Romanulu, octombrie 1876 (Anul 20)
1876-10-23
946 Uă corespondință din Viena adresată ziarului Times conține armate:D. Ion Chica a sosită ieri aici și merge, precum soții, d’a dreptură la Londra, ținta principale a călătoriei sale. Ceea ce audă împregiurură meă mă întăresce în părerea că România stă pe gânduri, ca Hercule la răspântiă. In acestă privire nu trebuie a interpreta răă nici urmările ce se facă în acestă momentă, nici concentrările din cele patru divisiuni. Aceste două fapte se pot ă explica forte bine ca fiindă uă măsură da precauțiune spre a nu lăsa principatele absolută fără nici uă apărare și să fiă la bunură placă ală celui dântâiă venită. „Românii n’aă uitată ce s’a petrecută în 1853, atunci cândă forțele neînsemnate de cari dispunea Moldo-Valachia fură încorporate la armata rusescă, trimise peste Dunăre și silite să ia parte la încongiurarea Silistrei. „Dăca Rușii ară mai trece încă vădată fruntariele, este probabile că ei n’ară permite Românilor să chiame reservele lor și să completeze cadrele armatei lor pe piciură de pace. Prin urmare, îndată ce misiunea generalului Sumarakoff la Viena a făcută a nasce tema despre uă intervenție rusescă și despre trecerea eventuală a unei armate rusesc pe teritoriul românescă, cabinetul din Bucuresci s’a grăbită a pune armata română în stare, gândindu-se negreșită, cu orecare dreptate, că cu oă armată de 70.000 ómeni disponibili, România sară afla într’uă posițiune mai avantagiosă decâtă cu scheletele din batalionele sale.“ ROMANULU, 23 OCTOMBRE 1876 a pune una capătă acelei stări de lucruri. Ministrul adăugea că, în casula cândă nu se vor lua asemeni măsuri, va fi silită a face represintațiuni la Sant-Petersburg. Acesta scrisorea desperată pe generarele Cemaieff, care s’a adresată d’a dreptură către principele Milan pentru a-I cere demisiunea d-lui Nicolici. Afacerea, supunendu-se unui consiliu de miniștrii, d. Ristrița susținută pe colegiil său de la resbelă, observândă că ună ministeră constituționale o colectivă responsabile pentru actele unuia din membrii săi, și a adausă că totă ministerulă trebuie să se retragă, dacă d. Mcolici își va da demisiunea. In urma acestei ședințe, ministrul de interne a plecată la Deligrad pentru a regula afacerea cu generalele Cernaieff. Conduita ministerului se consideră ca pe deplină corectă. Principele, după aceași corespondință a Agenției Reuter, e forte iritată în contra aroganței lui Cernaieff, a căruia conduită e generalmente desaprobată. Cu tote că forma este mará a telegramei din Rusciuk, care anuncia luarea cu asaltă a Alexinațului, pleda pentru neveracitatea iei, totuși și scrii din sorginte șigură adeverescă luarea Alexinațului și chiară Deligradului de către Turci. Oă telegramă adresată ziarului Times anuncță că descuragiarea merge crescendă în Serbia. Comentariile asupra resultatului probabile ale resbelului sunt fórte asordate: „dâră,zice corespondintele lui Times, că nu mă potă opri d a crede c’amă ajunsă la începutul sfîrșitului. Rusia pate se facă ca balanța să s’aplece în partea opusă. Dură, dacă armata rusosărbă care e acum în luptă nu va primi ajutore, forțele turceșci vom ajunge neapărată până la Belgrad. Djonis, fiă sea nu cuprinsă. Turcii înainteză încetă, deră într’ună modă iresistibile. “ Acestea se scriaă mai înainte de succesele de la Alexinar și Deligrad, cațiunea, și alta către profesorii superiori înaintea cărora fiii d-selenă depusă esamenele de bacalaureată. Publicămă cu atâtă mai deosebită plăcere aceste epistole, cu câtă ele, esprimândă satisfacerea sufletescă a părintelui, arată simțimintele sale pentru formarea cetoțanului, simțiminte cari ne împlu și nouă anima de speranțe și bucurie. Fiă ca exemplul ă ce dă d. Christofi cu fiii săi să fie imitată de mulți părinți. E că epistolele d-lui Christofi. D-loru redactori ai ROMANULUI. Domnii mei. Cuvintele cu cari ați binevoită a anunci a cu uă distinsă graciositate succesulă copiilor mei și ’n speciale ală fiicei mele Aurelia, la esamenulă de bacalaureată, cuvinte atâtă de măgulitore pentru mine, și atâtă de încuragiatóre pentru dânșii, m’aă mișcată adâncă. țică măgulitore pentru mine, căci pentru mă părinte nici uă altă datoriă nu este mai sântă de îndeplinită și nici oă altă dorință mai scumpă de realisată, decâtă de a’și vedea copiii crescuți la lumina lumineloră, care e instrucțiunea, și la căldura animei, care e educațiunea căminului părintescă. țfică încuragiatóre pentru dânșii, căci ei abia au trecută scala care arată numai cărarea celor și ce voiescă se studieze și acum trecă în aceaa care pregătesce pe cetățenă, pe omulă de societate, pe tată și pe mamă, și unde aă necesitate d’ua îndouită forță, și intelectuală și morală, ca se ’nfrunte cu același curagiă și se străbată cu același triumfă ce-am avută pené a$í periada cea mai vijelesă a vârstei omului. Vă mulțămescă dâră, domni redactori, din adâncură sufletului meu pentru acele cuvinte cu cari ați introdusă în familiele cititoriloră d-vestre cunoscința copiilor mei, ca bacalaureați al Universității din Bucuresci : ele esprimă simțimintele ce ve animă de buni părinți și de adevărați Români. Permiteți-mi însă a vă adauge că meritul, care n. ascnsfi totă ce-ați a Jisă la adresa părinților, nu este numai ală loră, nici numai ală copiilor, ci în cea mai mare parte ală profesorilor, cari i-aă instruită și ală acelora cari i-aă esaminată; căci, cel d’ântâiă născlută se le stimuleze spiritulă și cei din urmă aă căutată se le întreție curagială, mai cu sema fiicei mele, care pâșia pe mă tărâmă nestrăbătută âncă la noi de nici uă semenă. Vă rogă dară se bine-voiți a da una locă în colonele Jiarului ce redactau cu atâta demnitate alăturateloră două epistole, prin cari exprimă adânca mea recunoscință atâtă d-loră profesori în cestiune, câtă și d-nei Elena Miler Verghi, directarea noului institută normale de fete din Bucuresci, care nu puțină a contribuită prin presința sea a încuragia pe fiica mea în obținerea succesului lăudată de d-vistră. Totă-vă dată mă credă încă datoră a esprime prin acestă epistolă și d-lui Ștefană Sihlenu, din partea mea și a familiei mele, mulțămirile cele mai afectuose pentru viua satisfacere ce-a simțită văzândă resultatură obținută de copiii mei, și pentru osebitulă interesă ce-a pusă de-a ’lă obști publicului. Din partea unui capă de familie care n’a cruțată nici mă sacrificiă ca se dea iubitului să fiiă uă instrucțiune despre care presa italiană și română a vorbită cu atâtea elogiuri meritate, negreșită că nu puteamă se asceptă mai puțină, mai cu sumă cândă e vorba de cultura națională. In fine nu mai puțină se cuvine se esprimă ale mele mulțămiri și acelui publică inteliginte și luminată, care a bine-voită se asiste și se încuragieze, la susținerea esamenului de bacalaureată, pe iubiții mei copii. Primiți, vă rogă, domni redactori, încredințarea preosebitei mele considerațiuni. Craiova, 18 Octobre. Domnei Milei Verghi, directarea noului institut d normale de fete din Bucuresci. Domna mea, Epistola d-tele, adresată către fiica mea Aurelia, cu pensiunea esamenului de bacalaureată cea depusă acum câteva zile; o consideră ca aetul o celă mai prețiosă, nu numai pentru dânsa ca studentă, dară și pentru mine și socia mea ca părinți; căci, ceartă pute fi mai scumpă și mai de dorită pentru ori-ce părinți, decâtă a ’și vedea copiii luminați și puși pe calea d’a putea ocupa cu onereună locă într’uă societate civilisată ? Déru trebuie se mărturisescă, domna mea, că déca „draga d-tele fetiță“, Aurelia,respusă pentru prima ora, în presența unui publică fórte numerosă, la una din cele mai grele încercări prin cari trece tinerimea studiósa,— și-a stăpânită tóte emoțiunile și-a putută se respundă la întrebările de examinare ce i s’aă făcută, acestă succesă îlă datoreze în mare parte încuragiării morale ce cu atâta bună-voință și graciositate, ca uă adevărată mamă, ați solută se’l inspirați în acele momente supreme. Pentru acesta nobilă faptă, fii sicură, domna mea, că prima bacalaureată română, cunoscândă de la mama iei că cea d’ântâiă datoriă a omului civilisată este recunoscință, ea îți va conserva uă eternă gratitudine și va avea în totodeuna cea mai frumósa amintire de d-tea, câutândă a se călăuzi necontenita de moralele și salutarele povețe ce i-ați dată și pe cari se va sili se le pună în practică. Totă-vă-dată ânsă, bine-voiesce, te rogă, domna mea, a primi și din partea părinților, acestei tinere copile respectuosele loră omagie, datorite de orice omă de bună societate virtuoselorü calități ce vă caracterisă. Primiți, dómna, asigurarea distinsei mele considerațiuni. Al. Christofi. Craiova, 18 Octobre. Dlorü ,profesori cari au instruiții si celor cari au examinatü pe copiii mei, ventru la Universitatea din Bucuresci. Respectabilii mei domnî. Doni conducători sunt cari însoțescă mai multă pe omă de la nastere și până la vârsta bărbăției: mama și dascălulă. Unulă îi formeza inima, caracterulă, celălaltă îi desvoltă mintea, spiritulă; și numai când acesti doar factori vor fi contribui pe întrecute, fiecare în cereală datoriei sale, numai atunci putemă ave din omulă aprope animală brută pe omulă animală raționabilă, pe omulă sociabilă, pe omulă cetățenă luminată. Se mărturisimă însă ună lucru. Omula póte trăi în lume și fără cultura desvoltată a spiritului, condusă numai de pornirile unei anime încălzite la căminulă părintescă; ună cetățână ignorentă ânsă, cu greă își póte face uă locă meritoriu în societate, și fórte neproducătóre vom fi serviniele ce-aîă voi săi aducă. Așa déru alb d-vóstre este în cea mai mare parte meritulă, și d-vóstre se cuvine recunoscință publică, ori de câte ori societatea capătă mă bună membru în sînul ă iei. D-vóstre, prin urmare, suntă datoră și că a vă aduce omagiele mele de adâncă recunoscință pentru succesulă obținută de ființa mea și de fiica mea la depunerea examenului de bacalaureată, care le deschide calea studieloră ce formeza pe o mulă publică luminată. — Cu celă mai sfîșietoră regretă ânsă suntă nevoită a scote de la acesta mulțămire a sufletului meu pe unulă dintre d-vóstrá, care veden de prima încercare ce făcea fiica mea, presintându-se la esamenul de bacalaureată, în loc d’a se bucura ca d-vóstrá și cu d-vóstrá împreună de acestă pasă mai multă ce se făcea în cultura sexului frumosă, a esprimată desprețuitorea opiniune „c’ară fi mai bine a se trimite acasă tânără copilă se tered și se țisă, decâtă să se presinte la bacalaureată“. Menționăm dă aci despre acésta manifestare a spiritului tânărului profesore, mă oprescă d’a o califica, de órece m’am informată că numitul ă ară fi fâcândă parte din așa numita nouă direcțiune, care s’a ilustrată în conducerea educațiunii și instrucțiunii publice într’ună modă destulă de tristă, și pe care țara ’ntregă deja l’a condamnată cu asprimea meritată. Ună singură lucru numai voiescă se aducă la cunoscința profesorului iubitoră numai de torseturi și țeseturi în instruirea femeiei, voiescă se scie că mama tânărei copile, avândă tóte calitățile unei mame virtuse, a avută îngrijirea mai dinainte, fără a așcepta povăța cuiva, ca se dea fiicei sale și tóte acele cunoșcințe necesare economiei casnice.— Inchiăiândă aci acesta parentesa ce cu părere de rău fui nevoită a o deschide, mă adreseză din nou către d-vóstru, ceîlalți demni apostoli ai luminei și adevărului, esprimându-vă âncă vă dată ale mele respectase mulțămiri și pentru seriosa examinare ce-ați făcută copiilor mei, oferă în același timp și pentru nobila atitudine — resultată ală bunei educațiuni — cu care i- ați încuragiată a vă răspunde cu succesă la cestiunile puse. Primiți, vă rogă, încredințarea distinsei considerațiuni ce vă portă. Craiova, 18 Octode. Al Christofi. Al. Christofi. D. Al. Christofi, care a avută fericirea d’a vede pe fiica d-sele ântâia bacalaureată în România, ne trimite scrisorea de mai josă prin care, mulțămindu-ne pentru elogiuriie făcute fiilor d-sele, ne rugă a’i publica două adrese de mulțămire, una către d-na Elena Miler Verghi, directorea institutului normală, unde fiica d-sele a primită instrucțiunea și edu SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA Incepemă astăzi și vomă urma în două numere viitore publicarea programei concursurilor, ce deschide Societatea academică română pentru anii viitori. Grație fondurilorfl Cuza, Năsturelă Herăscu, An. Fătu, Odobescu etc. ale căror nume vor fi înscrise cu mândrie în istoria progresului literaturii române, Academia pune la concursă materii multe, variate și bună mare interesă sciințifică și mai cu semn naționale, și nintre premii insomnaf ce ca recompensă pentru munca scriitoriloră ce voră reuși. Mai multă, conformă testamentului fericitului generale Herăscu, Academia face un însemnată inovațiune, ofere premie și pentru cele mai bune cărți ce s’ară scrie afară din cereală trasă de ea și prin acesta încuragieză progresulă în tote ramurile, lăsândă chiară autorilor alegerea materiilor, în cari credă că vor reuși mai bine. Astaferă, pe lângă premiere noul de câte 5000 franci ce se voră da pentru uă disertațiune asupra țăranului română și pntru studiul producerilor literare din epoca lui Mateiă Basarabă, se va premia cu 4000 lei cea mai bună carte publicată în limba română de la 15 Aug. 1878—15 Aug. 1879 și cu 12,000 cea mai bună carte română ce se va publica de la 15 Aug. 1876—15 Aug. 1880. Ună câmpă largă de activitate se deschide capacităților române, cari potă în fine compta pe răsplata manceilară. Ne place dară se sperămă că literatura va eși din pirotela în care se află și că se vor realisa în curândă patrioticele scopuri ale generoșilor donatori ai Societății academice de a vede literatura națională înflorindă și luându-și loculă ce merită în concertulă literară ală națiuniloră sorori E că programa de care vorbimă. PUBLICAȚIUNE de concursurile propuse conformă decisiunilor luate în sesiunile din anii 1875 și 1876. I. Premie privitóre la filologuil și literatură A. Premiul Zappa (pentru traduceri de autori clasici, eleni și latini) Conformă decisiunii luate în sesiunea anului 1876, se publică concursă pentru cea mai bună traducere din: a). Titus Livius, liber XXI, cap. 1, pene la 28 inclusivu. h). Plutarchus. Vita Sullae Cap. XV pece la XXII, cu condițiunile următore: 1. Traducțiunea va fi într’uă limbă românescă, câtă se pate de curată și de elegante, căutândă a se reproduce în traducere calitățile autorului tradusă. Traducătorii sunt datori a da note critice asupra diferitelor secțiuni ale locurilor obscure din testă, cum și note explicative asupra termenilor tehnici și numelor proprii cari vinű în testul autorului. 2. Manuscriptele venite mai târziu de 15 August 1877, nu se vor ă lua în considerațiune. 8. Manuscriptele voră fi scrise câtă se pote de corectă și ligibile, ensă nu de rima traducătorului, ci de alta străină, bine misute într’ună fasciculă și paginate. In fruntea manuscriptului se va alătura și oă scrisóre închisă cu sigiliul fără inițialele autorului, adresată președintelui Societății academice și purtândă în afară de visa manuscriptului scrisă totă cu mână străină, era în întru numele autorului traducțiunii. 4. Manuscriptele se vor censura și judeca de secțiunea filologică, care va propune Societății, în ședința plenară, adoptarea aceluia dintre operate care va merita premiată destinată pentru aceste lucrări. 5. Manuscriptele nepremiate se vor păstra în arhivulă Societății până ce se voră reclama de autorii loră, ale căroră nume rămână necunoscute, fiindăcă plicurile ce le voră coprinde nu se voră deschide. 6. Premiul pentru cea mai bună traducere de 20 pagine va fi de lei noul 120. 7. Celă ce va obține premiul ca celă mai escelente traducătoră ală celor 20 de pagine de care e vorba în articolele preceding, va fi însărcinată de societate a face traducțiunea autorului întregă cu premia fixată de lei noul 120 pentru fiecare 20 pagine. 8. Traducătorulă astăfelă însărcinată de societate va fi datoră a urma lucrarea cu aceași diligință, esactitate, eleganță și puritate de limbă cu care a făcută și proba premiată. Elă va fi datoră a da pe fiecare ană câte 200 pagine de traducere din edițiunea luată de normă. ro. 9 Traducțiunea se va examina de secțiunea filologică a societății, și aflându-se conformă condițiunilor de mai susă, se va da la țipară, eră traducătorului se va respunde remunerațiunea cuvenită. La casă însă cândă traducțiunea n’ară corespunde condițiunilor stabilite, ea se va trimite autorului cu observațiunile făcute de secțiunea filologică și invitațiune d’a o amenda. 10. Cândă traducătorulă, din orice causă, n’arămai continua lucrarea, atunci se va publica din nou concursă de probă în condițiunile de mai sură. 11. Autorulă clasică care trece peste 500 pagine se va împărți între mai mulți concurenți ce vor p escela la concursă. 12. Tipărirea autorului tradusă se va face de societate în 1000 exemplare, formată în octavă ordinară, cu litere garmond și pe hârtiă albă curata, după ună modelă alesă de societate. Formatulă adoptată, literele și hârtia aprobate vor servi pentru toți autorii traduși și tipăriți cu spesele societății. Prețul unui exemplară scosă la vânzare se va define în raportă cu spesele făcute cu traducerea și tipărirea lui, asta ca dinvensarea primei edițiuni sc esă și se se încaseze cu procentele lor, toți banii vărsați cu acestă edițiune. 13. Traducătorii operelor premiate c societate sunt liberi a scute nn a doua edițiune din traducțiunea făcută de dânșii, însă numai după trecerea ântâiei edițiuni făcute de societate, ei rămână proprietari pe traducțiunile loră. 14. Cândă societatea va afla de cuviință a face oă nouă traducțiune din ună autoră deja tradusă și publicată cu spesele iei, ea va fi liberă a proceda la acesta fără ca ântâiulă traducătoră se aibă dreptul ă d’a se opune. B. Premiulü Nästurelü. (din seria A, pentru subiecte puse la concursă d. referențe la limbistică și istoria filologică sau literară a limbei române). Conformă decisiunii luată în sesiunea anului 1876, se publică concursă asupra tesei următore : ^ «Studiă asupra producerilor^ literare în limba română din epoca lui Mateiă Basarabă (1633—1654), în care se vor ave în vedere atât documentele oficiale și particulare în limba română în acea epocă, câtă și cărți traduse și tipărite românesc pe atunci, precum și orice elemente literare relative la mișcarea culturei române în acelă periodă, se va studia cu nă speciale atențiune viața și activitatea literară a eruditului mare logofetă alăterii din acelă