Romanulu, mai 1877 (Anul 21)

1877-05-23

ANULU ALU DOUE­PECI-ȘI-UNU Redacțiunea și aministrațiimea strada Dam­itiin 14 LUNI, MARȚI 23, 24 MATO, 1877. VOIESCE SI VEI PUTEA. LUMINEZA-TE SI VEI FL AM­ NOIORI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani Deto , ,­­ paginea IE, 2 lei — A se adresa, IN ROMANIA, la administratiunea­­ parului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nne, 8. Place­ble la Bourse, LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-mi Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Artico­le nepublicate te aici. 20 BANI ESEMPLARULU. Publicămă astăzi încă uă foiță, totu de Mihnea și totu ca cea pre­­cedinte, totu In același subiectu celu putemu numi, preludiile unul res­­belă naționalii. SERVICIULU TELEGRAFIC ALA AGENȚI­EI HAVAS. Kiflis, 1 Iuniu.—Reluarea Ardah­anului de către Turci este neîntemeiată. Ea e des­­mințită de eveneminte.—In adeverii, la 30 Mai­, colonelul­ Komaroff, comandantele Ardahanului, a făcută să recunoscere din­colo de Peniak și de Olti.­Pe de altă parte, cavaleria turcescă de la Mussa a fostă­bă­tută și împrăștiată de cavaleria rusă în a­­propiere de Bechmachneff. Rușii au luată cu dânșii mai multe trofee, între cari două tunuri de munte, patru chesene de arti­­lerie și două stindarde. Ei au perdută una oficială, șase soldați și cinci cai; au avută trei­zeci răniți. Turcii aă lăsată 83 dintre ai lovit pe câm­­pul­ de bâtaiă. Petersburg, 2 Iunie.—Se desminte relua­rea Ardahanului de către Turci. Tote să­rile primite de la cuartia rul­ generale de la marele duce Mih­ail I, arătă că Rușii urmeză a merge înainte. Londra, 2 Iunie.—Times zice că Porta, încredințată de declarațiunile pacifice ale Persiei, trimite pe teatrul­ resbelului, în Asia, uă parte din corpulă ală șeselea care era concentrată în Mesopotamia. Paris, 2 Iunie.A­ici se crede că ordi­­nulă dată corpului ală șeselea ală armatei turceșci d’a părăsi fruntaria Persiei spre a se duce pe teatrul­ ostilitățiloră, este că probă că trupele otomane, care opereza în Asia, se află într’u­ situațiune din ce în ce mai dificile și dă trebuință de ajutore, pentru a nu fi nevoite a se retrage dina­intea armatei ruse. Viena, 2 Iunie.—Sorii primite din Con­­stantinopole spună că telegramele cari a­­nuncipă reluarea Ardahanului de Turci nu emanaă de la comandantele militară și că acestă noutate nu pate fi considerată ca sicură, cu tote că e dată de buletinulă o­­ficiale. E bine a observa că dacă reluarea Ar­­dahanului nu e considerată ca sicura la Constantinopole, pretutindeni aiurea e con­siderată ca inexacră și ca uă noutate falsă care trebuie a se adauge la lista acelora pe cari le-a publicată deja guvernulă oto­mană într’ună interesă. Paris, 2 Iunie.— D. Bonnet Duverdier, președintele consiliului municipale al­ Pa­risului, a fostă arestată ieri seră în urma anchetei deschisă asupra cuvintelor­ ce ar­ fi pronunciată într’uă întrunire ținută la Saint- Denis. Berlin, 2 Iunie. — Contrariă cu afirmă­rile altor­ diare, Norddeutsche Zeitung a­­sigură că nu s’aă proiectată alte măsuri militare în privința Aliației Lorenei, afară d’acelea cari au fostă ordonate de cu­­rendă. Paris, 2 Iuniă. — Astăzi s’aă furată șase milione în valori italiane și egiptene pe calea ferată de Nord între Calais și Amiens. Paris, 3 Iunie. — D. Bonnet Duverdier, președintele consiliului municipală din Pa­ris, a fost­ arestată pentru că a pronun­ciată ună discursă în care ar­ fi lăsată a se înțelege că va trebui să fie împușcată mareșalul­ Mac-Mahon, daca nu va ceda înaintea­otărîrei sufragiului universală. Furtișagulă comisă ieri pe drumur­ de seră de la Nord, și care fusese evaluată la șase milione, nu se urcă de­câtă la două milione și jumătate. Viena 3 Iunie. — Telegrame primite din Constantinopole facă cunoscută că Sul­­tanulă e greă bolnavă. Eaga. 3 Iunie. — Regina Olandei, So­fia Frederica Matilda, născută la 26 Iunie 1818 și fiica reposatului Guilem I, regele Wurtembergului, a murită. Cairo, 3 Iunie.— Contingentală Egiptu­lui pentru ca se potă pleca așteptă se so­­sescă vase turcesci, de­ore­ce bastimen­tele egiptene sunt­ incapabile de a o lă protege în contra vaselor­ rusescă, cari se află actualminte la înălțimea golfului de la Spezzia. Viena, 3 Iunie.— Celă din urmă bule­­tină oficială turcescă este ast­­fel­ conce­pută: „Ultimele depeși primite la seras­­kierată nu confirmă reluarea Ardahanului care nu fusese anunciată oficiale de­câtă în urma unei ușore greșeli“, (test­uală). „Ună îngagiamentă e semnalată în a­­propiare de Erzerum. Aprovisionarea cetății Nicsici pare imi­­nente.“ (Testuală). Apoi, ca in tote buletinurile preceding, vine victoria din urmă: „Sările primite de la Sukum-Kale anundță că forțele otomane au ocupată Diavitcha (?) după ce mai ân­­tâiă aă bombardat’o“. AJUPIi­PCoi ^ FLORARU DUOUrtidU, 4 CIREȘIARU Eri Măria-sca a consânțită deco­­rațiunea României libere și indepen­­dinte, asta­fel­ cum nu scima­se se fi sințită vr’uă decorațiune. Principele domnitorii a dus d în­­suși marea cruce nobilelui, mărini­mosului și multă iubitului generală Nicolae Golescu. Ce tabloă mișcătorii, ce momentă solemnă! Junere și vigurosulă suveranii ală României independinte, aplecată pe patură pe care face, de doui ani bătrânulă luptătorii, ceva mai tare, celă mai nestrămutată represintante ală României, în lupta pentru in­­dependința patriei! Intre caldele foră pepturi, ori­câtă ară fi fostă de lipire, vibra cu putere acelașă simțimăntă pentru patriă, pentru libertatea și indepen­­dința iei. Fiă d’acum nainte România, ca junele iei suverană, tare, ardinte și otărîtă; și ca bătrânulu iei soldată, simplă, dreptă și generosa! Totă era capulă Statului a dată marea cruce la doui din vechii și marii luptători pentru independința României, domnilor­ M. Cogălnicenu și Ion Brătianu. Ea s’a­rată, pe câtă scimă, și ambil oră capi ai bisericei române. Vorbindu despre independința și despre Steua României, ochii noștrii ș’ai Europei întregi spre armata ro­mână se țintescu­. Ai noștrii, fiindă­ că ea va susține și va consolida România indepen­dinte și liberă. Ai Europei, fiindă­ că ea caută se vedă ce dovedi asi­u­ratore Îi pu­temü da­că soima se prăfuimă și se susține că independința și liber­tatea. Suntem­ fericiți că Europa se uită la armata română, și era venită în sfîrșită ,Ziua în care poporală română se potă dovedi ce este, cum simte, și ce pate. Suntă fiecimi de ani de cândă, câți­va dintre noi. Îi spunem­ calită­țile animei și ale brațului poporalui română. Ea ne-a ascultată, déra atâtă nu­mai pe câtă se potă asculta cu­vintele, cândă nu suntă însorite și de fapte. Ună singură faptă puturămă se încă ună faptă ală Turciloră, care va face pe lume se vede ce onore este pentru Englitera și pen­tru Ungaria de a susține domnirea loră în Europa peste atâtea mili­one de chreștini, toți demni prin virtuțile loră d’a fi și stăpâni pe teritoriul­ și pe căminele loră. E co faptulă: Uă cota de bași-buzuci a trecută ieri Dunărea la Turnu-Mâgurele spre a jăfui. Numerula loră nefiindă mare, nu îndrăsniră sĕ s’arate între ómeni, ci cotindă ca nesce­lași hoți printre viele de pe alocurea prinseră mai multe vite și porniră cu ele spre fermă. Unulă din bași-buzuci, îmbrăcată în costumă țărănescă și vorbindă r­omanoaoa am­priî2^9 pe coplu­l numită Radu ală lui Delea Grosu din Turnu-Măgurele, care pășunia vitele și înhățându-lă fugi peste Dunăre cu densulă și cu cele patru vite ce păzia. Alți doui copii ce se aflaă acolo, veijéndu acesta, fugiră prin vii și numai asta­felü putură scăpa din mânele bași-buzuciloră. Cei doui ță­rani, Delea Grosu și Minea Cojocaru, părinți ai copiilor­ și proprietari ai vitelor­, fiind­ anunciați despre a­­cestă faptă, aă alergată îndată la facia locului, cnse din nefericire aă ajunsă pre târijiă, căci bași-buzuci­­trecuseră deja Dunărea împreună cu copilul­ și cu vitele răpite. Locuitorul­ Minea găsi ună pis­­tolă cu cremene, pe care se vede că ’să perduse m­ulă din Turci în graba ce puse cândă prinsese de veste că le vine cine­va pe urmă. Acestă atentată, de uă atâtă de monstruosa­­ lașitate, împreună cu multe altele de aceeași natură, greg ară trebui să apese pe consciința susțiitorilor­ odiesei dominațiuni o­­tomane, déca ei n’ară fi fostă ne­voiți să năbușiască consciința loră din momentulă ce s’aă decisă a susține uă asemene dominațiune. In Turcia, la Constantinopole, s’aă găsită Englesi, chiar­ persóne ofi­ciale, cari în facia cruisimeloră din Bulgaria, merseră de constatară fap­tele la facia locului și le denunciară indignațiunii lumii. Pentru ce are în România nu s’ară găsi suflete totă atâtă de înalte ? Ne permitemă a pune acesta în­trebare d-loră aginți diplomatici ai Engliterii și Statelor­-Unite. 20 ABONAMENTE. In capitală, una anui 48 lei, șese luni 24 lei, trei luni 12 lei; vă luna 4 lei. In distrlete, una anii 54 lei; șase luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă luna 5 lei. Pantru tote­­ orele Europei trimestru 15 lei­­ se adresa: IN ROMANIA, la administratiunea <­i anulă LA PARIS, la d-nil Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie, si Haras, Laffite et C-nne, 8, Place de la Bourse. LA VENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. BANI ESEMPLARD 10. ’I presintămă : acela ală eroicilor­­ noștrii pompiari de la 1848, și pe densulă numai Napoleone III, de­clară că trebuie să se reconstituie Statură română. Care dară va mai fi națiunea ce nu ne va­ stima, acum cândă tota Europa începe a vede și a se convinge, din (și în <Ji mai multă, că eroismul) legiuneloră romane este în totă pu­terea lui încuibată în poporală ro­mână ! In înțelepciunea și în virtuțile téle, poporă română, în brațele și în vite­zia vostră, oșteni al României, stă a­­cum independința, libertatea, gloria și mărirea Statului română; prin ur­mare pe deplină și pentru toto­de­­una aceste mari bunuri sunt­ a­­cum asigurate, tre Turci, cari au trasă asupră și cinci obuse, ce aă căzută în apro­­piare de bateria rusă și­ a d­eclatată, fără să producă énse vr’uă strică­ciune. Bateria rusă n’a ripostată. Comandantele corpului lasă de la gura Oltului , înșciințată des­pre acestă faptă, r­especiată în a­­cea localitate ună escadronă de u­­lani. Bateria turcescă din dreptul­ gurei Oltului ș’uă bateriă din Nico­­poli aă începută a trage imediată asupra acestui escadronă, case fără nici ună efectă. Bateria rusă de la Flămânda a fostă asemenea atacată eri de că­La Calafată, încependu-se ieri lu­crările pentru stabilirea unei nouă baterii numită Independința. Turcii din Vidină au deschisă pe la 6 ore sora foculă asupra lucrătorilor, tră­­gendă cinci obuse cu scopul ă de a’I opri să urmeze lucrarea. Obusele aă căzută departe în dosulă bateriei și tote aă eclatată. Bateriele din Calafată aă ripos­tată și foculă s’a urmată d’amen­­doué părțile în cursă d’uă oră. Dintre obusele turcesci doué aă căzută în Calafată, ș’aă făcută es­­plosiune: una a căzută în stânga prăfăriei No. 2, alta în urma ba­teriei Mircea la uă depărtare de vre 60 metri și douo d’asupra ba­teriei Ștefan ; cele­l­alte aă trecută pe d’asupra baterielor­ și orașiului nostru. Bombele din Calafată au avută case efecte mai simțite. Doné din ele, cătrendă în bateria de supt cas­­telulă bulgară au silitit-o să înce­teze foculă; una a lovită partea stângă a castelului, alta a isbită malură unei ambrasure, doné aă că­zută în piața fortăreței și una în­tre corăbiele din portă, unde s’a retjuta u­ă focă chiară și după uă ju­mătate de oră de la încetarea bom­bardării. N’avemu se regretămă nici uă perdere, unulă singură dintre lucră­torii de la bateria fostă ușoră rănită, sau mai exactă schelită de un bucată de pámentu aruncată de ună odusă. In noptea trecută, pe la 12 ore, mai multe caice, cu Turci, prote­­giați de întunerică și de scomptură ce causa plaia­ aă încercată să sur­prindă postulă așezată în apropiare de pichetulă No. 10 de lîngă Islază, unde s’a așezată de curéndu s’uă secțiune de artileriă, dorü aă fostă descoperiți de sentinela de la piche­­tula sosa indicată, care a trasă a­­supra loră. Turcii au respunsă prin numeróse focuri și s’aă apropiată până la 300 metri de formulă nostru, cu inten­­țiunea d’a debarca­ déja după ună pătrară de oră de luptă, în care timpă a venită în ajutorul­ senti­nelei și ună mică cârpă din apro­piere. Turcii au fostă siliți să se retragă, de­ore­ce li­ se respundea cu vigore de pe țermulă nostru. Ieri­ aă trecută de la Silistra la Călărași șese Greci, din cei luați cu cai cele de pe Dunăre, pe cari și le-au însușită Turcii, ei au comu­nicată că în Bulgaria se comită cru­zimi spăimântătore în contra ch­reș­­tinilor, și că la Silistra se află forte puțină armată. Ieri la 4 ore sera aă sosită în capitală marii duci Vladimir și Sergiu, fii împăratului Alesandru, însoțiți de principele de Leuchten­berg și de marele duce Nicolae. Altețele soră imperiale au fost­ primite la gară de înălțimea sea Domnitorulă și conduse pâne la pa­iață în trăsura ă la Domnont. In curtea palatului uină batalionă de venatori făcea onorurile cuve­nite. Altețele loră prânziră împre­ună la paiață, apoi marele duce Vla­dimir fu recondusă la gară. După ce se cântă retragerea, ma­rele duce Nicolae se preumblă câ­te­va minute pe calea Mogoș0ie și se intorse la paiață. Pe la 10­­ ore I. sea Domnitorulă conduse pe A. S. marele duce la gara Târgoviște. ROMÂNIA INDEPENDINTE. II Diritto,­­fiarul­ primului-m­inis­­tru al­ Italiei, publică supt acestă titlu ună forte importantă articolă pe care o lă reproducemă cu deose­bită plăcere. Bcc­’lu: „România și-a proclamată inde­pendința. Acestă acta forte impor­tantă nu fu deplinită supt impulsi­­unea unui intusiasmă subită sau în urma seducerii unor­ alianțe sim­patice. România a cedată numai în facia necesității. „Chiară de la începutul­ resbe­­lului, înainte chiară de cele d’ântâiă contestări diplomatice, cari fură semnele redeschiderii cestiunii Oriun­­telui, România se găsi în mijlocul­ celora mai mari dificultăți ce potă amenința existența unui poporă. Și cu tóte acestea ori­cine va judeca fără pasiune, atitudinea sea și ma­nifestările sale oficiale va trebui se constate că nu s’a abătută nici ună minută de la datorțele de putere neutră, de­și neutralitatea sea n’a fostă lămurită stabilită de tratate, nici recunoscută de toți într’ună modă egală. Guvernul­ din Bucu­­resci făcu ce­ era cu putință pen­tru a combate opiniunea acelora cari voiau să trimită armata na­țional acolo unde se lupta a Ser­­biloră ș’a Muntenegrenilor­. Elă scia câtă este de prețiosă independința pentru ună poporă, déja esita în i­ip.ipn PA 4* a­vnvm nu­ din urmă legătură de supunere ce 0 lega cu Turcia, ară fi trebuită sĕ tîrască pe Europa într’ună resbelă ale căruia consecințe nimeni nu le putea prevede. „Puterile garante interpelate în­tr’ună momentă cândă nu eraă pute în posițiune d’a examina ces­­tiunea cu maturitate, refusară d’a da neutralității României acea sanc­țiune internațională care singură ară fi făcută-o eficace. Refușară aseme­nea d’a interveni cu bunele loră o­­ficie pentru a împăciui diferendele de multă timpă pendinți între Tur­cia și Principată, și cari prin ele însele erau Indestulatare pentru a mănține ore­care nemulțămire în a­­nimele poporațiunilor”. „Ce trebuia să facă România în acesta părăsire, pentru care nu a­­tribuimă răspundere nici unei pu­teri, dera care o punea totuși în celă mai gravă impusă în facia Ru­siei? Ea nu pute face să valoreze în consiliele celor­ două puteri be­ligerante, cuvintele deplinei sale ne­utralități, n’avé déja altă alternativă de­câtă aceea d’a se opune la tre­cerea Rușiloră, sau mai bine d’a se pune în urma loră. (?) „E mai pre­susü de orî­ce îndou­­iéla că Europa are ună mare inte­resă pentru conservarea României ca stată deplină independinte mai multă sau mai puțină. Nu căutămă acum deca motivele date în memo­randum pe care guvernul­ din Bu­­curesci l’a adresată puterilor­, și deliberările recente din cele două Camere se întemeieza pe cuvinte tote d’uă potrivă drepte și adevă­rate. Pentru noi punturi esențiale este conservarea României; noi cre­­demă că luândă măsurile pe cari ea le credea cele mai bune, și cari singure erau convenabile, și-a cău­tată de sigură interesele sale, dorn­a respectată p’ale marelor­ puteri. „România, opunându-se la cere­rile Rusiei, ară fi pusă în pericolă eșistența sea, fără s’aducă Turciei vr’u­ă ajutoră îndestulătură, opu­­­­­nându-se singură ostiritoră rusescă. „Pe d’altă parte, acordândă a­

Next