternice — și forte puternică este încă armata turcescă— nu pot fi mare lucru, când și lumea întregă se rădică contra acțiunii sorii. Susținerea pe care unele state o acordă Turciei este întemeiată numai pe rațiuni politice, pe rațiuni de echilibru; nu mai este înse nici unul, astăzi care să nu deplore adâncă împilarea supt care geme majoritatea chreștină a poporațiunii din peninsula balcanică, și se nu cere de la Turcia îmbunătățirea sortei acestora poporațiuni, egalitatea de drepturi cu musulmanii. Progresul este încă mai mare decâtă atâtă Europa, obosită de-a cere in deșertă Porții schimbarea sortei poporațiunilor chreștine din imperial otomană , amăgită în speranțele iei prin dese Ilatturi și Hatti Humaiumuri, rămase totu-de-una literă mortă, caută de astă-dată mai adâncă causa zeului; chiară în Englitera, cea mai puternică susținere a Turciei, se rădică ună strigată imensă în favorea poporațiunilor chreștine din Turcia, constatândă că este imposibilă îmbunătățirea sortei loră, pe câtă timpă va esista predoranirea musulmaniloră, cu Coranul, și cu datinele loră de Stază, asupra poporațiunilor chreștine. Scirile nóstre telegrafice au comunicată mai (Jilele trecute răspunsulé dată unei deputațiuni de ministrulă englesă, lordulă Derby, asupra turburărilor din Turcia. La sosirea acelei seiri telegrafice, nu se soia înse in Bucuresci de ce deputațiune era vorba, țiiarele străine sosite în urmă ne spună cnse că acea deputațiune, în capul căreia se afla d. John Brigth, a presintatü ministeriului reginei să adresă suntscrisă de 43 membrii ai Camerei comunelor și de 571 represintați ai tutoră partidelor din Marea Britanie. Scopul deputațiunii și ală adresei era de a reclama concursul guvernului Englitezei în favorea poporațiunilorehreștine din Turcia. „Pacificarea Orientului, <Jice adresa, „nu se va pute dobândi decâtă prin „emanciparea deplină a chreștinilor“, „cari trebuie se fiă cu totulă despărt tip de mahometani și puși într'un „condițiune de autonomia deplină, care „singură zi va protege de împilarea „musulmană.“ Din acestă conclusiune se pote vedea care este spiritulă întregei adrese, actă politică de prima însemnătate, pe care să vomă reproduce în numărulă viitoră, cu nouă comentarie din parte-ne. Lordul Derby, ca ună adevărată ministru englesă, ce scie câtă respectă merită opiniunea publică, a dată ună răspunsă de natură a satisface pe cotă posibilă și simțimentală publică, și necesitatea politică a momentului. Vomă da sema cititorilor în numărulă viitoră și despre acestă răspunsă. Putemă deră fice că nu este asta departe momentulă, cândă supt presiunea Europei întregi, emanciparea poporațiunilor chreștine din Turcia va deveni uă realitate. Ceea ce dă astăzi că nouă tăria acestei opiniuni este urmatórea scrie, ce ne vine pe căi particulare de la Constantinopole : „Unii consiliu estraordinari pe lângă Sultanulă ar fi decisă a se emite <zece milione de hârtiă monetă cu cursă silită, contra îngagiamintelor luate cu Europa, și contra statutelor băncei otomane,“ care se scie că este oă bancă englesă. Daca acestă decisiune se va traduce în faptă, n’avemă trebuință se mai arătă că furtunele ce ea va rădica asupra Turciei și cum îi va face însoțită mai multă reă decâtă resbelulu cu Serbia. In ceea ce priveșce operațiunile resbelului, ceaa ce resultă pentru noi din observarea situațiunii este că totă avantagială rămâne ală armatelor turcesci. Acestă apreciare este confirmată și prin faptulă ce ni se comunică din Constantinopole, tota pe căi particulare, că cartierul generală ală generalisimului Abdul-Kerim abia a putută ajunge până la Sofia, nu este exacta ca să fi sosită deja la Nisc. Prin urmare, daca Turcii au respinsă mai pe taté linia pe Șerbi, mai nainte da sosi âncă puterile foră organisate, ce póte fi desperată atunci cândă tóte puterile turceșci vor sosi pe câmpul luptei! Oricum, nu vomă înceta d’a repeți că sângele vărsată pentru că caută justă nu este nici vădată perdută. Pe câtă timpă a avută încă trecere în lume ideia că societățile omenesce sunt făcute ca să fie conduse de către ună singură omă, căruia Dumnezică, puindu’i mâna sau corona în capă, îi dăruise totă d’uă dată destulă înțelepciune pentru ca elă singură să cugete pe sema tuturora și pentru ca singura lui voință să fiă lege pentru toți; pe câtă a domnită printre popore credința în dreptură divină, concedatu unui stăpână, împărată, rege sau domnă, e învederată că pe acelă stăpână a tâtă puternică era drepta și se cuvenia seealtă respunderea pentru ori ce neajunsuri se întâmplau poporului. Astafelu, respunderea, pe care totă omulă trebuie să o porte pentru faptele sale ca ființă cugetatore, trăindă pe lume, în sînul unei societăți, adecă omă și cetățenă, ca membru ală unei națiuni, adecă patriotă, tota acea respundere trebuia de sine și să dispară, acolo unde faptele nu mai erau porniri ale consciinței fiecăruia, ci mișcări orbe și automatice, făcute din ordină străină. Pare că un asemenea stare de lucruri ară conveni celoră nesocotiți, celoră tâmpiți, celoră moleșiți de minte și de cârpă, cari, în avilirea loră, se temă de greutățile unei respunderi precare. Déru chiară și unii ca aceia, cându sosesce greu lu momenta în care trebuie să sufere din greșala altuia, óre nu se simtă și ei mustrați de a loră nepăsare? „Rău și asia! rău și altmintrelea!“ își Jică ei atunci. „Déru tată pare că mai „rău îi vine omului a duce po catulü „altuia, de câtă pe ală săă ânsuși! „și apoi, cum își așterne omulă, așia „să și culcă“. Aceste reflesiuni, credemă , conțină, supt forma de jicotare poporană, tóta teoria unei bune întocmiri administrative. Cândă ună poporă s’a pătrunsă de nesuficiența, de absurditatea dreptului divină al autocrației, pentru a întemeia, în modă durabilă și regulată, prosperitatea și tăria unui stată, atunci se cuvine să i se de instituțiuni și legi prin cari câtui se pate mai puțină din răspunderea fapteloru sociale să ca<ă asupra capilară statului. Dintr’uă astăfelă de întocmire, bine combinată, toți voru avè folo să; cei estiămați la cârma afaceriloră nu voru ave nici putința d’a face multă răă, déru apoi nici voră purta totă răspunderea neajunsurilor întâmplate. Pe d’altă parte poporală, sclindă că trebuie singură să și așterna, se va deprinde a judeca, a prețui, a chibzui ânsuși care e modulă celă mai nimerită d’a’și atrage asupră’și numai folosescu măcară câtă se pote mai puține pagube. Dară ni se va observa pate că prin aplicarea unei astăfelă de teorii, noi amă cere ca sa se dea cârma țârei în mâna poporului întregă, și că atunci nici ună faptă, câtă de neînsemnată ară fi, nu sară pute petrece in stată, fără ca se fi participată la dânsul și tata suflarea omenască din acelă stată. Așta e ... și nu e asia! Nu e asia, fiindă-că afacerile unui stată, fiind gradate după importanța loră, reclamă participarea directă și, prin urmare, răspunderea imediată a unui număru mai multă sau mai puțină întinsă de persone. Déru este și asta, fiindăcă, într’ună stată bine constituită, tóte personele cari participă la afacerile publice și purta răspunderea loră, trebuie se aibă în sine ca uă delegațiune a poporului, dobândită în modă mai multă sau mai puțină directă. Uă întrega sistemă a îndatoririlor și a răspunderii dregătorilor. Statului trebuie se reguleze acesta cestiune vitală a esistenții statului; la culmea acestei sisteme stă legea responsabilității miniștriloră’, la basca iei este organisarea consilieloru comunale. In legiuirile nóstre actuale, nu numai lacunele sunt nnumerașe în acestă complesă denstituțiuni, garanția cea mai puternică a libertăților publice, demâncă și disposițiunile drepte, indicate de poetură nostru fundamentală, de Constituțiunea din 1866, au fostă adesea ori ințiate prin legi stricăciose și dictate de interese mîrșave; apoi chiară și ceaa ce mai rămăsese nescâlciat șl de legiuitorii interesați ai Camerelor trecute, a fostă în practică mereu călcată în piciure din eapriciuri și din nepăsarea miniștriloră de până mai de mărji. E de cea mai neapărată urgința ca acum guvernală și Camerele se adune, câtă mai curéudű, ițele rupte și destrămate ale acestei țesături, care singură mănține eoesiunea într’uă societate ce nu voiesce sepéra. Incepându derii de la temeliă, — astăfelă să cade să începa orice lucrare solidă, și nenorocirea a vrută ca în țară la noi acestă regulă nestrămutată a staticei să nu fie totüdeuna observată, — începândă de la temeliă, crede oră de cea mai mare importanță ca legea asupra organisării consilieloru comunale să fie grabnică elaborată și ea să fie de cea mai de aprope îngrijire. Ea trebuie să fie temelia edificiului nostru socială. Principiile pe cale aă a se rezema vieța și prosperitatea nostră socială trebuie să se afle stabilite clară și lămurită în disposițiunile acelei legi, și apoi încă e de neapărată ca să care a li se da forma cea mai nemeritâ și cea mai potrivită cu putințele poporului nostru, cu genială și cu aplecările lui. Aci înse nu va fi dificultatea. Liberile alegeri de consilii comunale suntă de datină străbună la Români, de la moși strămoși, țăranulă și cetățenilă aă apucată, la noi, libere dregătorii comunale, compuse de aleșii satului, și de pârcălabi, de județi și de pâugari! Apoi ,jice-le-vomu astăzi primari și consiliari ? De numiri puțină ne posa. Fiă numai ca comuna să’și recapete deplina facultate d’a’și alege din sînulă iei pe dregătorii carii, p’ună timpă determinată de lege și cu răspundere dinaintea comitențiloră, voră conduce, fără ingerința superiore a ministerieloră, afacerile iei interiore, vor veghia la prosperitatea și la buna regulă a localității, la securitatea și la cultura poporațiunii, la repărțirea și la perceperea contribuțiunilor, la instituirea și la îngrijirea scólelorü, așenămintelor religióse și de binefacere, cătetră și tuturoră celoră ce interesezá d’a dreptulă comuna. Părerea și credința nóstrá suntă că, depuindu’și tótu atențiunea spre a ’nlătura din legea comunală tóte anomaliele, tóte disposițiunile ridicole, vițiose și rău intenționate, cari s’au strecurată in ea, mai alesă în cele două din urmă ale iei transformațiuni, legiuitorii noștril de astăzi au datoria și putința d’a face ca poporală română se reintre în drepturile pe cari i le dă fînsuflată In totă timpul, instinctele sale democratice și ecitabile și pe cari trebuie ca azi în fine se i-le hhiăzășuiască, în modă definitivă, să lege comunale, basată pe principiile liberale și demne de cultura modernă, ce staă vădite în Constituțiunea nóstrá de la 1866. Astăfelă credemă noi că trebuie să se începa lupta pentru reintegrarea națiunii întru ale sale: acesta e prima pétra ce trebuie așezată ca basă la temelia edificiului nostru sociale. Consiliari aleși pentru consiliul județiană de sforă : Colegiul I: C. Bosianu, Dimitrie Vereaș și Gr. Isvoranu. Colegiulă II: Scarlată Papadopolu, Teodosie Christescu și colonelă V. Gherghely. Colegiulă III: Dr. Romnicenu, P. S. Aureliană și Alecu Slatineau. Mâne, 10 Iulie, la 9 ore dimineța, va ’ncepe și alegerea celoră trei consilieri pentru colegiul ală IV-lea. ^waBfriiiiigiirrnBiiaMaigyMUMB SENATUL U. Ședința de Joui, 8 Iulie, 1876. Cu îndeplinirea formalităților regulamentare, ședința se deschide la ora 1 cu 32 d nn senatori presinți. După aprobarea sumarului ședinței precedinte, d. vice-președinte comunică Senatului respunsulă Mărieisale către comisiunea însărcinată de Senatul presinta responsul la mesagiul tronului. E că acestă respunsă. D-loră vice-președințî, d-loră senatori, „Simtă forte simțitoră pentru simțimintele de devotamentă ce’mi esprimați ș’astă-dată. „Asigurările ce’mi dați în numele Senatului îmi suntă cu atâtă mai scumpe, cu câtă în împrejurările actuale, printr’uă strînsă înțelegere între corpurile legiuitore și guvern, numai sprijinită de patriotismulă și de spiritur de moderațiune ală mandatarilor națiunii, vomă pute menține, în faca evenimentelor ce se petrecă la hotarele nóstre, neutralitatea atâtă de necesară spre a înlătura periculele esteriore, spre a lucra la desvoltarea din întru a intereselor morali și materiali ale iubitei nóstre patrii. „Vă mulțămescă âncă uâ dată, d-loră Senatori, pentru afecțiunea d-niilor n-vastre. „Domna se asociézá la aceste mulțămiri.“ Se comunică Senatului cererea d-lui fostă prefectă de Moscelă, Uie Iacovachi, prin care, anunciând că a demisionată, rugă Senatulă se-i comunice actele acusațiunilor, ce i-se aducă pentru faptele ce se fice că ar fi comisă la ultimele alegeri senatoriale. Senatulü decide trimiterea acestei petițiuni la ministerul justiției. Cererile de congediă ale d-loră Gridov și Grăjdănescu se respingă . Pentru cererea de congediă a d-luil. g dr. Grecenu, Senatul decide să ascepte trimiterea actului medicale. D. Ministru de financie inainteza Senatului mesagrele cu următorele proiecte de lege: 1. Proiectul pentru tăiarea monetei de aură. 2. Proiectulă pentru cedarea unui loc a comunei Câmpulă-Lungă și 3. Proiectulă privitoră la autorizarea ministerului financielor, de a arenda moșiele Statului prin bună-învoială. Senatulă, după cererea guvernului, adoptă urgința pentru acesta din urmă proiectă de lege. Totă-două-data Senatulă încuviințăză urgință, totă după cererea d-lui ministru de financie, pentru proiectul de lege votată de Camera trecută privitoră la împrumutur de 42 milione spre a se plăti drumul de seră Ploiescu-Predelu. D. Președinte al consiliului rugă Senatulă să nu se descompleteze și să nu se impațtenteze, căci mai multe din proiecte au cerută uă disensiune minuțiosă în luna Cameră, și ele in curendă voră veni în desbaterea și acestui corp. Aceste legi nu potă suferi nici cea mai mică intârziare, și mai cu sema proiectulă pentru aprobarea transacțiunii cu d. Crawley, care are și termenul fatală de 15 Iulie, căci ar pute să cadă mare răspundere asupra țării, de nu se va vota până atunci. D. I. Deșliu propune ca guvernul să ia cu împrumutare bani din Casa de depuneri spre a plăti d-lui Crawley; propunerea d-sele este ca guvernul să ia efectele publice ce sunt la Casa de depuneri, să le emaneteze la banchiări și să ia bani pe ele. D-sea mai crede că pentru acesta nu trebuie un anume lege. (Scomotă). D. Dim. Ghika cere cuventulă pentru cestiuni de regulamentă. D. Ministru de financie cere cuventulü spre a protesta contra propunerii d-lui Deșliu. Cestiunea de regulamentă având, precădere, să acordă cuventulă d-lui Dim. Ghika. D. Dim. Ghika, în cestiune de regulamentă,zice că pentru demnitatea acestei țări și rădicarea creditului iei, Senatulă nici să discute propunerea d-lui Deșliu, nefiindă nici înscrisă la ordinea filei. D. I. Brătianu, ministru financierară, nu înțelege decât. Deșliu a voită se facă să interpelare, ori nă comunicare, sau în fine să moțiune. D. Deșliu. N. D. Brătianu. D. Deșliu a găsită petra filosofală a situațiunii. Vedeți cerele efecte aă unele exemple. Nenorocitul. Arion a crezută și elă că póte lua, ori de câte ori va ave nevoie, bani din depositele particularilorü. Dérü Casa de depuneri nu e bancă spre a pute împrumuta. Asia déri d-sea ruga pe d. Deșliu să-și retragă propunerea. După explicările d-lui ministru de financie, incidintele se închide. D. Vice-președinte amintește Senatulul de hotărîrea ce-a luată ca sat trecu a fi în ședință secretă. D-sea invită publiculă a se retrage de prin tribune.