Romanulu, iunie 1878 (Anul 22)

1878-06-03

522 Oricare arü fi activitatea unui consiliu de igiena publica, este peste putință să lupte contra unui réü atâtă de generalisate, pe câtă o timpă îi lipsesc elementele esențiale care se-i vne în ajutor. In adevera, igiena publică a e de scopă a căuta cu solința și cu practica condițiile și mijlocele care potă contribui la conservarea și îmbunătățirea sănătății poporațiuniloru. Ce pute cnse igiena publică să facă, când o fiecare individă, în parte, ară fi în imposibilitate și nedeprinsă de a practica măsurile prescrise de densa ? La ce ară folosi povețtirile sau ordonanțele, cândă ară lipsi mitjlacele de aplicare ? Aci, — descrisén două mică parentesă — ne vine în memoria, ca exemplu, civila și civilizatórea ordonanță a prefecturii poliției Capitalei, afișată pe la tote unghiurile stradelor, și în care se ordonă, ba încă supt pedepsa, de a nu face murdărie nicăieri, pe piețe, strade și tratare. In ce posițiă critică énse nu s’ară găsi ună aginte polițienescă care ară voi se opréscu p’ună cetățână d’a nu contraveni acestei ordonanțe, cândă cetățânulă, la rândul săă, esplicându’i și posițiunea sea, nu mai puțină critică, iară face numai acestă simplă întrebare : „Bérű unde. Nu scă,Jeă, daca ânsușî d. prefectă ală poliției capitalei ară mai pute replica la uă asemenea întrebare, fără d’a nu se gâlcevi forte cu d. primară! Ceia ce se întâmplă deră la noi, cu asemeni ordonanțe de poliție, același lucru se întâmplă și cu măsurile prescrise de igiena publică . Ele cadă în desuetudine din lipsa mij 10celoră de aplicare. — Trebuie să-ți speli corpul, să te îmbăiezi, celă puțină vădată pe săptemână, prescrie igiena, căci băiele, adică curățirea esteriora a corpului, este,zice sclința medicală, unulă din mijlócele prin care se póte scote uă parte din necurățenia interiórá. B- Ei bine, cum va înte ° ^amauiu, .... ocina celă lipsită de mijface ca să ’și îngrijascâ astă felă corpulă, ca sé îndeplinescă acastă cerință igienică, cândă nu avemă în capitală țnă stabilimentă de băi, întrunindă tóte condițiile, care să îndestuleze tóte necesitățile și în care să aibă locă sermanulä ca și avutură ? In anticitate și pene în zilele nóstre, băile aă făcută și facă parte, ca să chhemă astăfelă, din moravurile tuturora poporelor civilisate. La Greci și la Romani, băile publice erau considerate ca uă instituțiune, puse supt îngrijirea statului și la disposițiunea claselor sărmane, cu prețuri forte reduse. In Francia, Italia, Anglia, Germania, Rusia ,și chiară în Turcia, nu este orașă cu un poporațiune mai însemnată, în care se nu existe mai multe stabilimente de băi, ceia ce dovedesce câtă de trebuinciose și folositóre suntă sănătății. La noi, cum diserămă mai susă, afară de repausatură Mitrașevici, nimeni, altulă, nici statulă, nici județulă nici comuna nu s’a mai gândită la uă asemenea întreprindere de utilitate publică. Ea nu mai există uă escepțiune:. Când scemă încă pe ună onorabilă i cetățână din Ploiesci, care a avută jideia a înzestra acela orașă cu ună stabilimentă de băi. Din nefericire ânsă, densulă a voită se tacă mai multă decâtă era trebuința ce simțină concetățenii săi, și astăzi, deși centrală acelui orașă este înfrumusețată prin edificie particulari, întreprinderea e lăsată în părăsire din lipsa ratidocelor de a fi condusă până în capătă, eră comuna și județul, care ară trebui să încuragieze asemeni întreprinderi, se arătă cu totul fi indiferente. Trebuința unoră asemeni așezăminte de băi publice, și cu prețuri câtă s’ară putea mai reduse, este iu de obște simțită în tote orașele nóstre, și în Capitală mai multă de câtă oriunde. Déca comunele și județele comijlace mai largi nu pună mâna la asemeni îmbunătățiri de viață; dacă particularii care se avântă singuri în asemeni încercări, fără a fi constituiți în societate, nu sunt încuragiați și sprijiniți, cine ar mai putea îndeplini trebuința îndeobște simțită de care vorbimă? Nimeni, de câtă aședămintele de bine-faceri ce avemă în țară, cum este Eforia spitalelor civile. Simțimă cea mai mare bucurie a puté să anunciămă a fi că Eforia spitalelor civile, cu tóte greutățile servițielor de bine-facere ce întreține, a avută fericita ideiă de a se gândi—în ceia ce priveșce capitala și la îndeplinirea trebuinței de a înființa și instala ună așezământă de băi publice. Ni se asigură că d-nii efori aă cerută administrațiunii Domenielor, și că acesta a pusă tota buna-voință a le ceda, prin îndeplinirea tuturoră formei oră prescrisă de legi, ună locă spațiosă, în apropiere de Dâmbovița și în centrală orașului, pentru a clădi și instala ună stabilimentă de băi publice, câtă s’ară pute mai vastă și mai măreță, după sistema cea mai nouă, și care să fie pusă, mai cu semă, la disposiția publicului sărmană. Felicitămă pe Eforia spitalelor, pentru uă asemenea îmbunătățire ce s’a decisă se aducă și sănătății publice și înfrumusețării orașului. Francia. A treia parte din Senatul franceza ajunge la capătul mandatului său în anul 1879 și va trebui înlocuită prin noi alegeri. Gestiunea fișării timpului acestoră alegeri preocupă spiritele și cabinetulă s’a și ocupată în consiliele sale d’acésta cestiune. Drepta din Senată, căria aparțină mare parte din senatorii ală cărora mandată espiră, a adresată d-lui Dufaure să interpelare asupra fișării datei acelor alegeri. Dérü, éee, după Independința belgică, resultatul ce a avută acea interpelare: „Lupta, întreprinsă in extremis de către ordinea morală în r.flviríts rlaFoY T7ítfÁralaril Senatoriale, a ajunsă la ună resultată de plânsă. Interpelarea d-lui Delsol n’a reușită a face pe d. Dufaure séese de pe fărâmuri legale și constituționale pe care se afla. Voiau să-la facă să declare d’acum la ce dată avea de gândă guvernulă să procede la acele alegeri. Guvernulă a răspunsă curată și lămurită: acesta e uă afacere a guvernului, care va statua la timpă asupra iei; nu e uă afacere a Camerelor. Senatulă a dată dreptate capului cabinetului, primindă uă ordine de zi simplă și înlăturândă pe cea motivată presintată de unul din corifeii dreptei legitimiste, d. Lucien Brun. Acesta e să dovadă că, decă șefii reacțiunii mai potă întrunită majoritate de câteva voturi pentru șicane parlamentare către cabinetul republicană, ei nu mai potă întruni nici una, nici măcară bună votă, într’uă cestiune în adevără politică.“ ROMANULU, 3 IUNTU 1878 Membrii Congresului. Ieri a fostă Ziua în care caPti diplomației europene s’aă întrunită la Berlin, spre a deslega uă cestiune care de trei ani aprope e în fierbere. E lucra firescă ca oricine să se intereseze a cunosce trecutulă acelora persone care se întrunescă spre acestă sfîrșită, și de aceia ne grăbimă a comunica cititorilor noștri datele mai însemnate din biografia țoră, începândă astăzi că delegații Rusiei și Englitezei. Principele Alesandru Mihailovic Gorciakov, cancelarul imperiului rusă, s-a născută la 16 iunie 1798. Ca atașată pe lângă cornitele Nesselrode, el asista la congresul de la Verona, deveni în 1824 secretară de legațiune la Londra, în 1826 însărcinată de afaceri la Florența, în 1832 consilieră de ambasadă la Viena și în 1842 ambasadoră la Stuttgart unde primi în 1850 sarcina de a represinta pe Rusia la dieta confederațiunii germane. In Frankfurt intra în relațiuni intime cu d. de Bismark. De la 1854 pene la 1856 fu ambasadore la Viena. Puține dile după încheiarea păcii de la Paris, la 26 Aprile 1856, fu numită succesoră ală comitelui Nesselrode. Partida națională liberă, care se ivi atunci în Rusia și care -și făcuse piedestalulă din ruinele de la Sevastopol, vedea cu bucuriă venindă la cârma politicei ruse ună bărbată care se întorsese de la postulă seu din Viena fără să aibă uă deosebită simpatia pentru Austria și care exprimase atunci cunoscuta frasă : „Austria nu e una statu, ea nu e de câtu unii guverna“. S’aă împlinită acum douăzeci și doui de ani de cândă principele Gorciakof conduce politica Rusiei. In urma neîncungiurabilei agitațiuni, pe care schimbă ciosală rebelă o causa octogenarului, principele se bolnăvi; cu tote acestea s’a reînsănătoșată într’atâta, încâtă pate să ia parte la Berlin la facerea instrumentului păcii. Comitete Petru Șuvalof e ambasadore rusă la curtea Marii Britanii. Născută în anul 1828, el intra mai ântâi în serviciul militară și ’nainta la 1864 la gradul de generare. Nă găsimă ca atașată militară la Paris, ca funcționară în ministerul de interne și ca guvernatore generală în provinciile mării Baltice. In 1866 deveni „șeful secț. III în cancelaria privată a M. Sele imperiale“, după cum e titlulă oficială ală poliției secrete. Posițiunea ce ocupa cornitele Șuvalof era din cele mai influente; el nu era ministru, ci omă de încredere. In acestă poștă stetu opt ani. In anul 1873 „Petru IV“, după cum îlă numină adversarii sei, fu înaintată la postură de ambasadore la Londra. Toți aduncă în memoria misiunea cea mai prospătă a comitelui Șuvalof, a cărei urmare fu congresulă deja periclitată. Pavel d’Oubril, ambasadore rusă la Curtea din Berlin, se trage dintr’uă veciiă , familia franceză. La anul 1848 el se ■ duse la Viena ca secretară de ambasadă; capacitatea sa diplomatică, care se mainifesta repede, îndemna pe principele Goreiakofsc ’să facă a lua parte pe timpulă resbelului Crimeei la însemnatele negocieri între Rusia și Austria asupra cestiunii orientale. După terminarea acelui resbelă, d. d’Oubril se duse la 1856 ca primă- consilieră de ambasadă la Paris, unde făcu în 1862 cunoșcința d-lui de Bismark, cu care intra peste puțină în strînse legături de prietenie. La 24 Iunie 1863, eră înmână scrisorile sale de acreditare către Curtea prusiana, le repeți la 12 Februarie I ACOO UIt LI C/ O v^u I UÜLt;i UULUI ACJU NT 1«. 1 6 Aprile 1871 către împăratul Wilhelm. De la 30 Decembre 1871 elă fu acreditată la Berlin ca ambasadore. Omă de încredere ală suveranului său, el și-a câștigată tată d’uă dată și simpatia împăratului Wilhelm, care ’lă decora cu ordinul Vulturului Negru. Acum patru ani d. d’Oubril fu lovită d’uă mare nenorocire : soția seană , podobă a celei mai înalte societăți berlineze, se îneca la Potsdam; din acea ji ambasadorele rusă trăiesce retrasă și liniștită în sînul familiei cu tinerii săi nepoți și nu se consacră societății decâtă numai întrucâtă reclamă datoriile sale de represintante. Carol de Beaconsfield, primulă lordă ală tesaurului și lordură păstrătoră ale sigiliului M. Sele britanice, se născu la Londra simplu Benjamin Disraeli, în 21 Septembre 1805. Deja în romanele sale, care erau forte citite, se arăta un mare talentă literară; el își completă cultura prin dese și întinse călătorii. In anul 1837, fu trămisă de districtul Maidstone în parlamentă, unde se dete în partea Toriloră, care, după mortea lui George Bentink la 1848, îl recunoscură ca șeful ei și oratorulă loră. El a primi în cabinetulă Derby în Februarie 1852 postură unu cancelară în camera tesaurului, case deja în 1853 perdu acestă poștă prin căderea ministerului. Supt Palmerston îl vechemăără printre cele d’ântâiă rânduri ale oposițiunii și de la 1858 până la 1859 din noă cancelară în camera tesauruluî supt lordulă Derby. De atunci până la 1866 elă stetu ' în fruntea Toriloră, [și ’i reuși a pregăti j încetulă cu încetulă partida sea pentru introducerea de reforme trebuinciose. In 1866, chiemată din nou la ministeră ca cancelară ală tesaurului, ajunse, după eșirea lordului Derby, în Februarie 1868, în capulă acelui minister,; ânsă la finele anului 1868 își părăsi postură, deorece—contrariă cu resoluțiunea lui Gladstone în privința emancipării bisericii irlandeze, primită de parlamentă—el apăra principiul bisericei de stată engleză tradițională și ceru cu multă stăruință menținerea supraveghierii bisericii de către a âoritatea publică, și a relațiunilor acesteia cu biserica. In fine la 20 Februarie 1874 el a lua președința noului ministeră alătorilor, ca primulă lordă ală tesaurului, care poștă îl are și acum. Robert Cecil marchisi de Salisbury, născută în 3 Februarie 1830, a fostă până la mortea tatălui său (12 Aprile 1868) membru în Camera comunelor, pentru Stramford, supt numele de lordulă Cranbourne. In anul 1866 el a primi supt Derby ministerulă pentru Indii, se retrase în Marte 1867 și ’n 1869 urma lui Derby ca cancelară ală universității de la Oxford. In Februarie 1874 primi supt lordul Beaconsfield pentru a doua oră secretariatulă de stată pentru Indii. In Decembre 1876, când amenințarea unui rebelă ruso-turcă avu de urmare întrunirea conferinței de la Constantinopole, lordulă Salisbury represinta la acesta interesele Englitezei. In călătoria sea la Bosfor, el trecu prin Paris, Berlin, Viena și Roma, spre a se încredința despre disposițiunea numitelor curți. După conferință, lordulă se reîntorse prin Atena la Londra, unde lua parte în Marte 1877 la facerea protocolului de la Londra. El e de curândă secretară de stată la afacerile străine în locul lordului Derby, și a intrată în acestă poștă primă notă adresată în contra tratatului de la San-Stefano. Lordul Odo Russell, ambasadorele Marei Britanii la Curtea Germaniei, s-a născută la 20 Februarie 1829 și o fiulă celă mai tânără ală generalului de brigadă George William Russell. Deja în etatea de 20 ani își începu cariera sa diplomatică ca atașată la ambasada din Viena, de unde fu însă rechemată la Londra încă în 1850, spre a lucra acolo în timpă de doui ani în ministerul afacerilor străine. La ambasadele de la Paris, Viena, Constantinopole și Washington, elă avu o pasiune d’a ’și lăți întinsele sale cunoscințe, și d’a pătrunde bine afacerile politicei engleze. Astfelă la 1858 Cabinetul din Londra îlă trămise ca ambasadoră pe lângă curtea din Florența, care pe acelă timpă exista încă, de unde era în același timpă acreditată și la Roma, ânsă numai în modă oficiosă, deorece guvernul britanică n’avea legături oficiale cu Sântulă Scaună. La 1860 fu transferată la Neapole ca ambasadore. In 1870 fu numită supt-secretară de stată în ministerul afacerilor străine; în a doua jumătate a resbelului germano-franceză, el petrecu în marele cuartieră germană de la Versailles ca represintante ală Englitezei și la 16 Noémrie 1871 fu aureditatu ambasadore la Curtea Germaniei ca succesore ală lordului Loftus, care se duse la Petersburg. Astăzî lordulă Odo Russell e decană ală corpului diplomatică la Curtea din Berlin." -------------------------------—----------------------------— SOIRI D’ALE PILEI. Din capitală, Monitorul de adi publică uă circulară a d-lui ministru de culte și instrucțiune publică către d-nii revisori din țără, prin care aceștia suntă invitați a se interesa de mersulă esamenelor generale și a raporta ministerului asupra următoreloră punte : a). Déca materiele de studiă în diferitele clase ale scalei s’aă predată după programa în vigore; b) dăcă institutorii și institutorele claselor ă dă dată desvoltarea cerută secțiuniloră ce aă propusă; c) dăcă institutorii sed institutorele ’și aă pusă de ajunsă zelă, activitate și metode spre a face progresulă dorită cu elevii și elevele claselor- loră; d) dacă clasele au fostă frecventate de ună numără suficientă de elevi și eleve. _________ Din străinătate, Neue Freie Presse primește din Berlin următorea telegramă: „Se afirmă că plenipotențiarii turci la congresă vor vota în contra independinței Bulgariei de Nord, în contra cedării Karsului și în contra măririi Serbiei, însă pentru independința României și pentru proclamarea Batumului ca portă liberă.“ * Camera italiana a admisă proiectul pentru reînființarea ministerului de comerciă, care fusese desființată de cabinetulă precedinte printr’uă măsură administrativă. * Tratatul de comerciă încheiată între Francia și Austro-Ungaria la 11 Decembre 1866, și ale căruia efecte trebuiau să ’n ceteze la 30 Iunie 1878, a fostă prelungită până la 31 Decembre viitoră. * Le Temps primeșce de la corespondintele său din Viena următorea telegramă cu data de 11 iunie : „Presa și opiniunea publică în Austria și ’n Ungaria aprobă în unanimitate înțelepciunea și energia politicei franceze așa cum a fost despusă în discursul d-lui Waddington.“ * Aceași telegramă anundță că d. Ristici a fostă primită de către cornițele Andrassy. Dânsulă a esprimată dorința guvernului sârbescă d’a se ’nțelege directă cu curtea din Viena. Cornițele Andrassy i-a răspunsă, ca și generarelui Ignatieff, că soluțiunea depinde de congresă.* Acelașă diară publică următorea telegramă din Roma: Cu tote că ministerul Galioli a dobândită în mai multe rânduri oă majoritate care pare a -i asigura patru din cinci părți din votanți, e îndoială că, cu ocasiunea interpelărilor de la 15 iunie asupra respingerii tratatului de comerciă de Camera franceză, va avea uă majoritate favorabile pentru reînoirea negocierilor. Totă lumea vorbesce de aplicarea tarifului generale vamală. Guvernului nu’i place acestă măsură, dară, în starea actuală a spiritelor, n’are decâtă să se supuie. * Noua presă liberă din Viena primesce informațiuni după care întrebuințarea unei părți din creditulă de 60 mil, e apropiată. O parte din armată—se vorbesce de șase diviziuni—trebuie, în orice eventualitate, să fie pusă pe picioră de resbelă, pentru a ară gata forțele trebuinciuse la efectuareaotărîrilor congresului întrucâtă voră privi pe Austro-Ungaria. Omenii, care trebuie să facă parte din aceste trupe, voră fi chiemați peste câteva zile. * Gazeta oficială a Serbiei publică un decretă ală principelui Milan, care ordonă autorităților de a încasa sumele fișate în bugetul estraordinară ală resbelului de acum până la 22 iulie. Toți prisonierii turci, oficiali și soldați, aflați în Serbia, au fost predați, la 8 iunie, autorităților militare turceșci din Bosnia. * Palingenesia și Emnikon Pnevma, organe ale guvernului elenică, se pronunță pentru uă soluțiune radicală a cestiunii Oriuntelui, care, după ele, trebuie să fie resolvate în modulă următoră : Tracia, până la muntele Emu și Rodop, cu capitala Constantinopole, ar constitui noulă imperie otomană, Bosnia, Brzegovina și Bulgaria, rădicate în principate independinte; România, liberă, păstrându-și întregimea teritoriului; Macedonia, Epirulă, Tesalia, Creta și celelalte insule greceșci anexate la Grecia. Grecia respinge ori ce alte soluțiuni și hotărîtă a pune totulă în rocă pentru a face să triumfe causa elenică. * Ambasada otomană de la Paris a comunicată diareleră următorea notă: Situația nea de plânsă ce se face nefericiteloră poporațiuni musulmane din Rumelia e din cele mai sfâșietore. După cele din urmă ale nóstre i informațiuni, musulmanii care n’au putută părăsi Filipopoli, în urma neașteptatei sosiri a Rușilor, suferă într’ună modă îngrozitoră. Nenorociții se găsescă grămădiți într’ună cuartiară separată și sunt tratați de Ruși și de Bulgari ca nisce parias. Suntă obligația ’și dărâma ei înșișî moscheiele și cimitirele supt protestă d’a lărgi stradele. Le e oprită d’a se duce să ’și îngrijescă bolnavii și să porte fesuri roșii. Se omoră cu Zecimile șiautoritățile locale ruseșc, se ’ngrijescă forte puțină d’a căuta și pedepsi pe vinovați. Ele permită Bulgariloră d’a comite totă felulă de cruzimi. Intr’ună cuvântă, e peste putință d’a descrie relele tratamente ce suferă musulmanii din partea Rușiloră ș’a Bulgarilor. * D. Gaiioli, președintele cabinetului italiană, a luată interimară ministeriului afacerilor străine în timpul absinței d-lui Corti. * Seiii din Constantinopole spună că motivul destituirii marelui viziră Rușdi-pașa, ministrul de externe, ar fi stăruința sea pentru rechiemarea lui Midhat-pașa. * Senatulă spaniolă a adoptată ună proiectă de lege care suprimă cu desăvârșire cursele de tauri, în cursă de cinci ani. * Standard publică următorea telegramă de la Malta, cu data de 4 Iunie :Vasele de transportă aă primită, ca măsură de precauțiune, ordinul d’a lua uă aprovisionare de cărbuni pentru ciuci sprezece Zile și d’a fi gata să pornescă în șăse ore. Iiarului Times i se telegrafieză din Filadelfia, cu aceași dată, că guvernul rusescă a trimisă în Statele Unite (viața-