Romanulu, septembrie 1877 (Anul 21)
1877-09-21
ANULU DOUE-ț?ECI ȘI-ÜNP Refracțiunea și Administrațiunea strada Bomnele MERCURI, 21 SEPTEMBRE, 1877. TOIESCE 81 VEI PUTE A ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani Deto > > » paginea III, 2 lei — A se adresa: Iîf ROMANIA, la administrațiunea ziarului IA PARIS, la Havas, Laffite et C-nne, 8. Place da la Bourse, LA LONDON, la Eugbne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. IN VIENA, la d-niî Haasenstein și Vogler, Walfischgasse 10. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI EXEMPLARUL D. LUMINEZATE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. In capitală, unii anii 48 lei; șcie lunî 24 lei trei luni 12 lei; nu lună 4 lei In districte, una anű 54 lei; sese luni 27 lei trei luni 14 lel; nă lună 5 lei Pentru tóte țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: II ttOiKANIA, la administrațiunea 4'aruluiLA PARIS, la d-niî Darrua-Nallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie și Harna- Lafpte et Cine, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLU TITLU SERVICIUL!! TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Bagum, 30 Septembre.— Din 15 batalione turcesc trimise în Epiru, 7 vom fi îndreptate spre Tricala în Tesalia. Turcii au intențiunea de a forma în Tesalia o o armată mare adunfindű, din trupele cari sunt împrăștiate în acestă provinciă și în Epiru. In Epiru nu se va lăsa de câtă una simplu corpu de observațiune. In acestă momenta se află în Tesalia 12,000 regulați, 3,000 cavaleri și 600 neregulați. Turcii Intarescü cu mare grabă Ianina. Viena, 30 Septembre. — Se telegrafieză din Belgrad că ministerulü arti fi otárita se adreseze Porții, fără a convoca marea Scupcină, uă somațiune prin care va cere retragerea trupelorü turcesci concentrate fruntarie. Deci, precum se așteptă, Porta va refuza de a îndeplini acestă cerere, declararea rebelului din partea Serbiei și trecerea fruntariei de către trupele sale se vor face de uădată, pe la 10 Octobre, după câte se crede. Trupele serbesci vor fi împărțite în două corpuri, dintre cari unuhi va coopera cu Românii și celűlalta cu Muntenegrenii. Paris, 1 Octobre. — Midhat-pașa și deputatul unguri Helly sunt compromiși într’unü completa de curenda descoperită. Raga, 1 Octobre.—Ministerulu olandesti a demisionată în întregula lui. Paris, 1 Octobre. — Uă telegramă din Viena, spune că deputatul unguri d. Helly și Midhat-pașa sunt compromiși într’unii completa care avea de scopu a face să coopereze legiunea ungară cu corpula egiptiană din Dobrogia pentru a tăia drumurile de fern române. ^ Viena, 1 Octobre. — Soiri private din Constantinopole spunü că nu mai suntu de locu sorii pentru armistițiu sau pace. Toți musulmanii din Asia în stare de a purta armele au fostü chiămațî supt steguri. Noutățile din Belgrad anundă că intrarea în curenda în campanie a Serbiei a depărtată orice speranță de armistițiu. Kiustenge, 1 Octobre. — Uă parte din divisiunea rusă care ocupa Kiustenge a plecată la 24 Septembre în numera de 6000 omeni infanteria și cavaleria pentru a face să recunoscere spre sud. Acestă espedițiune comandată de generalulu de divisiune Manzin, a ’naintatű pénă la Bazarjik Ea găsi acesta orașă tare ocupată de 6000 Turci, cu artileriă, și cari se întăriseră aci. Kiza-pașa îi comanda. Rușii neavându ordinul a să atace, ci numai să recunoscă pe inamică, s’au retrasă după o scurtă luptă, care i-a costată 9 călăreți morți și 7 răniți. Turcii au perdutu vrem0 de morți și răniți, mai toți nereguliți. Rușii s-au întors a ieri la Kiustenge, aducându cu dânșii patru prisonieri și multe vite luate de la inamică. Tulcea. 1 Octobre. Săptămâna din urmă două cuirasate turcesci au cercată în zabară să forțeze obstacolele pe cari Rușii le-au pusu la depărtare două jumătate oră mai josu de Tulcea, prin cufundarea în șenalul Dunării a mai multoră vase încărcate cu petre. Una din aceste cuirasate s’a ’ncurcatu printre acele vase și nu se putu retrage decâtă cu multă greutate. Temându-se ca uă nouă cercare a Turciloru să nu reușăscă în apele mari, Rușii pregătescă în acestă momentu alte Sse pentru a le cufunda d’asupra celora .’ân târării avemii dreptulu d’a le crede forte bine ’ntemeiate . Alaltăieri, s’a ținuțit la Gornji Studen unu mare consiliu de resbelu, la care au luată parte unii însemnații nunerii de generări. Aci s’a luat o importantaotărîre ca, d’acum înainte, resbelulu sé se facă ’n moda sistematicii. In urma acestui consiliu, generalulu Zottef, șefului statului-majori alu armatelor de la Plevna, a fost ínlocuita cu generalulű Totleben, renumitulu conducătorii alü intăririlorii de la Sevastopole. Buririlfiri 20 rapciune »UlfUrmi, 2 BRUMIRELU Situațiunea armateloru de la Plevna remáindu aceiași ca ’n filele trecute, scirile de resbelu din acestă parte voru deveni, pare-ne, și mai rare. Intr’adevéru, écé ce ni se comunică d’unu corespondinte alu nostru de la Zimnicea, ale cărei informațiCándu merge cine va sé visiteze unu spitalu, s’ascepta se verse câte-va lacrimi de durere. Avurămu rara fericire se vedemu la noi mai uă minune. Toți cei cari au intratu în spitalele rănițiloru au versatu lacrimi, casé lacrimi de iubire, de admirațiune, de mândrie și de fericire. Și cum puté fi alta felu cându vö]ură că, din fericire, forte puțini suntu răniții cari nu se mai potu vindeca și cându toți putură admira blendeța oștenului românü și eroismul, cu care își învinge chiar și durerea corporală? Cum sé nu verse lacrimi de admirațiune cei cari auȘi rămas pe toți răniții dorindu grabnica vindecare pentru a se ’ntorce mai curându ,.............pe câmpuli de onore? Cum sé nu verse lacrimi de mândrie națională cel cari véljură pe oștenii români uitându durerile loru pentru a vorbi de vitejia camaraijiloru loru, cândü vél jura chiaru pe celu amputată luându în mână paharulu cu vina ce i se oferi și închinându „pentru armata română“, și cândü singurele lacrimi ce véljură în ochii oșteniloru răniți erau numai pentru oficialii și căpitanii lorii căzuți în luptă? Cum se nu verse lacrimi de admirațiune vedeiul îl iubirea, nobleță și dulcața cu care Domna Românilor o îngrijasce însăși de răniți, și cu densa atâtea domne române devenindu, în tóte spitalele din țeră, mamele și surorile fiecărui oștenii română? Unii dorobanții rănită în plămânii, adușü într’unulü din stabilimentele de vindecare și de frățietate din Măgurele, ceru, cu puțină pena nu’și da sfârșitulă, se mai visá pe una din dómnele de la acelü spitalu. — Ce vrei sĕ’i ceri, întrebă infirmiera?— „Nimica, răspunse nobilulu și iubitorulu satenü, voi numai s’o mai veimu căci.....................îi este milă de mine!“ Ș’acestea se vedu în tote spitalurile, în tóte milele și la patulü mai flăcărui rănită. Ni s’a spusă, de către cei mai mulți, că Ospiciulu Independinței Bucuresci-Craiova, este dintre cele mai bune, din tote puntele de privire. Lucrarea pentru fondarea acestui spital a începută, cum se scie, în Bucuresci, prin unirea câtorva domne și medici și prin ofrandele cetățianilor, fu apoi unită cu cea care începuse a se înjgheba în Craiova prin comitetulu formată de domnele craiovene, care avu cela mai frumose succese. Comitetulu din Craiova, supt președința Domnei Româniloru, puternică ajutata de învățatură și bunulü doctorii și chirurgii d. Fabricius, făcu din acela Ospiciu una azilu nu numai de vindecarea rănilor și derit, ceea ce este mai multă, de iubire și de întărire morală. Ambulanțele domnelor, de peste Milcova, sunt, asemenea, din tote spiriturile de vedere, admirate de toți câți au putută sĕ le visiteze. Domna Costa-Foru, spună cei cari au avută plăcerea d’a o vedé în acțiune—și ce acțiune!—domneaiei însoțesce mai adesea convoiulă răniților de la Slatina la Bucuresci — este un zenă îngrijitore și mângâietóre pentru cei răniți. Ambulanțeloru de peste Dunăre ale Crucei roșie, corturilor și ’n fine bara celorü iei de la T.Măgurele, cari s’au sfirșitu acum, și celora minunate cari s’au facutu aci, datorimii și vomü datori unii nunéru forte însemnată de răniți îngrijiți, mângâiați, vindecați și ’ntăriți, trupesce și sufletesce. Și cându vedemu devotamentulă bărbațiloră, dulcea și ’nvuietórea iubire a femeielorü, atâtă de strânsă unite cu eroismulü oșteniloru, mai póte fi acum una singură omu care se nu fiă mândru și fericitu d’a fi fiulu acestei țâri, și mai póte fi unulă singurii care sé nu ftă pe deplină sicuru că mari și frumóse voru fi destinările coloniei latine de la Dunăre ? Nu voima aici se lasámu se curgă alte lacrimi de cätü de iubire și de credință în frumósele destinări ale națiunii române, și d’aceaa ne întorcemu ochii de la presa actualei oposițiuni, — care combate cea a ce s’a facutu și s’arată că n’amti sei pentru ce amu luatu arma,—spre a ne uita la străini și la presa străină. După ce puseramü ori luptă ochii publicului câteva pasaje din presa germană și chiar din Pester Lloyd, se ’i punem aici în posițiune d’a citi câte-va linie și din istarulii din Roma. II Dovere de la 26 Septembre. „Intrați în luptă, Românii au datü probă d’uă vitejiă singulară, d’uă valore tactică puțină comună; astafelu că, déci le voru surîde încă sorții armeloru, ei voru putea conta, fără nici uă índouiala, p’uă mare și legitimă influință în desvoltarea naționalitățiloru slave. „Sprintenă, vesela, plină de intusiasmü, soldatula Română face ună contrastă remarcabile, lângă recele și rigidulu casacii. „El duce cu sine, în miijloculü gintei nordului, uă suflare puternică din acea rasă latină de care este altuita prin tradițiunile sale istorice, și noi Italianii trebuie sĕ salutamu c’uă sinceră bucuriă redeșteptarea unui poporu de care suntemü legați prin legături de rudeniă atât de strânse.... „Déca România va se va profita de posițiunea ce ’i au creat’o evenemintele și propria iei valore, ea va deveni puterniculu centru alu unui grup de naționalități cari îi vor asigura unü postü emininte în Europa ș’uă înaltă misiune civilistăre și umanitară. „Amă insistată în mai multe rânduri asupra datoriei ce are Italia d’a cultiva bune raporturi cu acele popor și d’a susține desvoltarea naționalităților slave. „ Astăzi, ceea ce odinioră părea altora uă utopiă, începe a se arăta ca uă realitate puținii depărtată.“ Totu asta-felu a fostu vorbitü la 20 Septembre și 11 Diritto, organulü cabinetului italiană, totu asta-felii vorbescu acum toți militarii străini cari au vei juta pe Români pe câmpuri de luptă, totu astafelu aü vorvitü și vorbescu mai toți miniștrii puteriloru celora mari. „Márturisescu“ —puicea mai de unădi unu ministru străinui, unui română — „mărturisescă că ’ncepuseráma a crede că nu sunteți în stare să fiți acela bulevarda cea voită Napoleon III sĕ facă din România. Acum ați arătata că sunteți uă națiune politică, dibace, înțelaptă și totă-d’uă-dată intusiastă și viteză; nici uă putere dejat nu va mai pute de câtă să recunoscă misiunea ce aveți la Dunăre și să va susție din tote ponturile de privire.“ Acesta este situațiunea nostră de astăiji, acésta este situațiunea ce ne-a facutü-o mai cu semă eroismulu oștenitorii români; și cându străinii admiră acum acestă nobile și eroică națiune nu se va mai susține, credemü, că este uă nebuniă décà vomnifice din nou ilustrilorii noștrii conservatori. Sĕ ne unima cu toții, se punemu în națiune totă iubirea și credința și se întorcemu în fine spatele nenorociteloru cucuvăi după ruinele unui trecutü de jafuri și de umilinți. D. profesore Bonifacio a ținută, Dumineca trecută, conferința sea asupra lui Alfieri. Auijindii pe învățatulu și pătruníjetorele profesore, suferirămă ca Români, că numerulücelora cari profitară d’uă conferință atât de instructivă era atât de restrânsă. D. profesore Bonifacio , consacrându produsulu conferinței sale Ospiciului Independinței din Măgurele, ne-a și trimisu suma de 96 lei. Esprimându d-lui Bonifacio simțimintele nóstre de recunoscință, trecemu suma trimisă în partita Șișului ospiciu. Țarevici, nu credit de prisos, a reveni și a ve da uă schiță amănuntă și exactă asupra operațiunilort iei din cele din urmă trei săptămâni, spre a pune în posițiune pe cititorii d-vóstrá se judece, în deplină cunoștință de causă, ce sunt presupusele victorii trâmbițate de Turci ca câștigate asupra acestei armate. Acestă revistă retrospectivă are și uă altă însemnătate: ea nu numai restabilesce faptele, ci va servi de masă pentru urmărirea operațiunilor viitore. Se scie că armata lui Țarevici înaintase forte repede și ocupase posițiuni între Kara și Ak-Lam. Atunci se prevedea că Turcii ar fi putută esecutată mișcare de încongiurare, pentru că linia ocupată de principele Șakofskoi, cu alți unusprezecelea corpu, nu se întindea de cota de la Elena prin Giulia pene la Kairkioi, lasanda deschisă inimicului loculu intre Kairkioi și Kara-Lom; d’acea generalele Șakofskoi fu invitată a’și înainta linia de la Elena Kairkioi la Elena Kara-Lom. Șakofskoi declara ense c’acesta mișcare ar fi defavorabile armatei rusesc!, care ocupa posițiuni întărite, deore-ce mtmföndü pre multa linia’! de operațiuni, arü fi slabitü-o; atunci se oțărî ca în locü să înainteze Șakofskoi spre marele duce moștenitoră, acesta să se retragă spre densula, și se și retrase. Turcii, vorjenda acestă mișcare, elü urmăriră și atacară arbiere garda sea la Kara-Hasankioi, Popkioi, Opaka și Kazelevo, trâmbițându apoi că arți fi avută asupră’I strălucite victorii. Lucruli, precum vedeți, se reduce la îndeplinirea unei operațiuni strategice, care începuse a se esecuta înainte de ataculu Turciloru, și care s’arü fi esecutatü, cum s’a esecutatu, și fără ataculu loru. Posedà amănunte sigure asupra acestora afaceri, pe cari le credu interesante, deorece descrierile contraijiiétare transmise de cei doui adversari, oprescü pe cititori a ’și da sema esacta despre starea lucrurilor”. Turcii au atacată Karelevo cu 45.000 infanteriști, 60 tunuri, mai multe regimente de cavalerie și vre două mii de Circasianî supt comanda generalului supremă Mehemet- Ali-pașa. Maiorulü generare Arnoldi n’avea de câtă cinci batalione de infanteriă, una regimente de dragoni, trei sotnie de cazaci și două baterie de artileriă, adecă uă forță neîndestulătore pentru a resista; de acea se retrase la Banika-Lom pentru a apăra nisce posițiuni întărite. Generarele Driesen are la Ablavadece batalione de infanteriă, una regimente de cavaleriă, trei sotnie de cazaci și cinci baterie de artileriă, dintre cari patru pedestre, cu care voi s’atace pe Turci în caste pentru a’i opri să nu urmaréscu pe Corespondința particulară a „Românului“. Dol Monasthr, 14 Septembre. Deși v’amu vorbitü, într’una din corespondințele mele, despre cele din urmă fapte de arme ale armatei lui