Romanulu, ianuarie 1878 (Anul 22)
1878-01-16
ANULU DOUE ftECI ȘI DOUI Redacțiunea și Administrații*nea, strada Domnei, 14 LUNI, MARȚI 16, 17 IANUARIU, 1878. VOIESCE SI VEI PUTEA LUMINEZA-TE SI VEI FI. ANUN CIUR 1. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani Deto » » » paginea III, 2 lei — A se adresa: LA ROMANIA, la administrațiunea ziarului IN PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Walfisch gasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARULU ABONAMENTE. In capitala și districte, umană 48 lei; și s luni 24 lei; trei luni 12 lei; o lună 4 lei. Fentru tote țările Europei, trimestru 15 lei A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului LA PARIS, la d-nii Darran-Halegrain, 5 rue de l’anciene comedie și Havas; Laffite et C-nne, 8 Place de la Bourse, LA VIENA ,1a de B. G. Popovici, 15 Fleiachmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU Bucuresci,« Calindaru. Regulatu-s’aă preliminariele păcii între Rusia și Turcia ? Supt scrisu-s’a armistițiulă? După seriile telegrafice publicate ieri, și cele ce publicămumai la vale, avemu dreptuli se credemu că ieri seu astăzi și una și alta suntă acum fapte împlinite. Tóte puterile cele mari, cari au găsită că este bine a lăsa ca Rusia singură sé dobândescă’ cu arma de la Turcia drepturile chrestiniloră, pară ș’acumotărîte a lăsa ca și pacea să se încheie după cum se voră învoi beligeranții. Nu noi avemă posibilitatea să facemă ca puterile cele mari să intervie séci se nu intervie între statele beligerante, nici să le obligămă pe câte șapte se facă un pace prin care se se de tutoră poporelor, ce este alătoră, pentru ca astăfelă stabilitatea și pacea să fie lungi și temeinice. Rolulă nostru câtă se fiă, astăzi ca și ieri, în conformitate cu puterile nóstre. Acum ca totă-de-una, trebuie să lucrămă astă-felă în câtă tóte puterile se scie că ținta nostră cea de căpetenie a fostă și este naționalitatea ; că a doua a fostă și este libertatea, ca ajutoră puternică alăcelei d’ântâiă; că n’amă avută și n’avemă nici uă urăm contra națiunilor străine; că n’amă avută și n’avemă, ca Români, nici uă ură contra guvernelor străine. Ne-amă aliată în vechime, pe rândă, cu multe din ele, pentru ca se combatemă pe cele cari ne făceau roű. Din inamicii noștri de ieri amă făcură adesea aliații noștri de astăzi și vice-versa, spre a ne mântui e sistența. Și după cum amă fostă în trecută asta suntemă și astăzi , cu oricare putemă susține drepturile nóstre și contra oricăreia le-ară amenința. „Cândă tată-meu,zicea în 1868 d. Ion Brătianu, va veni să ’mi smulgă copilulă din brațe, pentru a ’să omorî, voiă întorce capulă și’mi voiă face datoria.“ Acesta a fostă și este programa nostră, credința nostră, calea pe care amă mersă și vomă merge. Aceste principii le-amă afirmată totă-de-una le-amă pusă totu-deuna, în lucrare, și d’aceia amă putută și putemă fice unora din protivnicii noștri din întru. Străinii inamici v’afi îmbrăcișată totă-de-una, éra pe noi ne-aă lovită cu neînduplecare, pentru că pe noi ne-aă stimată eră cu voi s’aă servită și v’aă desprețuită. Rémânemutată în acestă subiecții, atingătorii de cele mai înalte principie de conservare națională, dândă adună mică răspunsă unui fiară, care jilnică ne-a atacată și pe care tăcerea nostră pare că acum începută a ’lă eșaspera. După cum impunitatea în materie de presă, pe care o avemă astăzi în România, cu totu starea de asediu, a făcută pe uă parte din presa oposițiunii să mergă cu licența până la ultima limită a nedemnității asemenea nebăgarea în semnă cu care lăsămă de câtăva timpui se fiecă tate (jilnicile atacuri ale ziarului Pressa în contra nostru a îndemnată pe acestă fiară să nu mai observe nici una din regulele unei polemice seriose. Prima și cea mai de căpetenie din aceste regule este buna-credință, și Pressa a ajunsă să nu mai țină nici uă semă de densa în modul ă iei de a face polemică. Este mai multă timpu de cândă fisură (Jiaru se îndeletnicesce a reproduce, după Românul), fragmente ce-i convină din articole publicate cu cinci, șese, septe și mai mulți ani în urmă, asupra relațiunilor p esteriare ale României, găsindu apoi că altele ară fi fostă opiniunile Românului atunci și altele astăzi, strigă de zece ori în fiecare numără ,,inconsecință“ și „lipsă de principie“. Dacă adversarii noștri ne-ară reproduce exadă și cu bună-credință, ne-amă mărgini a le demonstra că nu scă nici ce este „consecință “, nici ce însemneză cuvântulă „principie “ în totă ce privesce politica esterioră a unui stată. Disensiunea nu se pate din nenorocire mănține pe tărâmulu principielor; mai ’nainte de a ajunge la densele oră trebui pe fiecare (zise procedeză la restabilirea faptelor), adică să facemu noi reproducerile exacte, ceia ce ne-ară cere ună spațiu, pe care credemu că este mai bine și mai cu folosă sc’lü întrebuințămă în dezbaterea cistiuniloră la ordinea țlilei. Intre multe altele Pressa a afirmată de repetite ori de câteva zile că în Românul de la 7 Noembre 1870, sunt acum șepte ani și vre trei luni, noi amă cerută ca, în casulă unui atac, de care era pe atunci temere din partea Rusiei, totă armata română să se retragă dincolo de Dunăre, pentru ca sorta României se se decidă în strîmtorile Balcanilor. * Eoc acumă adevĕrulu. In numerulü de la 7 Noembre 1870, amă publicată ună articolă subsemnată cu inițiala G ce ni se trimisese de uă persona străină redacțiunii. Acelă articolă conținea în adevĕra ideile ce ni le atribuie Presaderă elă n’a fostă înserată în Românulü de câtă cu reserve, și cu desaprobarea precisă a părții din care organul pretinsului centru încârcă să ne facă uă crimă. E co cuvintele cu cari redacțiunea Românului, în primul ă sen Bucuresci, preceda articolulă în cestiune. „Pentru a ne împlini acestă datoriă (de a desbate cestiunea atunci la ordinea zilei a unei invasiuni inamice rusesc!) dămă locă mai la vale unui articolă de cea mai gravă însemnătate asupra situațiunii.“ Apoi adăugiamă : „Nu credemă că este bine, la credemu chiara cd aru fi cea mail capitale greșelă ca puterea armată să deșertele pomêntulu patriei, mai bine să moră până la mulți p’acesta pomenta, și cum că, fecundându’lă cu sângele loră, dintr’ensulă va renasce nădată liberarea și gloria, de câta se lase ca inamiculă sĕ pună fără luptă stăpânire pe patria loră, tratând flota inamică.“ Se putea óre sé ne rostime mai limpede, mai categorică și mai necondiționată în contra retragerii armatei române peste Dunăre și in contra ideiei de-a lăsa să se decidă sartea României în strîmtorile Balcaniloră’t? Cu tóte aceste lealii noștri adversari nu credă că este nedemnă de dumneforă de-a repeți, chiară și în numerasa loră de ieri, urmatorele: „Noi arătămă că, la 1870 Noembre 7, Românulu a cerută ca totă armata română să se retragă dincolo de Dunăre și sé apere, alături cu armatele otomane, drepturile loră reciproce contra Rușilor. „Noi arătămă că, la 1870 Noembre 7, Românulu a cerută ca în strîmtorile Balcaniloră să se decidă sorta României și a Turciei. „Noi arătămă că, la 1870 Noembrei, Românulu a susținută că, deea Rusia își va încerca încă uă dată noroculă, armata română trebuie să se ferescă de cea d’ântâiă lovitură și s’aștepte pe inamică pe singurulă tărâmă favorabilă apărărea, unită cu aliatarea naturală... adică cu Turcia “ Alăture Orieinie declarările nóstre categorice și energice, cu ideiele ce bine-voiesce a ne atribui Pressa, și spuse deca atâta rea-credință merită onórea unei polemice din parte-ne. Câtă despre acuzările repetite de „neconsecință“ și de „lipsă de principie“, afle adversarii noștri că, după credința nostră, ună stată nu pate sĕ aibă, în ceia ce privesce politica estemicră, de câtă una singură principiă. Conservarea sea. Consecința lui se opreșce asemene asupra unui singură punții . Instinctură de conservare. Afară din acestă singură principiă, afară din acestă singură puntă, asupra căruia ună stată trebuie să remata consecințe, în colo tote combinările, tote alianțele și contraalianțele suntă bune, daca ele au de scopa interesulă patriei. Liberi suntă adversarii noștri se aibă devotamentă necondiționată și eternă către ună stată străină, și se cuteze a numi acesta „consecință în princiepie“. Noi n’amu avută și nu vomă ave devotamentă necondiționată și eternă decâtă către patria nóstra, și tocmai pentru a fi totudeuna consecinți acestui principiu, fiindă trebuința, ne vomă alia astățji, cu inamicii noștrii de ieri, ne vomă alia mâne în contra amiciloră noștri de astățji, déca vomă avea credința ca imU fducere interesală conservării și rădicării patriei, trecă uă vieță de atorutisare în timpu de cinci ani în casarme!" Eco cum vobescă copiii răsfățați ai privilegieloră. timpulu, care la 80 Decembre, lăudândă curagială și buna purtare a dorobanțiloră pe câmpulu de luptă, afișă că sătenii suntă „ unica clasă positivă a României“; timpulu care, prin acea opiniune chiară, ne arată că clasa proprietarilor nu este compusă de câtă de părăsiți cari se nutrescă cu munca altuia, că este oă clasă efemeră care nu are rațiune d’a exista. Timpul, în fine care, în tote numerile sale, caută a provoca ură între cetățeni și chiară între ostași, atacândă cu violență cândă pe colonelă Slăniceanu, cândă pe colonelă Angelesui, cândă pe generarele Cernat, cândă pe l.-colonelă Candiano, cândă pe ună altul“. Timpulu are cutezanța a susține în numerilä seu de Vineri 13 Ianuarie că noi ce știa de la Românula voimă se ducemă „societatea la anarhia“,că noi „combateră disciplina în armată“ și susținemă „că dorobanții s’aă bătută mai bine decâtă vânătorii!“ timpulu nu citesc numerulü Românului, undeara făcută ună paralelă între vânători și dorobanți, și nici că putea face altfel. Nu amu vorbită nici vă dată de vânători, decâtă spre a lăuda bravura ce au arătat o cândă au triumfată și cândă au fostă învinși supt redutele Griviței. Atunci chiar timpulu a găsită că exagerăm bravura vânătoriloră și că dacă vorbimă astăfelă este că d. C. A. Rosetti are ună fiu printre dânșii și altele de felulu acesta. Dară urase cel de la Timpulu voiescă a cunosce influința ce are cast rma asupra soldatului, apoi citescă în foia amicilor- sei din Centru, citescă corespondința Pressei de la 29 Octombre 1877. Eco cel zce Pressa: „sotu-de-una amü judecata rea armatele permaninte, și ceia ce se petrece la Plevna ’mi confirmă opiniunea mea. Dorobanții sunt cu multu mai buni soldați ca cel-l-alti, cari pe SERVICIUL TELEGRAFICU ALURGENȚIEI HAVAS. Londra, 26 ianuarie. — In Camera lordilor și lordulii Beaconsfield a făcută uă declarațiune analogă cu aceia a d-lui Northcote. Elăa adausă că ordinul dată flotei a fostă revocată pentru că se spera că condițiunile Rusiei arătare de natură să formeze uă basă pentru armistițiu. Lordul Beacon dield re spumienda lordului Carnarvon afisă: „Nu înțelegă, cu tóte esplicările date, pentru ce d. Carnarvon și-a remisă demisiunea. Guvernulă totădauna și-a făcută cunoscută dorința sea de-a menține îndatoririle impuse de tractate în privința Dardanelelor. Guvernul a putută se-și modifice metoda sea, dară nu și-a schimbată politica. D. Carnarvon este de acordă cu colegii săi asupra fondului; este însema ne’nțelegere asupra metodei. Cândă va veni momentul, va explica mijlocele cea adoptată.“ Lordul Beaconsfield stăruie în politica pe care guvernulă hotărîtă s’o urmeze; dară, deși fiindă dispusă să observe neutralitatea, dacă neutralitatea nu póte existe decâtă lăsândă fără protecțiune cele mai mari interese ale Engliterii, declară că o respinge și că voiesce a apăra interesele terți și onórea Reginei. Viena, 26 Ianuarie. — Cornitele Auersperg, președintele consiliului, a declarată că împăratul primise demisiunea ministerului și că să însărcinase cu espectarea afaceriloră până la formarea unui nou cabinetă. Viitorea ședință a Camerii se va ține Marua vi Hero. Londra, 26 Ianuarie.— Daily Telegraph, într’uă a treia edițiune a sea, anuncă că amiralul Hornsby a condusă flota engleză pene la intrarea Dardanelelor, și că, ajunsă aci, a primită de la guvernă uă depeșă prin care se dedea contra ordină. In urma acestora, amiralul și-a readusă flota în apele de la Besica, unde se află acuma. Constantinopole, 26 Ianuarie. — Se semnaleză tulburări la fruntaria turco-elenă. Mai multe bande armate, compuse de Greci, ar fi pătrunsă în Turcia. Porta ar fi adresată observări Greciei în acestă privire. Londra, 26 Ianuarie.—Ședința Camerei sprijiloră. Lordul Beaconsfier, respumdândă lordului Granville, declară că nu este liberă a face cunoscută condițiunile armistițiului pentru că ele suntă încă până acuma confidențiale. In urma acestora Camera și-a amânată ședința. Londra, 26 Ianuarie.—Daily News crede că condițiunile de pace sunt ă cele următore: Autonomia Bulgariei supt ună guvernatoră creștină chiară pentru partea care se întinde la sudul Balkanilor; asigurarea de măsuri protectore și reforme îndestulătore pentru Bosnia și Brzegovina; garanții pentru că mai bună administrare a celorălalte provincii turceșce; independința României, Serbiei și Muntenegrului; mărirea teritoriului muntenegrănă, easă fără portă de mare, căci Austria se opune la acesta; cedarea Batumului, a Karsului și Erzerumului cu teritoriile de prin prejural ă loră; despăgubire de resbelă. Gestiunea Dardaneleloră va fi supusă Europei. Londra, 26 Ianuarie. — Vă depeșă din Constantinopole, adresată diarului Times, menționăză scomptură că condițiunile Rusiei cuprindă uă învoială particulară cu Porta în privința canalului de Suez. Londra, 26 Ianuarie.—Daily News crede probabilă că guvernul va reveni asupraotărîrii lui de a cere Luni Parlamentului să voteze credite suplimentare și că lordul Derby va pută astăfelă să’și retragă demisiunea. limes crede asemenea că orice trebuință pentru cerere de credite estraordinare a dispărută. Acestă diară speră că sir Stafford Northcate va face Luni că asemenea declarațiune. Standard află că ducele de Buckingham va succede probabilă lordului Carnarvon. Lordul Derby îndeplinesce încă funcțiunile de ministru al afacerilor străine. Standard stă la îndouială a crede că lordul Derby va părăsi cabinetul într’ună asemenea momentă. Atena, 26 Ianuarie. — Uă manifestațiune compusă de decenii omeni a mersă la d-nii Deligeorge, Tricupis, Zaimis, Comunduros și Deliianis. Manifestanții au trasă focuri de revolveră și au sfărâmată gămurile de la locuința d-lui Comunduros. Au fostă trei răniți și ună mortă. Manifestanții au pornită apoi la paiață. Regele le-a vorbită,licăndu-le : „împrejurările sunt grele pentru națiune. Nimeni nu iubesce țăra mai multă ca mine, dără trebuie încă a păstra liniștea.“ Manifestanții s’aă dusă apoi la ceilalțî miniștrii. Trupele i-a răsipită. Se așteptă mâneră demonstrațiune analogă. Trupele sunt consemnate și să primită ordinul d’a o reprime cu energie. §§Londra, 26 Ianuarie. — Flota efigiesă ajunsese deja la intrarea Dardanelelor, cândă primi contra ordină. Ea s’a întorsă în golfur de la Besica. Constantinopole, 26 Ianuarie.—Se asigură ca preliminariile de pace au fostă semnate Kazanlik, la 26 Ianuarie. Instrumentală definitivă va fi semnată la Adrianopole. Poliția a oprită pe Cerchesi și bașibuzucî d’a mai purta arme. Atena, 26 Ianuarie. — Scomotele de pace au causată uă întristare generale. Camera și-a suspendată ședințele. O mare manifestațiune în favorea resbelului a străbătută stradele. Trupele au respinsă manifestațiunea pe piața Concordiei. Mai mulți agenți ai poliției au fost răniți prin lovituri de petre. Există tema ca aceste demonstrațiuni să nu dă focă la neorânduieli seriose. Paris, 27 ianuarie (7 ore sera). — Ieri circula la Constantinopole scomptură că preliminariile de pace au fost semnate. Pene acum acestă informațiune nu e adeverită în modă oficială. Informațiunile date de diare în privința condițiunilor de pace sunt forte diverginte. Ele pară a cuprinde silusta «Kiadi rfiițî ; . Toulon, 27 Ianuarie.—Uă divisiune din escadra Mediteranei, cuprimenză vasele Gaulois, Guinea și la Couronne, s’a pusă acci în mișcare către schelele Levantului, unde ele du misiunea de a proroge pe supușii francezi contra tulburărilor, cari s-ară pută produce în Turcia. De pe Câmpulü de resbelț. După căderea Plevnei, divisiunea II, supt comanda generarului Cerchez, și divisiunea IV, supt comanda generarului Angelescu, a primită ordină a porni spre a lua orașele întărite turcesc, după marginea Dunării, cari mai rămăseseră în posesiunea inamicului, și a face învestirea Belgradjkului și Vidinului. Divisiunile s’au pusă în marșu prin Rahova și Cibru-Palanka spre Lom-Palanka, care căduse cu câteva zile mai ’nainte în mânele trupelor nostre, când divisia I, supt comanda colonelului Leca, se arătase înaintea acestei localități. De aci câte și treile divisii, supt comanda generalului Haralamb, s’aă formată în două coline, precedate de detașamente de cavalerie, și din care una porni pe șoseaua Belgradjic și cealaltă lua drumul pe marginea Dunărei la Arcer-Palanka,care se evacuase de Turci și se ocupa de trupele nostre în urma unei scurte lupte. înaintea Belgradjicului rămase brigada Cantili, care ocupa satele Oracec, Rasovica, Borovica și Ciftlic, închidendă astăferă într’ună cercă de împresurare cetatea Belgradjic, situată tipii pe ună versă de stâncă. Brigada Cantili începu bombardarea acestei cetăți, aprindăndălolmentele barace ale garnisonei și pricinuindă stricăciuni simțitore în interiorul cetăței. Restul colonei ce înaintase spre Belgradjic se dirija pe calea Belgradjic-Nazir- Mahala, prin Osmanie, întâlnindu-se aprope de Nazir-Mahala și Vitbol cu cea de a doua colonă. După o luptă de trei ore, ambele colone se făcură stăpâne pe acestă pantă importantă din causa încrucișărei diferitelor, șosele și căi de comunicațiune ale Vidinului. Anteguarda înainta apoi spre Belarada, care fu ocupată fără luptă. Brigada de roșiori primi ordină a merge înainte în recunosceri; la Cinkovica ea întâmpina o o scurtă resistență din partea unui detașamentă inamică, ce fu silită a se retrage, și Românii străbătură pene la Florentină, care fu ocupată fără resistență. Celelalte trupe urmară ocupândă Belorada, Dinkovica și Neganovce și astăferă isolarea Vidinului se complectă desăvârșită, însă raionulu de învestire era încă în