Romanulu, iulie 1878 (Anul 22)

1878-07-10

ANULU DQUE­PECI ȘT DOAI VOI ES E SI VEI PUTEA. A­N­U­NT­IURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 bani Deto , , , pagina III. 2 lei — A se adresa: CN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAUMERGI, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se ardu. 20 BANI ESEMPLA.RULU­LENT. MARȚI 10 11 JULTU. 1978. SCHINERA­TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. In Capitală și districte, unu anü 18 lei; sése luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS) la d-nii Darras-Halegrain, 5rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovid, 15 Fleick markt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARI Pfr Bucuresci, la Cuptorű. Congresul­ de la Berlin ne-a lo­vită tare. Nu este una singurii Românii care n’a fostă amețită de acesta neaștep­tată lovire, nici unulă a cărui ani­mă n’a fostă străpunsă de durere prin acésta strigǎtóre nedreptate. Cândă reala s’a făcută, națiunile ca și individ­ulă cată sĕ se rădice, sĕ­ la privescá în fac­ă cu sânge rece, sĕ­ la studie din tóte punturile de vedere. Acéstá datorie este cu atâtă mai imperiósá cu câtă nu este nici ună rea pentru uă națiune, care se nu se póte înlătura, din care cu răb­dare și cu măiestria ce o dă credința în drepturile iei se nu storea ună bine pentru viitoră. Congresul­ de la Berlin ne-a lo­vită forte în drepturile nóstre cele mai sacre. Sentința Congresului este astăzi a tota putinte pe térâmura mate­rială, căci nici uă națiune nu se pate bate contra oștiriloră a șapte puteri întrunite. Este oasă cu multă mai a­totă putinte și dreptulă nostru. Acesta dreptă a fostă și este re­cunoscută în unanimitate de către opiniunea publică a Europei întregi. Este dejă învederată că, decă vomă sei se facemă ca și în viitor, opi­niunea publică a tutoră națiuniloră se ne fiă favorabile, ceia ce face astăzi puterea materială a Congre­sului va desface mâne puterea mo­rală a națiunilor­. Ne vomă încerca să ne esplicămă; trebuie éuse ca și cititorii noștril să puie bună­voință pentru a înțelege totul, din puținulă ce putemă spune; trebuie ca ei, cu mintea și cu anima loră, se implinescu tóte lipsurile pe care totu-da­una, și astăzi mai multă de câtă ori cândă,­­ziaristulă nu le póte evita. Toți cunoscă peripețiile prin care a trecută în cești din urmă trei ani, nu numai România, oferă Europa în­­trega; este d’ajunsă dară să ne a­­mintimă că, după întervenirea în conflict­ul­ ruso-turcă a Austro-Un­­gariei, a Germaniei, a Engliterei, și după conferințele de la Constanti­­nopole, tóte lucrările puteriloră au produsă nu pacea, ci resbelulă. Rusia, dechiarândă resbelă Tur­ciei, avu ast­felă consimțimântulă tutoră puteriloră. Incependă resbelulă, Rusia trebuia să trecá prin România. Ce-a făcută guvernulă Română ? S’a adresată la tóte puterile, dară nici una n’a voită scă n’a putută să dec­lare neutralitatea statului română. Turcia, cea mai interesată din tote, n’a voită, cu tóte stăruințele nóstre, să facă acestă cerere în con­ferințele de la Constantinopole. In acesta critică situațiune, gu­vernul­ nostru isbuti a face oă con­­vențiune cu guvernulă rusescă. Ast­­­felă, oștirile rusesc­ nu mai intrară ca armată de cotropire, nu mai de­­veniră ca altă-dată stăpâne pe țară, ci ca amice, trecetóre în temeiul­ unei anume convențiuni. Intrarea, trecerea și ’n parte chiară șederea în țară a sute de mii de oștire nu numai că n’aduse, acum ca ’n timpii trecuți, pagube uriașe locuitorilor­, dară încă România presinta lumii spectacolul­, fără e­­xemplu, d’a păstra Corpurile legiui­­tore deschise și cea mai asolută li­bertate. Convențiunea mai avu­­ncă pen­tru noi imensulă avantagiă că, prin patentă suptscrisă de către Impera­­torele Rusieioră, ni se difeză și dia actuala intregime a teritoriului no­stru. Guvernul­ Măriei Sale Carolă I avu âncă înțelepciunea și fericirea d’a crede cu nestrămutare în vir­tuțile națiunii ș’a face astă­felă ca, după sute de ani de sclaviă, Ro­­mânulă se s’arate din noă pe câm­­pul ă de onore, inteliginte, învâțată și viteză penă la eroismă. Articolul­ 2 din convențiunea de la 4 Aprile, libertatea asolută care a domnită în România în totă tim­­pul­ resbelului, soliița și eroismul­ oșteniloră ies pe câmpul­ de resbelă, prin care făcură ca imperatorele Ru­sieloră se­­ încunune și să ne nu­­mescă lealii și bravii lor aliați, a­­traseră asupra țarei iubirea și aplan­­sele lumii întregi. Puterile cele mari se ’ntrunescă în Congresă la Berlin. Ele încercă ca trimișii Parlamen­­tului și ai Domnului României să in­tre pe calea tocmelelor­. Ei stau neclintiți în instrucțiunile ce le-a dată națiunea, Parlamentală și Coranulă. Congresul­, urmărindă ună sin­gură scapă—acela ală păcii cu ori­ce preță—rupe tratatul­ de la Pa­ris, rupe convențiunea de la 4 A­­prile, confirmată prin patenta impe­rial, nesocotesce tóte drepturile nós­tre, vechi și nouî, și otărasce ceia­­ce conveni pentru acum unora din­tre membrii săi. Sentința Congresului este astăzi publică și nu mai aștepta pentru a deveni executortă de­câtă supt­ sem­­nătura suveranilor­. Acesta sentință este nedrepta nu numai pentru noi ci pentru tóte na­ționalitățile. Putemă cnse acum să nu ne su­­punemă iei ? Dreptură internațională .Jice că ea este obligatoriu pentru tote națiu­nile. Bunu să simță­m Jice , nu pote­mă națiune să lupte cu arma în mână contra armatelor, a șapte puteri mari. Acesta este partea cea rea. Să căutămă acum ce bine pu­temă și trebuie să ne silimă să pu­temă storce din acestă mare rea. La 1856 puterile cele mari se ’n­­truniră în Congresă și deferă uă sen­tință care se numi tratatul­ de la Paris. Acea sentință, în ceia ce ne pri­­vesce pe noi, începe prin a recunosce tratatele nóstre cu imperială oto­mană. După ce recunosce astă­ felă tóte drepturile nóstre între cari­­ este ș’acelă­ a „d’a face resbelă și pace, după cum ne va conveni“, Con­gresul­ de la Paris uită cu totul­ aceste drepturi. Uită că tóta Basarabia ne-a fostă răpită de Turci și dăruită Rusiei și ne redă numai că părticică dintr’­­ensa, ș’aceia ru pentru că era a nostru, ci fiind­­că ea relua gurele Dunării de supt domnirea rusescu. Uită că suntimă uă națiune ne­cucerită, liberă ș’autonomă, și ne impune uă constituțiune și chiară legea electorală Ce făcură Românii? Protestară și se supuseră forței. Se m­iră apoi, luptară în liniște, dovediră prin fapte Europei că suntă uă națiune cópta pentru libertățile publice și, la momente propice, înlă­turară una câte una uă mare parte din nedreptăți , ce le-a fostă im­pusă Tratatul­ de la Paris. Totă astă­felă făcu și Italia după tratatul­ de la Villafranca. Atunci eramă în tote cu multă mai înapoiați de­câtă astăzi. Atunci nu numai drepturile nós­tre, dară chiară numele nostru erau mai necunoscute Europei. Acum, drepturile nóstre sunt­ bine cunoscute de tota Europa; legile și libertățile nostre ne atragă stima lumii civilisate; armata nóstră do­vedi, în uimirea tuturoră, că sun­­temă și putemă redeveni ună ade­vărată bulevardă ală Occidentelui, și opiniunea pu­blică a lumei întregi strigă, în­­ stare, în întruniri publice și chiară în Parlamente , că nedrep­tate mare s’a comisă în privința li­berei, înțeleptei și vitezei Românii. Uă telegramă, ce o publicămă mai la vale, ne face cunoscuta m­ă­ncă discursă ală fostului primă-ministru al­ Englitezei, d. Gladstone. Cuvin­tele acestui bărbată de stată sunt­ forte aspre; totuși énse, a domniei sale­fundă răspunderea, le putemă pune chiară aci supt ochii cititori­­lor­ noștri. „In discursul” pronunțată la me­­l etingulă liberale din Birmontey, „d. Gladstone a atacată în modulă „celă mai via politica ministerului,­­ „care a făcută ceia ce nară fi în­­j „drăsnită să facă nici ună guvernă j „despotică, a criticată tratatulă de 1 „de la Berlin și a­­fisă că Engliteza „a repusă supt jugulă despotică ală „Rusiei, Basarabia, care făcea parte „din libera România. „Tratatul­ de la Berlin distruge „independința și integritatea Tur­­­ciei. „Convențiunea anglo-turcă este ună „netă de nebunie; ea face rușinea „nóstrá și e pătată de duplicitate și „de absurditate. „Englitera, adauge oratorele, a „vândut” Basarabia Rusiei, cuceri­rile Muntenegrului egoismului Aus­triei, Grecia Turciei, și pe Turcia „Engliterei. Oratorele speră că va „veni timpulă cândă popor­ulă va „judeca pe ministeră.“ Cândă dâră bine și pe deplină ne­amă împlinită datoria și Europa Intrega dec­lară că nedreptate mare s’a făcută, pentru ce ore se despe­­rămă ? Cândă, la 1856, nu ne lăsarămu se ne îmbete mânia, ci precedenda cu înțelepciune dobândirămă ceia ce nu ni se dase, pentru ce are, a­cum mai cu semn, se nu procedemă totă astă-felă ? Cândă avemă uă națiune care are deplină cunoșcință de drepturile și de datoriile iei, uă armată sti­mată de totá lumea și ală căreia nu­mără va cresce în proporțiune cu familiele din care ea ese; cândă na­țiunea, prin munca iei din ce în ce mai inteliginte și mai crescândă, măresce pe totu­l­iua averea pu­blică, și cândă avemă cu noi și pen­tru noi scutură și arma cea mai puternică, libertățile publice, și susținerea morală a tutoră națiu­niloră, pentru ce are sé nu facemă ceia ce făcurămă de la 1856 pene acum, ceia ce-a făcută Italia de la 1859 și ceia ce face Francia de la 1871 fncece? La lucru dorit, liberi cetățiani ai României! La lucru, cu sânge rece, cu voio­șie și cu credință. Se ne strîngemă cu toții în ju­­rul­ drepturilor­ nóstre, în jurulă libertăților­ nóstre , cari­­ singure suntă d’ajunsă ca sĕ ne salveze, în ju­­rulă Domnului nostru Constituțio­nală și Capitanulă vitéze, și asta­­feră în curendiu opiniunea publică a lumii și chiară membrii Congresului de la Berlin voră recunosce că ne­dreptate s’a făcută; și astă­felă toți voră susține România pe calea de la bere, de libertate și de dreptate pe care merge cu liniște, cu inteli­­gință și cu antica și nestrămutata iei credință, cu care a învinsă in­­vasiunile și nedreptățile din secolii de cea mai splimentatare barbariă. Monitorul­ de Duminecă publică urmă­­torulű buletinü : La 9 ore sera, d. ministru-președinte I. C. Brătianu se află într’uă stare mai mul­­țumitore de­câtă adi dimineță. Rana pre­­zintă ună aspectă bună, bolnavulă este linișcită și fără febră. Semnați : dr. Marcovici, Sergiu, Romni­­ceanu, Davila, Severin. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Berlin, 20 Iuliu.— Impăratură a făcută cea d’ântâiă preumblare în trăsură Constantinopole, 20 Iulie. ■— Intrevorbi­­rile privitóre la retragerea Rușilor­ d’îm­­prejurură Constantinopole suntă pe cale bună. In ce privesce negoțierile începute cu Gre­cia, consilială de miniștrii h­otărîtă d’a nu trimite la Volo, pentru momentă, țnă ală douilea corpă espediționeră. Comisiunea consulară plecă mâne la mun­tele Rodop, pentru a face uă anchetă. Paris, 20 iulie. — Se telegrafieză din Viena­­ Țarului Le Temps: „Ambasadorii pu­­terilor­ la Pera intervină între Turcia și Grecia pentru a preîntâmpina ună conflictă care amenință se isbucnescă.“ Londra, 21 Iuliu.— D. Gladstone a pro­­nunciată ună mare discursă la meetingulă liberale din Birmontey. Donsulă a atacată într’ună modă viă politica ministerului, care a făcută cea ce n’ar­ fi îndrăsnită să facă nici ună guvernă despotică. A criticată tratatul­ de la Ber­lin ș’a­rasă că Englit era a pusă din nou supt jugulă despotică ală Rusiei Basarabia, care făcea parte din libera România. Tratatul­ de la Berlin distruge indepen­dința și integritatea Turciei. Despre convențiunea anglo-turcască, d. Gladstone a­­­flă: „Ea e ună actă de ne­bunie ; ea va face rușinea nostră; căci e pătată de duplicitate și absurditate. „Engliteza a vândută Basarabia Rusiei, cuceririle Muntenegrului egoismului Aus­triei, pe Grecia Turciei și pe Turcia En­­glitekiî.“ Oratorele speră că va veni timpulă cândă poporulă va judeca pe miniștrii. La banchetulă dată la Cobden Club, d. Forster a atacată convențiunea anglo-tur­­căscă. Donsulă a imputată acestei conven­­țiuni c’a fostă ună actă secretă și c’a obligată pe Englitera a mănu­ue pe picioru de resbelă uă numerosă armată permanente pentru a apăra, în ori­ce moment­, în contra Rusiei, pe Turcia, care e celă mai răă guvernă din lume. The Observer nu crede că Englitera e dispusă a sprijini cu entusiasmă politica guvernului; deja recunosce că tratatul­ de la Berlin, punândă Turcia la discrețiunea Rusiei, justifică ore­cari măsuri suplimen­tare. Paris, 21 Iulie.—D. colonelă Gaillard e numită consilieră de stată. Londra, 22 Iulie. — Minist­rul­ de res­­belă a ordonată licențiarea reservei și a miliției, la 31 iulie. Se telegrafieză din Berlin­­ parului Stan­dard : „Sorii din Viena asigură că Aus­tria ia măsuri în contra unei agresiuni e­­ventuale din partea Italiei." Din Belgrad, se telegrafieză­­ parului Ti­mes : „Uă adresă citită în Skupcină pro­testă în contra ocupării Bosniei și Brze­­govinei și susține că, după istoria, aceste pământuri sunt sârbesci“. Viena, 22 iulie. — Din Atena se tele­grafieză­­ parului Die Presse: „Porta res­pinge cu desăvârșire rectificarea de frunta­rie propusă de Congresă. „Ea voiesce se cedeze cela multă terito­­riulă cuprinsă între Silistrovo (Tesalia) și Parga, astă­feră în­câtă ț­ară rămâne Epi­­rulă, precum și orașele Tricala, Larisa și Ianina." Adunarea naționale a Cretei a adresată uă proclamațiune în care învită poporațiu­­nea grecescă a nu depune armele, până când Creta nu va dobândi ună guvernă cu totulă independinte de Constantinopole. Adunarea a ordonată uă nouă rădicare de trupe. POLITICA IMBETRANITA. Dăc’ară fi trebuință d’uă nouă probă că diplomația europenă este întârziată c’uă jumătate de secolă în raportă cu politica intereseloră moderne, care are de aginți navigarea cu aburi, drumurile­ de-seră și telegrafia electrică. Congresul­ de la Ber­lin ne-ară­ta acea probă. In adeveră deslegatu-s’a scă regulatu­­s’a uă singură cestiune ? Fostă-a înlăturată său micșorată măcară uă singură complicare? Impăcatu-s’a, stinsu-s’a măcară uă sin­gură rivalitate ? Cestiuni, complicări și rivalități, tote au rămasă ceia ce erau înaintea convocării Congresului din 1878, de­și el­ a fostă președiită de cancelarul­ imperiului ger­mană, principele de Bismarck. Turcia este sfâșiată, deră nu ștersă de pe h­arta Europei, pe care numele se­ va urma d’a fi vă­pată. In locă d’a se alia pentru a constrânge pe Sultanulă stilioDatară și moflusă ca să puie capătă unoră delapidări nebune și u­­noră obiceiuri barbare care suntă rușinea omenirei, în locă d’a se alia pentru a să constrânge se aplice tóte resursele impe­riului său pentru a stabili în totă întinde­rea teritoriului, celă puțină în Europa, căi de transporturi și de comunicare — dru­muri, canale, drumuri-de­ feru — care n’ar­ fi ch­eltuiele desastrese, ce au făcută En­glitera și Rusia ? Engliteza a dobândită Ciprulă. Rusia a cucerită Batumulă. Deră nici Englitera, nici Rusia nu s’aă Îngrijită câtuși de puțină d’acele patru mi­liarde răpite, de la 1856 în­cace, de că­tre guvernul ă turcescă din economiile eu­ropene. Nici Englitera, nici Rusia nu i-a­ spusă: „înainte d’a chieltui milióne cu sutele și cu miile ca să clădiți palate de vară, de tomna, de iernă și de primă­vără, pentru a le dărâma spre a le clădi din nou; ca se întrețineți mii de femei grămădite și închise supt paza eunneiloră; ca să cum­părați vase cuirasate fără a sei cui se în­credințați comandarea loră, începeți mai bine prin a face onore îngagiamenteloră vostre! începeți mai bine prin a asigura

Next