Romanulu, iulie 1878 (Anul 22)
1878-07-10
ANULU DQUEPECI ȘT DOAI VOI ES E SI VEI PUTEA. ANUNTIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 bani Deto , , , pagina III. 2 lei — A se adresa: CN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAUMERGI, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se ardu. 20 BANI ESEMPLA.RULULENT. MARȚI 10 11 JULTU. 1978. SCHINERATE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. In Capitală și districte, unu anü 18 lei; sése luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS) la d-nii Darras-Halegrain, 5rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovid, 15 Fleick markt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARI Pfr Bucuresci, la Cuptorű. Congresul de la Berlin ne-a lovită tare. Nu este una singurii Românii care n’a fostă amețită de acesta neașteptată lovire, nici unulă a cărui animă n’a fostă străpunsă de durere prin acésta strigǎtóre nedreptate. Cândă reala s’a făcută, națiunile ca și individulă cată sĕ se rădice, sĕ la privescá în facă cu sânge rece, sĕ la studie din tóte punturile de vedere. Acéstá datorie este cu atâtă mai imperiósá cu câtă nu este nici ună rea pentru uă națiune, care se nu se póte înlătura, din care cu răbdare și cu măiestria ce o dă credința în drepturile iei se nu storea ună bine pentru viitoră. Congresul de la Berlin ne-a lovită forte în drepturile nóstre cele mai sacre. Sentința Congresului este astăzi a tota putinte pe térâmura materială, căci nici uă națiune nu se pate bate contra oștiriloră a șapte puteri întrunite. Este oasă cu multă mai atotă putinte și dreptulă nostru. Acesta dreptă a fostă și este recunoscută în unanimitate de către opiniunea publică a Europei întregi. Este dejă învederată că, decă vomă sei se facemă ca și în viitor, opiniunea publică a tutoră națiuniloră se ne fiă favorabile, ceia ce face astăzi puterea materială a Congresului va desface mâne puterea morală a națiunilor. Ne vomă încerca să ne esplicămă; trebuie éuse ca și cititorii noștril să puie bunăvoință pentru a înțelege totul, din puținulă ce putemă spune; trebuie ca ei, cu mintea și cu anima loră, se implinescu tóte lipsurile pe care totu-dauna, și astăzi mai multă de câtă ori cândă,ziaristulă nu le póte evita. Toți cunoscă peripețiile prin care a trecută în cești din urmă trei ani, nu numai România, oferă Europa întrega; este d’ajunsă dară să ne amintimă că, după întervenirea în conflictul ruso-turcă a Austro-Ungariei, a Germaniei, a Engliterei, și după conferințele de la Constantinopole, tóte lucrările puteriloră au produsă nu pacea, ci resbelulă. Rusia, dechiarândă resbelă Turciei, avu astfelă consimțimântulă tutoră puteriloră. Incependă resbelulă, Rusia trebuia să trecá prin România. Ce-a făcută guvernulă Română ? S’a adresată la tóte puterile, dară nici una n’a voită scă n’a putută să declare neutralitatea statului română. Turcia, cea mai interesată din tote, n’a voită, cu tóte stăruințele nóstre, să facă acestă cerere în conferințele de la Constantinopole. In acesta critică situațiune, guvernul nostru isbuti a face oă convențiune cu guvernulă rusescă. Astfelă, oștirile rusesc nu mai intrară ca armată de cotropire, nu mai deveniră ca altă-dată stăpâne pe țară, ci ca amice, trecetóre în temeiul unei anume convențiuni. Intrarea, trecerea și ’n parte chiară șederea în țară a sute de mii de oștire nu numai că n’aduse, acum ca ’n timpii trecuți, pagube uriașe locuitorilor, dară încă România presinta lumii spectacolul, fără exemplu, d’a păstra Corpurile legiuitore deschise și cea mai asolută libertate. Convențiunea mai avuncă pentru noi imensulă avantagiă că, prin patentă suptscrisă de către Imperatorele Rusieioră, ni se difeză și dia actuala intregime a teritoriului nostru. Guvernul Măriei Sale Carolă I avu âncă înțelepciunea și fericirea d’a crede cu nestrămutare în virtuțile națiunii ș’a face astăfelă ca, după sute de ani de sclaviă, Românulă se s’arate din noă pe câmpul ă de onore, inteliginte, învâțată și viteză penă la eroismă. Articolul 2 din convențiunea de la 4 Aprile, libertatea asolută care a domnită în România în totă timpul resbelului, soliița și eroismul oșteniloră ies pe câmpul de resbelă, prin care făcură ca imperatorele Rusieloră se încunune și să ne numescă lealii și bravii lor aliați, atraseră asupra țarei iubirea și aplansele lumii întregi. Puterile cele mari se ’ntrunescă în Congresă la Berlin. Ele încercă ca trimișii Parlamentului și ai Domnului României să intre pe calea tocmelelor. Ei stau neclintiți în instrucțiunile ce le-a dată națiunea, Parlamentală și Coranulă. Congresul, urmărindă ună singură scapă—acela ală păcii cu orice preță—rupe tratatul de la Paris, rupe convențiunea de la 4 Aprile, confirmată prin patenta imperial, nesocotesce tóte drepturile nóstre, vechi și nouî, și otărasce ceiace conveni pentru acum unora dintre membrii săi. Sentința Congresului este astăzi publică și nu mai aștepta pentru a deveni executortă decâtă supt semnătura suveranilor. Acesta sentință este nedrepta nu numai pentru noi ci pentru tóte naționalitățile. Putemă cnse acum să nu ne supunemă iei ? Dreptură internațională .Jice că ea este obligatoriu pentru tote națiunile. Bunu să simțăm Jice , nu potemă națiune să lupte cu arma în mână contra armatelor, a șapte puteri mari. Acesta este partea cea rea. Să căutămă acum ce bine putemă și trebuie să ne silimă să putemă storce din acestă mare rea. La 1856 puterile cele mari se ’ntruniră în Congresă și deferă uă sentință care se numi tratatul de la Paris. Acea sentință, în ceia ce ne privesce pe noi, începe prin a recunosce tratatele nóstre cu imperială otomană. După ce recunosce astă felă tóte drepturile nóstre între cari este ș’acelă a „d’a face resbelă și pace, după cum ne va conveni“, Congresul de la Paris uită cu totul aceste drepturi. Uită că tóta Basarabia ne-a fostă răpită de Turci și dăruită Rusiei și ne redă numai că părticică dintr’ensa, ș’aceia ru pentru că era a nostru, ci fiindcă ea relua gurele Dunării de supt domnirea rusescu. Uită că suntimă uă națiune necucerită, liberă ș’autonomă, și ne impune uă constituțiune și chiară legea electorală Ce făcură Românii? Protestară și se supuseră forței. Se miră apoi, luptară în liniște, dovediră prin fapte Europei că suntă uă națiune cópta pentru libertățile publice și, la momente propice, înlăturară una câte una uă mare parte din nedreptăți , ce le-a fostă impusă Tratatul de la Paris. Totă astăfelă făcu și Italia după tratatul de la Villafranca. Atunci eramă în tote cu multă mai înapoiați decâtă astăzi. Atunci nu numai drepturile nóstre, dară chiară numele nostru erau mai necunoscute Europei. Acum, drepturile nóstre sunt bine cunoscute de tota Europa; legile și libertățile nostre ne atragă stima lumii civilisate; armata nóstră dovedi, în uimirea tuturoră, că suntemă și putemă redeveni ună adevărată bulevardă ală Occidentelui, și opiniunea publică a lumei întregi strigă, în stare, în întruniri publice și chiară în Parlamente , că nedreptate mare s’a comisă în privința liberei, înțeleptei și vitezei Românii. Uă telegramă, ce o publicămă mai la vale, ne face cunoscuta măncă discursă ală fostului primă-ministru al Englitezei, d. Gladstone. Cuvintele acestui bărbată de stată sunt forte aspre; totuși énse, a domniei salefundă răspunderea, le putemă pune chiară aci supt ochii cititorilor noștri. „In discursul” pronunțată la mel etingulă liberale din Birmontey, „d. Gladstone a atacată în modulă „celă mai via politica ministerului, „care a făcută ceia ce nară fi înj „drăsnită să facă nici ună guvernă j „despotică, a criticată tratatulă de 1 „de la Berlin și afisă că Engliteza „a repusă supt jugulă despotică ală „Rusiei, Basarabia, care făcea parte „din libera România. „Tratatul de la Berlin distruge „independința și integritatea Turciei. „Convențiunea anglo-turcă este ună „netă de nebunie; ea face rușinea „nóstrá și e pătată de duplicitate și „de absurditate. „Englitera, adauge oratorele, a „vândut” Basarabia Rusiei, cuceririle Muntenegrului egoismului Austriei, Grecia Turciei, și pe Turcia „Engliterei. Oratorele speră că va „veni timpulă cândă poporulă va „judeca pe ministeră.“ Cândă dâră bine și pe deplină neamă împlinită datoria și Europa Intrega declară că nedreptate mare s’a făcută, pentru ce ore se desperămă ? Cândă, la 1856, nu ne lăsarămu se ne îmbete mânia, ci precedenda cu înțelepciune dobândirămă ceia ce nu ni se dase, pentru ce are, acum mai cu semn, se nu procedemă totă astă-felă ? Cândă avemă uă națiune care are deplină cunoșcință de drepturile și de datoriile iei, uă armată stimată de totá lumea și ală căreia numără va cresce în proporțiune cu familiele din care ea ese; cândă națiunea, prin munca iei din ce în ce mai inteliginte și mai crescândă, măresce pe totuliua averea publică, și cândă avemă cu noi și pentru noi scutură și arma cea mai puternică, libertățile publice, și susținerea morală a tutoră națiuniloră, pentru ce are sé nu facemă ceia ce făcurămă de la 1856 pene acum, ceia ce-a făcută Italia de la 1859 și ceia ce face Francia de la 1871 fncece? La lucru dorit, liberi cetățiani ai României! La lucru, cu sânge rece, cu voioșie și cu credință. Se ne strîngemă cu toții în jurul drepturilor nóstre, în jurulă libertăților nóstre , cari singure suntă d’ajunsă ca sĕ ne salveze, în jurulă Domnului nostru Constituțională și Capitanulă vitéze, și astaferă în curendiu opiniunea publică a lumii și chiară membrii Congresului de la Berlin voră recunosce că nedreptate s’a făcută; și astăfelă toți voră susține România pe calea de la bere, de libertate și de dreptate pe care merge cu liniște, cu inteligință și cu antica și nestrămutata iei credință, cu care a învinsă invasiunile și nedreptățile din secolii de cea mai splimentatare barbariă. Monitorul de Duminecă publică următorulű buletinü : La 9 ore sera, d. ministru-președinte I. C. Brătianu se află într’uă stare mai mulțumitore decâtă adi dimineță. Rana prezintă ună aspectă bună, bolnavulă este linișcită și fără febră. Semnați : dr. Marcovici, Sergiu, Romniceanu, Davila, Severin. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Berlin, 20 Iuliu.— Impăratură a făcută cea d’ântâiă preumblare în trăsură Constantinopole, 20 Iulie. ■— Intrevorbirile privitóre la retragerea Rușilor d’împrejurură Constantinopole suntă pe cale bună. In ce privesce negoțierile începute cu Grecia, consilială de miniștrii hotărîtă d’a nu trimite la Volo, pentru momentă, țnă ală douilea corpă espediționeră. Comisiunea consulară plecă mâne la muntele Rodop, pentru a face uă anchetă. Paris, 20 iulie. — Se telegrafieză din Viena Țarului Le Temps: „Ambasadorii puterilor la Pera intervină între Turcia și Grecia pentru a preîntâmpina ună conflictă care amenință se isbucnescă.“ Londra, 21 Iuliu.— D. Gladstone a pronunciată ună mare discursă la meetingulă liberale din Birmontey. Donsulă a atacată într’ună modă viă politica ministerului, care a făcută cea ce n’ar fi îndrăsnită să facă nici ună guvernă despotică. A criticată tratatul de la Berlin ș’arasă că Englit era a pusă din nou supt jugulă despotică ală Rusiei Basarabia, care făcea parte din libera România. Tratatul de la Berlin distruge independința și integritatea Turciei. Despre convențiunea anglo-turcască, d. Gladstone află: „Ea e ună actă de nebunie ; ea va face rușinea nostră; căci e pătată de duplicitate și absurditate. „Engliteza a vândută Basarabia Rusiei, cuceririle Muntenegrului egoismului Austriei, pe Grecia Turciei și pe Turcia Englitekiî.“ Oratorele speră că va veni timpulă cândă poporulă va judeca pe miniștrii. La banchetulă dată la Cobden Club, d. Forster a atacată convențiunea anglo-turcăscă. Donsulă a imputată acestei convențiuni c’a fostă ună actă secretă și c’a obligată pe Englitera a mănuue pe picioru de resbelă uă numerosă armată permanente pentru a apăra, în orice moment, în contra Rusiei, pe Turcia, care e celă mai răă guvernă din lume. The Observer nu crede că Englitera e dispusă a sprijini cu entusiasmă politica guvernului; deja recunosce că tratatul de la Berlin, punândă Turcia la discrețiunea Rusiei, justifică orecari măsuri suplimentare. Paris, 21 Iulie.—D. colonelă Gaillard e numită consilieră de stată. Londra, 22 Iulie. — Ministrul de resbelă a ordonată licențiarea reservei și a miliției, la 31 iulie. Se telegrafieză din Berlin parului Standard : „Sorii din Viena asigură că Austria ia măsuri în contra unei agresiuni eventuale din partea Italiei." Din Belgrad, se telegrafieză parului Times : „Uă adresă citită în Skupcină protestă în contra ocupării Bosniei și Brzegovinei și susține că, după istoria, aceste pământuri sunt sârbesci“. Viena, 22 iulie. — Din Atena se telegrafieză parului Die Presse: „Porta respinge cu desăvârșire rectificarea de fruntarie propusă de Congresă. „Ea voiesce se cedeze cela multă teritoriulă cuprinsă între Silistrovo (Tesalia) și Parga, astăferă încâtă țară rămâne Epirulă, precum și orașele Tricala, Larisa și Ianina." Adunarea naționale a Cretei a adresată uă proclamațiune în care învită poporațiunea grecescă a nu depune armele, până când Creta nu va dobândi ună guvernă cu totulă independinte de Constantinopole. Adunarea a ordonată uă nouă rădicare de trupe. POLITICA IMBETRANITA. Dăc’ară fi trebuință d’uă nouă probă că diplomația europenă este întârziată c’uă jumătate de secolă în raportă cu politica intereseloră moderne, care are de aginți navigarea cu aburi, drumurile de-seră și telegrafia electrică. Congresul de la Berlin ne-arăta acea probă. In adeveră deslegatu-s’a scă regulatus’a uă singură cestiune ? Fostă-a înlăturată său micșorată măcară uă singură complicare? Impăcatu-s’a, stinsu-s’a măcară uă singură rivalitate ? Cestiuni, complicări și rivalități, tote au rămasă ceia ce erau înaintea convocării Congresului din 1878, deși el a fostă președiită de cancelarul imperiului germană, principele de Bismarck. Turcia este sfâșiată, deră nu ștersă de pe harta Europei, pe care numele se va urma d’a fi văpată. In locă d’a se alia pentru a constrânge pe Sultanulă stilioDatară și moflusă ca să puie capătă unoră delapidări nebune și unoră obiceiuri barbare care suntă rușinea omenirei, în locă d’a se alia pentru a să constrânge se aplice tóte resursele imperiului său pentru a stabili în totă întinderea teritoriului, celă puțină în Europa, căi de transporturi și de comunicare — drumuri, canale, drumuri-de feru — care n’ar fi cheltuiele desastrese, ce au făcută Englitera și Rusia ? Engliteza a dobândită Ciprulă. Rusia a cucerită Batumulă. Deră nici Englitera, nici Rusia nu s’aă Îngrijită câtuși de puțină d’acele patru miliarde răpite, de la 1856 încace, de către guvernul ă turcescă din economiile europene. Nici Englitera, nici Rusia nu i-a spusă: „înainte d’a chieltui milióne cu sutele și cu miile ca să clădiți palate de vară, de tomna, de iernă și de primăvără, pentru a le dărâma spre a le clădi din nou; ca se întrețineți mii de femei grămădite și închise supt paza eunneiloră; ca să cumpărați vase cuirasate fără a sei cui se încredințați comandarea loră, începeți mai bine prin a face onore îngagiamenteloră vostre! începeți mai bine prin a asigura