Romanulu, septembrie 1877 (Anul 21)
1877-09-17
ANULU COPEPECI-ȘI-PNP Refracțiunnea și Administrațiunea straps Dormu’s 14 SAMBATA, 17 SEPTEMBRE, 1877. TOIESCE 81 VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani Deto » » » paginea III, 2 lei — A se adresa: LA ROMANIA, la administrațiunea oiarului LA PARIS, la Havas, Laffite et C-me, 8. Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugfene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. U. IN TIENA, la d-nil Haasenatein și Vogler, Walfisch gasse 10. Articolele nepublicate s» arda. 20 BANI ESEMPLARULÜ. 20 BANI ESEMPLARULÜ LUMINEZATE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. In capitală, unu and 48 let; șase luni 24 let trei luni 12 let; uă, lună 4 lei In districte, unu anu 54 let; șase luni 27 let trei luni 14 let; uă lună 5 lei Pentru tote țările Europei, trimestru 15 let. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Șiarulul. LA PARIS, la d-niî Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie și Havas: Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovicl, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusâ. Loteria pentru spitalulu Independințeî de la Măgurele s’a trasü Mercuriera la Teatru, conformii programe publicate. Am fi publicații în numerulü de Marți 13 Septembre, lista celor 500 de numere care au câscigatü, împreună și cu numerulü obiectului câscigafiL. Persanele care au câscigata vor fi bine-vestrămite la administrațiunea Românului, pentru a lua obiectele. Vom aduce biletulu de rotărie și numerulu obiectului. Voru bine-voi a se presinta péne Duminică séra, de la 12 ore după umezi până la 6 ore séra. Cel cari péne Duminecă séra nu voru reclama obiectele, printr’unu trămisu sau prin epistolă, acele obiecte rămase se voru pune în vânsfare, pentru folosulu Ospiciului, împreună cu obiectele câstigate prin biletele ce au rămasa nevândute. SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 27 Septembre. — Circulă scomptulu că Rușii atăcându, la 25, posițiunile întărite de la resaritü de Plevna, ară fi fostă respinși. Londra, 27 Septembre. — S’anuncă din Viena că Germania are să rendască mai cu energie representațiunile sale către Portă din causa violăriloră convențiunii de la Geneva, comise de Turci. Ragusa, 27 Septembre. — Goransko s’a predată Muntenegrenilor. Viena, 27 Septembre. — Partita păcii câștigă termă în Serbia; s’așteptă formarea unui ministeră conservatoră. Italia a consiliată pe Serbia să nu ia parte la resbelă. Londra, 27 Septembre. — E neexadă că ducelui de Edimburg i s’ară fi retrasă comanda. Salton Osborne va conduce la Malta pe ducesa de Edimburg. Ducele o va ’nsoți pe insulă Lidianum și se va duce apoi la flotă. Buda Pesta, 27 Septembre. Camera deputaților. — D. Tisza, respunzândă la diverse interpelări, a caracterisată politica Austro-Ungariei ca tată de una în observare asupra proprielor trei interese. Guvernulă, uijis și dânsulă, a reclamată Porții în contra torpilelor puse de Turci în Dunăre, și Rusiei din causa devastărilor comise de Ruși la gura Sulineî. Turcia a făcută concesiuni. Rusia a promisă d’a reface, în bună stare, după resbelă, gura Sulineî. Rusia a promis, la ’nceputul resbelului d’a nu ’ntinde la Serbia operațiunile militare. Aceași promisiune s’a făcută și de Turcia. In casulă cânda Serbia ară lua parte la resbelă, nu se va aduce nici să pedecă liberei acțiuni a Turciei. Déca se va produce acestă casă, purtarea Austriei va fi dictată de interesele sale. Confederațiunea celor trei împărați nu era ună îngagiamantă în privința unor chestiuni concrete, ci oă regulare închiriată în interesul păcii Europei. In parte, se pote atribui acestei confederațiuni faptul ă că resbelulă n’a devenită generală. Din faptul că unul din cele trei guverne a făcută rebelă fără ’nvoirea celorlalte două, n’a resultată pentru Austro-Ungaria nici uă îndatorire privitore la cestiunea Oriintelui. Politica urmată de guvernă pân’acum dovedeste că desmembrarea Turciei n’a fostă nici vă dată în intențiunile sale. Guvernulu n’a reclamată în contra cru Jimilară turcescă în generală. Turcia a promisă a observa pe viitoră convențiunea de la Geneva. Relațiunile noistre cu Germania, a condhisă ministrulu, au fostă bune de multă timpă. Astăzi sunt forte bune. Camiera a luată actă de tote aceste răspunsuri. I Kugumü doru pe toți a răspunde prin cea mai categorică indiferință acestora neleale uneltiri, orü gazdeloru orășenesc! le urma tot î 'nflorirea, în liniște, lângă căminele cele iubite, prin stăruința și ’ndemnarea de care e capabilă ânima Românului. Bucuresci, Răpciune. Pene ’n momentulu cându scriemu aceste rânduri, n'avemu nici nă scrie de la câmpul firesbelului, la care cu dreptu cuventu se ’ndreptá preocuparea generale. Acestă tăcere nu ne probezá de câtu liniștea ce va fi domninda în jurul a Plevnei, liniște necesară pentru ’mormântarea eroilor și pentru ușturarea ranelor’. Putemü énse asigura că spiritulu ce domnesce ’n armata nóstra este escelente. Ca pipăită și ne’ndoiasc dovedá despre acesta, punemü chiarü aci, supt ochii publicului, urmatórele părți din scrisórea unui locotenente din batalionul al Il-lea de vânători, scrisóre datată ’n 11 cuvinte din tabăra română din fața Plevnei: „In lupta de atacă, pen’acum n’amă intrată, dera în serviciul de ante-posturi ce facă la fiecare două zile avemă necontenite ciocniri și schimbări de glonțe cu păgânilă, care, chiară în întunericulă nopții, ne discută pasă cu pasă terenulă ce ocupă ante-posturile nóstre. Mii de glonțe și obuse fâșiă pe la urechiele nóstre, noptea casé puține ne facă supărări. Câtă despre mine, póte voiă cadé, dérü nu voiă muri , numele meu va trăi împreună cu ală minoră de bravi, ce cadă pentru causa Românismului. In tóte perderile ce amă avută pân’acum, spiritul de victorie ne domină pe toți, și vitejia soldatului română, deși novice ’n luptă, probeză că inima lui e forte mare. Astfel, vorbesc ostașii țârii, însuflețiți de foculu patriotismului, de dreptatea causei ce apără, de propria-le vigóre. Cum deji nu vomu face totulu pentru dânșii, cându cu dânșii e inima țării și cu țara sfinta dreptate ! Reî nființarea gardei cetățenesc de prin prașie, făcută—pe basa legii din 1866 — încă din luna lui Aprile trecută, a fostuuă măsură din cele mai nemerite ș’uă prevedere multa bine-facétóre din partea guvernului. Rudele acestei instituțiuni, menite a desvolta iubirea de arme ’n tóte stările societății, a ’ntări corpulu ș’a ageri mintea, a deprinde pe flecare cu ’mplinirea datorieloru către țară și cu esercitarea celui mai frumosu dreptu, acela d'a’și apăra prin sine ânsuși liniștea, averea și dragele cămine, rudele acestei instituțiuni seama simțită întotdeuna, deru le aprețuimă cu atâta mai multu în ziua de astăzi, cându armata română se află pe câmpuli de onore. Când 150 până la 160 de cetățeni din poporațiunea capitalei intră pe fiecare țir ’n serviciulu păzirii posturilor, care n timpii normali erau încredințate armatei permaninte; cândü același lucru se ’ntâmplă și prin cele-lalte orașie de cǎpetenie; cându acesta dureză d’atâtea luni și va dura neapărată până la sfîrșitul firesbelului; cându în fine tóte greutățile suntu uitate pe lângă preocuparea fiecăruia d’a contribui, după puterile sale, la ușturarea nevoielorü ce ne impună împrejurările, cată se recunoscemü și n acesta vă dovedi despre vitalitatea națiunii române și despre patriotismulü de care scie să dea probe ’n momente de aspră ’ncercare. Intr’adevĕrut, e năduiosă priveliște d’a vedé pe muncitorulu mărginașiii, pe micuța neguțătoră și industrială sacrificându’și interesele particulare pentru mai multe file, spre 'ndeplinirea unui servietă pe care s’la reclamă interesele generale, legea și demnitatea de cetățână, în ’ tr’uă țară liberă și cu frumóse libertăți constituționale. Ah! déc’acéstá instituțiune s’arü fi păstrată neatinsă de la 1866 pâne ar fi! Cata de departe ară fi ajunsă, în privința organisării, în privința instrucțiunii militare, în privința disciplinei ș’a uniformării. Ama dispune acum d’uă ’nsemnată forță militară, capabilă nu numai d’a ’nlocui garnisónele, dérü chiarü d’a ’nfrunta cu bărbățiă pericolulu unui atacă asupra orașielor- nóstre. Negreșită că și a<fi garda civică va pute, într’unu momentu dată, să se țină la ’nălțimea frumosesele misiuni; negreșită că și ații apelul ă ce i-aru adresa Domnulu și guvernulu va fi ascultată fără pregetă; negreșită că și ar fi, chiaru dup’uă atâta de lungă ’ntrerupere, a iei activitate redobândesce din ji în <ji mai multă vigóre; énse, déca legea din 1866 n’arű fi fostu părăsită; déca cetățenii nu s’aru fi vétjutü desarmați, adesea prin violențe, ca la Ploiesci și Craiova; déca primula avântă n’arű fi fostu opritu cu precugetare, de buna-semn că multe străduințe* aru fi fostu cruțate, multu timpu câștigată, multe chieltuieli înlăturate. Faptulu énse s’a facutu. Déc’a fostu reü, precum ilu credemu, tragu’i pécatulu cei ce l’au comisu. Acum cestiunea e sé ne punemu din nou la lucru și se reclemu acestei folositóre și democratice instituțiuni înflorirea ce-arű fi dobândiții deja, déca n’arü fi avută atâția reu-voitori. Spre a ajunge cnse la scopul acesta, e neapărată trebuință d’uă lucrare nenîcetată, d’uă bună-voință fără margini și din partea tuturora, d’acela îndemnă și d’acea încuragiare, care singure potă mări micele ’nceputuri și duce la buna capătă anevoiósele ’ntreprinderi. Garda civică din Bucuresci, pe lângă servițiulü păzirii diferitelor posturi, și-a ’ncepută de mai multe săptămâni și esercițiele duminecale. Amü văzută companii din legiunea III-a, care trece dreptű cea mainaintată și mai bine constituită, care și le urmeza c’uă adevărată tragere de inimă. Prin urmare, un asemenea conduită am pute servi ca exemplu de imitatii din partea tuturora, deorece e ’ndeobște cunoscuții că colore de verde e poporată mai mult de muncitori și de cetățeni fără multă dare-de mână. Uă cestiune de dreptate, care ni se impune nouă ca cronicari și guvernului ca autoritate superiorá, e aceia a numeróselor scutiri și escluderi din corpul gardei civice. Cu párere de reü cată să constatămii că mai totu ce e funcționară, mai toți câți poseda luminele instrucțiunii și suntu omeni cu orecare avere, se silescu prin tóte mijjlocele a se sustrage de la ’ndatoririle legii, sunt felurite proteste. Ca modulă acesta, greutatea sarcinii rămâne mai totu pe umerii celui săracă, p’ai obositului muncitoru, pentru care trei patru file de gardă pe lună e unii sacrificii, căci ele ’nsemnezá totu atâta timpu de nelucrare și de lipsă pentru numerósa’i familiă. Și cu tóte astea, se repetă mereu, cu zâmbeturü pe buze, că garda se compune de desculți. Mai nainte énsé d’a ne arăta mândrii că nu suntemu desculți la picidre, am trebui sĕ combatemii pe cei cu animele desculțe. Mai nainte d’a ne uita la dânsa c’uă privire care semănă a dispreță, câtu de bine n’arț fi să păstramu ceva din acea disprețuitore privire pentru noi, cari ne escludemu din sínnla gazdei supt motive care de care mai netemeinice, pentru noi cari ținemu la egoismu mai multu de câtu la sacrificie, pentru noi cari— putândă fi ’n fața Plevnei —nu ne simțimă fericiți d’a rămână neclintiți de lângă familiele și din orașiele nóstre respective, d’a aduce servicie mai ușiore, ca cetățeni înarmați, țării pentru care se luptă frații, fiii și amicii noștrii. Supunemu déja la aprețuirea celora In dreptu cestiunea multor descluderi și scutiri din garda orășenesca, și esprimemu speranța că neajunsulű ce ele causeza se va remedia cu totă solicitudinea. La din contra, am suferi principiulu egalității tuturorü »la drepturi ca și la datorii, și chiar și dreptatea n’am scăpa fără grave atingeri. Uă altă considerațiune, pe care șefii nouilor soldați trebuie să n’o per<já din vedere, e acea ’ngăduire ș’acea circumspecțiune , pe care o preseria ânseși regulamentele legii constitutive a gardei. A sili pe celű strimtoratü să’și facă neapărată uniforma, în termenulü cam pre sumară alu legii, arț fi să asprime în împrejurările de arji, cândü i-se cevu mai multe file pe lună, zile pe care le-ară pute întrebuința întru susținerea familiei. In schimbü ânsă, e de dorită ca disciplina să se observe cu tota vigorea posibilă și ca exercițiele să se continue fără ’ntrerupere, căci numai printrensele se póte inspira fiecăruia iubirea instituțiunii ș’a armei pe care o ține ’n mână, c’uă misiune atâta de frumósü. Cu chipul acesta, se va redescepta și eînulațiunea de la 1866, care singură póte ’ndrepta mnicele neajunsuri ce s’arü observa pe ici-colea. Guvernulu pe d’uă parte, primăriele pe d’alta vor face, nu ne ’ndoimit, totu ce le stă prin putință ca scopulü acesta să fie realisatu. Evenimentele sunt felurite și schimbătore. Se fimu déja pregătiți pentru dânsele, căci, deși n’avemu nevoie de forța orașieloră nóstre, totuși e bine s’o organisama, s’o esercitămă și s’o ’ntarima la timpulu priinciosu. In fine, nu putemu trece cu vederea acele insinuări rea-voitare și nepatriotice—ca să nu le chemü calificarea ce aru merita și pe care oricine le-o va da ’nloculu nostru— acele insinuări ce se răspândescu pe totă fiu a, adică ofițerii gardei voru fi luați ca se ’nlocuiescá p’ai armatei permanente cari au cáclutit în luptă, adi că garda va fi mobilisată și trimisă la fruntarie. Tóte aceste scompte, ale căror scapă e d’a arunca ’nvrăjbirea între frați și d’a asmuți pe cetățiani atâta în contra actualei stări de lucruri, cât și ’n contra unei instituțiuni pe care mulți n’o potü vede cu ochii, înțelege oricine câm suntü de absurde, ba chiar și de ridicule. Francia. — Le Journal officiel a publicată trei decrete : 1) pentru convocarea alegătorilor în ziua de 14 Octombre, spre a alege pe nouii lorü represintanți în Camera deputaților și; 2) pentru convocarea alegătorilor din Martinica, Guadelupa, Reuniunea și stabilimentele vecine din India după patru săptămâni de la promulgarea decretului; 13) pentru convocarea Senatului și a Camerei deputaților și în sesiune estraordinară la 7 Noembre. In procesulü d-lui Gambetta nu s’a apărată fondulu nici la oposițiune. 1. Allou s’a mărginită a declina competința tribunalului pe motivul că procesulü fiindu cu totulü politica era de competința juriului. Tribunalulü a respinsă cererea și d. Allou a anunciată atunci că clientulü nu voiesce să se explice asupra fondului. Tribunalul și-a menținută sentința. Ca răspunsa la manifestulu mareșalului Mac-Mahon, unui mare numerü de deputați republicani au făcutu urmatorulu apelu către Francesc : Francesc: Veți fi chemați a vă numi represintanții în Camera deputațiloriî. Mulțămită progreselorü spiritului politicii în țara nóstrá, tóte cercările de presiune asupra alegerii vóstre voru rămâne zadarnice; dérü este de trebuință a răsipi tóte echivocurile. Trebuie să scrți ceia ce s’a făcută, ceia ce fracțiunile, minoritățile necorigibile și neputinciose, pretindü a face, și cari vorü fi consecințele celoră ce veți face voi ânșivă. Ceia ce s’a facutü, acé. La 20 Februarie 1876, ați alesüuă Cameră a deputaților, a cărei majoritate, făcută după imaginea Franciei, urmăria în pace întărirea și desvoltarea instituțiunilor republicane. Acesta era mandatul ce primise de la voi. Ea îli îndeplinia cu unü spiritu de moderațiune și înțelepciune care a impresionată mult pe Europa, și care a fǎcut ca țara nostra să aibă simpatiele cordiale ale tuturorü puterilorü. In întru, pasiunile se linișteau supt fericita influență a unei politici de concordiă și pace, susținută de toți represintanții republicani ai națiunii. Camera deputaților voia libertatea în întru, pacea în afară. Ea a datü, în tote ocasiunile, probe despre iubirea iei luminată de reforme, îndreptându’și atențiunea scrupulosá asupra tuturoru părților bugetului, începândă a ușura sarcinele nóstre atât de grele, prin suprimarea impositului asupra sării, asupra mnicei vitese și asupra uleiuriloru, reducându tasele poștale, tratându în fondu cestiunea drumuriloru de ferit, dându concursului ei celu mai devotatü la reorganisarea armatei nóstre, totudeuna demnă de încrederea națională, urcândă dotațiunea instrucțiunii publice la uă cifră la care n’ajunsese încă supt nici unu guvernu. Aceste prime reforme aveau să fie completate în sesiunile următore.