Romanulu, octombrie 1877 (Anul 21)

1877-10-20

w ANULU DOUE­ D­ECI-ȘI-UNU VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUN­CIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Leto „ „ „ paginea III, 2 lei — 20 BANI EXEMPLARULU.R­­ A. se adresa IK ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81 -A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. Mai amintim­ publicului și abo­­naților­ noștrii din Capitală că Ro­­mâniță are în tote serile două edi­­țiuni. Una care apare între 8 și 4 ore, și care se spediuiesce în distric­tele cari sunt­ servite prin poșta care plecă sera. Alta care apare la 6­­ sera și care se împarte până la 9 ore și jumătate abonațiloră din Capitală și se trimite celora din judecie pen­tru cari poșta pleca dimineța. Acestă a doua edițiune conține soi­rile cari sosescă până la 5 ore. Bucuresci, 11 Brumărelă. Intre Em. S. episcopiile catolică din Bucuresci și comitetulă alesă de comunitatea catolică s’a născută uă neî nțelegere care, în urma măsurii, Redacțiimea și Administrațiunea strada Dommei 14 UMANOLO JOUI, 20 OCTOBRE 1871 LUMINEZA­TE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitală: unu anii 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; un lună 4 lei In districte: unu anii 54 lei; șase luni 27 lei trei luni 14 lei; un lună 5 lei. Pentru tote țările Europei trimestrulu 15 lei. .A­ se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-IIallegrain, 5 rue de l’Ancienne comedie și Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovicî, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancaze se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU. SERVICIULU TELEGRAFIC AL­A AGENȚIEI havas Viena, 30 Octobre. — Fostula vizită Mehemet-Rușdi-pașa ar­ fi în capu­l par­­titei care stările pe lângă Sultanulu să’n­­cheiă pacea. Sarajevo, 29 Octobre. — Trupele înrolate în Albania sunt­ concentrate la Novibazar U O parte din aceste trupe va merge în Muntenegru. Grosul­ acestei armate va veni în ajutorul­ lui Șefket-pașa. Viena, 30 Octobre. — Credința generale este că S­levna va căd­e în termeni do­uă lună, decă Reuf-pașa nu va reuși, ceia ce nu e probabilu, se forțeze defileulă de la Șipka. Ragusa, 29 Octobre. — Președintele Senatului muntenegreani, însocitți de princi­pesa Milena, și de fiul­ său, a plecată la Neapole. Se crede ă e însărcinată cu u­ misiune importantă pe lângă guvernul­ i­­taliană. Paris, 30 Octobre. — Se scrie din Vie­na că cabinetulă cisletiană a protestată contra sechestrării ordonate de administra­țiunea ungară pentru șinele de drumă ade țp­­feră destinate pentru România, sunt pro­­testu de contrabandă de resbelă. Ungaria refusă de a ’napoia șinele, bazându-se pe neutralitatea monarh­iei, cari opresce trans­portarea de articole care pot ă vătăma u­­nuia sau celul­ 1­alta beligerantă. New-York, 29 Octobre.—D.N­oughton este numită ministru al­ Americei în Rusia. Ziiarele americane publică noutăți pri­vate și autentice din Japonia, venite prin San-Francisco și anunciând­ că Anglia in­sista pentru a se î mpărtăși din tote avan­­tagiele acordate Japoniei în tractatură care deschide Corea comerciului. Japonia a refuzată de a primi acestă cerere. Rușii consimtă a sprijini ace­stă re­fusă, cu condițiune ca Japonia se ’și pă­­răsăscă pretensiunile de a avă m­ă portă la intrarea septentrionale și se ’și alegă m­ută la sudul­ Coreiei Roma, 31 Octobre. — Scolptură despre demisiunea cabinetului Depretis și înlocui­rea s­a cu d. Crispi, este cu totulă falsă. Paris, 30 Octobre. — In urma consili­ului de miniștrii care s’a ținută az­i dimi­­neță, pare sigură că nu se va face nici uă modificare în cabinetă înainte de 5 Noembre. Președintele Republicei se va găsi a­­tunci în faț­a a două politice extreme : uă politică de resistență, și uă politică de con­cesiuni depline către Camera deputaților­, alegândă ună cabinetă din stânga. Mulți credă că președintele va î ncerca uă poli­tică de transacțiune basată pe drepturile de represintațiune ce au în proporțiune cele două majorități din Senat­ și din Ca­mera deputaților­, pentru a pută restabili a armonia între cele două puteri cu elemen­­­­tele centrului dreptă al­ Senatului și ale stângei Camerei. Ducele d’Audiffret Pasquier, ca preșe­dinte al­ Senatului, ar­ fi naturalmente desemnată pentru a pregăti transacțiunea­ ilegală după noi, luată de Em. S., de a disolva acestă comită aleșii, a devenită ună adevărată conflictă. Procederea Em. S. încălcândă drep­turile societății civile, ne credemă datori a spune și cuvăntulă nostru în acestă afacere, fiindă­ că pe d’uă­­parte e vorba de ’ntemeiarea unei instituțiuni folositóre, din tóte pun­tele de privire, eră pe d’alta fiindă­­că autoritățile române aă luată, în acestă afacere, ună rolă la care n’a­­veaă dreptă. E că cum, déci nu suntemă răă informați, s’a născută acestă con­flictă. Ună numără de catolici din capi­tală s’au cotisată pentru a înființa uă­scala primară internațională, ai căria profesori, afară de cele de re­­ligiune, să fie mireni și numiți de către comitet­ă. Uă donațiune puse pe comitetă în stare d’a pute realisa acestă frumosă întreprindere. îndată ensă, se găsi în facia unei neașteptate pedeci. Em. S. episcopului îi păru c’a­­castă urmare a fiilor­ săi sufletesc­ ară fi uă ’ncălcare asupra dreptu­­rilor­ Em. S. și se opuse la înfiin­țarea scalei, mergendă pen’a disolve acelă comitetă. Procederea Em. S. este, după noi, ilegală, căci statutele recunoscă Em. S. numai, președenția de dreptă a comitetului, deră mărginescă, în li­mite forte strînse, autoritatea-i ad­ministrativă, obligându-lă a cere o­­piniunea cestiunilor­ comitetului asupra tutoră ș’a urma după cum va oțărî majoritatea. Comitetul­ d’altă parte, uă­ dată alesă, funcționeză doui ani. Elă este uă autoritate tare și permanente, căci în cursulă­celoră doui ani are dreptul ă d’a-și alege singură mem­brii în locul ă celoră ce ară demisi­ona, seă ară muri. Cumă derai Em. S. își însușesce dreptulă d’a rădica mem­briloră a­­cestui comitetă puterea ce dețină de la conaționalii lor, și numai de la dănșii ? Pe ce asemenea s’a ’ntemeiată d. ministru ală Culteloră, cândă a a­­probată disolvarea comitetului ș’a intervenită cu autoritatea sea pen­tru a face ca ilegalitate să se facă? Nu scimă; căci, încă vă­ dată, sta­tutele comunității catolice nu recu­noscă­­m. S­­ună asemenea dreptă și legile nóstre nu’i potă da drep­turi pe cari nu le­ am archipăstorii noștril. Cândă amesteculă preoților, în a­­facerile societății civile au produsă îngrijiri, și forte grave, în Germania, Italia și Francia, ș’aă provocată, în cele d’ântăiă două țări, legi aspre pentru mărginirea acestui amestecă, stăruimă a susține că nu este nici bine, nici dreptă să venimă noi a’i investi, în țara nostră, că drepturi pe cari nu le-am avută nici-uă­ dată, și cari potă deveni — cum să și ’n­­cepută chiară acum, supt ună emi­­ninte episcopă, — ună isvoră de ne­­’nțelegeri, cari voră conduce la re­­sultate din ce în ce mai grave. Credemă­deră că d. ministru va reveni asupra otărîrii d-sele, resta­bili­ndă puterea statuteloră comuni­tății catolice, și că va și lua mă­suri d’a se aplica și la averea bi­­sericilor­ și cimitirielor­ catolice, controlulă ce s’aplică la cele orto­­doxe, în conformitate cu legile nóstre. După credința nostră, după pro­cesele verbale ale Camerelor­ și du­pă cele ce scră toți, nici declara­­rea resbelului, nici trecerea Dunării de către armata nostra nu s’a fă­cută și nu se putea face fără cu­noștința și fără voința țării. Pentru ca publicul­ să se con­vingă că chiară cei cari aă acuzată și acasă guvernulă aă crezută și credă contrariulă de cele ce spună în acestă privință, publicarămă ună numără însemnată de estrase din țiia­­rulă Pressa, estrase care dovedescă că totă ce s’a făcută de către guvernă a fostă conformă și voinței națiunii și opiniunilor­ emise de către­ bărba­ții politici de la Pressa. Acele estrase dovedescă, cum ve­li ură toți, că ministerulă a obser­vată, c’uă nestrămutată religiositate, acea prudință pe care i-o recoman­da partita conservatorie; că n’a fă­cută nici ună pasă, de câtă după sfatul ă iei, și, cândă l’a făcută, a fostă numai atunci, cândă ea ’i spunea că lucrurile ajunseseră la estremi­tate, că „căminele nóstre e reaă amenințate, că moșia strămo­șescă erea încălcată și drepturile nóstre nimicite“, cândă în fine „ne­păsarea nóstrá ară fi fostă nă crimă de les-națiune“. 1) Și, cândă lua ofensiva, se feri forte d’a ne lăsa „espușî numai hasardu­­lui“. Mai ’nainte d’a intra ’n acțiune elă se asecura, întocmai cum îi ce­reau bărbații politici de la Pressa, ca „cooperarea nostră să fiă nu numai tolerată, deră âncă bine primită. Și toți vânjurâmă că ea fu nu nu­mai bine primită, deră âncă și cu amicală stăruință cerută. Acestă punză bine lămurită, prin gestuala citare chiară a cuvintelor, omeniloră de stată din partita con­­servatore , să mai vedemă­­­­ fiă și tată în trecerü — dacă guver­nul c­erea ’n dreptă să intre ’n acțiune împreună cu armatele Ru­siei, fără să fi convocată din nou Camerele pentru a le spune, și încă ’n publică, unde are s’atace pe Turci și ’n ce consta alianța nostră cu armatele imperiale. Pe la 22 Iunie, unii servatori se plânseră că dintre con­„ Senatul ” și Camera s’aă închisă și, măcară c’aceste corpuri fuseseră convocate mai cu semă pentru aceste cestiuni politice, miniștrii nu le aă făcută onorea d’a le iniția întru nimuică în aceste cestiuni.“ Acuzarea fundă gravă și prime făcută de cei cari, cu cu as­atât­ solucitudine, suaă apărarea preroga­­tiveloră Camerei și Senatului, cu băgare-de-semă ne oprirămă asupră’i, întrebându-ne deca nu cum­va mi­­nisterulă a derogată de la datoriile sale și de la prudință ce i­ se reco­mandase. Pe cândă făceamă acestă studiă, Pressa de la 28 Iunie lovi­se adevă­rurile precugetate ale protivnicilor­ noștri­, sib­ându-le : „Cabinetulă singură este în stare a cu­­nosce positivă misterele diplomației. Elă pate singură cumpăni și ar­ mtagele și pe­ricolele ce ne pote da uă politică temera­­riă. Pe elă singură îlă privesce responsa­bilitatea, căci cine altulă este în stare a cunosce mai bine care simtă vederile pu­­terilor­ și ce disposițiuni au ele, față cu întreprinderile nóstre. “ Este scrută că noi nu ne m­iamă și nu ne unimă cu cei de la Pressa, cari voiaă și voiescă să dea guverneloră puteri absolute. Pressa­deră, combătândă, precum văi jurămă, pe cei cari se ’n­­cercaă să surpe și se sfărâme cabi­netulă, combătu imediată ș’opinunea nostră „că nimică nu trebuie să se facă și nu se póte face fără voia și participarea națiunii“ ș’adause: „In damă vorbesce necontenită Rom­â­­nulă de națiune, dicendu-ne „cum o voi națiunea Națiunea voiesce prosperitatea țării, deră cârma Statului este dată astăzi unui minist­ră, care singură este răspun­­dătorü de mijlocele înțelepte sau impru­­dinte ce întrebuiseră spre a ajunge la ținta de toți dorită Asia deră Pressa susținea „uă po­litică care să temerască“, de „întreprinderi“ ne permită „a ajunge ținta de toți dorită“ , adică la „pros­la­teritatea țării“. Și pentru realiza­­rea acelei politice temerarie, pen­tru efectuarea acelor­ întreprinderi, ea decilară că guvernulă singură, deră absolută singură, erea ’n dreptă și chiară datoră să facă totă ce va crede că e mai bine, far’a se mai îngriji de națiune — mai adăuga Pressa — de­ore­ce „cârma Statului era dată unui ministeră singură răs­pun­zătoră de miijlocele înțelepte sau imprudinte ce va ’ntrebuința“. La 18 Iunie, aceiași scriitori a­­dauseră : „Asemenea otărîri însemnate, de la cari depindă consecințe folositore seă fune­ste pentru țară, nu se potă deslega nici de oposițiune, nici chiară de parlamentă, decă elă încă ară fi fostă deschisă. Spre acesta, împrejurările trebuiescă consultate; guvernulă singură este în posițiune d’a cumpăni și binele și reală ce ară decurge. Nu e străină de acestă cestiune nici arta militară. Póte știința strategică estge ca defensiva, spre a fi eficace, armele române se ocupe formulă dreptă ală Dunării pene la uă zonă pre­care. De aceste toto deră nu se pote ocupa nici diaristica, nici opo­­sisiunea, nici chiară camera sau senatulă, de ară fi funcționâbdă.“ Și pentru c­a nimeni să nu se mai îndoiescă drespre acesta. Pressa re­veni a­supra­ nest.iunii și, combătân­du-ne, ne sfise, la 14 iulie: „Se scie on, noștri confrați că, în regiună parlamentară, precum noi avemă, este în dreptură și ’n datoria puterii esecutive se încheie un asemenea alianță. El­ este pusă în posițiune, prin misiunea s­a într’ună re­­gimnă parlamentară, să aprecieze avanta­­jele sau inconvenientele încheierii unui tratat­ de alianță politică, și tată­lui îi incumbă responsabilitatea. Rezerva absolută și secretală în negocierile diplomatice acordă acestă facultate puterii esecutive.“ Pentru ce ceră reacțiunea a acu­zatu ș’acusă guvernulu­ că n’a făcută Camerei și Senatului onorea d’a le convoca ș’a le spune ce se cerea, ce se negoția? Bărbații de Stată de la Pressa, cu solința și autoritatea lor­, declară că văă­ară fi făcută mini­­sterulu, déc’ar­ fi pusă în desbate­­rea Camereloră uă asemenea cesti­une, și că bine, forte bine a urmată în tot­al­ă și ’n tóte, de­óre­ce „re­serva absolută și secretulă în nego­cierile diplomatice acordă acestă fa­cultate puterii esecutive.“ Deca­deră logica, dreptatea și ade­­vărulă suntă cu defăimătorii cabine­tului române sau cu politicii scrii­tori ai primului organă conservatoră rămâne ca opiniunea publică se ju­­dice și să se pironunțe între unii și al­ții, faptul­ e că guvernul ă a lucrată în conformitate cu interesele țării, și mai cu semă după ’ndemnurile ș’o­­piniunile emise de cei de la Pressa. S’a mai obiectată însă că minis­­terul­ putea să declare re­belă Tur­ciei, în urma atâtor­ provocări și a­­tâtor­ insulte ce ne-a adresată, însă că nu trebuia să facă și „ultimulă pasă“, că nu trebuia să trecă Du­nărea, că nu trebuia se dea „singură totă răspunderea“ celoră întâmplate, nici să mergă ’nainte, buni-oră păn’la Plevna. Aceste acusări ale reacțiunii nă ’estă adesea întâmpinate în aceste colóne. Se vede însă că nici unele din argumintele nóstre n’aă satisfă­cută pe membrii partitei conserva­­tore, căci n’aă încetată d’a ’și totă repeta criticele prin organele dum­­nelor­. Atunci, confrații noștril de la Pressa — cu tăria convingerii și cu autoritatea ce le dă esperiința și e­­rudițiunea — veniră să dea apăra­rea guvernului în modulă celă mai desinteresată, și să spuie tuturor­ calomniatorilor, că „momentulă propice pentru a face ulti­mii să pasă, în afirmarea drepturilor­ nós­tre, depinde numai de împrejurări, pe cari cabinetulă singură este în stare a­ le a­­precia mai bine. El­ e datoră necontenită a cerceta pulsulă, cu­m că pob să fie adormită a observa tóte mișcările Rnnipeî și, când îi va crede că timpulă e priviciosă, sub­ răs­punderea sea, să mergă ’nainte.“ 1) Guvernul­, „cândă a crezută că timpul ă e priinciosă, a mersă îna­inte, supt propria’i răspundere“, așia cum iuisese Pressa că trebuie să facă. Bine-voiescă deră onorabilii con­servatori a asculta, deca nu de cu­vintele nóstre, apoi celă puțină d’ale bărbaților­ politici de la Pressa, și ei conservatori, și ei omeni de stată, și ei patrioți, și el învățați ca cei ce acusă pe miniștrii, déca nu și mai multă chiară. Resultă dérit, din faptele espuse și din motivele arătate cu atâta elo­­cință de membrii influinți ai oposi­­țiunii, că purtarea cabinetului ro­mână a fostă d’a­ pururea corectă și conformă cu voința și cu consiliele ce i-a dată Pressa. Acestă purtare a avută de efectă recunoscerea independinței și drep­turilor­ României mai ântâiă de că­tre ’mpăratul­ monarchiei ruse, apoi de toți câți aă lăudată ș’aă admi­rată vitalitatea, deșteptăciunea și e­­roismulu armatei nóstre. Putem a­deră­ijire, împreună ierâși cu Pressa de la 14 Maiă, că „România. otx Sta,4:« ixac­o»oiicixi­liC/j im SÖ Vel IXltlî supune astăzi de câtă cu forța si­m­i jugă străină. Europa nu va ’n­­trebuința acestă forță, suntemă și­cumi. Deră atunci va trebui să ne asculte. Apărarea nóstru, spre a se aiuji, trebuie se se asculte chiară în congresul, care va veni după ter­minarea resbelului și în care se va decide și despre cartea României.( 1 ]) Pressa da la 3 Iuliii. 2) Pressa de la 3 Iu­id. Corespondința particulară a Românului. Listovic, 30 (18) Octobre. Cartierul­ generală ală împăratu­lui se află la Poradim, ceia ce face a se crede că uă acțiune decisivă este imininte. Bătălia de la Dolnji-Dub­­nik a fostă din tote puntele de pri­vire forte favorabile Rușilor, și pu­șca sistemă Berdan a­probată că este escelente. Generalul­ Gurko a procedată în­tr’ună modă admirabilă. Elă a con­dusă mai ântâiă mersul­ gardei im­periale în acelașă modă ca la Sovcia ș’apoi d’uă­ dată a luată direcțiunea spre Sofia. Rușilgaă făcută 2000 prisoniari împreună cu u­ă pașă, precumă și multe provisiuni. Cercul­ de încon­­jurare a Plevnei este acum deplină închisă. Tóte comunicațiunile lui Gazi Osman sunt­ cu totul­ tăiete. După spusele desertorilor, cari vină în grupe, lipsa munițiunilor­ este mai mare de­câtă lipsa provisionăriloră. Pe Lom situațiunea e asemenea forte favorabile. Suleiman-pașa s’a depărtată în dații lui suferă adevără de Lom. Sor­multă de scorbură și de tifosu. Ună desertoră prinsă din bătălia de la Iovan-Ciflik m’a asigurată despre acestă faptă. Garnisona Rusciukului este în a­­cestă momenta numai de 14.000 ó­­meni și mai în tote filele e bom­bardată din Giurgiu. Mai multe mo­nitore mici rusesci, cari sunt­ fă­cute a­nume pentru serviție pe Du­năre, au începută să apară în acestă rîă. Drumul­ de seră de la Șiștov la Tîrnova a începută. Mai bine de 1000 bulgari lucreză cu multă ac­tivitate la facerea terasamentelor­ și altor­ lucrări. 1) Pressa de la 10 Mată,

Next