Romanulu, ianuarie 1877 (Anul 21)
1877-01-26
A in adresa: IH ROMANIA, la administrațiunea (Ji»*'0!'”LA PARIS, la Havas, Laffite et Cure, 8. Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. La VIENA, la d-nii Iaasenstein ți Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele republicate te arăt. 20 BANI EXEMPLARULU.ROMANDLU (A) Edițiimea de aér a ANULU ALU BOUEPECI ȘI-UNU Iredacțiimea și Administrațiunea strada Domnei 14 MERCURI, 26 IANUARIU, 1877. VOI ESC E ȘI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani Deto > , paginea III, 2 lei — ABONAMENTE. in capitali, unu anii 48 lei; șese luni 24 lei trei luni 12 lei; uă luna 4 lei. In diatrica, unu anii 54 lei; țese luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă luna 5 lei. Pentru tote tarele Europei trimestru 16 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administratianem țioriului. LA PAJUS, la d-nil Darran-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie, și Havas, Lafüte et Cune, 8, Place de la Bonne. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleiscmarks Scrisorile nefrancate se refuză. LUMINEZA-TE SI VEI FI. 20 BANI ESEMPLARULU. București,25 CALINDARU, 6 FAURARUI. Uă revoluțiune din cele mai mari ne-a anunciată ferișiră firura electrică. Midhat-pașa destituită și esilată în insula Metehn! Intrebămă, pe cei mai orbi dintre amicii guvernului otomană : Pate fi uă revoluțiune mai fatală pentru Turcia ? Pate fi uă mai evidente svârcolire a morții ? Cum Midhat-pașa detroneza, în câteva luni, dour Sultani; apoi luânda de la celă dată treilea, într’uă mână Sandgiak-șeri (stindardul a lui Mohamed), și în cealaltăuă Constituțiune, desfide întregă Europa. Tóte puterile cele mari se întrunescă la Constantinopole în conferințe pentru regularea cestiunii Crivntelui. In prima zli, în prima oră a ’ntrunirii loră, ele le ’nfruntă cu una sută una detunări de tunuri, și le declară că acele detunări le anundă că imperială otomană s’a transformată în Stată constituționala. Represintanții a șase puteri mari își aplica fruntea, și ’ncepă se propune guvernului otomană condițiuni de împăciuire său resbelulă. Midhat îi lasă se petrecă în discnsiuni sterpe, se ocupă cu punerea în aplicare a Constituțiunii, făcută și decretată de densură, și ’n fine îi poftesce să se ’ntorca la urma loră, declaarându-le că, daca nu le va place, este gata se ’și susție actele cu sabia în mână. Șase puteri mari, uimite d’atâtea acte, cari de cari mai cutezătore, se retragă, cugetă, și pe cândă tate asceptaă se vedă cum va conduce afacerile acestă uriașă reformatorii, acestă Bismarkală Otomanilor, telegramele anundiă că ele, tocmai în criticele momente ale unei organisări, ale unei revoluțiuni abia ’ncepute, a trecută în esiică ! !! Acestă faptă, fără exemplu în lume, acestă faptă ce astăzi încă pare de necrezută, nu este are cea mai teribilă simptomă a morții, nu este ca acea apoplesiă a bătrânilor], [care se produce prin osificarea și crăparea arterelor, pe unde sângele strecurându-se, viața se stinge ? Ce voră face acum cele șase puteri mari? Ce ’ncredere mai póte ave cine-va într’ună Stată, cu care nu póte negoția nici câte-va zile, cu asigurare că ’n ’ziua a doua nu va găsi alți Sultani, alți viziri și alte neajunsuri și complicări? Negreșită că nu putemă iei resultatele acestei noul svărcoliri de care fu cuprinsă imperială otomană, dara nimeni nu se mai pute îndoui că simptomele morții cu răperficiune se producă unele după altele. Situațiunea financiară a țărei urmeza a fi, din fericire, ună obiectă de neîncetate lupte și chiară disidințe interiore. Chemă din fericire, pentru că asemeni lupte, ce se facă chiară între amici politici și personali, probază că există în țară uă mare și arde tare grijă despre starea financielor, și acestă grijă, e cea mai puternică garanțiă că îndreptarea se va găsi. Națiunea simte adâncă boia de care sufere, și care a fostă atâtă de multă agravată în ultimii ani; ea caută lecula, și nu pate fi îndouiala că o să va găsi. Toți vădă că loculă nu pote fi de câtă în reducerea chieltuielelor, pe două parte și în crescerea veniturilor, pe câtă posibilă pe de alta. Deră câtă și cum să se reducă îndeajunsă chieltuielele, câtă și cum să se mai mărescă veniturile, spre a ajunge la un echilibru bugetară temeinică ? Asupra acestei întrebări se facă tóte luptele și nască tóte disidințele. Gestiunea tato este de mai multă sex mai puțină: a găsi măsura exactă, atâtă în mai multă câtă și în mai puțină, aci e dificultatea cea mare, dificultate care nu se va putea înlătura decâtă după multă studiă și lungi chibzuiri. Nu e nimică mai plăcută și mai lesne decâtă de a chieltui, de a face liberalități. Nu e nimică mai neplăcută și mai anevoiă decâtă de a face economii, de a suprima, de a lua napoi liberalitățile. Acesta este adevărată oricândă și în orice împrejurări. Cu câtă mai adevărată este derăcândă gospodăria imulstată e organisată pe ună piciură de mari chieltuieli și de nădată se simte trebuința de a se face economii de 30 la sută? A realizată asemenea transformare este, după părerea nóstră, lucrulă celă mai anevoiă ce se póte înfățișa în conducerea afaceriloră limintată. De aceea nici nu ne surprinde nici nu ne descuragiază delocă frământările ce le vedemă asupra cestiunii și slabulă în esultată dobândită până astăzi. Mai trebuiescă încă multe frământări, multe și mari silințe, până să găsimă tărâmul o sigură pe care se putemă așeza definitivă echilibrulă nostru bugetară. Suntemă nevoiți să mergemă răpede, este adevărată; nu putemă lua repausă până nu vomă ajunge la scopul de toți dorită. Însă acesta grăbire nu trebuie se ne facă să pâșimă rău și se ne frângemă piciorele; atunci mai multă vomă fi nevoiți să stămă pe locă și mai târziiă vomă ajunge la scapă. Câtă despre noi, vomă declara de îndată că ni se pare absolută peste putință de a se resolve pe deplină cestiunea nostru financiară și bugetară în cursulă sesiunii legislative în care ne aflămă, ori câtă bunăvoință amă pune și oricâte silințe ne-amu da. A cere ca de îndată să se reducă atâta chiăltuialele, mai nainte încă de a se căuta uă crescere posibilă a veniturilor, în câtă bugetulă se se promulge anulă acesta, adică peste vre două săptămâni celă multă, pe deplină echilibrată, este, după părerea nóstrá, a face ună desiderata forte lăudabilă, plină de cele mai frumóse și mai patriotice intențiuni, énse cu totulă nepractică. Totă ce se póte crede de uâcamdată într’ună modă practică și raționabilă, este de a ne pune seriosă pe calea economieior, de a presinta în bugetele ce se voteză economii însemnate și pe câtă se va putea mai bine chibsuite. țficentă pe câtă se va putea mai bine chibsuite, pentru că mai cu osebire în acastă cestiune binele absolută, binele admisă și recunoscută de toți este peste putință. Trebuie a se studia acesta în practică, în momentul lucrării de reducere, spre a vedea câtă de mare anevoință este de a realisa în bugetă nouă economia generale de 30 la sută, după cum o cere situațiunea nostru financiară, ci chiară economii cu multă mai mici. Daca propune cine va economii de la armată, imediată se rădică uă mare clamare: „tocmai de la armată se se facă reduceri! în momente ca acestea, cândă nici chiar cu câtă se chiultuiesc, nu avemă uă armată destulă de bine organisată și aprovisionată, și cândă de la densa se asceptă apărarea și rădicarea politică a țărei etc. etc.!" Și armata întregă protestă. Deca propune cineva economii de la justițiă, și mai mare svonă : „tocmai de la justițiă să se facă economii! cândă chiară cu tribunalele și magistrații câți îi avemă, justiția nu pate se fia împărțită destulă de repede, cândă magistrații suntă atâtă de răs plătiți, când de la justiție depinde ordinea, moralitatea etc. etc.!" Și întrega magistratură protestă. Deca se propună economii de la instrucțiunea publică, mai mari protestări, — și cu acestea ne com unimă și noi: — „tocmai de la instrucțiunea publică să se facă reduceri! cândă lipsa instrucțiunii este causa tutoră releloră de cari suferimă, cândă fără instrucțiune etc.!" Și întregulu corpă profesorală protestă. Deca se propună economii de la lucrările publice, ieriși protestări : „tocmai de la lucrările publice să se facă economii! cândă și șoselele ce le mai avemă s’au stricată, astăfelă că a ajunsă se fia mai bună drumulă de-a dreptulă prin Bărăgană de câtă pe șosea, cândă podețele aă putrezită, cândă casele de cantonieri se dărînă etc. etc.“ Și oricine are trebuință de căi de comunicațiune protestă. In scurtă, oii de unde sară propune economii, îndată se aruncă cu mari protestări strigătură stereotipă: „tocmai de aci ați găsită se faceți economii!" Cu acestă regulă nicăiu nară fi de făcută nci uă economiă, astăfelă echilibrată bugetului ară fi uă adevărată amplă, și prin urmare bancruta nn desnodămentă fatală. E că de ce în pactică realisarea economieloră e tot ce póte fi mai anevoiă într’ună Stată, și mai cu osebire într’ună Sată tenără ca ală nostru, unde activitatea publică nu este atâtă de nire și de variată, încâtă, împuțintă într’uă direcțiune, să se îndrpteze cu înlesnire într’alta. A învinge doa în câteva săptămâni atâte ireușe obstacole spre a ajunge la dolina și temeinica echilibrare a bugetului, ni-se pare peste putință. A ne pune pe calea echilibrului și a face câtă mai multă posibilă, a ne strecura printre atâte stânci îngrozitore, e că tată ce se póte dori pentru momentă. Trebuie a deprinde tóte corpurile Statului și oricine are să părticică orecare în bugetă cu ideia că, fără mari economii, nu mai merge delocă. Că asemene deprindere nu se póte însă contracta de îndată, mai cu osebire după multă chiăltuitorea administrare din anii din urmă. Și numai cândă se va contracta, fiecare va căuta a’șî îndrepta activitatea și în altă parte de câtă spre funcțiunile publice. Astăzil s’aă dobândită orecari economii, având va lupta cu cele mai mari dificultăți, în sesiunea 1877 — 1878, deci aceași tendință spre economii nu va înceta până atunci de-a domni în țară, se vor pute face economii multă mai mari și cu mai multă înlesnire, căci ideia își va fi făcută calea, timpul ă își va fi produsă efectulă. Ceaa ce astăzi pate se pară cuiva uă monstruoșitate imposibilă, ajunge a’I părea după câtă va timpă ună lucru cu totulă naturale, deca cu stăruință și cu sistemă ideia acelui lucru a fostă făcută familiară spiritului său. Numai urmândă cu stăruință un sistemă bine definită în cestiune de economii, vomă ajunge ca nu mai departe de câtă în sesiunea 1877- 1878 se avemă și ună bugetă pe deplină echilibrată, astăfelă încâtă la închiderea exercițielor, departe de a se mai constata deficitari neprevăzute, se se constate chiară escedinte. Deja ne-amu pusă pe acestă cale, și avemă ună puntă însemnată dobândită. Evaluarea veniturilor, făcută pentru bugetulă esercițiului 1877, departe de a fi umilată, cum era de regulă și cu bună sciință mai nainte, este din contra pate cam pre scăzută. Constatările și chiar încasările noi avemă asigurarea că voră fi mai presusă de evaluările bugetare. A dispărută deră chiară de acum una din principalele cause pentru cari pene astăzi se votaă chiăltuieli mari și la închiriarea exercițiului se constataă deficituri și mai mari. Avemă și altă punză dobândită , amă pornită pe calea economieioră; întru acesta comisiunea bugetară merită tota lauda, ori câte critice, adesea chiară juste, și ară fi atrasă lucrarea sea. Se ne mulțămimă de-uă-cam-dată cu atâta și se nu credemă că amă făcută puțină lucru. A rupe numai cu uă tradițiune este deja multă; a porni pe uă cale opusă iei, este și mai multă. Se nu voimă dintr’ună singură pasă a ajunge la scapă, căci mai repețimâ, putemă să pașimă rău și să ne frângemă piciorele. După ce vomă fi realizată în sesiunea actuală tóte economiele posibile, după ce vomă crea pe de altă parte și resurse, cari se numai cadă case asupra clasei sărace, în neputință de a contribui mai multă decâtă contribuiesce la sarcinele Statului, apoi se ne pune că pe studiă, spre a completa opera în sesiunea urmatore. Pentru a putea face cu folosă acestă studiă și a ajunge la uă resolvere practică și satisfaceróre, trebuie se nu ne scape din vedere un lucru, care după părerea nóstru e basa întregei lucrări. Chiăltuiălele Statului, astăfelă cum se facă astăzi, răspundă la cererile unei anume organisări. Bună soa rea, acesta organisare există, și pentru ca ea se pute funcționa, cere chiăltuiălele ce se facă. A voi deră ca păstrândă acastă organisare, în tote ramurile iei, să se facă tóte economiele pe cari le reclamă echilibrulă nostru bugetară, este după părerea nóstru a voi imposibilulă; este a desorganisa. De aceea se strigă că economiele propuse desorganiseza servițiele Statului, și acestă strigătă avândă adesea femeiă. Camera este nevoită se restabilescă chiăltuieli, pe cari le suprimase comisiunea bugetară. Pentru a putea face economii seriose, trebuie mai întâiă a reorganiza. Se ne ésá din gândă că vomă putea vr’uădată ajunge la economiele pe cari le reclamă financiele nóstre, déci nu vomă reorganisa tóte servițiele și trebuințele Statului, astăfelă încâtă ele se pot funcționa bine și regulată cu mai puține chiăltuieli de câtă astăzi. Este énsé peste putință a se realisa acestă reorganisare în sesiunea legislativă actuală, ea câtă fatalmente se fiă lăsată pentru sesiunea viitóre, și până atunci să se facă lucrările necesarie, să se presinte proiectele de legi, bine cugetate, bine mistuite, bine studiate. Nu prin bugete trebuie se mai căutămă a face economii. Acesta este un sistemă nenorocită, care nu duce de câtă la deficitari și la intrarea într’ună esercițiă fără ca bugetulă săă să fiă votată. Tóte reformele trisjendă la economii, trebuie se fie făcute prin legi speciale pentru reorganisarea cutăroră și cutăroră serviție. Aceste legi trebuiescă ântâiă făcute. In urmă vară remânea numai a se înscrie în bugetă sumele ce ară resulta din prevederile aceloră legi; astăferă votarea bugeteloră se va putea totădeuna face repede și la timpă, căci Camera nu va avea decâtă se controleze lucrarea guvernului, spre a vedea daca bugetele respectă legile speciale și se conformă tutoră disposițiunilor. Nu vor mai fi atunci disensiuni nesfîrșite pentru suprimarea seă adăugirea unui funcționară, pentru scăderea seă urcarea unui apartamentă. E că, după noi, cum ară trebui se procedemă și ce cale ară trebui se urmămă, pentru ca se ajungemă, nu mai departe decâtă în sesiunea 1877 —1878, la echilibrul bugetară, atâtă de multă dorită, atâtă de multă promisă, derătotă de una nerealisată.