Romanulu, noiembrie 1876 (Anul 20)

1876-11-22

NULU ALU DOUE­ ț­ECELEA Redacțiimea și Administrațiimea strada Domnei 14 LUNI, MARȚI 22, 23 NOEMBRE, 1876. VOIESCE SI VEI PUTEA. LUMINEZA-TE SI VEI FI. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani Deta „ „ „ paginea III, 2 let —­­V se adresa, IN ROMANIA, la administratiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-une, 8. Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARULU­ W 20 . n"i1­!"_______|. ...­.."»|! -—-n­----------------------------------j— 'jiLJB _ ■ [UNK] Edițiunea de sera «.«..n.­TM [UNK]n'nM—, ABONAMENTE. In capitală, um­­ană 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; uă luna 4 lei. In districte: um­­ană 54 lei; șase luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă luna 5 lei. Pentru tote­­ erele Europei trimestru 15 lei. I se adresa: IN ROMANIA, la administratiunea (jianului. LA PARIS, la d-nit Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie, si Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusd. BANI ESEMPLARULU. SERVITIUL TELEGRAFICII „ALU ROMANULUI.“ Vinut, 2 Decembre.— Gazell­a de Colo­nia spune că principele Bismark a­disă, la unu prândă parlamentarii, că nu trebuie încă a despera de menținerea păcii; derâ decă va isbucni resbelulă între Rusia și Turcia, precum se pare, ele voră obosi case după câtă­va timpă. Atunci Germania va pute se mijlocăscă cu mai mulții succesi. A da în momentele de faclă consilie Rusiei ară fi supărătoră. Principele Bismark speră că Anglia nu va face resbelă pe faclă cu Rusia, ci celă multă în modă oficiosă, precum a făcută Rusia în Serbia. Déca Austria va fi tereza în resbelă și dăca s’ară­t­­ pericole privitóre la esistența sea, va fi de datoria Germaniei se garan­teze esistența iei, precum și acea­a a char­­tei geografice actuale în genere. Germania ’și va arăta atunci totă desinteresarea. Cu tote acestea Austria are mai multe forțe de viață de­câtă se crede. Principele Bismark dice că a observată acestea și marchizului Salisbury. Acesta s’ară pute vede de ca îm­­peratură Austriei s’ară adresa eră singură către poporele sale în nesce împrejurări date. Paris, 2 Decembre. — Dulaure a demi­sionată. Ministrulă de interne și-a retrasă din Cameră proiectului privitorii la îmor­­mântarile civile. Camera a adoptată ordi­nea de zi primită de ministrulă de interne și prin care se exprimă încrederea că gu­­vernul­ va respecta libertatea de con­­sciință. După ședință s’a răspândită scomptură că ministrul­ de resbelă consideră acea or­dine de­­­i ca ună votă de censură îndrep­tată în contra sea. Consiliul­ de miniștrii va discuta mane acestă incidinte. Paris, 3 Decembre. — D. Dufaure și în­­tregă cabinetulă a demisionată în urma voturilor­ Camerei și Senatului. Zara, 3 Decembre. — Miridiții au luată armele în favorea Muntenegrului și din a­­cestă cauză Turcii au oprită plecarea tru­­peloră. Bucuresci, Si piua parlamentară de ieri va avea locul t­rei printre cele mai însem­nate­­ jile ale parlamentarismului românii; ea cată se dea credința cea mai puternică în deplina aptitudine a națiunii române pentru instituți­­unile libere. Cândiî intrigele cele mai agere și mai bine conduse s’au­ sdrobitu con­tra considerațiuniloru de respectă ale drepturiloră,­usuriloru și cuvi­­ințeloru constituționale, putem­ a­­firma că națiunea română este for­mată pentru guvernământul­ par­lamentară și că prin urmare, ori­ce s’ară întâmpla, nimeni nu’lü va mai putea atinge fără a fi elű însuși sdrobitü. Déca atunci când­ instituțiunile de libertate nu prinseseră încă ră­dăcini, ună Demnă poporară nu s’a putută menține nici doui ani pe tronă din momentulă cea atentată la guvernămentul­ națiunii prin ea însăși, mai rămâne pre îndouială că simțimintele de libertate și de gu­­vernămăntă represintativă, singură compatibilă cu ună poporă demnă și menită la ună frumosă viitoră de progresă și de civilisațiune, simtă în sângele națiunii române ? Și cee­­a ce n’a putută face ună Domnă popolară, din momentulă ce s’a pusă în contra curentului națională, ară putea óre se pariie a face ună mică grupă de suspinători după tri­umfală dreptului divină, ori-câtă ară ses­eră se profite de destinurile și de paraponele politice, din nenorocire neînlăturabile ? Mai cu osebire cândă Domnă și Națiune se află strînși­­ uniți pe tă­­râmur­ respectului legiloră și ală Co­nstituțiunii, ară fi are prin pu­tință ca nobilii cavaleri ai dreptu­lui divină se parine a-și juca calulă pe acele drepturi, despre cari na­țiunea scie bine că nu voră avea nici uă sancțiune daca ea nu va vegh­ia la respectarea loră și nu va căuta cu ori­ce preță a le apăra . Aveamă uă profundă convingere despre puterea spiritului națională care veghiază asupra păzirii insti­­tuțiunilor­ nóstre, cândă cu patru­­­ile înainte de-a se începe în Se­­natu desbaterea asupra autovisării de [urmărire a foștilor] miniștrii dați în judecată cari simtă și sena­tori, arătarămă credința nostră că, cu tote temerile ce se manifestă, totuși autoritarea se va da, și încă cu mare m­ajoritate. Autoritarea de urmărire dată ieri de Senată cu 47 voturi contra 10, după trei­­ zile de lungi desbateri, în cari represintanții reacțiunii spu­seră totă cele plăcu, ch­iară neesac­­titățî ca cele pe cari le relevarămă în revista nóstru din urmă, probeza că nimică nu mai pate să spere re­­acțiunea contra prerogativeloră re­­presintanțiloră națiunii; acestă votă probeza că în deșertă s’ară mai în­cerca reacțiunea se atenteze la in­stituțiunile parlamentare, și că deca mai voiesee se aibă vre-ună rolă în Stată, nu­ rămâne de­câtă să caute a dobândi, deci va putea, națiunea în favorea iei; altă­ relă ch­iară tri­umfă de a vă dobândi, acelă triumfă va fi în curendă pentru propria iei perie, precum și pentru a­celoră cari i-ară da concursul­ contra vo­inței națiunii. Astăzi spațiul­ nostru, ocupată de darea de semă a desbaterilor­ de Sâmbătă ale Senatului, nu ne-a permisă a da locă și ultimelor­ des­bateri din ședința de ieri. In nu­­meralü viitoră, reproducendă aceste desbateri, vomă publica și observa­­țiunile nóstre asupra însemnătății votului dată de 47 contra 10 sena­tori, în urma desvoltărilor­ făcute de reacțiune asupra dării în jude­cată a foștilor, miniștrii și a pro­­cedurii urmată de Cameră în acestă procesă. ________ In politică, precum și în altele, este forte grea pentru omenii de­dați cu u­ă învăță, de a se pătrunde de nă­dată despre falsitatea lui și d’a pași fără sfiel­ă pe uă cale nouă. Acestă adevără amă crezută a’să constata mai de mnă­ di din corespon­­dința ambasadorului lord Loftus, în care se relateza convorbirea sea cu Țarul­ Rusiei, și în care, întru cee­a ce privesce posițiunea impe­riului turcescă faciă cu România și cu Serbia, se pare că diplomatulă englesă nu s’a putută încă familia­risa cu inovațiunea ce s’a produsă în opiniunea publică din țăra sea în cestiunea Orientului. Poporală englesă a înțelesă forte bine că guvernul­­ Porței nu me­rită sprijinulă ce i-s’a­rată pănă acum de către una din națiunile eu­ropene cele mai înaintate în cultură, și că în Orientă, interesul­ trebuie să se reporte asupra poporațiunilor­ creștine cari cu adevără aspiră la lumină și la progresă. Aceste idei întrunirile publice și fiarele le aă espusă cu cea mai vină căldură. Deva diplomația, prin unii celu pu­țină din represintanții sei, a cre­dulit că trebuia încă a manifesta reserve în afirmarea acestui adevără. Fi-va însă acestă îndărătnicia sin­ceră sau numai simulată? Nu scimă de ce, după uă matură reflesiune, ne vine a crede că cu­vintele lordului Loftus, atingătore de Români și de Șerbi, suntă nu tocmai espresiunea­ acea­a ce crede în sine ambasadorulă și în ori­ce casă cabinetulă ce eră represintă dinaintea Țarului, ci mai multă m­­esagerațiune în sens dă contrariu, cu scopă de­ a potoli aspirațiunile pre multă cuceritóre ce se bănuie din partea împăratului Rusiei, și pe cari Enghitera nu le póte vede fără de ore­care neplăcere și temere. De aceia pate, ca uă amenin­țare, țările nóstre au fost o presintate supt ună aspectă cu totulă desfavo­­rabilă : „Să nu te cerci a le da pré multü, — pare a fi subînțelesă diplo­matulă engleză, vorbindă cu Ale­­sandru al­ II-lea, — „și prin acestă „mărinimosă protecțiune să nu’ți în­­„chipuiesci că le vei atrage cu to­­­tulă în parte’ți; căci acele țări vor „deveni în curendă pentru Rusia „cuiburi de resvrătiri, precum a fostă „Polonia; pentru a combate autori­tatea imperială, voră deveni pri­­­mejdiose republici, focare de de­­­magogiă; și astă-felă, în loc­ d’a „câștiga simpatii în Oriinte, îți vei „fi creată dificultăți; vei fi hrănită „șerpi în sînu’ți.“ Cam astă-felă să citesce, pare-ni­­se, printre rândurile fraselor­ pro­­nunciate de lord Loftus; dérü pe de altă parte, noi mi putem­ crede că cee­a ce Englitera nu voiesee ca poporațiunile chreștine ale Oriinte­­lui să’lu obțină numai cu sprijinul­ Rusiei, ea n’ară fi dispusă a’lă a­­corda, cândă ară fi asigurată că nu întemeiază prin acesta preponde­­ranța esclusivă a rivalei sale poli­tice în peninsula Balcanilor­. Din asemenea considerațiuni, cu­getele intime ale cabinetului englesă ară pute să fie cu multă mai pu­țină ostile Româniloră și Sărbiloră, de­câtă [cum au fostă cuvintele ambasadorului (zise dinainte Țaru­lui, și noi păstrămă încă încrede­rea că, daca noul complicațiuni nu voră veni să preschimbe sfiela reci­procă ce există între cabinetele din St. Petersburg și Londra într’uă discordie fățișă, atunci sprijinul­ a­­cestuia nu va lipsi chrestiniloră, în­tru­câtă elă nu va folosi mai cu sema Rusiei. Engliteza, după câte se vede, do­­resce forte multă se potolesc o răs­­boiulă, ca nu cum­va elă întețindu­­se mai tare, să se vedă neapărată silită a intra și densa în jocă; de acea­a ea întrebuințeză ori­ ce m­irj­­loce spre a înlătura tóte căușele de învrăjbire, ce ară pute se intervină. A secunda aspirațiunile exprimate mai de m­ă­­]i de Serbi, cari voi să se proclame de rege pe principele Milan, a cere independința adminis­trativă a Bulgariei, a Bosniei și a Herzegovinei, a reclama și pentru Grecia ună adausă de teritoriu, tóte acestea se pară Engliterei cause în­­tărîtătore, cari vor lăți și voră pre­lungi răsboiulă, și de aceia, pare­­ni­se, ea se grăbesce a cere înlătu­rarea loră. Dérü are acésta dorință legitimă a Engliterei nu s’ară putea împăca cu mai multă respectă din parte’i, décá nu pentru aspirațiunile, celă puțină pentru drepturile națiunilor­ din Oriinte ? De la începutul­ răsboiului, ne­­amă declarată pre multă partizani ai păcii, ca­re nu o dorimă încă și acum, și se o ceremă cu sacrifi­­ciulă momentană ală aspirațiuni­loră, darii nu și ală drepturilor­ nóstre. E că pentru ce, interpretândă în sensulă celă mai favorabilă exage­­rațiunile de espresiuni ale lordului Loftus, noi îi ținemă totuși sema de intențiunea s­a, de­și nu ne este permisă se nu ne rostimă categorică în privința modului injustă, în care suntem­ presintați în corespondința diplomației engleze. Engliteza, care acum câte­va luni a făcută uă asia nobilă și mărâță manifestațiune în favorea asupriți­­lor­ din Turcia, nu pare să desmintă asia curendă prin fapte acelă ge­­nerosă aventă ală poporului său. Déja diplomația își are tradițiunile sale, la cari, în grabă celă puțină, nu póte renunța. Să suflămă asupra cuvintelor­ di­plomatice, cari aă asvărlită cu pul­bere în noi, și apoi să stămă încre­dințați că Englitera, care alături cu Francia, ne-a­ sprijinită dreptu­rile nóstre la 1854, nu va veni densa a ni­ le tăgădui la timpă mai oportună. In ședința de astăzi a Camerii, d. Buescu a depusă ună proiectă pentru interpretarea legii electorale și asigurarea libertății electorale.­­J. N. Blaremberg a adresată d-lui mi­nistru de esterne­tă interpelare asu­pra situațiunii estem­óre, asupra ati­tudinii României în fad­ă cu viitó­­rele conferințe și cu diferitele eve­nimente ce ne-am­ pute amenința, precum și asupra precauți­uni­lor­ ce s’aă luată sau trebuie a se lua în pre­vederea acelora evenimente, în urmă s’a începută desbaterea proiectului privitoră la formarea de fonduri pen­tru clădire de scule. Reproducemă după edițiunea de dim­i­nn­ă a numărului precedinte ur­­mătorele: Belgrad, 28 Noembre. — Se­­ zice că guvernul­ rusă ar fi cerută infor­­mațiuni de la guvernulă serbă despre numărulă­ostililoră ce Serbia ar fi în stare se nutrescâ și câtă timpă. Mai mulți oficiali ruși, inspectândă posițiunile de la Timok, aă rapor­tată în amănuntă despre resultată la Kișineu. Se asigură că , déca ar isbucni resbelulă, armata sârbă va opera la Ibar și Drina, eră cea rusă la Timok și Morava. SENATUL II. Ședința de Sâmbătă, 20 Noembre, 1876. La ora 1 jum. ședința se deschide cu îndeplinirea formalităților­ obicinuite, cu 43 d-nn senatori presințî, supt președinta d-lui M. Cogălnicenu, vice-președinte. Sumarul­ ședinței precedinte se aprobă. La ordinea dileî continuarea desbaterii privitore la cererea comitetului de acuzare ală Camerii d’a se autoriza urmărirea foș­­tilor, miniștrii dați în judecată și cari sunt­ senatori. D. Al. Giani arătă mai ântâiă ce cuprinde cestiunea ce se desbate și examinăză dacă cererea Camerii este conformă cu art. 52 din Constituțiune și care este competința Senatului asupra autorisării ce se cere. D. Bosianu a disă ieri că nu e trebu­ință de nici-uă autorisare. D. Apostolotul a combătută acesta ideiă. Se examinămă care este dreptulă unui senatoriu urmărită și care este dreptulă Se­natului, pene unde merge acestă dreptă cândă s’ară face cerere de urmărire. Respundendă d-lui Bosianu, d. Giani dice ca din momentulă ce s’a făcută uă cerere de urmărire, apoi trebuie, suntemă ținuți să dămă și autorisarea. Art. 52 din Constituțiune spune că nu­mai în casă de ună interesă generale se póte refusa de corpură legiuitoră autori­zarea urmăririi și numai când­ cererea ar veni de la puterea esecutivă. Noi avemă a examina decă mai pre­susă de interesul­ justiției este interesul­ corpului din care face parte celă urmărită. In facia casé a unei acțiuni intentate de represintațiunea naționale care, conformă cu dorințele una­nime ale țării, a pusă în judecată pe foștii miniștrii, în facia interesului ce nu chiară personele perute, în facia intereseloră [na­țiunii cari au fostă transate, putemă noi să ne gândimă ună singură minută a opri ac­țiunea justiției? Noi nu putemă, chiară în cozuri ordinare, de câtă se suspendămă cur­­sulă justiției, și acesta numai pe timpulă sesiunii; noi nu putemă se anulămă, se anihilămă acțiunea justiției. Nici noi nici cei acuzațî nu avemă se oprimă cursulă justiției. D. Giani declară că n’are nici uă ură personală, deca d-se a combate pe cine­va‘ o face acesta numai pentru principiele și ideiele ce susține. D. Dim. Ghica. Ș’atunci aî nenorocită pe celă pe care’să combați. D. Al. Giani. N’amă nenorocită pe ni­meni pene astăzî. Continuândă, d-sea arătă unanimitatea cu care aă fostă dați în jude­cată foștii miniștrii și cum în Senată s’a produsă vă tocmălă pentru darea în jude­cată. Ați vorbită de tribunale escepționale, d-le Apostolene. Dăm­­ tocmai cee­a ce sus­țineți d-vostră, contestarea ce faceți Ca­merei nu constitue ună tribunală escep­ționale ? Însuși d. președinte a făcută tocmală pentru acordarea cererii comitetului prin propunerea ce­a făcută în secțiuni. D. Vice-președinte. Retragă propunerea mea, fiindă­că suntă președinte și nu potă s’o apără. D. Giani, continuândă, arătă că Senatulă nu póte asvârli cererea ce-ar face justiția și d. Apostolă nu nu póte intra, cum a fă­cută, în judecarea drepturilor­ Camerei. Suspendarea cursului justiției se face nu­mai pentru durata sesiunii. D. Apostolă nu n’a voită a ține sămă că suntem egali înaintea legiloră; d-sea a pusă pe foștii miniștrii mai pre­susă de cei­l­alți muritori. Senatulă, care trebuie se aibă uă auto­ritate, nu pate să influențeze justiția. Noi, corpă matură, deca voră contesta dreptul­ Camenii, ce va trebui să facă justiția ? Și­otărîrea ce va da Senatulă nu va avea ca uă greutate mare în afacerea dării în ju­decată a foștilor­ miniștrii ? Pentru ce a­­cești trei domni senatori sé fiă considerați mai pre­susă de ce î­l­alțî cetățeni ? Pen­tru ce voiți a opri, ca ună privilegiă pen­tru d-lotă, cursul­ justiției? D. Giani intră aci în examinarea cestiu­­nea déca e oportună urmărirea foștilor, mi­niștrii și déca se va produce conflictă cu celă­l­altă corpă legiuitoră. Enșiși foștii mi­niștrii au declarată că suntă gata a merge naintea justiției. Și conflictulă deca se va produce, cine ’i va da nascere ? Noi, respin­­gendă cererea Camerii. D. Apostolănu­­ zice că nu suntemă regu­lată sesisați de acestă afacere, și că guver­nul­ trebuia să facă cererea; d-sea declară totă­ră­dată că nu există lege specială. A­­vemă ensé, (lice d. Giani, Constituțiunea, care recunosce­ră individualitate atâtă Camerii câtă și Senatului. Comitetul­ Camerii a fă­cută cererea de autoritare și era în dreptă a o face. D. Apostolă nu voiesce ca cererea să se facă de către guvernă ? Nu vede d. Apostolă nu că s’ară crea ună periculosă pre­cedinte, căci s’ar [iute găsi unu guvernă care în veci ar căuta să paraliseze acțiunea unei Camere care ară da în judecată ună mi­­nisteriă ? Art. 101 dă dreptă fie­cărui corpă le­giuitoră a da în judecată. Curtea de casa­­țiune are numai rolul­ de a judeca proce­­sul­; ea n’are să intervin altminteri. Același articulă vorbesce despre determinarea mo­dului de urmărire, care va trebui să se facă prin­­ă lege specială. Elă dă dreptă, im­pune chiară Camenii obligațiunea de a sus­țină ea singură acusațiunea, și cândă i­ se pune uă sarcină așa de grea, să-i tăgăduimă dreptulă de-a aduna probe, a chiama mar­tiul și altele ?! Arătați ună singură arti­­colu în Constituțiune, în care să se spună că probele se adună de ună delegată ală Cur­ții de casațiune. Din puntură de vedere ală legii, nu se pute contesta ună singură minută Camerii dreptul­ de a putea se in­terne, se chiăme marturi, se adune probe. Și cum s’ar pute susțină altă­ felă acusațiu­nea, fără a se aduna probe?

Next