Romanulu, septembrie 1877 (Anul 21)

1877-09-16

824 mamxsm Armata română după luptă. Publicămă cu bucuriă și cu mândrie națională, urmatórea epistolă ce ne trimite învățatură și bunulă nostru doctore în medicină și chirurgie, d. Fialla. Domnule redactore, A seră íntorcându-me din Turnu- Măgurele, unde amă avută ocastă a stărui 10 file în Ospiciul Independinței, să ’mi permiteți a două descripțiune scurtă despre totă ce amă văzută. Descripțiunea mea va fi răpede și scurtă, fiindăcă d’uă parte servițiulă meă de răniți în spitalul Filantropiei reclamă activitatea mea, și de altă parte suntă încă supt influința emoțiunilor, în timpă de 10 zile-Omită domnulu meă a descrie stabilimentulă Cruce roșie, ală ambulanței din Iași, într’uă grădină, publică supt direcțiunea respectabilului meu confrate d-lă dr. Russu, cum și tóte localitățile din Turnu- Măgurele, unde se adăpostescu bravii noștrii răniți, știindă că fiecare din aceste va avea raporturi demne; seopulăm că este a ve da astăzi câteva relațiuni asupra Ospiciului Independinței No. 2, în orașul Turnu- Măgurele, a cărui creațiune a reușită, după inițiativa domnei M. Rosetti. Ospiciulă este așezată în strada UB.Sf Cându sosit aci, Luni 29 Augustă, timulă s’aiujia și nu mai înceta. Spitalulă, grația d-lorii Polihronie și Stacey, cari făcuseră, împreună tóte meșteșugurile pentru a repara ș’a pregăti casa, care ne fusese dată fără plată, (de d. Svoranu) grațiă loru (]icü, găsii, la sosirea mea, două sale curate și bine aerate ș’ună adeverata atelieru de dulgheriă, unde se făcea, ca prin minune, paturi, mese, scaune etc., și acesta atâta de răpede ’n câtă a doua <Ji sera puturămu primi und spre dece răniți în doua sali conținendu tote cele de trebuință. Cându ne anunciară sosirea loru—... cată se v’o spună—... mă simții slabă. Trebuia cnse se ’nvingu acea lașitate, și se le esti ’nainte ca sé le ficu, celu puțină. Bine-ați venit aci sunteți acasă la voi, de unde, în curêndu veți putea pleca în căminele vóstre. Nu eramu éase organisați, și personalul ă mai cu semn ne lipsea. Totuși, grație concursului doctoriloră ș’ală d-lui Stacey, putură nu face față celora ce ne lipsiau și satisface trebuințele iubițiloră noștrii răniți. Rufe curate, mă pabară de Bordeaux, nă supă ș’uă, friptură fură d'ajunsă pentru ca ei să fiă mulțămiți și chiară recunoscétori! Dup’aceea începu pansamentulu. In timpul nopții ne sosiră încă vre 20 de răniți și așa mai încolo. A cincea zji, puturămă evacua vr’uă dece răniți. La plecare determă fiăcăruia, după uă bună prândă, rufe curate, mă pachetă de tutună, 50 de centime ș’uă pane de drumă. Ce bucuriă dintr’uă parte și din alta! In primele zile, d. Stacey și cu mine, compuserămă mai tetă personalulă de servitori: bucătărie, rufărie, intendență. Medicii făcură asemenea tote meseriele: infirmiari, comisionari, totă în fine, și totulă se făcea din parte-le așa de frumosă încâtă mai că părea mă pocatü d’ale mai împuțina lucrarea. La 8 Septembrene sosi d-na Elena Cantacuzino, sosire prețiosă, căci ea luă îndată posesiune de rufăriă, de materialul pansamentelor, de chelăriă cu vinură celă bună etc., sosiră apoi d-nele Cernat și Câmpineni, cari, împreună cu d-na Bilciurescu, d-na colonelă Papazolu făcură și facă totală, cu cea mai deplină grațiă, bunătate, inteligință și devotamentu. E mamă mai evacuată 8 răniți, vă voiă vorbi de tote acestea altădată, ca și de prima nostră nenorocire, primulă nostru mortă! Fră elă și celă din urmă! Cu promisiunea că pe viitoră vö vdă trimite relațiuni mai complete, termină pentru a fi, strângându-ve mâna cu iubire și recunoscință. Maria Rosetti. Elena Cuza-Vodă. Casa este bine situată, cu 2 etaje, și are spadă suficientă spre a așe<ia 88 de soldați și 12 oficiali. Pe lângă acesta mai suntă dependință pentru magazii, locuințe de personală, farmaciă și bucătăria spațiosă. In momentul de factă spitalul Independinței este în perfectă funcțiune. Personalul medicală este suficiente și nu ’miscă curagială d’a lăuda neobosirea și devotamentulă confraților mei, știindă că chiară in faptă este deja mulțumirea lora. Servițiulă administrativă, seă mai bine zisă servițiulă menagiului, se face prin domna Rosetti, domna Cantacuzino și domna Câmpineni. Amu vefjutu pe domna Rosetti cu multă abnegațiune lucrândă in bucătărie, stăruindu, tăindă și împărțindă carnea pentru diferite preparații culinare, și pe lângă aceste mai preîmblându-se lângă răniți, întrebându’i de dorințele lorü, tóte esigințele, totă ce concerne atâtă pe răniți câtă și ospiciu să se adreseă totă către dei, astăfelă că este continuă într’uă activitate ostenitóre, care o suportă cu multă plăcere și afabilitate. Domnal Cantacuzino stăruește cu multă grijă în magazie sau depoată ospiciului. Totă rufămiă, seama, tóte trebuinciósele Ospiciului, vinuri și tóte lucrurile dăruite sau cumpărate, suntă și trecă prin mânele des. Pe lângă aceste influințeză bine-făcătoră atâtă cu cuvintele, câtă și cu consiliurile, întocmai ca uă mamă bună cu familia iei, Domna Câmpinenu, vine chiară la visita matinală a medicilor, în Ospidă, se informeza la răniți cum să dormită, cum se află astăzi, déci mai aă dureri, pe urmă naturá cele indicate de medici, Insemnedu sé se dea unuia vină, altuia rachiu, claiă, cafea ș. c. 1. După visita medicilor, care ocupă cu banda giare ună timpă de câteva ore, susă numită domna intră ea la răniți, console$a pe cei suferinzi, le adreseză cuvinte de îngrijire și bună-voință ; pe urmă mai rea condeiată și hârtia și, supt dictarea soldatului, scrie epistole către familiele lor, copiindă limba giulă fidelă și naturală ală ostașului română. Nu știă să mulțumescă susă numiteloră domne; aceste fapte care le dictectă numai animele nobile, nu găsescă cuvinte a le arăta câtă de multă le respecteză; dérü suntă sigură că mulțumirea o găsescă domnialoră cândă vede pe răniți, cari cu chipuri înveselite nn jică mai multă decâtă: „sărută mâna“. Ună transportă câtă de bine îngrijită, totă obosesce pe răniți: éasă după ună scurtă timpă se liniștescă in ospiciulă nostru, atâtă îngrijirea medicală, mai cu deosebire îngrijirea și consolarea din partea domnelor, transformă figura loră, și dă focă la uă liniște bine-facătore. In generează observată că răniții noștrii nu suntă descuragiați. Ei suportă durerile cu uăpaciență admirabilă. Glonțe n’amă avută ocasiunea a scote, din cauză că toți acești eroi au fostă aprope de inimică și proiectilele in plină forță aă pătrunsă corpulă loră. La ună soldată, Vasile, a fostă fluerulă piciorului dreptă astă-felă de ron fărâmată, c’am fostă silită a face amputațiunea copsei; după ce s’a deșteptată din somnulă chloroformului, i s’a dată vină de Bordeaux; luândă paharulă in mână acjisă: „să trăiescă armata română“ ! Domnulă meă! nu suntă eroi acești omenii? nu va birui uă națiune care are astăfelă de fiii? Primiți, vé rogă, domnule redactare, încredințarea sumelor mele deosebite. Dr. Fialla. Bucuresci, 13 Septembre, 1877. trimiți în localulu primăriei, după ună căldurosă apelă făcută de d. Iordache Gane, primarulă orașului, și uă cuvântare ținută de d. deputată I. Codrescu, aă decisă a se întocmi ună comitetă, care să ia tate măsurile spre a se aduna sumele necesare pentru cumpărarea a 2.000 pusei. Sângele ce curge în șireie din pepturile bravilor ostași români, in lupta eroică ce susțină pentru afirmarea și consacrarea independinței statului română, trebuie să provoce ună patriotică avântă pentru a da mijloce aceloră ce luptă și îngrijiri celora răniți, în asceptarea momentului când națiunea va lua supt îngrijirea ei directă pe văduvile și orfanii bravilor căzuți în lupte. Comitetul, alesă în ziua de 4 Septembre, se compune din personele următore : D-nii Iordache Gane, I. Codrescu, I. Popescu, N. Nicorescu, I. Diamandi, N. Bujoranu, Diaconu G. Albu, C. Manu, V. Vidra, Stefan Gheorghiu, I. Paladi, I. A. Sturza, Economu C. Vrabie, Const. D. Robu, Iacob Fătu, Protoiereuță Buzescu, I. Fortin, Panaite Armașu, D. Cerchez, V. Anastasiu, Sava Sarinu. Liste de suptscripțiuni au fostă deschise îndată, și cu totă înspâimântătorea crisă de care suntemă bântuiți, ele se acoperă cu numerose și însemnate ofrande. Situațiunea caselor comunale din judeciulu nostru miserabilă. Pretutindeni vncuria fostei administrațiuni răsipitore și neprevertitore a lăsată deficite grele, datorii sugrumătore. Puțină speranță din acesta parte. Casa judeețului nu se află nici ea în stare multă mai bună. Există în orașul nostru casa administrării proprietății orășenilor care este rămasă încă în indivisiune. Ea se află în posesiunea unei sume aprope de 60 mii franci, provenind din indemnisarea terenului cedată pentru construirea gârei drumului de fern. Proprietarii cei mai notabili, cred că nu pute fi o pasiune mai frumosă pentru întrebuințarea acestei sume ele câtă a o consacra pentru cumpărare de arme bune pentru bravii ostași ai patriei. Domnele bârlădene, represintate prin ună comitetă alesă, in asemenea uă parte activă în organisarea ajutorelor pentru răniți. Pe lângă sumele bănesc întrebuințate deja in cumpărarea a cinci corturi cari servescă deja pentru adăpostirea răniților, pe lângă numerosele obiecte de pansamente trimise, se află acum în organisarea unui spital de 40—50 paturi pentru a primi pe răniții ce ar fi trimiși aci. Comitetul permanente și primăria contribuiescă pentru întreținerea unui numără din aceste paturi; mai multe persone s’aă înscrisă deja, pentru întreținerea a câte ună pată. Cu trenulă de Vinerea trecută, doctorală C. Codrescu medicală primară ală spitalului civilă de aci, a plecată spre a se pune la disposițiunea guvernului pentru căutarea răniților. Devotamentul patriotică pentru a face faciă tuturora greutăților, merge crescândă în tote clasele societății. Fiecare scrie, după ună noă faptă de arme săvârșită de bravii noștrii ostași, storce lacrămi de admirațiune și de respectă. Cu fericire se constată că și membrii clerului bârlădeană, cu protocreață în frunte, contribuiescă cu zelă și patriotismul atâtă la strângerea suptscripțiuniloră pentru arme, câtă și a ajutorelor pentru răniți. XX. Mihaileni, 1877, Septembr 11. Astăzi in urma propunerii d-lui primară ală urbei Mihăileni, cetățianii adunându-se la primăria locale aă constituită ună comitetă compusă din 7 persone pentru cumpărare de arme Peabody. Comitetul, abia fu constituită, și cei presimți supt scriseră peste 1500 lei noui. Suptscrierea de bani și ofrande pentru Crucea roCe, se face cu mare grabă și bună-voință. Sculele s’aă oferită a prepara seamă în orele foră libere. Domnele s’aă oferită pentru confecționarea ciorapiloră și flanelelor necesare armatei. Primiți, ve rogă, d-le redactare încrederea înaltei stirne ce ve conservă. Membru în comitetul cumpărării de arme. P. A. Ionescu. LUPTA DE LA GRIVIȚA. Tóte fiarele francese aă publicată asupra ultimeloră lupte de la Plevna cele mai mari neesactități. Nu vorbimă de acele fiare cari răspundă la simpatia ce amu arătată totădeuna la totă ce este francesă,ficăndă că Rușii aă pusă trupele române nainte pentru că altă feră ară fi luată-o la fuga, ci de fiarele francese în genere, cari fundă forte rău și superficială informate, publică cu cea mai mare ușurință totă felulă de neesactități. Nu totă astăfelă însă consideră diaristica englesă datoria sea către publică și interesul propriului iei prestigii. Nu este nici ună fiară englesă de orecare însemnătate, care să nu ’și dea tóte silințele de a respecta adevărulă și totădeuna cândă relatezá fapte positive, le relateză exactă. Astăfelă tóte fiarele francese aă publicată scriea că Românii au fostă respinși în trei asalturi ce au dată marei redute de la Grivița, și că în urmă venindă trupe ruseșci, au luară posițiunea naintea căreia căzuseră Românii. Ei bine, nu astăfelă relatară faptele fiarele engleze. Relațiunile loră sunt d exacte, consciinciose, ca probă cce relațiunea ce dă iarulă Daily-News, organul! celă mai rusofilă, în numărul ă său de la 17 Septembre 14 Septembre. „Pe cându calătoriamă spre ariere-gardă noptea trecută, ni-se păru că reduta de la Grivița era încă în mânele Turciloră, sclindă că asaltură făcută pe la trei ore asupra acestei redute fusese respinsă; atribuirămă fumulă ce o înconjura unei încercări făcută de Turci spre a respingă artileria română, care ajunsese lângă redută și era în acțiune înfrontă. Ceră adeverului, că reduta de la Grivița a căciulit noptea trecută înaintea determinatei bravuri a Româniloru. „La 2 ore și jumătate după ameni, reduta fu atacată de două brigade române, flecare compusă de 4 batalione, în totală 8 batalione române, și de trei batalione ruse. Românii atacară de la estă și sud-estă. Rușii de la sud și sud--vestă. Atacură se făcu în următorulă modă : „Antâiă erauă liniă de scărmușare, oameni purtândă scări, gabiene și fascine. Acești din urmă aveau puseie pe spate și ordină de a nu trage în orice casă, ci numai a alerga înainte, a acoperi șanțurile și a pune scările. După denșii, venia a doua linie în colonă formată pentru atacă, urmată de a treia linie destinată a ajuta asaltul. „La 2 ore și jumătate, Românii atacară, și se dice că din erere Rușii sosiră uă jumătate de oră pre târdiu. Oricum ar fi, asaltulă fu respinsă, și toți se retraseră, afară de două companii de infanteria, care se împreunară, și adăpostindu-se după undulațiunile terenului, menținură mă facă viă în contra lucrărilor inamicului. „La 5 și jumătate ataculă fu reînvuită de ună batalionă de milițiă română, urmată de două batalione ruse din ală 17 și 18 regimentă. Reduta fu luată, și Turcii se retraseră într’uă altă redută puțină mai la nordulă redutei luate. Deră se vedu curendă că reduta nu putea fi menținută fară ajutare și se dete ordină la trei batalione române, cu uă bateriă de artileria, de a înainta. Fără ele se rătăciră în mijloculuceței, și nu putură da ajutorulă cerută; prin urmare, când Turcii atacară din nou, aliații fură respinși. „Curendă după acesta urma ală treilea asaltă, și reduta fu luată în fine la 7 ore sera. „Patru tunuri și una drapelă suntă trofeele acestei bătălii. „Mai de multe ori noptea, Turcii înaintară strigândă: Allahderă nici mă atacă seriosă nu se făcu. „Cândă ajunsei astă dimineță în valea Plevnei, vedut cu mirarelă mică armată română în rândă de bătaia, cu drapelulă seă amenințători, în acea redută de la Grivița, odinioră atâtă de temută. Mi se spuse că se faceaă pregătiri de a ataca câmpulă întărită ală Turcilor, la 2000 metre mai la nordură înălțime ce se află la vestulu Griviței. „Găsii sătulă Grivița plină de vagone de ambulanță și de ajutore de răniți, și într’uă singură linie de la culmea delului în fața redutei pene în vale în fața satului, era uă linie de baterii de câmpă care înainta. La spatele satului și asemenea pe costa delului se afla u linie de infanteriă română supt adăpostită de șanțuri; la spatele iei se mai afla și un reservă de baterii de câmpă. Infanteria din acestă linie înaintată se urcă peste totă la 4000 de Români. „In acestă momentă erau 10 ore trecute. Fiindăcă posițiunea ce ocupamă ieri pe înălțime d’asupra Radișovei, ave îndoitnră avantagiă de a oferi cea mai bună privire asupra vreuruii atacă încercată contra taberei întărite din față, și asemenea asupra oricărei mișcări ce s’ară fi făcută la aripa stângă a Rușilor, lângă Plevna, me dusei acolo, trecândă supt mă focă forte vii din amândouă părțile atâtă în vale câtă și în intervalul dintre bateriele turce și ruse. Ajungendă la posițiunele rusești, mersei pe supt cósta delului din facia înălțimei de la Radișova pâne ce ajunsei dindărătură observatorului ce ocupaseră ieri, și urcândă celulă găsit totă în posițiune bateria din stânga a vechiului 'nostru amică Krudener. înainte de a spăi că, bombele acestei baterii causaseră un mare esplosiune în reduta care forma a doua posițiune turcă pe colina din centru, regretă forte multă că n’amă putută sosi la timpii ca se redă acea fericită lovire. După ce mă asigurai că potă înainta puțină spre Plevna fără a perde privirea atacului făcută în contra taberei întărite turce, înaintai și mai multă spre locul de unde veciui ieri neisbânda Rușilor asupra redutei turce. Tunurile lui Meritinsky și Skobeleff, care înconjură pe jumătate valea din partea vestului, resumă ca și ieri, deră nu mi se părură că înaintaseră multă. Cu tote acestea, în puțină timpă se vedu uă lungă linie de fumă albastra eșindă din pădurea din faca drumului acoperită ce se află între cele două redute, care apără orașul spre sud-vest. Acestui focă de pusei răspunseră peste puținără linie de focă turcescă de la spatele drumului acoperită precum și ună focă vie din șanțurile din mijlocul va’ei ce desparte pe luptători. „Privii câtăva timpă acestă duelă, care în aparență părea destulă de inocentă, dară Turcii din vale ne zăriră și nu era prudentă de a sta acolo mai multă timpă. Așa deră urcai delulă și ie întorseî spre estă pe lângă înălțimea de la Radișova, cu intențiunea de a trece valea și de a intra în reduta de la Grivița. Pe drumă, din cândă în cândă vedheamă câtă de încetă mergea ataculă asupra taberei întărite de turci. După ce ajunsei pe delulă d’asupra Griviței, să aflai apărată de uă șanță transversală ce mergea pâne în vale, și acolo găsii câteva batalióne române, tu uă bateriă scă doué; acesta era reserva care era să facă ataculă bateriei întărite. „Mi se spuse că era imposibilă de a intra în redută, fiindăcă spațiulă liberă între locul unde mă aflamă și redută, era supt două tunuri turcesci. Deră, voindă a persevera lu resoluțiunea mea, răduică înălțime destulă de scurtă care se înainta spre redută. Așa deră, lăsându-mî calulă mersei spre acelă șanță plină de infanteriă română. Curândă ease versui că șanțulă se termina printr’uă înfundătură. Intre mine și redută, uă distanță de aprópe 600 sute yanji 1), se afla uă mică bateria română și alergai spre densa, loculă pe unde treceamă fiindă cu totulă acoperită de cadavre române și ruse. Foculă părea a se mări, dară ajunsei în bună stare. Nu ’mi rămânea altăceva de făcută de câtă a alerga eră pâne la redută, îndată după ce voi putea respira puțină. Oficialii români cari se aflau culcați la intrarea redutei îmi strigară să viă la dânșii. Așa și făcui și le fui recunoscătorii. Cândă ajunseî la dânșii, trecândă peste morți, ei mă trântiră jasă lângă dânșii spre a mă scăpa de neîncetata ploiă de plumbu. „Avemă timpă acum de a privi în jurul mea și de a examina lucrările. In jurul redutei se afla mă șanță și parapetele sunt înalte și grase. Singura intrare, lucru demnă de mirare, este uă strâmtă deschidere spre sudă, reduta fiind înălțată ca apărare spre nord. „Cerui voie de a intra în redută, deră rogă p« Dumnedeă să nu’mî mai permită să vedă uă astăfeiă de spectacolă. „Interiorulă redutei era plină nu numai de morți, de ră și de răniți; era acolo uă masă spăimentătore de corpuri morte și vini; viuiloră li se da totă atâtă de pu Yardulü englesü ests 7 s ăia metru. Suptscripțiuni pentru cumpărare de arme. Berladu, 10 Septembre. Ideia deschiderii unei suptscripțiuni naționale cu scopă de a cumpăra pusei pentru armată nostra, a aflată ună profundă răsunetă și in orașul nostru. Duminecă 4 Septembre, ună însemnată numără de cetățeni, în ROMANULU, 16 SEPTEMBRE 1877 -------------------.«Sie»..-----------------