Romanulu, ianuarie 1877 (Anul 21)

1877-01-14

1 Pruso-Germanii. — Camera dețitaților a Prusiei a terminată, in Lua de 19 Ianuarie, discusiunea intima citire a proiectului de bugetü, îspingendu propunerea d’a înapoia agenilu la comisiune ș’a intra în iscusiunea diferitelor părți ale lui. sinistrulă de financie a declarată, i cursulu desbateriloră, că nu veea viitorulu industriei prusiane supt unn aspecte mai defavoribile decâtă n anulă tre ;ută. Scumptulă celă aită în bancele principale din Euopa e uă probă, ad zisă dănsulă, d espre abundanța universală a capsalelor neocupate și despre lipsa oricărui spirită de întreprindere, din aușa neliniștei ce inspiră cestiunea Iruntelui. îndată ce voră dispare aceste neliniști, acestă spirită va renasce și trebuie se sperămă că va conduce nu la nouă speculațiuni fără femesă, ci la desvoltarea unei industrii seriose și solide. Rusia. —* Se comunică din Tiflis Corespondinței politice că generarele supremă ale armatei ruseșci de la Vaucas, vedându ajutorele necontenite ce primesce armata turcesca din Armenia, ar fi cerută încă 40 noi omeni. Generarele Melikoff, care cunosce Asia, declară că daci va ispucni resbelulă, trebuie neapărată ca Rușii se fiă sigură că voră câștiga cea dântâiă luptă, pentru că nimică nu impune poporațiunilor asiatice ca prima impresiune. Dreptatea acestei observațiuni a fost recunoscută de către guvernul din Petersburg, care anuară măsuri ca, la sfîrșitul lui Ianuarie, armata de la Caucas se cuprindă 134,000 omeni de infanteră și artileriă, 18,600 călăreți și soldați de trenă, 1,760 soldați de gentă și 288 tumul de câmpă, eră în trupele neregulate, 1,400 călăreți cu 40 tunuri de munte. Se crede că armata de la Caucas va fi astăfelă destulă de tare pentru a lua ofensiva. Teatrală eventuale ală resbelului fiindă ună pământă muntosă, s'a cumpărată și ună mare numără de asini. Serbia* — In ziua de 21 (9) Ianuarie, a fostă uă paradă de adio în onorea voluntarilor ruși. Cu acestă paradă a fostă întrunită și serbarea unui parastasă pentru cei căzuți în resbelă. După terminarea servițiului divină, principele Milan, adresându-se către voluntarii ruși, a rostită următorele cuvinte: ,M'am presintată în mijloculă d-vostră pentru a’mî lua adio de la frații mei eroi ș’a le esprime recunoscința mea pentru purtarea loră vitejescă. Dorescă ca câtă mai curăndă se vede mă iarăși înfrățite națiunile sârbă și rusă și luptândă umără la umără în contra inamicului comună ală Slaviloru.“ După acesta mulțămindă, in numele său ș’ală principesei Natalia, poporului și armatei pentru demnarea atitudine, a stăruită mai cu semă asupra solidarității ce existe de cinci sute ani între Serbi și Ruși și și-a esprimată speranța că Rusia va ajuta pe Sărbi și de aci înainte. Principele a terminată jicăndă : „să trăiescă protectorele tuturoră Slavilor”, M. S. împăratul Alesandru, împreună cu marea și puternica națiune rusă!“ țiarele anglose publică oă telegramă după care guvernul sârbă ar fi fostă înșciințată de către Portă că armistițiul nu se va prelungi, dacă Serbia nu începe directă cu Porta tratările de pace înainte de 1 Martie. Se mai zuce că s’a începută a se completa armata turcă de la Morava, care de la sfîrșitul lunei acesteia va avă 40,000 omeni, ș’acăsta cu scopul d’a exercita asupra Serbiei presiune pentru a închiria pace câtă mai curendă, că va fi cu mulțămirea amândororă părților”. „Porta, intrândă p’uă cale de împăciuire pe care tota lumea o va aproba, a recunoscută că temenii Constituțiunii cari loviseră pe România’aă de obiectă d’a atinge drepturile loră, dără mănține pretensiunile sale în privința suveranității nominale a principatului. „ Românii din parte-le admită obligațiunile ce au contractată către Portă și nu se gândescă delocă a se sustrage de la aceste îndatoriri, dără contestă cară urma din acesta că țăra loră face parte din imperiulă otomană. „E ună principiu, în adevară, în dreptulă gințiloră, că statele tributare nu înceteză d’a fi suverane. Fără plata unui tribută anuale este astăzi singura datoriă ce incumde României în faca Porții, și acestă datoriă resultă numai din capitulațiunile și din tratatele cari i-au determinată condițiunile și căușele. Se pare dără că Românii suntă în dreptă a cere ca limba giulă cancelariei otomane se stă în acordă cu realitatea faptelor. Nu e aci in fondă, cum amănjișit-o deja, de câtă u c gestiune de formă, pentru că nu e vorba d’a schimba situațiunea. Porta nară perele" dără nimică dăcă ară recunosce că România — cu tote că are îndatoriri definite către ea — nu face parte din imperial otomană, deorece aceste îndatoriri vor urma de a fi îndeplinite cu exactitate în aceleași condițiuni ca și în trecută. „Acestă soluțiune e cu totulă indicată; sperămă că ea va fi adoptată, căci ară pune capătă uă-dată pentru totu-dăuna unoru contestări cari, reproducându-se periodică, tindă a altera bunele relațiuni ce atâtă Pórta câtă și România au trebuință d’a le întreține împreună.“ ROMÂNIA ȘI TURCIA Citimă în Memorial diplomatique: „Diferendele, d'altă felu cu totală pacifică, ce s’a rădicată între Portă și România în privința Gestiunii d’a se seide că acestă principată face parte integrante din imperială otomană, nu e âncă sfîrșită, dără totă arătă ROMANULU, 14 IANUARIE, 1877 ADUNAREA DEPUTAȚILORU •s Ședința de Mercur î, 12 Ianuarie, 1877. Ședința se deschide la orele 12 , supt președința d-lui Al. Sihlenu, cu 88 deputați prestnți. Sumarul ședinței președinte se aprobă. Intre comunicările diferită adresă a consiliului de supraveghiare a casei de depuneri și consemnațiuni, prin care înainteză procesuli-verbale pentru constatarea situațiunii acestei case. D. Gr. Vidturescu anunciă d-lui ministru de instrucțiune uă interpelare privitore la procedura comitetului teatrală in sera de 11 Ianuarie, care a rodusă un adevărată revoluțiune în publică. Era se se face de d. Millo uă piesă pe scena teatrului națională, care s’a mai jucată și în sala Bessel de mai multe ori. Comitetul teatrală, după ce s’a afișată piesa și cunoscea că are se fiă represintată, o opresce ieri fără, ba încă merge până a stinge și policandrulă, lăsândă publiculă pe întunerecă. D. Millo a fostă sechestrată pe scenă de pompieri, cu tóte că publicul cerea cu glasă tare să se joce piesa Haine vechi. Prin acesta comitetul ă teatrală a insultată pe celă mai mare artistă ce’să avemă, ș’a insultată și pe publică. D. Pantazi Ghika estică cum s’a provocată acestă incidinte și arată că, în regulamentulă teatrală, există ună articolă neadmisibilă astăcji, revoltătorii, censura. D-sea dără pretinde, pentru satisfacțiunea publică, a se revoca imediată acelă regulamentă. Al douilea: d-sea întrebă, în virtutea cărei legi s’a dată ordină poliției d’a aresta ună artistă pe scenă? Al treilea, în virtutea cărei legi, publiculă adunată în teatru cu familii a fostă insultată în modă atâtă de nedemnă, lăsându-se cortina și stingăndu-se luminările? In fine, în virtutea cărei legi, comitetulă cu a cărui autoritare a anunciată d. Millo piesă, a oprită mai în urmă acea piesa? Pentru aceste motive, d-sea cere, ca legitimă satisfacțiune, ca toți acei funcționari cari au participată la acelă scandală se fiă imediată înlăturați și comitetul teatrală reformată. D. Lecca ie cuvântul ă și, forte emoționată, spune că a fostă și d-sea la teatru, a seră. In țara nostră nu esiste censura, țara nostră este cea mai liberale, și comitetulă a provocată uă adevărată revoluțiă. Acolo nu era vorba de imoralitate. Aristofan și Volliere n’au scrisă imoralități. Era un satiră politică. In care țeră asemenea piesei se înterdică și mai alesă în care țeră liberale ca a nostră? D-sea cere, pretinde destituirea imediată a acelui comitetă, care a cutesată se pună censura în țera nostră. (Aplause). D. Lascar Costin nareză cum s’a petrecută scandalulă, de la începută, și cice că ar fi preferită se moră mai nainte de a vedea acestă scandală în teatrală nostru națională , care în acea seră era plină, cum arare ori se vede. Publicul se dusese se asculte ultimele accente ale privighetorii care ne-a desmerdată atâta timpă. D. Mille arătată se pună pe scenă în acestă seră tóte simțimintele cele mai nobile ale animei omenescî. Și pe cândă d. Millo nu apucase încă a termina pe „ Barbu lăutarulă“, publicută s’afrodită d’uădată cu lumina stinsă, cu orchestra gonită și anunciându-i-se că, din ordină înaltă, nu se póte juca piesa „Sprențele politice“ sau „Haine vechi“. Publicul insistă care se face piesa; în trei rânduri eminintele artistă spuse că nu pate s’o face, fiind b ună înaltă ordină. Care se fi fostă mâna misteriosă și înaltă care se oprescă pe d. Mille a spune despre regimele trecute lucruri cari au devenită banale, căci au fostă spuse prin presă cu culori multă mai viui? D. Millo era sechestrată pe scenă de pompieri, eră publicată îlă întindea ca se jace, astă-feră că, cândă venise face, între doue luminări, „Sdrențele politice“, era și d-lui sdrențuită. Simți mântulă unanimă ală publicului a fost bună simțimântă de indignare. Ară fi înțelesă sej se petrecă asemenea fapte supt Lascar Catargi — supt d-sea ele erau legitime,— dară nu supt ună guvernă liberale și în plină exercițiă ală regimului constituționale. Erase se petrecă uă adevărată revoltă, căci publiculă voia se se pună în legitimă apărare contra acestei insulte, deca nu erau de faciă doui deputați, cari aă isbutită, prin calmulă și autoritatea loră, a susține ordinea. In numele libertăților, României, d. Costin protesteză contra actului sălbatecă petrecută ieriseră la teatru și cere de la guvernă se dest ituie comitetulă teatrală și se abroge reglementulă teatrală ; altă felă nu transigemă cu guvernulă. I. N. Dimancea dice că cestiunea nu stă numai în acea-a că s’a oprită ună artistă d’a juca, ci că s’aă călcată în piciore Constituțiunea și libertățile publice. Interpelarea d-sele o adreseză, în interesul ordine publice, d-lui miniștrii de interne și întregă consiliului de miniștrii; totă-vă-dată d-sea se uneșce și cu interpelarea privitore la reglementulă teatrală, care atenteză la libertatea presei. D. G. Chițu, ministrul instrucțiunii, espune mai ântâiă cum comitetul teatrale și-a reservatü două file pe lună pentru represintațiuni particulare. D. Mille a voită în mai multe rânduri se face; i-s’a acordată în fine cererea, i s’a făcută tóte concesiunile și a fostă scutită și de tașă. D-sea nu era în Bucuresci, cândă a venită a seră, a fostă chiămată la consiliul de miniștrii și apoi a fost încunoșciințată că comitetulă a oprită represintarea acelei piese. Comitetul era în dreptă a face acestă oprire pentru piese anti-sociale seci indecente. Părerea d-sele easé a fostă că piesa d-lui Millo se póte represinta. D-sea declară că adî nu poate face altăceva decâtă promite că cercetândă cu d’amenintă, cândă va dovedi că s’aă dată ordine pentru sechestrarea d-lui Millo și în casă cândă se va dovedi acesta, va destitui comitetul teatrale și va da satisfacere. Câtă pentru abrogarea reglementeloru, nu o pate promite, acestă cestiune va trebui discutată; dară declară că este contra censurei, eră în ce privesce măsurile de ordine, acestea privescă pe d. ministru de interne și d-sea va respunde. S’aă luată măsurî; instrucția se face și, în urma iei, promite că va da satisfacție. I. P. Grădiștinu dă explicații asupra incidintelui, aretă mai ântâiă din cine se compune comitetulă teatrale, și spune că face și d-sea parte dintr’ânsulă. Comitetulă n’a luată nici ootărîre pân’acum și nu s’a ocupată de câtă a elabora ună proiectă de lege, pe care l’a studiată și d. ministru, și pe care l’a supusă Camerii. Regulamentulă în vigore dă dreptă directorului teatreloră a opri represintarea unei piese în teatrală celă mare. DMille a cerută uădi i se facă tóte concesiunile, scutindu-se și de tasă, ceaa ce era uă injustițiă pentru d. Pascali, care face mari sacrificii. Regulamentul prevede supunerea unei piese comitetului teatrală pentru ceea ce priveșce estetica și morala. D. Millonse ’și permite a afișată piesă fără s’o facă cunoscută comitetului. Directorele, venindă în Bucuresci, a oprită jucarea unei piese, care servia de pugilată politică. Facă apelă chiară la d. prim-ministru se spună deca n’a clisă că acestă piesă nu merită se fiă represintată pe scena teatrului mare. Directorele a rugată, în modă politicosă, pe d. Millo se face uă altă piesă. d. Millo a obiectată că i se cere de publică. D. Millo a jucată piesa fără se aibă voiă. In ce privesce destituirea comitetului, ea este neconstituționale: asemenea cerere nu s’a redută în nici uă Cameră. Câtă despre faptulă că s’a stinsă gazulă și s’a insultată publiculă, d. primă-procurare a făcută ancheta încă de ieri seră. Asupra arestării d-lui Millo, ea este uă invențiune și decad. Millo a spusă acesta, neadeveră a spusă. Terminându, d. Grădiștenu sipe că neconstituționalitatea faptului nu e la locul ăiei, că arestare nu s’a făcută și că, deca d-sea a vorbită adî, nu a făcută pentru că participă în comitetă, ci ca se respundă la insulta ce s’a adusă acestuia. (Seoiiotă). Voci. D-vestre insultați camera. D. Grădiștenu. Suntă în dreptă a spune că ați insuriată comitetulă. D. Prim-ministru vede că acestă discusiune va absorbi mai totă ședința. Și cu libertatea se n’o exagerămă. In Francia iesuiții caută totă-de-una s’o întindă prea multă. Căutați unde voiți decă se găsesce ună teatru, unde se se face orice piesă. Intru câtă priveșce piesa în cestiune, a găsită și d-sea cu cale că se pate juca în teatru naționale. După acesta d. ministru arată ce ară fi trebuită se facă comiteturi teatrale ca se se degajeze de respundere și se evite incidintele. Terminândă, d-sea rugă Camera ca, în urma esplicărilor d-lui ministru de instrucțiune, se închidă disensiunea. Voci. Avemă moțiune. I. Prim-ministru Vi se va face satisfacțiune. Se cere închiderea disensiunii și se primeșce. Se dă citire următorii moțiuni de trecere la ordinea dilei: „Camera, în urma esplicărilor date de d. ministru, și avândă deplină încredere că se va da deplină satisfacere libertăților publice și constituționale lovite, trece la ordinea cjilei.“ L. Costin, Vizanti, Climescu, G. Gheorghiadi, etc. D. P. Ghika vorbesce contra închiderii discusiunii. D. Ministru ală instrucțiunii dice că declarațiunea făcută asupra regulamentului este privitore numai la cestiunea în principiu. Crede că Adunarea va fi mulțumită cu declararea că d-sea e in contra censureî. Dară regulamentul teatrală nu se pute discuta într’ună modă improvisată, îlă veți discuta când va veni în desbatere proiectulă pentru administrarea teatrelor. Punându-se la voiă moțiunea, se primesco cu mare majoritate. Ședința se suspende. La redeschidere, se continuă cu desbaterea bugetului ministerului de resbelă. Se dă citire art. 35 privitoră la materialul de resbelă. D. Ghergheli întrebă dacă alocațiunile ce se daă pentru acestă materială producă ceva. In anii din urmă, s’aă alocată sume mai mari. Se întrebă déré déca stabilimentele ce lucreza în țară potă produce ceva, și atunci se dămă ceva. D. Fusea vogă guvernulă se dea mesurî ca se se facă să fabrică de ori ce ară fi, la Târgoviște, pentru că clădirile suntă âncă bune. D. Ministru de resbelă dice că va veni după espunere detaliată asupra stabilimentelor de artileria. Câtă despre stabilimentul de la Târgoviște, d-seam zice că comisiunea cea numită a fostă de părere a se da industriei private. După órecari explicări, d. ministru termină cerândă a se vota acestă alocațiune, fiindăcă până acum se obicinuia a se cere prin credite estraordinare aprovisionările pentru materială. In urma acestora, art. 35 se adoptă ca în proiectă. La art. 36, d. Lerendache aretă starea deplorabile în care se află construcțiunile picheteloră nóstre. Soldații n’aă unde se se adăpostescă, pe cândă pe formulă celălaltă, în Turcia, suntă case mai bine construite. Soldații noștri sunt siliți, cândă suntă vijelii, se se adăpostescă prin satele cele mai apropiate, și în timpul acesta, vecinii noștriî, cari în privința dreptului de proprietate suntă încă la începută, vină și ne deprâdeză pădurile și proprietățile. Cere derii de la d. ministru ca se iea disposițiuni. D. Ministru de resbelă arată ca fondură ce e alocată aci servesce la întreținere și la reparație. Ca se construimă tóte pichetele trebuinciose, ne-ară trebui aprópe 6 milióne, și acesta nu suntemă în stare s’o facemă. Legea pentru organisarea armatei prevede ca judeciele se construie casarine, unele au făcută și casarme, și pichete; altele clică că pichetele nu suntă casarme. Eă ve rogă se votați acestă alocațiă asa cum s’a trecută în proiectă. D. V. Mania atrage atențiunea d-lui ministru asupra sumei alocate pentru asigurări. D-sea observă că statulă plăteșce sume pre mari în proporție cu pagubele la cari ară fi espus și propune ca statulă se-și asigure proprietățile la societatea de asigurare mutuale. In urma acestora, art. 37 se primeșce. La art. 38 (37), d. ministru propune a se reduce 150 000 din concentrăriloră dorobanțiloră pentru instrucție. Camera primeșce cu aplause propunerea d-lui ministru. La art. 40, d. ministru propune asemenea a se reduce 100.000 lei de la concentrările călerașilor. La art. 41 și celă din urmă, d. ministru da explicărî că acestă sumă s’a regulată a se plăti dintr’ună credită ce s’a votată; decă énse Adunarea voiesce, d-sea primesce să se suprime. I. Ministru de finance cere a se mănține acesta sumă la ministeriulă de resbelă, fiindă că ’să privesce și fiindă că altminteri va trebui a se trece la ministeriul de finance. D. I. Codrescu dă și d-sea esplicărî asupra acestuî paragrafă și cere menținerea lui. Mulțămindă d-lui ministru pentru economiele cea propusă, esprime dorința ca să nu mai vie cu cereri de credite; pentru acestă scopă comisiunea bugetară a lăsată cifra mai mărită. D. Ministru de resbelă esplică că cifrele ce d-sea propune voră fi forte suficiente, va mai române încă ceva. Cu aceste explicări, art. 41 și celă din urmă se adoptă. D. P. Cernătescu zice că acum, după ce s’a votată acestă bugetă, va ruga pe d. ministru să vină câtă mai neîntârziată cu ună proiectă de lege pentru solde, spre a le face mai proporționate și mai conforme cu spiritul modernă. D. P. Ghika dice că spre a se recompensa țeza de sacrificiere cea făcută, d-nii miniștrii se realiseze că economia: îndată ce se vor liniști evenimentele, să licențieze armata permanentă. D. Președinte observă că nu se mai póte face discusiune generale și întrebă pe guvernă daca primesce modificările ce s’aă făcută în bugetul resbelului. D. Ministru de resbelă declară că le primesc e. D. Primă-ministru arată că acestă bugetă s’a votată în vederea evenimentelor, cari îndată ce se voră liniști, guvernul va veni cu ună proiectă, elaborată în unire cu omeni competinți, pentru organisarea armatei pe alte base, mai puțină costisitore. După aceste explicări, se procede la votarea generală a bugetului și resultatul de 81 bile albe pentru și 1 negră contra. D. Președinte proclamă că Adunarea a ajdoptată bugetală. Ședința se suspende pentru câteva minute. La redeschidere se urmeză órecari dezbateri asupra ordinei bilei. In urma acestora, seotărasee a se lua în desbatere bugetală și legea organisării ministeriului de externe, eră de seră să se dea în desbatere legea pentru restituirea efectelor constatate lipsă la casa de depuneri și apoi a proiectului pentru impositic u mobiliară. Se dă citire unei propuneri suptscrisă de mai mulți d-nn deputați, prin care „se invită d. ministru de resbelă a aduce unu proiectă pentru regularea soldeloră d-loră oficiarî in genere pe uesce base mai raționale și mai echitbile“. Se trimite la secțiuni. D. P. Ghika dă citire raporului privitoră la reorganisarea ministerului de esterne. In desbaterea generală d. N. Ionescu, ministru de esterne, avândă cuvântulă, declară că nu se unesce cu propunerile d-lui raportoră de a se suprime represintațiunea nostră diplomatică și a se înlocui cu misiuni estraordinare și ambulante. D-sea espune motivele pentru care susține agenții diplomatici români. Ară fi uă imprudință și uă nesocotință ca se suprimemă aginții noștriî în străinătate. După acestea d. ministru dice că adî nu póte fi vorba de reorganisarea ministerului