Romanulu, august 1876 (Anul 20)

1876-08-02

ANULU ALO DOUE­ RECELE A VOIESCE SI VEI PUTEA ANDNCIUEI Linia de 30 litere petitű, pagina IV,— 40 bani. Doto — ~~ — — pagi ia III, 2 lei. A se adresa: IN ROMÂNIA, la administrativ­­a­­ ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite & C­une, 8 Place de la Bourse LA LONDON, la d. Eugene Mi oud, No. 81-A Fleet Street, Landou E. C. A VIENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate re arád. 20 BANI ESEMPLARUL SERVICIULU TELEGRAFIOU ALÜ «ROMANULUI». Versailles, 12 Augusts.— Senatulă a a­­lesil pe d. Dufaure senatore inamovibile. Londra, 12 August.— D. Bourke, respun­­i­ândd în camera comunelor­ d-lui Ashley, s) a sim­it că guvernul­ supraveghiază eveni­mentele pentru a împerca reînouirea cri­­zimiloră comise de Turci. D. Disraeli a declarată că Anglia a luat­ îngagiamente cu cele­l­alte puteri pentru a menține integritatea Turciei. Se confirmă spirea că d. Disraeli va fi numită lord. Malmesbury a demisionată. Belgrad, 12 Augustă, sera.— Principele Milan a sosită aici. Versailles, 12 Augustă.— Camerele s’aă prorogată pentru ună timpă nedeterminată. Rimme­­ as. După că laboriasa sesiune legi­ui­­tare de patru­zeci și una de­­ zile, subiectul­ ce ar fi trebui să­­ ocupe astăzi colonele nóstre, ară urma să fie schițarea situațiunii astă-felă cum a fostă creată de evenimentele și faptele întâmplate în cin­sulă aces­tei sesiuni și astă-felă cum a rămasă după închiderea iei. Faptulă celă mai mare ală acestei sesiuni, darea în judecată a miniștrilor a regimului Ca­ta­rgi, ocupândă în­să la gradulă celă mai înaltă opiniunea publică din Ro­mânia și chiară din străinătate, și fiindă-că în numărul­ trecută amă Începută a desbate acestă faptă din puntele de vedere din cari este dis­cutată în publică seă atacată de par­­tizanii regimului condamnată, vomă urma și astăzi acestă subiectă, re­­servându-ne a face în alte numere schițarea situațiunii. Amicii acusațiloră­­scă unii din înșiși acești acusați, în colecțiunea de injurie ce o dau sup­ formă de critică a articolului nostru publicată la 20 iulie, ne impută mai ântâiă neșciință completă de elemente de dreptă. Nu se póte, <fică el, confunda in­strucțiunea cu acusațiunea, celă ce acusa nu póte instrui; însuși art. 101 din Constituțiune <jice clară că un lege va determina modulă ele ur­mărire ală miniștrilor­. Apoi mai a­­daugă că nici legislațiunea englesă nu permite Camerii comunelor și să facă instrucțiunea. Noi vomă răspunde marilor­ ma­gistrii în soiință de la Timpurii că solința n’ama făcută-o nici noi, nici dumnelorii : solința este resultatulă experienței făcută la lumina rațiunii, fără altă pasiune de­câtă iubirea de șciință. Să raționăm o dern asupra cestiu­­nilor d esperimentate. S’a întâmplată óre injuriosului nostru critică se cerceteze din prac­tica de tote (filele ce este uă acusa­­țiune ? S­ară părea că nu, căci atunci ne ară spune din două m­a:­scă că basa acusațiunii este instrucțiunea,­­și că acesta trebuie să se facă mai întâiă, spre a determina șefii de a­­cusațiune, seă că acusațiunea se pate face și fără instrucțiune, ca în co­zurile simple. 1) Interpelarea d-lui Ash­ley a avută de obiecții amânarea comunicării «cutățilo»u primite de guvernă în privința crusimiloru comise în Bulgaria și lipsa de energia și de grabă în acțiune din partea d-lui Elliot, ambasadorele de la Constantinopole, și a guvernului angresă. R­edacțiunea și Administrațiuniea strada Dom­nul 14 (A) Edițiunea de sera M" LUNI, MAE ȚI 2, 3 AUGUSTU.­ 1876. LUMINEAZA-TE­M VEI FI a­bonamente cu capit­ala, unu anu 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. In districte: unu anu 34 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă lună 5 lei. Pentru tote țerele Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROHANIA, la administrați­unea Ziarului, LA PARIS, la d-nul Darras-Hallegrain 5, rue de l’ancienne comedie, și Havas, Laf- LA VIENA, la B. G. Popovici, la Fleichmaskt. Scrisorile nefroncate se refusă 20 BANI ESEMPLARUL In acestă din urmă casă nu e nici uă dificultate; nu pate fi vorba nici de instrucțiune, și nici nu s’ară pute­­ fice că acesta n’ară fi uă cale legală a judecății. Ceru are în casulă acesta se află procesulă foștiloră miniștrii? Ore nu este vorba de una procesă și impor­tantă și complicată, în care se ceră descoperiri și cercetări cu de­ amă­­nuntură, interogatorie ale părților­, luare de deposițiuni ale marturilor­ și uă mulțime de alte lucrări pre­­gă­ti­tóre ale acusațiunii? Prin urmare, pentru ca să se facă tóte aceste lu­crări pregăti­tóre, uă instrucțiune este neapărată. Dórii cine se facă acestă instrucțiune ? Aci e cestiunea. De o va face tribunalul? Casați­­uni­i, elű pate se dea și ordonanță de neum­ărire, și atunci ce devine dreptul­ de acusațiune ală Camerei? Le băgăm u bine de semă, miniș­trii simt­ numai dați în judecată; acusațiunea completă cu toți șefii sei de acusațiune nu este încă for­mulată. Până acum nu s’a făcut ă de câtă uă lucrare pregatipre șî s’a a­­lesă­­ omisiunea ce are a formula a­­cusațiunea. Déca ensă Camera va face instruc­țiunea­, noi nu va demu posibilitatea nici unei con­fusiuni, nici vre u ă în­călcare a vre­unuia din aceste cor­puri asupra celui­l­altă. Camera își va aduna elementele de acusațiune din instrucțiunea iei, eră înalta Curte de justiția și casa­­țiune își va aduna elementele de con­vingere din instrucțiunea ce va face în cursulă judecă­ții. Apoi chiară art. 101 din Consti­­tuțiune, rescendă că se va determina în urmă modulă de urmărire, cându acusațiunea este pornită de repre­­sintațiunea națională, n’a avută are în vedere anomalia ce s’ară putea întâmpla da­că instrucțiunea s’ară fi lăsată în atribuțiunile înaltei Curți de casațiune? Și fiindă­ că legea spe­cială nu s’a făcută încă, trebuie óre să desființămă disposițiunea positivă a Constituți­unii, care dă dreptulă fie­­căreia din Adunări să trimită pe mi­niștrii ’naintea înaltei Curți de ca­sa­ți­une? Cea a ce­a voită și a ordonată le­­giuitorulă, prin precauțiunile luate, este ca­respunderea miniștriloră să fiă ună ce­reală, de îndată și mai înainte de a se face legea specială pentru responsabilitatea lerii. Atâtă de multă a fostă, preocu­pată legiuitorul­ Constituțiunii de a­­cestă ideiă, în­câtă o dată uă fa­cultate esorbitantă înaltei Curți de justiția și casațiune, facultate ce trece peste limitele puterii judecătorului, acea­a, nu de a aplica numai pe­­depsa la delicte prevăzute de lege, ci de a caracterisa delictele pentru cari miniștrii sunt­ dați în judecată, și de a determina pedepsa pentru densele. Vă dată dreptul­ de instrucțiune recunoscută Camerei, ea cată să se bucure de tote prerogativele instruc­țiunii. Cine este chiamată să facă că instrucțiune trebuie să aibă la dis­­posițiune și mijjlacele necesarie d’a o face. Astă­feră cândă cine­va e preve­nită de una delictă și nu voiesce se vră la instrucțiune, după mandatură de înfățișare, trebuie să se aducă cu forța publică. Astă­feră cândă instruc­țiunea găseșce că faptulă ce se im­pută cui­va este uă crimă, de temere se nu scape de mustrarea justiției, pate se dea contra delicventului ună mandată de arestare, mai cu semă daca elă por Ui asupră’i și sarcina unei despăgubiri civili seriose. Se fiă bine constatată că făsândă acel­e ipoteze, ne punemă numai d­e pun­­tură de vedere ală principielor­ și ală drepturilor­ legate de instruc­țiune. Ore in Englitera lucrurile nu se petrecu totă astă-felă? Cine ne-amu putea-o spune ac­esta, mai bine de­câtă Erskine May în opera sea Prac­tica parlamentară la pagina 602 și 603, din cari estragemă în prescur­tare cele urmat­ore. Ună membru din Camera comu­nelor ă face moțiunea dării în jude­cată, și daca Camera o primesc«, ca ordonă acelui membru să se ducă înaintea lorzii oră, la baza „lor”, în „numele ”Camerei comunelor” și a „tutorii comunelor” din regatulă „unită, ca se dea ,în judecată (to „impeach) pe acusată, și se le facă „cunoscută că acestă Cameră (a co­­­muneloră) va arăta la timpă și va „susține articole particulare contra „lui“; D! I­p?! c^TluT-focu*^^ ună vomitată care formuleză artico­lele, și asupra raportului lui se dis­cută; daca se primescă, se prescriu frumoșii (are engrossed) și se t­ra­njită b­rijileră, cu reserva de­ a se mai presinta și alte articole în tim­pul­­ cuvenită. Din acelă momenta acuzatură să ie în custodiă de către (serjeant al­arms) esecutorulú ordineloră Camerei comunelor­, care și elă îlă preda u­­șierului, (gentleman of the black rod), esecutorulu ordineloră Camerei lorzi­lor ă, în a căruia custodia remâne, afară numai daca Camera Ionja Ioni admite să se libereze pe cauțiune, se­ dispune altă­ felă despre dânsulă. Lori]i­­otărăscă să iji pentru jude­cată și în același timpă Camera co­munelor, alege acusatori (managers) ca se pregătescă probele, se conducă procedeurile (proceedings), și invită pe lor<i­ să chiame pe mărturii ce­ruți ca să probeze acusațiunea loră. Astă­felă se urmeză în Englitera. Semăna acesta seă nu cu cea-a ce s’a făcută la noi ? Rămâne să judece cei cari voră bine-voi să citescă, mai ’nainte de-a vorbi seă a scrie. Să nu ne acuse dără nimeni c’amă fi inventândă de la noi lucruri cari nu se petrecu în Englitera. Nu ne damă de învățați , dorii fi­­­ne permisă a­dice cu­m Englitera nici că pate să fiă vorba de instruc­țiune, în înțelesură legiloră și regu­­lelor­ nóstre de procedură. Acolo nu este nici judecătoră instructoră, nici cameră de punere supr acusare. A­­colo este instituțiunea marelui jurg sau juriă de acusațiune, unde se ju­decă dacă prevenitulă trebuie s­ă nu se fie acusată, și acestă rolă îlă în­­­deplinesce Camera comunelor­ în pro­cesele miniștrilor­. Partizan­ii regimului pusă supt a­­cusare afirmă că în judecata lui Warren Hastings lucrurile s’aă pe­trecută astă­feră cum este părerea dumneloru, și că Camera sorijiloră a făcută instrucțiunea. Dumneloru se ferescu ea se de-a arăta de unde au culeșii aceste cunoștințe, unde au gă­sită procedura instrucțiunii de către Camera sorijiloră. Mărturisimü că atunci când­ este vorba de fapte, noi nu ne putemă încrede în cuvântul­ nimănui; orî­câtă de învățată ară fi cine­va, póte se greșiască, sau chiară se înțelegă­răs­ună­testă. Avemu înaintea ochîtoră acusațiu­nea făcută lui Warren Hastings. Ea coprinde ore nouă­spre­ a zece capete de acusațiune, sunt împărțite în câte­va sute de paragrafe. (A vede pagi­­nele de la 220 până la 533, în total a 314 pagine ale volumului IV ale operilor­ lui Edmund Burke, în­titulate : Raporturi asupra adminis­trării justified în India). Avemu ase­mene sapt ochi acusațiunea lui Warren Hastings, edițiunea din 1855, in care se constată că capetele de acusațiune se întemeină pe rapor­turile făcute de com­i­tatul­­ alesă de Camera comunelor­, adecă pe cer­cetări pentru descoperirea faptelor­ și adunarea dovezilor ei, printre cari se vădă și deposițiuni de martori. Aceste raporturi se cuprindă în pa­­ginele de la I și până la 220. Mai pute ore se râmâie acum in­douială că și la darea în judecată a lui Warren Hastings totă Camera co­­muneloră, prin comitatul­ alesă de densa, a făcută instrucțiunea, și că instrucțiunea naintea sprijiloru n’a fostă de­câtă acea instrucțiune la infăcișiare pe care o face ori ce corpă judecă­toră, spre a și forma cu misi­unea ? Se vedemă acum daca apărătorii regimului dată în judecată aă mai multă dreptate cândă ne impută, cu buna-cuviință ce ’i caracterisa, nes­­crîFîți- fi—Fi’a-credință , pentru că citândă pe Erskine May la pagina 52 și 53. amă sjish că vre 40 ca­șuri de dări în judecată de minis­trix și amen­ de stată s’aă întâm­plată în Anglia de la 1620 până la 1688, ca imă instrumentă de putere poporarâ și de propășirea justiției, că 15 cașuri s’aă întâmplată supt Wil­liam III, regina Ana și Gh­e orghe I, că finulă s’a Întâmplată în anulă 1716, și doua, cele mai din urmă, în 1788 și 1805, și în același timpă n’amă sclută sau n’amă voită sâ spu­­nemă că Hastings nu era ministru, și că asemeni procese politice n’au asistată în Englitera de­câtă numai în acele timpuri anormale cându drepturile constituționale ale comu­ni­lor, erau­ tăgăduite și corona se afla în luptă cu parlamentulu. Ci răspunsă vomă reaminti că din ori ce timpuri amă luată exemplele nóstre, amă arâtată epocele, după cum le­ amă aflată în operele ce ci­­tamă, și amă mai adăugată că aceste procese erau și in contra miniștrilor­ și în contra omenilor­ de stată , ba încă amă lntrebuințattt cuvântulă trnal generică, de­și póte nu pro propria, de óm­enii politiei ca sâ aratămă că înțelegemă pe toți aceia cari potu sa aducă vătămare interesului publică într’uă ordine superioră după posiți­­unea loră politică. După usurile en­­glese intră în acesta categoriă, pe lângă membrii cabinetului și mem­brii din consiliul­ privată ală rege­lui, și în fine membrii parlamentu­lui, cari toți au fostă și furită râs­­punsjâtori de faptele loră, cu prero­gativa d’a fi judecați de patru­ loră, după două proceduri deosebite : im­­peachement și attainder. Acesta a doua formă de dare în judecată n’a­re a ne preocupa, de­ore­ce ea nu se póte presinta nicăieri aiurea de­câtă în Englitera. Se vede că acum in ce consta in Engliteza și acea tăgăduire a drep­turilor­ constituționale, despre care ne vorbescu erudiții de la Timpuli, cândă tocmai In timpurile despre cari dumsaeloră vorbescă, Camera co­muneloră exercita dreptură supremă de a pune în acusațiune pe miniș­trii și om­enii de stată, și de a duce pe unii sa putren­escă in Turnul­ Lon­drei, unde le găsesce și a<fi cine­va - tânguirile și numele scrise pe petră, pe alții pe eșafodat, pe alții în esiliă, pe alții în disgrație și ruină? La acestă întrebare răspunde d. May, in opera s­a intitulată Istoria constituțională a Angliei de la 1760— 1860, paginele 460 — 465. Acestă autoră ne spune că drep­tur­ constituționale in contestațiune era acela ală votului de neîncredere și de încredere. După ce schițeză lup­tele urmate în parlamentă și în pu­blică pentru dobândirea acestui drept, autorul îl adauge, printir’*»ua din «acele cugetări profunde, de ună spirite luminată și onestă este ca­pabile, că prin acestă dreptă, Ca­­mera comuneloră în ântâiă instanță, și poporulă in celă din urmă resortă, sa făcută arb­trură sortei miniștri­­loră și a corónei, că acestă respon­sabilitate constantă, de­și a făcută posițiiunea miniștrilor, cu totulă de­pendințe de plăcerea parlamentului, s) protege totuși de râsbunarea sea, după căderea loră ; ele constată că totă acestă responsabilitate a cur­mată comiterea aceloră crime poli­tice, cari provocau­ indignațiunea co­­mun­elor­; de la introducerea acestei responsabilități, ori de câte ori con­duita scă politica miniștriloră a fostă condamnată, perderea puterii a fostă singura loră pedepsa. D. May ada­ugă observațiunea și mai importantă la acestă responsabilitate a prote­­giază corona de acele contestațiuni periculose, atâtă de dese în istoria de mai -nainte a Angliei. Dorii cândă și în ce condițiuni dreptul­ de votă de încredere s­ă ne­încredere póte se producă tóte aceste fericite resultat­e? Aci dămă peste partea cea mai importantă și mai instructivă a ces­­tiunii; ea ne va ocupa în numarulă viitoră. Reproducemă după edițiunea de dimineța a numărului precedinte ur­­matorele : V­lorii senatori, V mamă convocată în sesiune estraordi­­nară ca se îndeplinescă disposițiunile art. 95 din Constituțiune și pentru ca corpu­rile legiuitóre se fiă puse în posițiune a se ocupa cu uă <fi mai înainte de regularea nu­­meroseloră cestiuni de interesă generale remasî pendinte ș’a cărora soluțiune nu suferia cea mai m­ică întâr­îiare. Petrunși ca și mine de interesele țeriî și lăsândă la uă parte orî-ce alte ocupațiunî, n’ațî cruțată nici ună sacrificiă pentru a veni acolo unde datoria ve­chiăina și v’ațî consacrată totă activitatea d­v. în timpulü celă mai puțină priincipsă ală anului la aducerea îmbunătățirilor­ imperiasă recla­mate de țeră la discutarea și votarea celor­ mai multe din măsurile legislative pe cari guvernulă meă le-a supusă la deliberările d-vostră. Mulțămindu-ve derii pentru relulă și pa­­triotismul ă cu care ați răspunsă la apelulă meă și pentru concursulă sinceră și reală ce ațî dată guvernului în aceste împreju­rări și considerându că timpulü este pre înaintată astăzi pentru a se pute prelungi acestă sesiune estraordinară, în basa art. 95 din Constituțiune, că declară închisă sesi­unea actuale a Camerii. Dată la Sinaia, 31 Iulie, 1876. Carol. Servițiulu telegraß cu alü ROMANULUI. Ragusa, 12 Iulie. — Se anunc­ă de la Cettinge că răspândindu-se noutatea că Ge­­ladiu-pașa se apropia pentru a întări cor­­pulă lui Muktar-pașa, principele Nikita a plecată înainte’­ c’uă parte din armată pen­tru a împedeca acesta unire. Constantinopole, 12 iulie.—Guvernul­ a suprimată Ziarului Curierul­ Orientului ș’a interzisă provisoriu publicarea de nouă Ziare. Sănătatea Sultanului s’a ameliorată. Mustafa-pașa a fostă numită guverna­tor­ la Scutari în Albania. Sultanulă a acordată amnistia completă Bulgarilor­, afară de capi și d’acea can aă luată parte activă la revoltă; s’aă dată ordine ca se înceteze urmăririle și se se libereze ci­ arestați. Belgrad, 12 Iulie (oficiale). — Noutatea publicată de unele Ziare ca Ciolak-Anticî s’a retrasă în Serbia e uă pură invențiune. Ciolak-Anticî își mănține posițiunile. Alimpicî n’a avută nici oă întâlnire cu inamiculu în 4 cele din urmă.

Next