Romanulu, septembrie 1877 (Anul 21)

1877-09-17

ANULU COPE­PECI-ȘI-PNP Refracțiunnea și Administrațiunea straps Dormu’s 14 SAMBATA, 17 SEPTEMBRE, 1877. TOIESCE 81 VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani Deto » » » paginea III, 2 lei — A se adresa: LA ROMANIA, la administrațiunea oiarului LA PARIS, la Havas, Laffite et C-me, 8. Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugfene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. U. IN TIENA, la d-nil Haasenatein și Vogler, Walfisch gasse 10. Articolele nepublicate s» arda. 20 BANI ESEMPLARULÜ. 20 BANI ESEMPLARULÜ LUMINEZA­TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. In capitală, unu and 48 let; șase luni 24 let trei luni 12 let; uă, lună 4 lei In districte, unu anu 54 let; șase luni 27 let trei luni 14 let; uă lună 5 lei Pentru tote țările Europei, trimestru 15 let. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Șiarulul. LA PARIS, la d-niî Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie și Havas: Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovicl, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusâ. Lot­eria pentru spitalulu Indepen­­dințeî de la Măgurele s’a trasü Mer­cur­­iera la Teatru, conformii pro­grame­ publicate. Am fi publicații în numerulü de Marți 13 Septembre, lista celor­ 500 de numere care au câscigatü, îm­preună și cu numerulü obiectului câscigafiL. Persanele care au câscigata vor fi bine-vestrămite la administrațiu­nea Românului, pentru a lua obiec­tele. Vom­ aduce biletulu de rotărie și numerulu obiectului. Voru bine-voi a se presinta péne Duminică sér­a, de la 12 ore după um­ezi până la 6 ore séra. Cel cari péne Duminecă séra nu voru reclama obiectele, printr’unu tră­­misu sau prin epistolă, acele obiecte rămase se voru pune în vânsfare, pentru folosulu Ospiciului, împreună cu obiectele câstigate prin biletele ce au rămasa nevândute. SER­VICIU­LU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 27 Septembre. — Cir­culă scomptulu că Rușii atăcându, la 25, posițiunile întărite de la resaritü de Plev­na, ară fi fostă respinși. Londra, 27 Septembre. — S’anunc­ă din Viena că Germania are să rend­ască mai cu energie represent­ați­uni­le sale către Portă din causa violăriloră convențiunii de la Geneva, comise de Turci. Ragusa, 27 Septembre. — Goransko s’a predată Muntenegrenilor­. Viena, 27 Septembre. — Partita păcii câștigă ter­mă în Serbia; s’așteptă forma­rea unui ministeră conservatoră. Italia a consiliată pe Serbia să nu ia parte la res­­belă. Londra, 27 Septembre. — E neexad­ă că ducelui de Edimburg i s’ară fi­­ retrasă comanda. Salton Osborne va conduce la Malta pe ducesa de Edimburg. Ducele o va ’nsoți pe insulă Lidianum­ și se va duce apoi la flotă. Buda­ Pesta, 27 Septembre. Camera de­­putaților­. — D. Tisza, respunzândă la di­verse interpelări, a caracterisată politica Austro-Ungariei ca tată­ de­ una în obser­vare asupra proprielor t­rei interese. Gu­­vernulă, u­ijis și dânsulă, a reclamată Por­ții în contra torpilelor­ puse de Turci în Dunăre, și Rusiei din causa devastărilor­ comise de Ruși la gura Sulineî. Turcia a făcută concesiuni. Rusia a promisă d’a re­face, în bună stare, după resbelă, gura Sulineî. Rusia a promis, la ’nceputul­ resbelului d’a nu ’ntinde la Serbia operațiunile mili­tare. Aceași promisiune s’a făcută și de Turcia. In casulă cânda Serbia ară lua parte la resbelă, nu se va aduce nici să pedecă liberei acțiuni a Turciei. Déca se va produce acestă casă, purta­rea Austriei va fi dictată de interesele sale. Confederațiunea celor­ trei împărați nu era ună îngagiamantă în privința unor c­hestiuni concrete, ci oă regulare închiriată în interesul­ păcii Europei. In parte, se pote atribui acestei confederațiuni faptul ă că resbelulă n’a devenită generală. Din faptul­ că unul­ din cele trei guverne a făcută re­belă fără ’nvoirea celorl­alte două, n’a resultată pentru Austro-Ungaria nici uă îndatorire privitore la cestiunea O­­riintelui. Politica urmată de guvernă pân’acum dovedeste că desmembrarea Turciei n’a fostă nici vă­ dată în intențiunile sale. Guvernulu n’a reclamată în contra cru­­­ Jimilară turcescă în generală. Turcia a promisă a observa pe viitoră convențiunea de la Geneva. Relațiunile noistre cu Germania, a con­­dhisă ministrulu, au fostă bune de multă­­ timpă. Astăzi sunt­ forte bune. Camiera a luată actă de tote aceste răs­­­­punsuri. I Kugumü doru pe toți a răspunde prin cea mai categorică indiferință acestora neleale uneltiri, orü gazde­­loru orășenesc! le ur­ma tot î 'nflo­­rirea, în liniște, lângă căminele cele iubite, prin stăruința și ’ndemnarea de care e capabilă ânima Românului. Bucuresci, Răpciune. Pene ’n momentulu cându scriemu aceste rânduri, n'avemu nici nă scrie de la câmpul fi­resbelului, la care cu dreptu cuventu se ’ndreptá preocu­parea generale. Acestă tăcere nu ne probezá de câtu liniștea ce va fi dom­­ninda în jurul a Plevnei, liniște ne­cesară pentru ’mormântarea eroilor­ și pentru ușturarea ranelor’. Putemü énse asigura că spiritulu ce domnesce ’n armata nóstra este esce­­lente. Ca pipăită și ne’ndoiasc dovedá despre acesta, punemü chiarü aci, supt ochii publicului, urm­atórele părți din scrisórea unui locotenente din batalionul­ al­ Il-lea de vânători, scrisóre datată ’n 11 cuvinte din ta­băra română din fața Plevnei: „In lupta de atacă, pen’acum n’amă in­trată, dera în serviciul­ de ante-posturi ce facă la fie­care două zile avemă necon­tenite ciocniri și schimbări de glonțe cu păgânilă, care, chiară în întunericulă nop­ții, ne discută pasă cu pasă terenulă ce ocupă ante-posturile nóstre. Mii de glonțe și obuse fâșiă pe la urechiele nóstre, nop­­tea casé puține ne facă supărări. Câtă despre mine, póte voiă cadé, dérü nu voiă muri , numele meu va trăi îm­preună cu ală min­oră de bravi, ce cadă pentru causa Românismului. In tóte perderile ce amă avută pân’a­cum, spiritul­ de victorie ne domină pe toți, și vitejia soldatului română, de­și no­vice ’n luptă, probeză că inima lui e forte mare. Ast­fel, vorbesc­ ostașii țârii, în­suflețiți de foculu patriotismului, de dreptatea causei ce apără, de pro­­pria-le vigóre. Cum deji nu vomu face totulu pentru dânșii, cându cu dânșii e i­­nima țării și cu țara sfinta dreptate ! Reî nființarea gardei cetățenesc­ de prin prașie, făcută—pe basa legii din 1866 — încă din luna lui Aprile tre­cută, a fostu­uă măsură din cele mai nemerite ș’uă prevedere multa bine-facétóre din partea guvernului. Rudele acestei instituțiuni, menite a desvolta iubirea de arme ’n tóte stările societății, a ’ntări corpulu ș’a ageri mintea, a deprinde pe fle­care cu ’mplinirea datorieloru către țară și cu esercitarea celui mai frumosu dreptu, acela d'a’și apăra prin sine ânsuși liniștea, averea și dragele că­mine, rudele acestei instituțiuni se­­ama simțită în­tot­de­una, deru le aprețuimă cu atâta mai multu în­­ ziua de astăzi, cându armata ro­mână se află pe câmpuli de onore. Când­ 150 până la 160 de cetă­țeni din poporațiunea capitalei in­tră pe fie­care țir ’n serviciulu pă­­zirii posturilor, care n timpii nor­mali erau încredințate armatei per­­maninte; cândü același lucru se ’n­­tâmplă și prin cele-l­alte orașie de cǎpetenie; cându acesta dureză d’a­­tâtea luni și va dura neapărată până la sfîrșitul fi­resbelului; cându în fine tóte greutățile suntu uitate pe lân­gă preocuparea fie­căruia d’a contri­bui, după puterile sale, la ușturarea nevoielorü ce ne impună împrejură­rile, cată se recunoscemü și n a­­cesta vă dovedi despre vitalitatea națiunii române și despre patriotis­­m­ulü de care scie să dea probe ’n momente de aspră ’ncercare. Intr’adevĕrut, e nă­duiosă prive­liște d’a vedé pe muncitorulu măr­­ginașiii, pe micuța neguțătoră și in­dustrială sacrificându’și interesele par­ticulare pentru mai multe­­ file, spre 'ndeplinirea unui servietă pe care s’la reclamă interesele generale, le­­­­gea și demnitatea de cetățână, în­ ’ tr’uă țară liberă și cu frumóse li­­­­bertăți constituționale. Ah! déc’acéstá instituțiune s’arü fi păstrată neatinsă de la 1866 pâne ar fi! Cata de departe ară fi ajunsă, în privința organisării, în privința in­strucțiunii militare, în privința dis­ciplinei ș’a uniformării. Ama dispune acum d’uă ’nsemnată forță militară, capabilă nu numai d’a ’nlocui gar­­nisónele, dérü chiarü d’a ’nfrunta cu bărbățiă pericolulu unui atacă asu­pra orașielor- nóstre. Negreșită că și a<fi garda civică va pute, într’unu momentu dată, să se țină la ’nălțimea frumose­­sele misiuni; negreșită că și ații apelul ă ce i-aru adresa Domnulu și guver­­nulu va fi ascultată făr­ă pregetă; negreșită că și ar fi, chiaru dup’uă atâta de lungă ’ntrerupere, a iei ac­tivitate redobândesce din­­ ji în <ji mai multă vigóre; énse, déca legea din 1866 n’arű fi fostu părăsită; déca cetățenii nu s’aru fi vétjutü desar­­mați, ade­sea prin violențe, ca la Plo­­iesci și Craiova; déca primula avântă n’arű fi fostu opritu cu precugetare, de buna-semn că multe străduințe* aru fi fostu cruțate, multu timpu câștigată, multe chieltuieli înlătu­rate. Faptulu énse s’a facutu. Déc’a fostu reü, precum ilu credemu, tra­­gu’i pécatulu cei ce l’au comisu. Acum cestiunea e sé ne punemu din nou la lucru și se reclemu a­­cestei folositóre și democratice in­stituțiuni înflorirea ce-arű fi dobân­diții deja, déca n’arü fi avută atâția reu-voitori. Spre a ajunge cnse la scopul­ a­­cesta, e neapărată trebuință d’uă lucrare nenîcetată, d’uă bună-voință fără margini și din partea tuturora, d’acela îndemnă și d’acea încuragia­­re, care singure potă mări micele ’nceputuri și duce la buna capătă anevoiósele ’ntreprinderi. Garda civică din Bucuresci, pe lângă servițiulü păzirii diferitelor­ posturi, și-a ’ncepută de mai multe săptămâni și esercițiele duminecale. Amü văzută companii din legiunea III-a, care trece dreptű cea maina­­intată și mai bine constituită, care și­ le urmeza c’uă adevărată tragere de inimă. Prin urmare, un aseme­nea conduită am­ pute servi ca e­­xemplu de imitatii din partea tu­turora, de­ore­ce e ’n­deobște cu­noscuții că colore de verde e popo­­rată mai mult­ de muncitori și de cetățeni fără multă dare-de­ mână. Uă cestiune de dreptate, care ni se impune nouă ca cronicari și gu­vernului ca autoritate superiorá, e aceia a numeróselor­ scutiri și esclu­­deri din corpul­ gardei civice. Cu párere­ de­ reü cată să consta­­tămii că mai totu ce e funcționară, mai toți câți poseda luminele instruc­țiunii și suntu omeni cu ore­care avere, se silescu prin tóte mijjlocele a se sustrage de la ’ndatoririle legii, sunt felurite proteste. Ca modulă acesta, greutatea sar­cinii rămâne mai totu pe umerii ce­lui săracă, p’ai obositului mu­ncitoru, pentru care trei patru­­ file de gardă pe lună e unii sacrificii­, căci ele ’n­­semnezá totu atâta timpu de nelu­­crare și de lipsă pentru numerósa’i familiă. Și cu tóte astea, se repetă mereu, cu zâmbeturü pe buze, că garda se compune de desculți. Mai nainte énsé d’a ne arăta mân­drii că nu suntemu desculți la pi­cidre, am­ trebui sĕ combatemii pe cei cu animele desculțe. Mai nainte d’a ne uita la dânsa c’uă privire care semănă a dis­­preță, câtu de bine n’arț fi să păs­­tramu ceva din acea disprețuitore privire pentru noi, cari ne esclu­­demu din sínnla gazdei supt motive care de care mai netemeinice, pen­tru noi cari ți­nemu la egoismu mai multu de câtu la sacrificie, pentru noi cari— putândă fi ’n fața Plev­­nei —nu ne simțimă fericiți d’a ră­mână neclintiți de lângă familiele și din orașiele nóstre respective, d’a a­­duce servicie mai ușiore, ca cetățeni înarmați, țării pentru care se luptă frații, fiii și amicii noștrii. Supunemu déja la aprețuirea ce­­lora In dreptu cestiunea multor d­es­­cluderi și scutiri din garda orășe­­nesca, și esprimemu speranța că ne­­ajunsulű ce ele causeza se va reme­dia cu totă solicitudinea. La din contra, am­ suferi principiulu egali­tății tuturorü »la drepturi ca și la datorii, și chiar­ și dreptatea n’am­ scăpa fără grave atingeri. Uă altă considerațiune, pe care șefii nouilor­ soldați trebuie să n’o per<já din vedere, e acea ’ngăduire ș’acea circumspecțiune , pe care o preseria ânseși regulamentele legii constitutive a gardei. A sili pe celű strimtoratü să’și facă neapărată uniforma, în terme­­nulü cam pre sumară alu legii, arț fi să asprime în împrejurările de arji, cândü i-se cevu mai multe­­ file pe lună, z­ile pe care le-ară pute în­trebuința întru susținerea familiei. In schimbü ânsă, e de dorită ca dis­ciplina să se observe cu tota vigo­­rea posibilă și ca exercițiele să se continue fără ’ntrerupere, căci nu­mai printr­ensele se póte inspira fie­­căruia iubirea instituțiunii ș’a ar­mei pe care o ține ’n mână, c’uă misiune atâta de frumósü. Cu chi­­pul­ acesta, se va redescepta și e­­înulațiunea de la 1866, care singură póte ’ndrepta mnicele neajunsuri ce s’arü observa pe ici-colea. Guvernulu pe d’uă parte, primă­­riele pe d’alta vor­ face, nu ne ’n­­doimit, totu ce le stă prin putință ca scopulü acesta să fie realisatu. Evenimentele sunt­ felurite și schimbătore. Se fimu déja pregătiți pentru dânsele, căci, de­și n’avemu nevoie de forța orașieloră nóstre, totuși e bine s’o organisama, s’o e­­sercitămă și s’o ’ntarima la timpulu priinciosu. In fine, nu putemu trece cu ve­derea acele insinuări rea-voitare și nepatriotice—ca să nu le chemü ca­lificarea ce aru merita și pe care ori­cine le-o va da ’nloculu nostru— acele insinuări ce se răspândescu pe totă­­ fiu a, adi­că ofițerii gardei voru fi luați ca se ’nlocuiescá p’ai arma­tei permanente cari au cáclutit în luptă, adi că garda va fi mobilisată și trimisă la fruntarie. Tóte aceste scompte, ale căror scapă e d’a arunca ’nvrăjbirea între frați și d’a asmuți pe cetățiani atâta în contra actualei stări de lucruri, cât­ și ’n contra unei instituțiuni pe care mulți n’o potü vede cu o­­chii, înțelege ori­cine câm­ suntü de absurde, ba chiar­ și de ridicule. Francia. — Le Journal officiel a publicată trei decrete : 1) pentru con­vocarea alegătorilor­ în­­ ziua de 14 Octombre, spre a alege pe nouii lorü represintanți în Camera deputaților și; 2) pentru convocarea alegătorilor­ din Martinica, Guadelupa, Reuniunea și stabilimentele vecine din India după patru săptămâni de la promul­garea decretului; 13) pentru convo­carea Senatului și a Camerei deputa­­ților și în sesiune estraordinară la 7 Noembre. In procesulü d-lui Gambetta nu s’a apărată fondulu nici la oposiți­­une. 1­. Allou s’a mărginită a declina competința tribunalului pe motivul­ că procesulü fiindu cu totulü poli­­tica era de competința juriului. Tri­­bunalulü a respinsă cererea și d. Allou a anunciată atunci că clien­­tulü nu voiesce să se explice asupra fondului. Tribunalul­ și-a menținută sentința. Ca răspunsa la manifestulu mare­șalului Mac-Mahon, unui mare nu­­merü de deputați republicani au fă­­cutu urmatorulu apelu către Fran­cesc : Francesc: Veți fi chemați a vă numi repre­­sintanții în Camera deputațiloriî. Mulțămită progreselorü spiritului politicii în țara nóstrá, tóte cercă­rile de presiune asupra alegerii vóstre voru rămâne zadarnice; dérü este de trebuință a răsipi tóte echivocu­­rile. Trebuie să scrți ceia ce s’a făcută, ceia ce fracțiunile, minoritățile ne­­corigibile și neputinciose, pretindü a face, și cari vorü fi consecințele ce­loră ce veți face voi ânșivă. Ceia ce s’a facutü, acé. La 20 Februarie 1876, ați alesü­uă Cameră a deputaților, a cărei majoritate, făcută după imaginea Franciei, urmăria în pace întărirea și desvoltarea instituțiunilor­ repu­blicane. Acesta era mandatul­ ce primise de la voi. Ea îl­i îndeplinia cu unü spiritu de moderațiune și înțelepciune care a impresionată mult pe Europa, și care a fǎcut­ ca țara nostra să aibă simpatiele cordiale ale tuturorü puterilorü. In întru, pasiunile se linișteau supt fericita influență a unei politici de concordiă și pace, susținută de toți represintanții republicani ai nați­unii. Camera deputaților­ voia liberta­tea în întru, pacea în afară. Ea a datü, în tote ocasiunile, probe des­pre iubirea iei luminată de refor­me, îndreptându’și atențiunea scru­­pulosá asupra tuturoru părților­ bu­getului, începândă a ușura sarcinele nóstre atât­ de grele, prin suprima­rea impositului asupra sării, asupra mnicei vitese și asupra uleiuriloru, reducându tasele poștale, tratându în fondu cestiunea drumuriloru de ferit, dându concursulu­i ei celu mai devotatü la reorganisarea armatei nós­tre, totu­de­una demnă de încrederea națională, urcândă dotați­unea instruc­țiunii publice la uă cifră la care n’ajunsese încă supt nici unu gu­­vernu. Aceste prime reforme aveau să fie completate în sesiunile următore.

Next