Romanulu, octombrie 1876 (Anul 20)

1876-10-10

ANULU ALU DOUE­ fIECELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA AEONCIDEI Linia de 30 litere petitii, pagina IV,— 40 bani. Deto — — — — pagi­na III, 2 lei. A se adresa: IN ROMANII, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite & C­une, 8, Place de la Bourse, LA LONDON, la d. Eugfene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, WallfiBohgasse 10. Articolele «*>publicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL B Refracțiunnea și Admestrațiunea strana IMmimi si DUMINECA, 10 OCTOBRE 1876. LUMINEAZA-TE ȘI TEI FI A­B­O­NAMENT E In capitală, unii anii 48 lei; jese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lan In districte, unu anu 54 lei; șâse luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă lună 5 lei. Pentru tote țerele Europei, trimestru 15 lei. A se adresa î­­N ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la d-nul Darras-Hallegrain 5, rue de l’ancienne comedie, și Havas, Laf­­site & C­ nie, 8. Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G.Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARUL CHANALD (A) 3K Edițiunea de sera BUCURESCI,,? BRUMARELU Chiamarea reservelorü armatei per­­manente în concentrările actuale a fostu ocasiunea fericită d’a se con­stata spiritulu în adevĕra ostășescă și respectulu pentru lege ale solda­tului românu. Că simplă chiamare, fără multă stăruință și fără absolută nici una miijlocü de constrîngere, a fost­ de a­­junsü pentru ca bravii rezerviști sĕ se presinte la corpurile loru, ch­iarü din mari depărtări, cu uă puntuali­­tate ș’ună avenmu mai presusu de ori-ce laudă. Cu atâtü mai de laudă este osta­­șură română și cu atâtü mai multu dreptu avemu sĕ ne mândrimu de dênsulu, cu câtu d’uă­ dată cu ordi­­nulu de convocare a reserveloru, s’a ^lăuită în poporu vuietulu că convo­carea se face spre a merge la res­ belu. Asemenea vuiete, ori­câtu de ne­întemeiate arti fi, este naturală se se respândesca în epoce de crisa ca cea de astăzi, și se scie cu câtă înles­nire sunt­ crezute de poporu. Fru­­mósa purtare a reserviștilor­, în a­­semenea împrejurări, are dérit uă valore mult­ mai mare și dovedesce nu numai spiritulű ostășescă, derii și simțiminte resboinice. Suntem­ con­vinși că déci arți fi trebuită sĕ se convoce milițiele, ele arü da probă d’una aventu totu atâta de mare. Pentru a nu face ca asemeni fru­­móse simțiminte să degenereze, gu­­­rvernulu din partea! arü trebui să ia măsuri energice și inteliginte pentru ca acești bravi soldați să fiă tratați câtă se pate mai bine și ca popor­a­­țiunile rurali, cari dau mai toti con­­tingentulu, se nu ajungă a privi con­centrările ca uă calamitate. Pentru acesta trei lucruri sunt­ neapărate: hrana, locuința și Îmbrăcămintea. In cee­a ce priveșce locuința, care, mai cu sema pe timpuri rele ca cele de tomna și de iarna, este lucruri esențiale, afirma­ că, printr’uă rea deprindere, se perpetueza sistema ur­mată până astăzi. Locuitorii orașe­­lorfi, la cari arü încăpea celu mai mare numerü de soldați, suntu cu totulü scutiți de găzduire militară și numai bietulu țărână duce tótu povera ș’a acestui servin­ă datorită țării. Atâtü de esclusivu se pune numai asupra loru acésta sarcină, în câtă nici chiarü la sate, casele proprietarilor­, curtea boierescă, cum se­­ zice, nu este atinsă pentru găzduirile mili­tare. Din aceste ca­se bieții soldați se găsescă grămădiți câte 20 și 30 într’uă singură odaia țărănăscă; ast­­­felü se pute <zice că este val de el și val de bietulu locuitorii sátenii, că­ruia i­ se ocupă asta-felu locuința. Cea-a ce mai vine sö agraveze atâtü posițiunea soldatului cât­ și a sǎte­­nului, este că fórte desu bataliunile sosescu prin sate ne aducéndu provi­­siuni cu deusele. Atunci nu mai re­­st^mâne țăranului nimica din ce póte să fiă mâncată. Este lesne de înțe­­les, cu tóte acestea nu suntu de na­tură a împăca poporațiunile cu ar­marea generale ș’a nutri în soldatii simțimintele rasboinice. Acésta stare de lucruri s’a urmatu de cânda se face concentrări și se datoresce famesei administrațiuni a d-lui Florescu. Sperama că d’uă­dată cu scăparea administrațiunii oștirii d’acesta pseudo generală, asemeni ne­norocite deprinderi vom­ dispare și că este destula a­ se semnala actua­lului ministru de resbelți, pentru ca să ia grabnice și seriose măsuri de îndreptare. Pare că se ftă trebuință ca concen­trările din anulă acesta să fie mai multu timpu. Mai cu osebire în ve­derea acestei trebuințe, este neapă­­ratü a se lua măsurile pe cari le re­clamă simțimintele de umanitate și uă bună administrațiune. A­pro­misionar­ de pesmeți, de pastramă, cată să se facă de cu timpii, pentru ca nu tru­pele ajungându prin sate să se vedă nevoite a estermina păsările țăranu­lui și a-i deșerta saculü cu malaia. Asemenea aprovisionări de încălță­minte trebuie a se face ierăși de cu timpii, nu numai pentru că ele sunt­ primule obiecte de îmbrăcă­minte care să strică mai multe și este neapărată, dérü și pentru că în urmă furnisorii, esploatândă tre­buința guvernului, vom­ îndoui pre­țurile. Famasa administrațiune a d-lui Florescu ne-a lăsată numai căciuli, déru atâtea căciuli, în câtu ori-câte concentrări s’arü face, totu românii (jecinil de mii în preda molielorü; alta-felu ne-a lăsată fără nici de u­­nele și mai cu osebire fără arme indestulatare. Greua sarcină d’a repara aceste neajunsuri revine administrațiunii ac­tuale, și nu ne ’ndoarmă că ea ’și va face datoria pe care îi vor­ per­mite financiele prădate și secate de regimulü trecută. Cestiunea infirwerieloru trebuie se preocupe asemenea pe d. ministru de resbelu. A lua casa țăranului ș’a face dintr’ănsa uă infirmeriă este a ’lu face pe densula și familia lui se ’și părăsescă pentru multu timpu că­­minulu, plinü de infecțiunea unei infir­merii militare. Daca ar fi dorit vorba de a se prelungi concentrările, construi­rile de barace pentru infirmerii, cum să face în alte țări, ari fi lucru ne­apărată, cu atâta mai mult, că cu trei patru sute de franci se pot­ face ori­unde cu soldații asemenea barace, cari ari fi neapărată mai bine con­diționate de câtü micele locuințe ale țăranilor ei. Supunemu aceste aprecieri d-lui ministru de resbelü, care nu ne în­­doaima că le va da unu momentu de atențiune, pentru că este vorba d’a cruța mii de vieți, d’a încuragia și desvolta spiritulu ostășescă ale soldatului românü și d’a nu face ca poporațiunile române sĕ privéscu ar­marea ca să calamitate. ist Contribuabilulu nu mai póte plăti,­­sh­eamü noi, cându vedeamü ureân­­du-se impositele, țara a dată pe brânci și trebuie s’o lasuma să se repauseze, să ’și readune puterile, repeta în urma nóstru unuia din miniștrii con­servatori, în ultimele momente ale ministerului Catargi. Situațiunea în sine era atât­ de grea, atât­ de periculosá, în­câtă chiarü unula dintre autorii săi, celu mai chieltuitoru sau mai exad­ü celü mai risipitorii dintre miniștrii con­servatori, d. generare Florescu, de­clara în programa­rea ministerială că „era uă abnegare d a primi puterea într'uă asemenea situațiune.“ Partita liberală, care n’avea nici cea mai mică respundere, pentru că nu luase nici uă parte la crearea a­­celei situațiuni, ci din contră dedese de timpuriu alarma atât­ prin fia­rele sale, câtă și prin lucrări speciale, avu acesta „abnegare“ și veni la pu­tere, cândü țara întregă, și mai cu semn proprietarii mari, o desemnară c’uă mare luptă în alegerile generale pentru Senatü, făcute supt cea mai arbitrară presiune a guvernului Ca­­targi. Țara Intrega nu mai voia noul im­posite, pentru că abia putea plăti pe cele deja esistenți, mărite de partita conservatóre într’uă proporțiune ne mai pomenită în alta stată și în­­tr’una timpu atâta de scurta; nu mai rămânea déja alta mi­jlocu de îndreptare a financielor, de câta a­­cela d’a face economii, și partita li­berală intra cu otârîre p’acestă cale, ea reduse numai de câtă acele func­țiuni cari nu erau prevăzute în nici oă lege­­ organică, și lua îndatorirea solemnă d’a modifica acele legi ș’a face tóte economiele posibile far’a desorganisa serviciele Statului. Acesta, o mai repetămă, era sin­gura procedere logică și mântuitóre; căci din cele 85 milione de venituri, 50 se întrebuințau pentru amorti­­­sarea datoriei publice, rădicată și a­­cesta la­să sumă colosală tota de partita conservatóre, și nu mai ră­­mâneau de câtă vre 30 milione pen­tru instrucțiune, justiție, armare și cele­l­alte ramure ale administra­țiunii publice, pentru cari bugetele votate de conservatori prevedeau târâși aprope 50 milione. Trebuia dorit să se reducă suma chieltuielelor­ Statului cu aprópe 20 milione, pentru a se stabili acest echilibru neaperat­, acea­­ regulă ne­strămutată care e dă condițiune in­­disponibilă pentru a progresa și a câștiga creditulü de care are nevoie ori­ce țară și pe care România Ta perduta, condu prin discusiunile fă­cute asupra­­ ultimelor­ împrumuturi de 16 și 42 milione se dovedi chiar­ de către conservatori că el înceta­­seră țara, că ’i ascunseseră adevă­rata situațiune până cândü o duse­seră la perț­aniă și credeaă­ că e uă abnegare d’a mai sta la putere.­­ Guvernulu liberale, preocupată d’a­­cesta stare și otâritu d’a’i aduce vin­decarea pe care țera o cerea pe tóte tonurile, începu a reduce numeralű funcționarilor­ Statului pentru că, cum mai­­ fiserama, în starea d’astăiji acesta era singurulu mijjlocii posi­bile d’a micșora chiăltuielele. Care e însă atitudinea asta țjisel partite conservatóre în facia acestei măsuri, cerută de țară, recomandată de toți ómenii de solință și singură posibilă în împrejurările prin cari trecemü ? Ea și-a facutu una cala de bâtaiă din aceste reduceri și esploateză, c’uă stăruință vrednică numai de căușele cari atingu interesele generale, redu­cerea unui număru de funcționari. Nu vom­ fi noi aceia cari să nu recunoscem că, din puntule de vedere individuale ale acelora foști funcțio­nari, reducerea funcțiunilor si ce ocu­­pați le e prejudiciabilă; ănsă, regula nóstra nestrămută e, că ș’aci ca ’n tóte, trebuie să ne preocupamu mai ântâiu de interesele generale și să lucrămă pentru a­ le da satisfacere. Partita liberală în adeverü a ve­nită la guvernă adusă de opiniunea publică — cum a marturizit-o chiar a ministeriulu Catargi, când­ s-a re­trasă de la putere în urma alegeri­­lor­ de senatori, cari dedeseră ma­jor­itate partitei liberale; — prin ur­mare nu de interesele individuale, ci de cele generale trebuia să se pre­ocupe guvernulu liberale. Acesta solicita u o neapărată schim­bare în modul­ de administrare a țării care, supt guvernul­ conserva­torii, căuta a satisface cu deosebire interesele individuale, chiar­ cu sa­crificarea cerora generale. Schimbarea s’a făcută, guvernulu liberale neavându trebuință se plă­­tescu susținerea nimănui, de­ore­ce era susținută de țară, a redusü chiăl­tuielele Statului prin împuținarea funcționarilor­ ș’a facutu pe țară se întreversă speranța că nu va mai fi încărcată cu noul imposite, nici cu noul împrumuturi pentru chiăltuie­lele ț­ilnice. Conservatorii însă, lipsiți de prin­cipii, lipsiți de iubire de țară și in­spirați numai de ură către aceia cari au fost­ chiămați ca se le ia locuri la putere, au avutü nelealita­­tea d’a esploata acésta cestiune în modulu celü mai nedemne. Cestiunea însă se reduce la acesta: bine e ca Statula se plătescă fun­cțiuni de cari n’are trebuință și se contracteze în tota anulă împru­muturi, adecă se puie noul imposite, pentru a face faciă chieltuielelor, ce arü solicita mănținerea unora funcțiuni netrebuinciose ? Partita conservatóre, cerândü măn­ținerea acelora funcțiuni netrebui­­tóre, lasă să se credă că e bine, noi ensă — și cu noi tota țară — decla­­ratia sosü și tare c’uă asemenea procedere ar­ fi ruinatóre pentru financiele Statului și n’am­ contribui de câtă a mări h­aosul, în care partita conservatóre a lăsată finan­ciele țării, h­aosu care în cele din urmă a îngrijit­-o și pe ea, cândü a retjuta că nu mai pute ascunde situațiunea nenorocită ce crease, cu tóte impositele ce pusese asupra țării, într’uă asemenea situațiune, cândü țera nu mai póte merge înainte de câtü facendu tóte reducerile posibile sau încărcândă pe contribuabilulü sleitü cu noui imposite, noi, ca tótu țara, ne pronunciămă pentru redu­ceri, lăsândă ca publicul a se judece realitatea acelora cari recunoscu că contribuabilul v­a data pe brânci, dar ceru se nu se facă reduceri. Dervi-pașa în Livno. (Teskeredgic) este comandante Viena, 17 Octobre. — Neue freue Fresse anuneță că serii telegrafice forte de curând de la fruntaria Galiției, afirmă că de­și nu se observă nimicü despre uă intrare a tru­­peloru ruseșci, după cum să împrăștiase scompturü, totuși case pregătirile de mo­­bilisare a armatei ruseșci se urmeză cu una mare zelă. Londra, 17 Octobre. — Presa critică în modul­ cela mai aspru respingerea de că­tre Rusia a propunerii turce­șce. Moving Fest, Standard și Daily Telegraph vede, în acesta, oă probă vădită, că Rusia fuge de ori­ce resolvare pașnică și că are de gândă să începă resbeluri. Se asigură că Englitera va propune unii termenii de mijloci și speră că va dobândi pentru acesta aprobarea celoră­l­alte puteri. Viena, 18 Octobre. — In urma retușu­lui Rusiei d’a primi armistițiul­ de șase luni, diplomația a lăsată să ead­ă cestiunea armistițiului și ’și-a îndreptată atențiunea ierăși asupra condițiunilor­ de pace. Pute­rile cele mari au intențiunea să ceră de la Portă condițiune, care s’aducă mai înainte de tóte pacificarea provincieloră resculate. Asia déja mai ântâiă va fi vorba să se cera de la guvernulu turcescă în modă ca­tegorică acele garanții, care au mai fostă cerute uă­ dată de la densulț. Cestiunea financielor a Statului a fost­ și trebuia să fie preocuparea de căpeteniă a ministerului liberale, pen­tru că mai cu osebire în acesta ra­mură se introdusese unu hiaosü ne­­pétrunsa de guvernele conservatóre prin strania lora administrare, care consista în a grămădi asupra contri­buabilului totu felulu de imposite, fiă eátü de ruinatóre, și a recurge necon­tenită la împrumuturi, cari sunt­ tota imposite deghisate, pentru a face faciă ch­eltuielelor­ Statului, pe cari le cresceau pe fie­care anü, de­și starea contribuabililor­ nu permitea asemeni cresceri. Reproducemii după edițiunea de diminața a numărului precedinte ur­­matórele : Belgrad, 17 Octobre.— Din Livno (Bos­nia) se anuneță, că în măcelulu ordonatu de Derviș-pașa la Glamociu, au fostu o­­morîți 20 de chrestini, între cari ș’ună preotu. La 16 Septembre, Turcii s’afi a­­runcat și asupra satului Kasandce, optu ore departe de Livno, ș’au omorâtu 26 persóne. Lui Jovo Ciurișî ’i-au găurită limba și ’i­­au trasa uă sforă printr’casa, rupendu’î a­­poi carnea de pe trupă bucățică cu bucă­țică; luî Nicolae Zermas ’i-au bătută unu cuiu prin barbă și gură, ai­ legată uă sforă de acestu cuiu și asta­ felu ’i-au térétö p’a­­cestă nenorocită pretutindeni. In sătulă Psalina de lângă Livno, au fost­ omorițî 41 de chrestini, între cari și popa Milan Zaksici. Turcii măcelărescă și chinuiescă și acum pe­ chrestini, mai cu semn de când Italia. — După discursulă-pro­­gramă ținută de d. Depretis, și din care publicămă mai jasă câte-va părți, reservândă se revenimü asu­­pră’i, s’ascâptă, cum amu anunciatu și noi, ca d. Sella, fostulu ministru de financie în cabinetulu precedinte Minghetti, sé formuleze programa o­­posițiunii pentru viitórele alegeri. D. Sella a ținută în adevĕra ună dis­­cursă la Cassatto, unde i­ se oferise ună banchetă de către alegătorii sör; însă a declarată că nu face uă pro­gramă, pentru că oposițiunea astăzii e pre depărtată de putere; s’a măr­ginită numai a da adesiunea sea o­­piniunii d-lui Depretis asupra trata­­telor­ de comerciă, asupra legii ga­­ranțielor­ și altele. Prusa Germania.­ Votula dată în unanimitate de către camera din Hanovra pentru rădicarea secvestrului pe averea fostului rege George, care se rădică la aprope 67 mil. lei, a pro­dusă ore­care sensațiune la Berlin, țîiarele prusiane au începută a trata Hanovra ca ună cui­bă de trădători în contra Prusiei și a cere să nu se rădice acelă secvestru de­câtă atunci cândă fostul­ rege va renunc­a pentru sine și succesorii săi la tronul­ Ha­­novrei. Se zice că regele George nu va renuncia și­­ fiarul. Gaeeta popo­ara germană îndemna pe partizanii fostului rege se nu se descuragieze, ci se lupte pene se va restabili tro­nul­ Hanovrei. Un­ corespondinte din Berlin ală Republicei francese, vorbindă despre acestă faptă, z­ice că nimică n’ară contribui mai multă pentru a pune capătă agitațiunii guelftieră din Ha­novra de­cât restituirea pură și simplă a acestei averi și, cu totă limba­­gială presei prusiane, crede că și d. de Bismarck este de aceași părere. Ori­care ară fi posițiunea ce va lua guvernulă prusiană în acesta cestiune e sigură, după o isură corespondinte, că votulă consiliului generale al­ Ha­novrei va fi susținută d’ună mare nu­mără de naționali-liberali, pe lângă cari se vor­ alătura neapărată toți cei cari au votată în contra seches­trului la 1 Ianuarie 1868, adecă ultra-montanți, Polonesii și toți pro­gresiștii din cameră. Germania pare a fi­otărîtă se ob­serve în cestiunea Orientului că a­­ti­tu­dine neutră seă­celă puțină es­­pectativă. In adevără, fiarele ger­mane, și mai cu osebire cele oficióse s’aă pronunciată pe faclă și în ter­meni destulă devini în contra propu­­nerilor­­iarului anglosă limes ca Ger­mania să se unăscă cu Anglia în ces­tiunea Orientului și se scape astă­feră Europa de catastrofa la care ară fi espusă, déci Rusia va intra în res­­belă în contra Turciei, țîiarele ger-

Next