Romanulu, noiembrie 1876 (Anul 20)
1876-11-22
NULU ALU DOUE țECELEA Redacțiimea și Administrațiimea strada Domnei 14 LUNI, MARȚI 22, 23 NOEMBRE, 1876. VOIESCE SI VEI PUTEA. LUMINEZA-TE SI VEI FI. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani Deta „ „ „ paginea III, 2 let —V se adresa, IN ROMANIA, la administratiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-une, 8. Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARULU W 20 . n"i1!"_______|. ....."»|! -—-n----------------------------------j— 'jiLJB _ ■ [UNK] Edițiunea de sera «.«..n.TM [UNK]n'nM—, ABONAMENTE. In capitală, umană 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; uă luna 4 lei. In districte: umană 54 lei; șase luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă luna 5 lei. Pentru tote erele Europei trimestru 15 lei. I se adresa: IN ROMANIA, la administratiunea (jianului. LA PARIS, la d-nit Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie, si Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusd. BANI ESEMPLARULU. SERVITIUL TELEGRAFICII „ALU ROMANULUI.“ Vinut, 2 Decembre.— Gazella de Colonia spune că principele Bismark adisă, la unu prândă parlamentarii, că nu trebuie încă a despera de menținerea păcii; derâ decă va isbucni resbelulă între Rusia și Turcia, precum se pare, ele voră obosi case după câtăva timpă. Atunci Germania va pute se mijlocăscă cu mai mulții succesi. A da în momentele de faclă consilie Rusiei ară fi supărătoră. Principele Bismark speră că Anglia nu va face resbelă pe faclă cu Rusia, ci celă multă în modă oficiosă, precum a făcută Rusia în Serbia. Déca Austria va fi tereza în resbelă și dăca s’arăt pericole privitóre la esistența sea, va fi de datoria Germaniei se garanteze esistența iei, precum și aceaa a chartei geografice actuale în genere. Germania ’și va arăta atunci totă desinteresarea. Cu tote acestea Austria are mai multe forțe de viață decâtă se crede. Principele Bismark dice că a observată acestea și marchizului Salisbury. Acesta s’ară pute vede de ca împeratură Austriei s’ară adresa eră singură către poporele sale în nesce împrejurări date. Paris, 2 Decembre. — Dulaure a demisionată. Ministrulă de interne și-a retrasă din Cameră proiectului privitorii la îmormântarile civile. Camera a adoptată ordinea de zi primită de ministrulă de interne și prin care se exprimă încrederea că guvernul va respecta libertatea de consciință. După ședință s’a răspândită scomptură că ministrul de resbelă consideră acea ordine dei ca ună votă de censură îndreptată în contra sea. Consiliul de miniștrii va discuta mane acestă incidinte. Paris, 3 Decembre. — D. Dufaure și întregă cabinetulă a demisionată în urma voturilor Camerei și Senatului. Zara, 3 Decembre. — Miridiții au luată armele în favorea Muntenegrului și din acestă cauză Turcii au oprită plecarea trupeloră. Bucuresci, Si piua parlamentară de ieri va avea locul trei printre cele mai însemnate jile ale parlamentarismului românii; ea cată se dea credința cea mai puternică în deplina aptitudine a națiunii române pentru instituțiunile libere. Cândiî intrigele cele mai agere și mai bine conduse s’au sdrobitu contra considerațiuniloru de respectă ale drepturiloră,usuriloru și cuviințeloru constituționale, putem afirma că națiunea română este formată pentru guvernământul parlamentară și că prin urmare, orice s’ară întâmpla, nimeni nu’lü va mai putea atinge fără a fi elű însuși sdrobitü. Déca atunci când instituțiunile de libertate nu prinseseră încă rădăcini, ună Demnă poporară nu s’a putută menține nici doui ani pe tronă din momentulă cea atentată la guvernămentul națiunii prin ea însăși, mai rămâne pre îndouială că simțimintele de libertate și de guvernămăntă represintativă, singură compatibilă cu ună poporă demnă și menită la ună frumosă viitoră de progresă și de civilisațiune, simtă în sângele națiunii române ? Și ceea ce n’a putută face ună Domnă popolară, din momentulă ce s’a pusă în contra curentului națională, ară putea óre se pariie a face ună mică grupă de suspinători după triumfală dreptului divină, ori-câtă ară seseră se profite de destinurile și de paraponele politice, din nenorocire neînlăturabile ? Mai cu osebire cândă Domnă și Națiune se află strînși uniți pe tărâmur respectului legiloră și ală Constituțiunii, ară fi are prin putință ca nobilii cavaleri ai dreptului divină se parine a-și juca calulă pe acele drepturi, despre cari națiunea scie bine că nu voră avea nici uă sancțiune daca ea nu va veghia la respectarea loră și nu va căuta cu orice preță a le apăra . Aveamă uă profundă convingere despre puterea spiritului națională care veghiază asupra păzirii instituțiunilor nóstre, cândă cu patruile înainte de-a se începe în Senatu desbaterea asupra autovisării de [urmărire a foștilor] miniștrii dați în judecată cari simtă și senatori, arătarămă credința nostră că, cu tote temerile ce se manifestă, totuși autoritarea se va da, și încă cu mare majoritate. Autoritarea de urmărire dată ieri de Senată cu 47 voturi contra 10, după trei zile de lungi desbateri, în cari represintanții reacțiunii spuseră totă cele plăcu, chiară neesactitățî ca cele pe cari le relevarămă în revista nóstru din urmă, probeza că nimică nu mai pate să spere reacțiunea contra prerogativeloră represintanțiloră națiunii; acestă votă probeza că în deșertă s’ară mai încerca reacțiunea se atenteze la instituțiunile parlamentare, și că deca mai voiesee se aibă vre-ună rolă în Stată, nu rămâne decâtă să caute a dobândi, deci va putea, națiunea în favorea iei; altă relă chiară triumfă de a vă dobândi, acelă triumfă va fi în curendă pentru propria iei perie, precum și pentru aceloră cari i-ară da concursul contra voinței națiunii. Astăzi spațiul nostru, ocupată de darea de semă a desbaterilor de Sâmbătă ale Senatului, nu ne-a permisă a da locă și ultimelor desbateri din ședința de ieri. In numeralü viitoră, reproducendă aceste desbateri, vomă publica și observațiunile nóstre asupra însemnătății votului dată de 47 contra 10 senatori, în urma desvoltărilor făcute de reacțiune asupra dării în judecată a foștilor, miniștrii și a procedurii urmată de Cameră în acestă procesă. ________ In politică, precum și în altele, este forte grea pentru omenii dedați cu uă învăță, de a se pătrunde de nădată despre falsitatea lui și d’a pași fără sfielă pe uă cale nouă. Acestă adevără amă crezută a’să constata mai de mnă di din corespondința ambasadorului lord Loftus, în care se relateza convorbirea sea cu Țarul Rusiei, și în care, întru ceea ce privesce posițiunea imperiului turcescă faciă cu România și cu Serbia, se pare că diplomatulă englesă nu s’a putută încă familiarisa cu inovațiunea ce s’a produsă în opiniunea publică din țăra sea în cestiunea Orientului. Poporală englesă a înțelesă forte bine că guvernul Porței nu merită sprijinulă ce i-s’arată pănă acum de către una din națiunile europene cele mai înaintate în cultură, și că în Orientă, interesul trebuie să se reporte asupra poporațiunilor creștine cari cu adevără aspiră la lumină și la progresă. Aceste idei întrunirile publice și fiarele le aă espusă cu cea mai vină căldură. Deva diplomația, prin unii celu puțină din represintanții sei, a credulit că trebuia încă a manifesta reserve în afirmarea acestui adevără. Fi-va însă acestă îndărătnicia sinceră sau numai simulată? Nu scimă de ce, după uă matură reflesiune, ne vine a crede că cuvintele lordului Loftus, atingătore de Români și de Șerbi, suntă nu tocmai espresiunea aceaa ce crede în sine ambasadorulă și în orice casă cabinetulă ce eră represintă dinaintea Țarului, ci mai multă mesagerațiune în sens dă contrariu, cu scopă de a potoli aspirațiunile pre multă cuceritóre ce se bănuie din partea împăratului Rusiei, și pe cari Enghitera nu le póte vede fără de orecare neplăcere și temere. De aceia pate, ca uă amenințare, țările nóstre au fost o presintate supt ună aspectă cu totulă desfavorabilă : „Să nu te cerci a le da pré multü, — pare a fi subînțelesă diplomatulă engleză, vorbindă cu Alesandru al II-lea, — „și prin acestă „mărinimosă protecțiune să nu’ți în„chipuiesci că le vei atrage cu totulă în parte’ți; căci acele țări vor „deveni în curendă pentru Rusia „cuiburi de resvrătiri, precum a fostă „Polonia; pentru a combate autoritatea imperială, voră deveni primejdiose republici, focare de demagogiă; și astă-felă, în loc d’a „câștiga simpatii în Oriinte, îți vei „fi creată dificultăți; vei fi hrănită „șerpi în sînu’ți.“ Cam astă-felă să citesce, pare-nise, printre rândurile fraselor pronunciate de lord Loftus; dérü pe de altă parte, noi mi putem crede că ceea ce Englitera nu voiesee ca poporațiunile chreștine ale Oriintelui să’lu obțină numai cu sprijinul Rusiei, ea n’ară fi dispusă a’lă acorda, cândă ară fi asigurată că nu întemeiază prin acesta preponderanța esclusivă a rivalei sale politice în peninsula Balcanilor. Din asemenea considerațiuni, cugetele intime ale cabinetului englesă ară pute să fie cu multă mai puțină ostile Româniloră și Sărbiloră, decâtă [cum au fostă cuvintele ambasadorului (zise dinainte Țarului, și noi păstrămă încă încrederea că, daca noul complicațiuni nu voră veni să preschimbe sfiela reciprocă ce există între cabinetele din St. Petersburg și Londra într’uă discordie fățișă, atunci sprijinul acestuia nu va lipsi chrestiniloră, întrucâtă elă nu va folosi mai cu sema Rusiei. Engliteza, după câte se vede, doresce forte multă se potolesc o răsboiulă, ca nu cumva elă înteținduse mai tare, să se vedă neapărată silită a intra și densa în jocă; de aceaa ea întrebuințeză ori ce mirjloce spre a înlătura tóte căușele de învrăjbire, ce ară pute se intervină. A secunda aspirațiunile exprimate mai de mă]i de Serbi, cari voi să se proclame de rege pe principele Milan, a cere independința administrativă a Bulgariei, a Bosniei și a Herzegovinei, a reclama și pentru Grecia ună adausă de teritoriu, tóte acestea se pară Engliterei cause întărîtătore, cari vor lăți și voră prelungi răsboiulă, și de aceia, parenise, ea se grăbesce a cere înlăturarea loră. Dérü are acésta dorință legitimă a Engliterei nu s’ară putea împăca cu mai multă respectă din parte’i, décá nu pentru aspirațiunile, celă puțină pentru drepturile națiunilor din Oriinte ? De la începutul răsboiului, neamă declarată pre multă partizani ai păcii, care nu o dorimă încă și acum, și se o ceremă cu sacrificiulă momentană ală aspirațiuniloră, darii nu și ală drepturilor nóstre. E că pentru ce, interpretândă în sensulă celă mai favorabilă exagerațiunile de espresiuni ale lordului Loftus, noi îi ținemă totuși sema de intențiunea sa, deși nu ne este permisă se nu ne rostimă categorică în privința modului injustă, în care suntem presintați în corespondința diplomației engleze. Engliteza, care acum câteva luni a făcută uă asia nobilă și mărâță manifestațiune în favorea asupriților din Turcia, nu pare să desmintă asia curendă prin fapte acelă generosă aventă ală poporului său. Déja diplomația își are tradițiunile sale, la cari, în grabă celă puțină, nu póte renunța. Să suflămă asupra cuvintelor diplomatice, cari aă asvărlită cu pulbere în noi, și apoi să stămă încredințați că Englitera, care alături cu Francia, ne-a sprijinită drepturile nóstre la 1854, nu va veni densa a ni le tăgădui la timpă mai oportună. In ședința de astăzi a Camerii, d. Buescu a depusă ună proiectă pentru interpretarea legii electorale și asigurarea libertății electorale.J. N. Blaremberg a adresată d-lui ministru de esternetă interpelare asupra situațiunii estemóre, asupra atitudinii României în fadă cu viitórele conferințe și cu diferitele evenimente ce ne-am pute amenința, precum și asupra precauțiunilor ce s’aă luată sau trebuie a se lua în prevederea acelora evenimente, în urmă s’a începută desbaterea proiectului privitoră la formarea de fonduri pentru clădire de scule. Reproducemă după edițiunea de diminnă a numărului precedinte următorele: Belgrad, 28 Noembre. — Se zice că guvernul rusă ar fi cerută informațiuni de la guvernulă serbă despre numărulăostililoră ce Serbia ar fi în stare se nutrescâ și câtă timpă. Mai mulți oficiali ruși, inspectândă posițiunile de la Timok, aă raportată în amănuntă despre resultată la Kișineu. Se asigură că , déca ar isbucni resbelulă, armata sârbă va opera la Ibar și Drina, eră cea rusă la Timok și Morava. SENATUL II. Ședința de Sâmbătă, 20 Noembre, 1876. La ora 1 jum. ședința se deschide cu îndeplinirea formalităților obicinuite, cu 43 d-nn senatori presințî, supt președinta d-lui M. Cogălnicenu, vice-președinte. Sumarul ședinței precedinte se aprobă. La ordinea dileî continuarea desbaterii privitore la cererea comitetului de acuzare ală Camerii d’a se autoriza urmărirea foștilor, miniștrii dați în judecată și cari sunt senatori. D. Al. Giani arătă mai ântâiă ce cuprinde cestiunea ce se desbate și examinăză dacă cererea Camerii este conformă cu art. 52 din Constituțiune și care este competința Senatului asupra autorisării ce se cere. D. Bosianu a disă ieri că nu e trebuință de nici-uă autorisare. D. Apostolotul a combătută acesta ideiă. Se examinămă care este dreptulă unui senatoriu urmărită și care este dreptulă Senatului, pene unde merge acestă dreptă cândă s’ară face cerere de urmărire. Respundendă d-lui Bosianu, d. Giani dice ca din momentulă ce s’a făcută uă cerere de urmărire, apoi trebuie, suntemă ținuți să dămă și autorisarea. Art. 52 din Constituțiune spune că numai în casă de ună interesă generale se póte refusa de corpură legiuitoră autorizarea urmăririi și numai când cererea ar veni de la puterea esecutivă. Noi avemă a examina decă mai presusă de interesul justiției este interesul corpului din care face parte celă urmărită. In facia casé a unei acțiuni intentate de represintațiunea naționale care, conformă cu dorințele unanime ale țării, a pusă în judecată pe foștii miniștrii, în facia interesului ce nu chiară personele perute, în facia intereseloră [națiunii cari au fostă transate, putemă noi să ne gândimă ună singură minută a opri acțiunea justiției? Noi nu putemă, chiară în cozuri ordinare, de câtă se suspendămă cursulă justiției, și acesta numai pe timpulă sesiunii; noi nu putemă se anulămă, se anihilămă acțiunea justiției. Nici noi nici cei acuzațî nu avemă se oprimă cursulă justiției. D. Giani declară că n’are nici uă ură personală, deca d-se a combate pe cineva‘ o face acesta numai pentru principiele și ideiele ce susține. D. Dim. Ghica. Ș’atunci aî nenorocită pe celă pe care’să combați. D. Al. Giani. N’amă nenorocită pe nimeni pene astăzî. Continuândă, d-sea arătă unanimitatea cu care aă fostă dați în judecată foștii miniștrii și cum în Senată s’a produsă vă tocmălă pentru darea în judecată. Ați vorbită de tribunale escepționale, d-le Apostolene. Dăm tocmai ceea ce susțineți d-vostră, contestarea ce faceți Camerei nu constitue ună tribunală escepționale ? Însuși d. președinte a făcută tocmală pentru acordarea cererii comitetului prin propunerea cea făcută în secțiuni. D. Vice-președinte. Retragă propunerea mea, fiindăcă suntă președinte și nu potă s’o apără. D. Giani, continuândă, arătă că Senatulă nu póte asvârli cererea ce-ar face justiția și d. Apostolă nu nu póte intra, cum a făcută, în judecarea drepturilor Camerei. Suspendarea cursului justiției se face numai pentru durata sesiunii. D. Apostolă nu n’a voită a ține sămă că suntem egali înaintea legiloră; d-sea a pusă pe foștii miniștrii mai presusă de ceilalți muritori. Senatulă, care trebuie se aibă uă autoritate, nu pate să influențeze justiția. Noi, corpă matură, deca voră contesta dreptul Camenii, ce va trebui să facă justiția ? Șiotărîrea ce va da Senatulă nu va avea ca uă greutate mare în afacerea dării în judecată a foștilor miniștrii ? Pentru ce acești trei domni senatori sé fiă considerați mai presusă de ce îlalțî cetățeni ? Pentru ce voiți a opri, ca ună privilegiă pentru d-lotă, cursul justiției? D. Giani intră aci în examinarea cestiunea déca e oportună urmărirea foștilor, miniștrii și déca se va produce conflictă cu celălaltă corpă legiuitoră. Enșiși foștii miniștrii au declarată că suntă gata a merge naintea justiției. Și conflictulă deca se va produce, cine ’i va da nascere ? Noi, respingendă cererea Camerii. D. Apostolănu zice că nu suntemă regulată sesisați de acestă afacere, și că guvernul trebuia să facă cererea; d-sea declară totărădată că nu există lege specială. Avemă ensé, (lice d. Giani, Constituțiunea, care recunosceră individualitate atâtă Camerii câtă și Senatului. Comitetul Camerii a făcută cererea de autoritare și era în dreptă a o face. D. Apostolă nu voiesce ca cererea să se facă de către guvernă ? Nu vede d. Apostolă nu că s’ară crea ună periculosă precedinte, căci s’ar [iute găsi unu guvernă care în veci ar căuta să paraliseze acțiunea unei Camere care ară da în judecată ună ministeriă ? Art. 101 dă dreptă fiecărui corpă legiuitoră a da în judecată. Curtea de casațiune are numai rolul de a judeca procesul; ea n’are să intervin altminteri. Același articulă vorbesce despre determinarea modului de urmărire, care va trebui să se facă prină lege specială. Elă dă dreptă, impune chiară Camenii obligațiunea de a susțină ea singură acusațiunea, și cândă i se pune uă sarcină așa de grea, să-i tăgăduimă dreptulă de-a aduna probe, a chiama martiul și altele ?! Arătați ună singură articolu în Constituțiune, în care să se spună că probele se adună de ună delegată ală Curții de casațiune. Din puntură de vedere ală legii, nu se pute contesta ună singură minută Camerii dreptul de a putea se interne, se chiăme marturi, se adune probe. Și cum s’ar pute susțină altă felă acusațiunea, fără a se aduna probe?