Romanulu, septembrie 1877 (Anul 21)

1877-09-21

A­NULU DOUE-ț?ECI­ ȘI-ÜNP Refracțiu­n­ea și Administrațiunea strada Bomnel­e MERCURI, 21 SEPTEMBRE, 1877. TOIESCE 81 VEI PUTE A ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani Deto > > » paginea III, 2 lei — A se adresa: Iîf ROMANIA, la administrațiunea ziarul­ui I­A PARIS, la Havas, Laffite et C-nne, 8. Place da la Bourse, LA LONDON, la Eugbne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. IN VIENA, la d-niî Haasenstein și Vogler, Walfischgasse 10. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI EXEMPLARUL D. LUMINEZA­TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. In capitală, unii anii 48 lei; șcie lunî 24 lei trei luni 12 lei; nu lună 4 lei In districte, una anű 54 lei; sese luni 27 lei trei luni 14 lel; nă lună 5 lei Pentru tóte țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: II ttOiKANIA, la administrațiunea 4'arului­­LA PARIS, la d-niî Darrua-N­allegrain, 5 rue de l’ancienne comedie și Harna- Lafpte et C­ine, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLU TITLU SERVICIUL!! TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Bagum, 30 Septembre.— Din 15 bata­­lione turcesc­ trimise în Epiru, 7 vom­ fi îndreptate spre Tricala­­ în Tesalia. Turcii au­ intențiunea de a forma în Te­­salia o o armată mare adunfindű, din trupele cari sunt­ împrăștiate în acestă provinciă și în Epiru. In Epiru nu se va lăsa de câtă una simplu corpu de observațiune. In acestă momenta se află în Tesalia 12,000 regulați, 3,000 cavaleri și 600 neregulați. Turcii Intarescü cu mare grabă Ianina. Viena, 30 Septembre. — Se telegrafieză din Belgrad că ministerulü arti fi otárita se adreseze Porții, fără a convoca marea Scupcină, uă somațiune prin care va cere retragerea trupelorü turcesci concentrate fruntarie. Deci, precum se așteptă, Porta va refuza de a îndeplini acestă cerere, de­clararea r­­ebelului din partea Serbiei și trecerea fruntariei de către trupele sale se vor­ face de uă­dată, pe la 10 Octobre, după câte se crede. Trupele serbesci vor­ fi împărțite în două corpuri, dintre cari unuhi va coopera cu Românii și celű­l­alta cu Muntenegrenii. Paris, 1 Octobre. — Midhat-pașa și de­­putatul­ unguri Helly sunt­ compromiși într’unü completa de curenda descoperită. Raga, 1 Octobre.—Ministerulu olandesti a demisionată în întregula lui. Paris, 1 Octobre. — Uă telegramă din Viena, spune că deputatul­ unguri d. Helly și Midhat-pașa sunt­ compromiși într’unii completa care avea de scopu a face să coopereze legiunea ungară cu corpula egip­­tiană din Dobrogia pentru a tăia drumu­­rile­ de­ fern române. ^ Viena, 1 Octobre. — Soiri private din Constantinopole spunü că nu mai suntu de locu sorii pentru armistițiu sau pace. Toți musulmanii din Asia în stare de a purta armele au fostü chiămațî supt steguri. Noutățile din Belgrad anund­ă că intra­rea în curenda în campanie a Serbiei a depărtată ori­ce speranță de armistițiu. Kiustenge, 1 Octobre. — Uă parte din divisiunea rusă care ocupa Kiustenge a plecată la 24 Septembre în numera de 6000 omeni infanteria și cavaleria pentru a face să recunoscere spre sud­. Acestă espedițiune comandată de generalulu de divisiune Manzin, a ’naintatű pénă la Ba­­zarjik Ea găsi acesta orașă tare ocupată de 6000 Turci, cu artileriă, și cari se în­tăriseră aci. Kiza-pașa îi comanda. Rușii neavându ordinul a să atace, ci numai să recunoscă pe inamică, s’au retrasă după o­ scurtă luptă, care i-a costată 9 călăreți morți și 7 răniți. Turcii au perdutu vre­m­0 de morți și răniți, mai toți neregu­­liți. Rușii s-au întors a ieri la Kiustenge, aducându cu dânșii patru prisonieri și multe vite luate de la inamică. Tulcea. 1 Octobre.­ Săptămâna din urmă două cuirasate turcesci au cercată în za­­bară să forțeze obstacolele pe cari Rușii le-au pusu la depărtare do­uă jumătate oră mai josu de Tulcea, prin cufundarea în șenalul­ Dunării a mai multoră vase încărcate cu petre. Una din aceste cuira­sate s’a ’ncurcatu printre acele vase și nu se putu retrage de­câtă cu multă greu­tate. Temându-se ca uă nouă cercare a Turciloru să nu reușăscă în apele mari, Rușii pregătescă în acestă momentu alte Sse pentru a le cufunda d’asupra celora .’ân târă­­rii avemii dreptulu d’a le crede forte bine ’ntemeiate . Alaltă­ieri, s’a ținuțit la Gornji­ Studen unu mare consiliu de resbelu, la care au luată parte unii însem­nații nunerii de generări. Aci s’a luat o importanta­otărîre ca, d’acum înainte, resbelulu sé se facă ’n moda sistematicii. In urma acestui consi­liu, generalulu Zottef, șefului statu­­lui-majori alu armatelor­­ de la Plevna, a fost­ ínlocuita cu generalulű Tot­leben, renumitulu conducătorii alü intăririlorii de la Sevastopole. Bur­irilfiri 20 rapciune »UlfUrmi, 2 BRUMIRELU Situațiunea armateloru de la Plevna remáindu aceiași ca ’n filele trecute, scirile de resbelu din acestă parte voru deveni, pare-ne, și mai rare. Intr’adevéru, écé ce ni­ se comu­nică d’unu corespondinte alu nostru de la Zimnicea, ale cărei inform­ați­Cándu merge cine­ va sé visiteze unu spitalu, s’ascepta se verse câ­­te-va lacrimi de durere. Avurămu rara fericire se vedemu la noi mai uă minune. Toți cei cari au intratu în spita­lele rănițiloru au versatu lacrimi, casé lacrimi de iubire, de admirați­­une, de mândrie și de fericire. Și cum puté fi alta­ felu cându vö­]ură că, din fericire, forte puțini suntu răniții cari nu se mai potu vindeca și cându toți putură admira blendeța oștenului românü și erois­­mul, cu care își învinge chiar­ și durerea corporală? Cum sé nu verse lacrimi de ad­­mirațiune cei cari auȘi ră­mas pe toți răniții dorindu grabnica vindecare pentru a se ’ntorce mai curându ,.............pe câmpuli de onore? Cum sé nu verse lacrimi de mân­drie națională cel cari vélj­ură pe oștenii români uitându durerile loru pentru a vorbi de vitejia camaraiji­­loru loru, cândü vél jura chiaru pe celu amputată luându în mână pa­­harulu cu vina ce i se oferi și în­­chinându „pentru armata română“, și cândü singurele lacrimi ce vé­lj­ură în ochii oșteniloru răniți erau numai pentru oficialii și căpitanii lorii căzuți în luptă? Cum se nu verse lacrimi de ad­­mirațiune vedeiul îl iubirea, nobleță și dulcața cu care Domna Românilor o în­­grijasce însăși de răniți, și cu densa atâtea domne române devenindu, în tóte spitalele din țeră, mamele și surorile fie­cărui oștenii română? Unii dorobanții rănită în plămânii, adușü într’unulü din stabilimentele de vindecare și de frățietate din Măgurele, ceru, cu puțină pena nu’și da sfârșitulă, se mai v­isá pe una din dómnele de la acelü spitalu. — Ce vrei sĕ’i ceri, întrebă in­firmiera?— „Nim­ica, răspunse nobi­­lulu și iubitorulu satenü, voi nu­mai s’o mai veimu căci.....................îi este milă de mine!“ Ș’acestea se vedu în tote spitalu­­rile, în tóte m­ilele și la patulü mai flă­cărui rănită. Ni s’a spusă, de către cei mai mulți, că Ospiciulu Independinței Bu­­curesci-Craiova, este dintre cele mai bune, din tote puntele de privire. Lucrarea pentru fondarea acestui spital a începută, cum se scie, în Bu­­curesci, prin unirea câtor­­­va domne și medici și prin ofrandele cetăția­­nilor, fu apoi unită cu cea care în­cepuse a se înjgheba în Craiova prin comitetulu formată de domnele cra­­iovene, care avu cela mai frumose succese. Comitetulu din Craiova, supt preșe­­dința Domnei Româniloru, puternică ajutata de învățatură și bunulü doc­­torii și chirurgii d. Fabricius, fă­cu din acela Ospiciu una azilu nu numai de vindecarea rănilor și derit, ceea ce este mai multă, de iubire și de întărire morală. Ambulanțele domnelor, de peste Milcova, sunt, asemenea, din tote s­piriturile de vedere, admirate de­­ toți câți au putută sĕ le visiteze. Domna Costa-Foru, spună cei cari au avută plăcerea d’a o vedé în ac­țiune—și ce acțiune!—domnea­iei în­­soțesce mai adesea convoiulă răni­­ților­ de la Slatina la Bucuresci — este un zenă îngrijitore și mângâie­­tóre pentru cei răniți. Ambulanțeloru de peste Dunăre ale Crucei roșie, corturilor­ și ’n fine bara celorü iei de la T.­Mă­gurele, cari s’au sfirșitu­ acum, și­­ celora minunate cari s’­au facutu aci, datorimii și vomü datori unii nunéru forte însemnată de răniți îngrijiți, mângâiați, vindecați și ’n­­tăriți, trupesce și sufletesce. Și cându vedemu devotamentulă bărbațiloră, dulcea și ’nv­uietórea iubire a femeielorü, atâtă de strânsă unite cu eroismulü oșteniloru, mai póte fi acum una singură omu care se nu fiă mândru și fericitu d’a fi fiulu acestei țâri, și mai póte fi u­­nulă singurii care sé nu ftă pe de­plină sicuru că mari și frumóse voru fi destinările coloniei latine de la Dunăre ? Nu voima aici se lasámu se curgă alte lacrimi de cätü de iubire și de credință în frumósele destinări ale națiunii române, și d’acea­a ne în­­torcemu ochii de la presa actualei oposițiuni, — care combate cea­ a ce s’a facutu și s’arată că n’amti sei pentru ce amu luatu arma,—spre a ne uita la străini și la presa străină. După ce puseramü ori luptă ochii publicului câte­va pasaje din presa germană și chiar­ din Pester Lloyd, se ’i punem­ aici în posițiune d’a citi câte-va linie și din istarulii din Roma. II Dovere de la 26 Septembre. „Intrați în luptă, Românii au datü probă d’uă vitejiă singulară, d’uă va­­lore tactică puțină comună; asta­­felu că, déci le voru surîde încă sorții armeloru, ei voru putea conta, fără nici uă índouiala, p’uă mare și legitimă influință în desvolta­­rea naționalitățiloru slave. „Sprintenă, vesela, plină de intu­­siasmü, soldatula Română face ună contrastă remarcabile, lângă recele și rigidulu casacii. „El­ duce cu sine, în miijloculü gintei nordului, uă suflare puternică din acea rasă latină de care este al­­tuita prin tradițiunile sale istorice, și noi Italianii trebuie sĕ salutamu c’uă sinceră bucuriă redeșteptarea unui poporu de care suntemü legați prin legături de rudeniă atât­ de strânse.... „Déca România va se v­a profita de posițiunea ce ’i au creat’o evene­­mintele și propria iei valore, ea va deveni puterniculu centru alu unui grup­ de naționalități cari îi vor­ a­­sigura unü postü emininte în Europa ș’uă înaltă misiune civilis­tăre și umanitară. „Amă insistată în mai multe rân­duri asupra datoriei ce are Italia d’a cultiva bune raporturi cu acele popor­ și d’a susține desvoltarea na­ționalităților slave. „ Astăzi, ceea­ ce odinioră părea altora uă utopiă, începe a se arăta ca uă realitate puținii depărtată.“ Totu asta-felu a fostu vorbitü la 20 Septembre și 11 Diritto, organ­ulü cabinetului italiană, totu asta-felii vorbescu acum toți militarii străini cari au vei juta pe Români pe câm­­puri de luptă, totu asta­felu aü vor­­vitü și vorbescu mai toți miniștrii puteriloru celora mari. „Márturisescu“ —puicea mai de ună­­di unu ministru străinui, unui ro­mână — „mărturisescă că ’ncepuse­­ráma a crede că nu sunteți în stare să fiți acela bulevarda ce­a voită Napoleon III sĕ facă din România. Acum ați arătata că sunteți uă na­țiune politică, dibace, înțelaptă și totă-d’uă-dată intusiastă și viteză; nici uă putere dejat nu va mai pute de câtă să recunoscă misiunea ce aveți la Dunăre și să va susție din tote ponturile de privire.“ Acesta este situațiunea nostră de astăiji, acésta este situațiunea ce ne-a facutü-o mai cu semă erois­mulu oștenitorii români; și cându străinii admiră acum acestă nobile și eroică națiune nu se va mai sus­ține, credemü, că este uă nebuniă décà vomn­ifice din nou ilustrilorii noștrii conservatori. Sĕ ne unima cu toții, se punemu în na­țiune totă iubirea și credința și se în­­torcemu în fine spatele nenorociteloru cucuvăi după ruinele unui trecutü de jafuri și de umilinți. D. profesore Bonifacio a ținută, Dumineca trecută, conferința sea a­­supra lui Alfieri. Auijindii pe învățat­ulu și pătrun­­íjetorele profesore, suferirămă ca Ro­mâni, că numerulü­celora cari pro­fitară d’uă conferință atât­ de in­structivă era atât­ de restrânsă. D. profesore Bonifacio , consa­­crându produsulu conferinței sale Os­­piciului Independinței din Măgurele, ne-a și trimisu suma de 96 lei. Esprimându d-lui Bonifacio simți­­mintele nóstre de recunoscință, tre­­cemu suma trimisă în partita Șișu­lui ospiciu. Țarevici, nu credit de prisos, a re­veni și a ve da uă schiță amănuntă și exactă asupra operațiunilort­ iei din cele din urmă trei săptămâni, spre a pune în posițiune pe citito­rii d-vóstrá se judece, în deplină cunoștință de causă, ce sunt­ pre­supusele victorii trâmbițate de Turci ca câștigate asupra acestei armate. Acestă revistă retrospectivă are și uă altă însemnătate: ea nu numai re­­stabilesce faptele, ci va servi de ma­­să pentru urmărirea operațiunilor viitore. Se scie că armata lui Țarevici î­­naintase forte repede și ocupase po­­sițiuni între Kara și Ak-Lam. A­­tunci se prevedea că Turcii ar­ fi putută esecuta­tă mișcare de încon­­giurare, pentru că linia ocupată de principele Șakofskoi, cu alți unu­spre­­­zecelea corpu, nu se întindea de cota de la Elena prin Giulia pene la Ka­­irkioi, lasanda deschisă inimicului loculu intre Kairkioi și Kara-Lom; d’acea generalele Șakofskoi fu invi­tată a’și înainta linia de la Elena Kairkioi la Elena Kara-Lom. Șakofs­­koi declara ense c’acesta mișcare ar fi defavorabile armatei rusesc!, care ocupa posițiuni întărite, de­ore-ce mt­mföndü pre multa linia’! de ope­rațiuni, arü fi slabitü-o; atunci se oțărî ca în locü să înainteze Șakofs­koi spre marele duce moștenitoră, acesta să se retragă spre densula, și se și retrase. Turcii, vorjenda acestă mișcare, elü urmăriră și atacară arbiere garda sea la Kara-Hasankioi, Popkioi, O­­paka și Kazelevo, trâmbițându apoi că arți fi avută asupră’I strălucite victorii. Lucruli, precum vedeți, se reduce la îndeplinirea unei operațiuni stra­tegice, care începuse a se esecuta î­­nainte de ataculu Turciloru, și care s’arü fi esecutatü, cum s’a esecu­­tatu, și fără ataculu loru. Posedà amănunte sigure asupra acestora a­­faceri, pe cari le credu interesante, de­ore­ce descrierile contraijiiétare transmise de cei doui adversari, o­­prescü pe cititori a ’și da sema e­­sacta despre starea lucrurilor”. Turcii au atacată Karelevo cu 45.000 infanteriști, 60 tunuri, mai multe regimente de cavalerie și vre două mii de Circasianî supt coman­da generalului supremă Mehemet- Ali-pașa. Maiorulü generare Arnoldi n’avea de câtă cinci batalione de infanteriă, una regimente de dra­goni, trei sotnie de cazaci și două baterie de artileriă, adecă uă forță neîndestulătore pentru a resista; de a­cea se retrase la Banika-Lom pentru a apăra nisce posițiuni întărite. Generarele Driesen are la Abla­­va­dece batalione de infanteriă, una regimente de cavaleriă, trei sotnie de cazaci și cinci baterie de artile­riă, dintre cari patru pedestre, cu care voi s’atace pe Turci în caste pentru a’i opri să nu urmaréscu pe Corespondința particulară a „Românului“. Dol­ Monasthr, 14 Septembre. De­și v’amu vorbitü, într’una din corespondințele mele, despre cele din urmă fapte de arme ale armatei lui

Next