Romanulu, octombrie 1876 (Anul 20)

1876-10-23

946 Uă corespondință din Viena adre­sată­­ ziarului Times conține armate­:D. Ion Chica a sosită ieri aici și merge, precum soții, d’a dreptură la Londra, ținta principale a călătoriei sale. Cee­a ce audă împregiurură meă mă întăresce în părerea că România stă pe gânduri, ca Hercule la răs­­pântiă. In acestă privire nu trebuie a interpreta răă nici urmările ce se facă în acestă momentă, nici con­centrările din cele patru divisiuni. Aceste două fapte se pot ă explica forte bine ca fiindă uă măsură da precauțiune spre a nu lăsa principa­tele absolută fără nici uă apărare și să fiă la bunură placă ală celui d­ân­­tâiă venită. „Românii n’aă uitată ce s’a pe­trecută în 1853, atunci cândă for­țele neînsemnate de cari dispunea Moldo-Valachia fură încorporate la armata rusescă, trimise peste Du­năre și silite să ia parte la încongiu­­rarea Silistrei. „Dăca Rușii ară mai trece încă vă­dată fruntariele, este probabile că ei n’ară permite Românilor­ să chiame reservele lor­ și să completeze ca­drele armatei lor­ pe piciură de pace. Prin urmare, îndată ce misiunea ge­neralului Sumarakoff la Viena a fă­cută a nasce tema despre uă inter­venție rusescă și despre trecerea e­­ventuală a unei armate rusesc­ pe teritoriul­ românescă, cabinetul­ din Bucuresci s’a grăbită a pune armata română în stare, gândindu-se ne­greșită, cu ore­care dreptate, că cu oă armată de 70.000 ómeni disponibili, România sară afla într’uă posițiune mai avantagiosă de­câtă cu schele­tele din batalionele sale.“ ROMANULU, 23 OCTOMBRE 1876 a pune una capătă acelei stări de lu­cruri. Ministrul­ adăugea că, în ca­­sula cândă nu se vor­ lua asemeni măsuri, va fi silită a face represin­­tațiuni la Sant-Petersburg. Acesta scrisore­a desperată pe ge­­nerarele Cemaieff, care s’a adresată d’a dreptură către principele Milan pentru a-I cere demisiunea d-lui Ni­­colici. Afacerea, supunendu-se unui con­­siliu de miniștrii, d. Ristrița susținută pe colegiil­ său de la resbelă, obser­­vândă că ună ministeră constitu­ționale o colectivă responsabile pen­tru actele unuia din membrii săi, și a adausă că totă ministerulă tre­buie să se retragă, dacă d. Mcolici își va da demisiunea. In urma aces­tei ședințe, ministrul­ de interne a plecată la Deligrad pentru a regula afacerea cu generalele Cernaieff. Con­duita ministerului se consideră ca pe deplină corectă. Principele, după a­­ceași corespondință a Agenției Reu­ter, e forte iritată în contra aro­ganței lui Cernaieff, a căruia con­duită e generalmente desaprobată. Cu tote că forma este m­ará a te­legramei din Rusciuk, care anuncia luarea cu asaltă a Alexinațului, pleda pentru neveracitatea iei, totuși și scrii din sorginte șigură adeve­­rescă luarea Alexinațului și chiară Deligradului de către Turci. Oă telegramă adresată­­ ziarului Ti­mes anuncță că descuragiarea merge crescendă în Serbia. Comentariile a­­supra resultatului probabile ale res­­belului sunt­ fórte asordate: „dâră,­­zice corespondintele lui Times, că nu mă potă opri d a crede c’amă a­­junsă la începutul­ sfîrșitului. Rusia pate se facă ca balanța să s’aplece în partea opusă. Dură, dacă armata ruso­sărbă care e acum în luptă nu va primi ajutore, forțele turceșci vom­ ajunge neapărată până la Belgrad. Djonis, fiă sea nu cuprinsă. Turcii înainteză încetă, deră într’ună modă iresistibile. “ Acestea se scriaă mai înainte de succesele de la Alexinar și Deligrad, cațiunea, și alta către profesorii su­periori înaintea cărora fiii d-sele­nă depusă esamenele de bacalaureată. Publicămă cu atâtă mai deosebită plăcere aceste epistole, cu câtă ele, esprimândă satisfacerea sufletescă a părintelui, arată simțimintele sale pentru formarea cetoțanului, simți­­minte cari ne împlu și nouă anima de speranțe și bucurie. Fiă ca exemplul ă ce dă d. Chris­tofi cu fiii săi să fie imitată de mulți părinți. E că epistolele d-lui Christofi. D-loru redactori ai ROMANULUI. Domnii mei. Cuvintele cu cari ați bine­voită a anunci a cu uă distinsă graciositate suc­­cesulă copiilor­ mei și ’n speciale ală fiicei mele Aurelia, la esamenulă de bacalaureată, cuvinte atâtă de măgulitore pentru mine, și atâtă de încuragiatóre pentru dânșii, m’aă mișcată adâncă. ț­ică măgulitore pentru mine, căci pentru m­ă părinte nici uă altă da­­toriă nu este mai sântă de îndepli­nită și nici oă altă dorință mai scumpă de realisată, de­câtă de a’și vedea copiii crescuți la lumina lumi­­neloră, care e instrucțiunea, și la căldura­ animei, care e educațiunea căminului părintescă. țfică încuragiatóre pentru dânșii, căci ei abia au trecută scala care arată numai cărarea celor și ce vo­­iescă se studieze și acum trecă în acea­a care pregătesce pe cetățenă, pe omulă de societate, pe tată și pe mamă, și unde aă necesitate d’ua îndouită forță, și intelectuală și mo­rală, ca se ’nfrunte cu același cu­­ragiă și se străbată cu același tri­umfă ce-am avută pené a$í periada cea mai vijelesă a vârstei omului. Vă mulțămescă dâră, domni re­dactori, din adâncură sufletului meu pentru acele cuvinte cu cari ați in­trodusă în familiele cititoriloră d-ves­tre cunoscința copiilor­ mei, ca ba­calaureați al Universității din Bucu­resci : ele esprimă simțimintele ce ve animă de buni părinți și de ade­vărați Români. Permiteți-mi însă a vă adauge că meritul, care n. ascnsfi totă ce-ați a Jisă la adresa părinți­lor­, nu este numai ală loră, nici numai ală copiilor­, ci în cea mai mare parte ală profesorilor, cari i-aă instruită și ală acelora cari i-aă esa­minată; căci, cel d’ântâiă nă­sclută se le stimuleze spiritulă și cei din urmă aă căutată se le întreție cu­­ragială, mai cu sema fiicei mele, care pâșia pe m­ă tărâmă nestră­bătută âncă la noi de nici uă se­­menă. Vă rogă dară se bine-voiți a da una locă în colonele­­ Jiarului ce re­dactau­ cu atâta demnitate alătura­­teloră două epistole, prin cari ex­­primă adânca mea recunoscință a­­tâtă d-loră profesori în cestiune, câtă și d-nei Elena Miler Verghi, direc­­tarea noului institută normale de fete din Bucuresci, care nu puțină a contribuită prin presința sea a în­­curagia pe fiica mea în obținerea succesului lăudată de d-vistră. Totă-vă­ dată mă credă încă da­toră a esprime prin acestă epistolă și d-lui Ștefană Sihlenu, din partea mea și a familiei mele, mulțămirile cele mai afectuose pentru viua sa­tisfacere ce-a simțită văzândă re­­sultatură obținută de copiii mei, și pentru osebitulă interesă ce-a pusă de-a ’lă obști publicului. Din partea unui capă de familie care n’a cruțată nici m­ă sacrificiă ca se dea iubitului s­ă fiiă uă in­strucțiune despre care presa italiană și română a vorbită cu atâtea elo­­giuri meritate, negreșită că nu pu­­teamă se asceptă mai puțină, mai cu sumă cândă e vorba de cultura națională. In fine nu mai puțină se cuvine se esprimă ale mele mulțămiri și a­­celui publică inteliginte și luminată, care a bine-voită se asiste și se în­­curagieze, la susținerea esamenului de bacalaureată, pe iubiții mei copii. Primiți, vă rogă, domni redactori, încredințarea pre­osebitei mele con­­siderațiuni. Craiova, 18 Octobre. Domnei Milei Vergh­i, directarea noului in­stitut­ d normale de fete din Bucuresci. Domna mea, Epistola d-tele, adresată către fiica mea Aurelia, cu pensiunea esamenului de bacalaureată ce­a depusă acum câte­va zile; o consideră ca aetul o celă mai prețiosă, nu numai pentru dânsa ca studentă, dară și pentru mine și socia mea ca părinți; căci, ce­artă pute fi mai scumpă și mai de dorită pentru ori-ce părinți, de­câtă a ’și vedea copiii luminați și puși pe calea d’a putea ocupa cu o­­nere­ună locă într’uă societate ci­­vilisată ? Déru trebuie se mărturisescă, domna mea, că déca „draga d-­tele fetiță“, Aurelia,r­espusă pentru prima ora, în presența unui publică fórte nu­­merosă, la una din cele mai grele încercări prin cari trece tinerimea studiósa,— și-a stăpânită tóte emo­­țiunile și-a putută se respundă la întrebările de examinare ce i­ s’aă fă­cută, acestă succesă îlă datoreze în mare parte încuragiării morale ce cu atâta bună-voință și graciositate, ca uă adevărată mamă, ați solută se’l inspirați în acele momente supreme. Pentru acesta nobilă faptă, fii si­cură, domna mea, că prima baca­laureată română, cunoscândă de la mama iei că cea d’ântâiă datoriă a omului civilisată este recunoscință, ea îți va conserva uă eternă gra­titudine și va avea în toto­de­una cea mai frumósa amintire de d-tea, câutândă a se călăuzi necontenita de moralele și salutarele povețe ce i-ați dată și pe cari se va sili se le pună în practică. Totă-vă-dată ânsă, bine-voiesce, te rogă, domna mea, a primi și din partea părinților, acestei tinere co­pile respectuosele loră omagie, da­torite de ori­ce omă de bună socie­tate virtuoselorü calități ce vă ca­­racterisă. Primiți, dómna, asigurarea dis­tinsei mele considerațiuni. Al. Christofi. Craiova, 18 Octobre. D­­lorü ,profesori cari au instruiții si celor cari au examinatü pe copiii mei, ventru la U­niversitatea din Bucuresci. Respectabilii mei domnî. Doni conducători sunt­ cari înso­­țescă mai multă pe omă de la nas­­tere și până la vârsta bărbăției: mama și dascălulă. Unulă îi formeza inima, caracterulă, celă­l­altă îi des­­voltă mintea, spiritulă; și numai când­ acesti doar factori vor fi con­tribui pe întrecute, fie­care în cer­­eală datoriei sale, numai atunci pu­­temă ave din omulă aprope ani­mală brută pe omulă animală ra­­ționabilă, pe omulă sociabilă, pe omulă cetățenă luminată. Se mărturisimă însă ună lucru. Omula póte trăi în lume și fără cultura desvoltată a spiritului, con­dusă numai de pornirile unei anime încălzite la căminulă părintescă; ună cetățână ignorentă ânsă, cu greă își póte face u­ă locă meritoriu în societate, și fórte neproducătóre vom­ fi serviniele ce-aîă voi săi adu­că. Așa déru alb d-vóstre este în cea mai mare parte meritulă, și d-vóstre se cuvine recunoscință publică, ori de câte ori societatea capătă m­ă bună membru în sînul ă iei. D-vóstre, prin urmare, suntă da­toră și că a vă aduce omagiele mele de adâncă recunoscință pentru suc­­cesulă obținută de ființa mea și de fiica mea la depunerea examenului de bacalaureată, care le deschide ca­lea studieloră ce formeza pe o mulă publică luminată. — Cu celă mai sfîșietoră regretă ânsă suntă nevoită a scote de la acesta mulțămire a sufletului meu pe unulă dintre d-vóstrá, care ve­den de prima încercare ce făcea fiica mea, presintându-se la esamenul­ de bacalaureată, în loc­ d’a se bucura ca d-vóstrá și cu d-vóstrá împreună de acestă pasă mai multă ce se fă­cea în cultura sexului frumosă, a esprimată desprețuitorea opiniune „c’ară fi mai bine a se trimite a­­casă tânără copilă se tered și se țisă, de­câtă să se presinte la bacalaure­ată“. Menționăm­ dă aci despre acésta manifestare a spiritului tânărului profesore, mă oprescă d’a o califica, de óre­ce m’am informată că nu­­mitul ă ară fi fâcândă parte din așa numita nouă direcțiune, care s’a ilus­trată în conducerea educațiunii și instrucțiunii publice într’ună modă destulă de tristă, și pe care țara ’n­­tregă deja l’a condamnată cu as­primea meritată. Ună singură lucru numai voiescă se aducă la cunoscința profesorului iubitoră numai de torseturi și țeseturi în instruirea femeiei, voiescă se scie că mama tânărei copile, avândă tóte calitățile unei mame virtuse, a avută îngrijirea mai dinainte, fără a așcepta povăța cui­va, ca se dea fiicei sale și tóte acele cunoșcințe necesare e­­conomiei casnice.— Inchiăiândă aci acesta parentesa ce cu părere de rău fui nevoită a o deschide, mă adreseză din nou către d-vóstru, ceî­l­alți demni apostoli ai luminei și adevărului, esprimându-vă âncă vă­ dată ale mele respectase mulțămiri și pentru seriosa exami­nare ce-ați făcută copiilor­ mei, oferă în același timp­ și pentru nobila a­­titudine — resultată ală bunei edu­­cațiuni — cu care i- ați încuragiată a vă răspunde cu succesă la cestiu­­nile puse. Primiți, vă rogă, încredințarea dis­tinsei considerațiuni ce vă portă. Craiova, 18 Octode. Al Christofi. Al. Christofi. D. Al. Christofi, care a avută fe­ricirea d’a vede pe fiica d-sele ântâia bacalaureată în România, ne trimite scrisorea de mai josă prin care, mul­­țămindu-ne pentru elogiuriie făcute fiilor­ d-sele, ne rugă a’i publica două adrese de mulțămire, una că­tre d-na Elena Miler Verghi, direc­­torea institutului normală, unde fiica d-sele a primită instrucțiunea și edu­ SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA Incepemă astăzi și vomă urma în două numere viitore publicarea pro­gramei concursurilor, ce deschide So­cietatea academică română pentru anii viitori. Grație fondurilorfl Cuza, Năsturelă Herăscu, An. Fătu, Odo­­bescu etc. ale căror­ nume vor­ fi înscrise cu mândrie în istoria pro­gresului literaturii române, Acade­mia pune la concursă materii multe, variate și bună mare interesă sci­­ințific­ă și mai cu semn naționale, și nintre premii insomnaf ce ca recompensă pentru munca scriitoriloră ce voră reuși. Mai multă, conformă testamentu­lui fericitului generale Herăscu, Aca­demia face un însemnată inovațiune, ofere premie și pentru cele mai bune cărți ce s’ară scrie afară din cer­eală trasă de ea și prin acesta în­­curagieză progresulă în tote ramu­rile, lăsândă chiară autorilor­ ale­gerea materiilor, în cari credă că vor­ reuși mai bine. Asta­feră, pe lângă premiere noul de câte 5000 franci ce se voră da pentru uă diser­­tațiune asupra țăranului română și p­ntru studiul­ producerilor­ lite­rare din epoca lui Mateiă Basarabă, se va premia cu 4000 lei cea mai bună carte publicată în limba ro­mână de la 15 Aug. 1878—15 Aug. 1879 și cu 12,000 cea mai bună carte română ce se va publica de la 15 Aug. 1876—15 Aug. 1880. Ună câmpă largă de activitate se deschide capacităților­ române, cari potă în fine compta pe răsplata man­cei­lară. Ne place dară se sperămă că literatura va eși din pirotela în care se află și că se vor­ realisa în curândă patrioticele scopuri ale ge­­neroșilor­ donatori ai Societății a­­cademice de a vede literatura națională înflorindă și luându-și loculă ce me­rită în concertulă literară ală nați­­uniloră sorori­ E că programa de care vorbimă. PUBLICAȚIUNE de concursurile propuse conformă decisiuni­­lor­ luate în sesiunile din anii 1875 și 1876. I. Premie privitóre la filologuil și lite­ratură A. Premiul­ Zappa (pentru tr­aduceri de autori clasici, eleni și latini) Conformă decisiunii luate în sesiunea a­­nului 1876, se publică concursă pentru cea mai bună traducere din: a). Titus Livius, liber XXI, cap. 1, pene la 28 inclusivu. h). Plutarchus. Vita Sullae Cap. XV pece la XXII, cu condițiunile următore: 1. Traducțiunea va fi într’uă limbă ro­­mânescă, câtă se pate de curată și de ele­gante, căutândă a se reproduce în tradu­cere calitățile autorului tradusă. Traducătorii sunt­ datori a da note cri­tice asupra diferitelor­ secțiuni ale locuri­­lor­ obscure din testă, cum și note expli­­cative asupra termenilor­ teh­nici și nu­­melor­ proprii cari vinű în testul­ auto­rului. 2. Manuscriptele venite mai târziu de 15 August­ 1877, nu se vor ă lua în con­­siderațiune. 8. Manuscriptele voră fi scrise câtă se pote de corectă și ligibile, ensă nu de rima traducătorului, ci de alta străină, bine mi­­sute într’u­nă fasciculă și paginate. In frun­tea manuscriptului se va alătura și oă scri­­sóre închisă cu sigiliul fără inițialele auto­rului, adresată președintelui Societății aca­demice și purtândă în afară de visa manus­criptului scrisă totă cu mână străină, era în întru numele autorului traducțiunii. 4. Manuscriptele se vor­ censura și ju­deca de secțiunea filologică, care va pro­pune Societății, în ședința plenară, adop­tarea aceluia dintre operate care va merita premiată destinată pentru aceste lucrări. 5. Manuscriptele nepremiate se vor­ păstra în arh­ivulă Societății până ce se voră reclama de autorii loră, ale căroră nume rămână necunoscute, fiindă­că pli­curile ce le voră coprinde nu se voră des­chide. 6. Premiul­ pentru cea mai bună tra­ducere de 20 pagine va fi de lei noul 120. 7. Celă ce va obține premiul­ ca celă mai escelente traducătoră ală celor­ 20 de pagine de care e vorba în articolele prece­ding, va fi însărcinată de societate a face traducțiunea autorului întregă cu premia fixată de lei noul 120 pentru fie­care 20 pagine. 8. Traducătorulă astă­felă însărcinată de societate va fi datoră a urma lucrarea cu aceași diligință, esactitate, eleganță și pu­ritate de limbă cu care a făcută și proba premiată. Elă va fi datoră a da pe fie­care ană câte 200 pagine de traducere din edițiu­­nea luată de normă. ro. 9­ Traducțiunea se va examina de sec­țiunea filologică a societății, și aflându-se conformă condițiunilor­ de mai susă, se va da la țipară, eră traducătorului se va res­­punde remunerațiunea cuvenită. La casă însă cândă traducțiunea n’ară corespunde condițiunilor­ stabilite, ea se va trimite autorului cu observațiunile fă­cute de secțiunea filologică și invitațiune d’a o amenda. 10. Cândă traducătorulă, din ori­ce causă, n’ară­mai continua lucrarea, atunci se va publica din nou concursă de probă în con­­dițiunile de mai sură. 11. Autorulă clasică care trece peste 500 pagine se va împărți între mai mulți con­­curenți ce vor p escela la concursă. 12. Tipărirea autorului tradusă se va face de societate în 1000 exemplare, for­mată în octavă ordinară, cu litere gar­­mond și pe h­ârtiă albă curata, după ună modelă alesă de societate. Formatulă adoptată, literele și h­ârtia aprobate vor­ servi pentru toți autorii tra­duși și tipăriți cu spesele societății. Prețul­ unui exemplară scosă la vânzare se va define în raportă cu spesele făcute cu traducerea și tipărirea lui, asta ca din­vensarea primei edițiuni sc esă și se se încaseze cu procentele lor, toți banii văr­sați cu acestă edițiune. 13. Traducătorii operelor­ premiate c­­­­ societate sunt­ liberi a scute nn a doua edițiune din traducțiunea făcută de dânșii, însă numai după trecerea ântâiei edițiuni făcute de societate, ei rămână proprietari pe traducțiunile loră. 14. Cândă societatea va afla de cuviință a face oă nouă traducțiune din ună au­­toră deja tradusă și publicată cu spesele iei, ea va fi liberă a proceda la acesta fără ca ântâiulă traducătoră se aibă dreptul ă d’a se opune. B. Premiulü Nästurelü. (din seria A, pentru subiecte puse la con­cursă d­. referențe la limbistică și istoria filologică sau literară a limbei române). Conformă decisiunii luată în sesiunea anului 1876, se publică concursă asupra tesei următore : ^ «Studiă asupra producerilor^ literare în limba română din epoca lui Mateiă Basa­rabă (1633—1654), în care se vor­ ave în vedere atât­ documentele oficiale și parti­culare în limba română în acea epocă, câtă și cărți traduse și tipărite românesc­ pe atunci, precum și ori­ce elemente literare relative la mișcarea culturei române în a­­celă periodă, se va studia cu nă speciale atențiune viața și activitatea literară a e­­ruditului mare logofetă ală­terii din acelă

Next