Romanulu, august 1876 (Anul 20)
1876-08-02
ANULU ALO DOUE RECELE A VOIESCE SI VEI PUTEA ANDNCIUEI Linia de 30 litere petitű, pagina IV,— 40 bani. Doto — ~~ — — pagi ia III, 2 lei. A se adresa: IN ROMÂNIA, la administrativa ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite & Cune, 8 Place de la Bourse LA LONDON, la d. Eugene Mi oud, No. 81-A Fleet Street, Landou E. C. A VIENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate re arád. 20 BANI ESEMPLARUL SERVICIULU TELEGRAFIOU ALÜ «ROMANULUI». Versailles, 12 Augusts.— Senatulă a alesil pe d. Dufaure senatore inamovibile. Londra, 12 August.— D. Bourke, respuniândd în camera comunelor d-lui Ashley, s) a simit că guvernul supraveghiază evenimentele pentru a împerca reînouirea crizimiloră comise de Turci. D. Disraeli a declarată că Anglia a luat îngagiamente cu celelalte puteri pentru a menține integritatea Turciei. Se confirmă spirea că d. Disraeli va fi numită lord. Malmesbury a demisionată. Belgrad, 12 Augustă, sera.— Principele Milan a sosită aici. Versailles, 12 Augustă.— Camerele s’aă prorogată pentru ună timpă nedeterminată. Rimme as. După că laboriasa sesiune legiuitare de patruzeci și una de zile, subiectul ce ar fi trebui să ocupe astăzi colonele nóstre, ară urma să fie schițarea situațiunii astă-felă cum a fostă creată de evenimentele și faptele întâmplate în cinsulă acestei sesiuni și astă-felă cum a rămasă după închiderea iei. Faptulă celă mai mare ală acestei sesiuni, darea în judecată a miniștrilor a regimului Catargi, ocupândă însă la gradulă celă mai înaltă opiniunea publică din România și chiară din străinătate, și fiindă-că în numărul trecută amă Începută a desbate acestă faptă din puntele de vedere din cari este discutată în publică seă atacată de partizanii regimului condamnată, vomă urma și astăzi acestă subiectă, reservându-ne a face în alte numere schițarea situațiunii. Amicii acusațilorăscă unii din înșiși acești acusați, în colecțiunea de injurie ce o dau sup formă de critică a articolului nostru publicată la 20 iulie, ne impută mai ântâiă neșciință completă de elemente de dreptă. Nu se póte, <fică el, confunda instrucțiunea cu acusațiunea, celă ce acusa nu póte instrui; însuși art. 101 din Constituțiune <jice clară că un lege va determina modulă ele urmărire ală miniștrilor. Apoi mai adaugă că nici legislațiunea englesă nu permite Camerii comunelor și să facă instrucțiunea. Noi vomă răspunde marilor magistrii în soiință de la Timpurii că solința n’ama făcută-o nici noi, nici dumnelorii : solința este resultatulă experienței făcută la lumina rațiunii, fără altă pasiune decâtă iubirea de șciință. Să raționăm o dern asupra cestiunilor d esperimentate. S’a întâmplată óre injuriosului nostru critică se cerceteze din practica de tote (filele ce este uă acusațiune ? Sară părea că nu, căci atunci ne ară spune din două ma:scă că basa acusațiunii este instrucțiunea,și că acesta trebuie să se facă mai întâiă, spre a determina șefii de acusațiune, seă că acusațiunea se pate face și fără instrucțiune, ca în cozurile simple. 1) Interpelarea d-lui Ashley a avută de obiecții amânarea comunicării «cutățilo»u primite de guvernă în privința crusimiloru comise în Bulgaria și lipsa de energia și de grabă în acțiune din partea d-lui Elliot, ambasadorele de la Constantinopole, și a guvernului angresă. Redacțiunea și Administrațiuniea strada Domnul 14 (A) Edițiunea de sera M" LUNI, MAE ȚI 2, 3 AUGUSTU. 1876. LUMINEAZA-TEM VEI FI abonamente cu capitala, unu anu 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. In districte: unu anu 34 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă lună 5 lei. Pentru tote țerele Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROHANIA, la administrațiunea Ziarului, LA PARIS, la d-nul Darras-Hallegrain 5, rue de l’ancienne comedie, și Havas, Laf- LA VIENA, la B. G. Popovici, la Fleichmaskt. Scrisorile nefroncate se refusă 20 BANI ESEMPLARUL In acestă din urmă casă nu e nici uă dificultate; nu pate fi vorba nici de instrucțiune, și nici nu s’ară pute fice că acesta n’ară fi uă cale legală a judecății. Ceru are în casulă acesta se află procesulă foștiloră miniștrii? Ore nu este vorba de una procesă și importantă și complicată, în care se ceră descoperiri și cercetări cu de amănuntură, interogatorie ale părților, luare de deposițiuni ale marturilor și uă mulțime de alte lucrări pregătitóre ale acusațiunii? Prin urmare, pentru ca să se facă tóte aceste lucrări pregătitóre, uă instrucțiune este neapărată. Dórii cine se facă acestă instrucțiune ? Aci e cestiunea. De o va face tribunalul? Casațiunii, elű pate se dea și ordonanță de neumărire, și atunci ce devine dreptul de acusațiune ală Camerei? Le băgăm u bine de semă, miniștrii simt numai dați în judecată; acusațiunea completă cu toți șefii sei de acusațiune nu este încă formulată. Până acum nu s’a făcut ă de câtă uă lucrare pregatipre șî s’a alesă omisiunea ce are a formula acusațiunea. Déca ensă Camera va face instrucțiunea, noi nu va demu posibilitatea nici unei confusiuni, nici vre u ă încălcare a vreunuia din aceste corpuri asupra celuilaltă. Camera își va aduna elementele de acusațiune din instrucțiunea iei, eră înalta Curte de justiția și casațiune își va aduna elementele de convingere din instrucțiunea ce va face în cursulă judecății. Apoi chiară art. 101 din Constituțiune, rescendă că se va determina în urmă modulă de urmărire, cându acusațiunea este pornită de represintațiunea națională, n’a avută are în vedere anomalia ce s’ară putea întâmpla dacă instrucțiunea s’ară fi lăsată în atribuțiunile înaltei Curți de casațiune? Și fiindă că legea specială nu s’a făcută încă, trebuie óre să desființămă disposițiunea positivă a Constituțiunii, care dă dreptulă fiecăreia din Adunări să trimită pe miniștrii ’naintea înaltei Curți de casațiune? Cea a cea voită și a ordonată legiuitorulă, prin precauțiunile luate, este carespunderea miniștriloră să fiă ună cereală, de îndată și mai înainte de a se face legea specială pentru responsabilitatea lerii. Atâtă de multă a fostă, preocupată legiuitorul Constituțiunii de acestă ideiă, încâtă o dată uă facultate esorbitantă înaltei Curți de justiția și casațiune, facultate ce trece peste limitele puterii judecătorului, aceaa, nu de a aplica numai pedepsa la delicte prevăzute de lege, ci de a caracterisa delictele pentru cari miniștrii sunt dați în judecată, și de a determina pedepsa pentru densele. Vă dată dreptul de instrucțiune recunoscută Camerei, ea cată să se bucure de tote prerogativele instrucțiunii. Cine este chiamată să facă că instrucțiune trebuie să aibă la disposițiune și mijjlacele necesarie d’a o face. Astăferă cândă cineva e prevenită de una delictă și nu voiesce se vră la instrucțiune, după mandatură de înfățișare, trebuie să se aducă cu forța publică. Astăferă cândă instrucțiunea găseșce că faptulă ce se impută cuiva este uă crimă, de temere se nu scape de mustrarea justiției, pate se dea contra delicventului ună mandată de arestare, mai cu semă daca elă por Ui asupră’i și sarcina unei despăgubiri civili seriose. Se fiă bine constatată că făsândă acele ipoteze, ne punemă numai de puntură de vedere ală principielor și ală drepturilor legate de instrucțiune. Ore in Englitera lucrurile nu se petrecu totă astă-felă? Cine ne-amu putea-o spune acesta, mai bine decâtă Erskine May în opera sea Practica parlamentară la pagina 602 și 603, din cari estragemă în prescurtare cele urmatore. Ună membru din Camera comunelor ă face moțiunea dării în judecată, și daca Camera o primesc«, ca ordonă acelui membru să se ducă înaintea lorzii oră, la baza „lor”, în „numele ”Camerei comunelor” și a „tutorii comunelor” din regatulă „unită, ca se dea ,în judecată (to „impeach) pe acusată, și se le facă „cunoscută că acestă Cameră (a comuneloră) va arăta la timpă și va „susține articole particulare contra „lui“; D! Ip?! c^TluT-focu*^^ ună vomitată care formuleză articolele, și asupra raportului lui se discută; daca se primescă, se prescriu frumoșii (are engrossed) și se tranjită brijileră, cu reserva de a se mai presinta și alte articole în timpul cuvenită. Din acelă momenta acuzatură să ie în custodiă de către (serjeant alarms) esecutorulú ordineloră Camerei comunelor, care și elă îlă preda ușierului, (gentleman of the black rod), esecutorulu ordineloră Camerei lorzilor ă, în a căruia custodia remâne, afară numai daca Camera Ionja Ioni admite să se libereze pe cauțiune, se dispune altă felă despre dânsulă. Lori]iotărăscă să iji pentru judecată și în același timpă Camera comunelor, alege acusatori (managers) ca se pregătescă probele, se conducă procedeurile (proceedings), și invită pe lor<i să chiame pe mărturii ceruți ca să probeze acusațiunea loră. Astăfelă se urmeză în Englitera. Semăna acesta seă nu cu cea-a ce s’a făcută la noi ? Rămâne să judece cei cari voră bine-voi să citescă, mai ’nainte de-a vorbi seă a scrie. Să nu ne acuse dără nimeni c’amă fi inventândă de la noi lucruri cari nu se petrecu în Englitera. Nu ne damă de învățați , dorii fine permisă adice cum Englitera nici că pate să fiă vorba de instrucțiune, în înțelesură legiloră și regulelor nóstre de procedură. Acolo nu este nici judecătoră instructoră, nici cameră de punere supr acusare. Acolo este instituțiunea marelui jurg sau juriă de acusațiune, unde se judecă dacă prevenitulă trebuie să nu se fie acusată, și acestă rolă îlă îndeplinesce Camera comunelor în procesele miniștrilor. Partizanii regimului pusă supt acusare afirmă că în judecata lui Warren Hastings lucrurile s’aă petrecută astăferă cum este părerea dumneloru, și că Camera sorijiloră a făcută instrucțiunea. Dumneloru se ferescu ea se de-a arăta de unde au culeșii aceste cunoștințe, unde au găsită procedura instrucțiunii de către Camera sorijiloră. Mărturisimü că atunci când este vorba de fapte, noi nu ne putemă încrede în cuvântul nimănui; orîcâtă de învățată ară fi cineva, póte se greșiască, sau chiară se înțelegărăsunătestă. Avemu înaintea ochîtoră acusațiunea făcută lui Warren Hastings. Ea coprinde ore nouăspre a zece capete de acusațiune, sunt împărțite în câteva sute de paragrafe. (A vede paginele de la 220 până la 533, în total a 314 pagine ale volumului IV ale operilor lui Edmund Burke, întitulate : Raporturi asupra administrării justified în India). Avemu asemene sapt ochi acusațiunea lui Warren Hastings, edițiunea din 1855, in care se constată că capetele de acusațiune se întemeină pe raporturile făcute de comitatul alesă de Camera comunelor, adecă pe cercetări pentru descoperirea faptelor și adunarea dovezilor ei, printre cari se vădă și deposițiuni de martori. Aceste raporturi se cuprindă în paginele de la I și până la 220. Mai pute ore se râmâie acum indouială că și la darea în judecată a lui Warren Hastings totă Camera comuneloră, prin comitatul alesă de densa, a făcută instrucțiunea, și că instrucțiunea naintea sprijiloru n’a fostă decâtă acea instrucțiune la infăcișiare pe care o face ori ce corpă judecătoră, spre a și forma cu misiunea ? Se vedemă acum daca apărătorii regimului dată în judecată aă mai multă dreptate cândă ne impută, cu buna-cuviință ce ’i caracterisa, nescrîFîți- fi—Fi’a-credință , pentru că citândă pe Erskine May la pagina 52 și 53. amă sjish că vre 40 cașuri de dări în judecată de ministrix și amen de stată s’aă întâmplată în Anglia de la 1620 până la 1688, ca imă instrumentă de putere poporarâ și de propășirea justiției, că 15 cașuri s’aă întâmplată supt William III, regina Ana și Ghe orghe I, că finulă s’a Întâmplată în anulă 1716, și doua, cele mai din urmă, în 1788 și 1805, și în același timpă n’amă sclută sau n’amă voită sâ spunemă că Hastings nu era ministru, și că asemeni procese politice n’au asistată în Englitera decâtă numai în acele timpuri anormale cându drepturile constituționale ale comunilor, erau tăgăduite și corona se afla în luptă cu parlamentulu. Ci răspunsă vomă reaminti că din ori ce timpuri amă luată exemplele nóstre, amă arâtată epocele, după cum le amă aflată în operele ce citamă, și amă mai adăugată că aceste procese erau și in contra miniștrilor și în contra omenilor de stată , ba încă amă lntrebuințattt cuvântulă trnal generică, deși póte nu pro propria, de ómenii politiei ca sâ aratămă că înțelegemă pe toți aceia cari potu sa aducă vătămare interesului publică într’uă ordine superioră după posițiunea loră politică. După usurile englese intră în acesta categoriă, pe lângă membrii cabinetului și membrii din consiliul privată ală regelui, și în fine membrii parlamentului, cari toți au fostă și furită râspunsjâtori de faptele loră, cu prerogativa d’a fi judecați de patru loră, după două proceduri deosebite : impeachement și attainder. Acesta a doua formă de dare în judecată n’are a ne preocupa, deorece ea nu se póte presinta nicăieri aiurea decâtă în Englitera. Se vede că acum in ce consta in Engliteza și acea tăgăduire a drepturilor constituționale, despre care ne vorbescu erudiții de la Timpuli, cândă tocmai In timpurile despre cari dumsaeloră vorbescă, Camera comuneloră exercita dreptură supremă de a pune în acusațiune pe miniștrii și omenii de stată, și de a duce pe unii sa putrenescă in Turnul Londrei, unde le găsesce și a<fi cineva - tânguirile și numele scrise pe petră, pe alții pe eșafodat, pe alții în esiliă, pe alții în disgrație și ruină? La acestă întrebare răspunde d. May, in opera sa intitulată Istoria constituțională a Angliei de la 1760— 1860, paginele 460 — 465. Acestă autoră ne spune că dreptur constituționale in contestațiune era acela ală votului de neîncredere și de încredere. După ce schițeză luptele urmate în parlamentă și în publică pentru dobândirea acestui drept, autorul îl adauge, printir’*»ua din «acele cugetări profunde, de ună spirite luminată și onestă este capabile, că prin acestă dreptă, Camera comuneloră în ântâiă instanță, și poporulă in celă din urmă resortă, sa făcută arbtrură sortei miniștriloră și a corónei, că acestă responsabilitate constantă, deși a făcută posițiiunea miniștrilor, cu totulă dependințe de plăcerea parlamentului, s) protege totuși de râsbunarea sea, după căderea loră ; ele constată că totă acestă responsabilitate a curmată comiterea aceloră crime politice, cari provocau indignațiunea comunelor; de la introducerea acestei responsabilități, ori de câte ori conduita scă politica miniștriloră a fostă condamnată, perderea puterii a fostă singura loră pedepsa. D. May adaugă observațiunea și mai importantă la acestă responsabilitate a protegiază corona de acele contestațiuni periculose, atâtă de dese în istoria de mai -nainte a Angliei. Dorii cândă și în ce condițiuni dreptul de votă de încredere să neîncredere póte se producă tóte aceste fericite resultate? Aci dămă peste partea cea mai importantă și mai instructivă a cestiunii; ea ne va ocupa în numarulă viitoră. Reproducemă după edițiunea de dimineța a numărului precedinte urmatorele : Vlorii senatori, V mamă convocată în sesiune estraordinară ca se îndeplinescă disposițiunile art. 95 din Constituțiune și pentru ca corpurile legiuitóre se fiă puse în posițiune a se ocupa cu uă <fi mai înainte de regularea numeroseloră cestiuni de interesă generale remasî pendinte ș’a cărora soluțiune nu suferia cea mai mică întârîiare. Petrunși ca și mine de interesele țeriî și lăsândă la uă parte orî-ce alte ocupațiunî, n’ațî cruțată nici ună sacrificiă pentru a veni acolo unde datoria vechiăina și v’ațî consacrată totă activitatea dv. în timpulü celă mai puțină priincipsă ală anului la aducerea îmbunătățirilor imperiasă reclamate de țeră la discutarea și votarea celor mai multe din măsurile legislative pe cari guvernulă meă le-a supusă la deliberările d-vostră. Mulțămindu-ve derii pentru relulă și patriotismul ă cu care ați răspunsă la apelulă meă și pentru concursulă sinceră și reală ce ațî dată guvernului în aceste împrejurări și considerându că timpulü este pre înaintată astăzi pentru a se pute prelungi acestă sesiune estraordinară, în basa art. 95 din Constituțiune, că declară închisă sesiunea actuale a Camerii. Dată la Sinaia, 31 Iulie, 1876. Carol. Servițiulu telegraß cu alü ROMANULUI. Ragusa, 12 Iulie. — Se anuncă de la Cettinge că răspândindu-se noutatea că Geladiu-pașa se apropia pentru a întări corpulă lui Muktar-pașa, principele Nikita a plecată înainte’ c’uă parte din armată pentru a împedeca acesta unire. Constantinopole, 12 iulie.—Guvernul a suprimată Ziarului Curierul Orientului ș’a interzisă provisoriu publicarea de nouă Ziare. Sănătatea Sultanului s’a ameliorată. Mustafa-pașa a fostă numită guvernator la Scutari în Albania. Sultanulă a acordată amnistia completă Bulgarilor, afară de capi și d’acea can aă luată parte activă la revoltă; s’aă dată ordine ca se înceteze urmăririle și se se libereze ci arestați. Belgrad, 12 Iulie (oficiale). — Noutatea publicată de unele Ziare ca Ciolak-Anticî s’a retrasă în Serbia e uă pură invențiune. Ciolak-Anticî își mănține posițiunile. Alimpicî n’a avută nici oă întâlnire cu inamiculu în 4 cele din urmă.