Romanulu, august 1878 (Anul 22)

1878-08-02

716 „Prisoniarii afir­mă că au fostu în­demnați de către guvernulu revolu­ționara din Seraievo ca sé ia parte la lupta în contra Austriacilor”. Ba­­talionulü al­ 9-lea luptă după aceia în contra insurginților, care trecu­seră peste rîul­ Bosna. Lupta ținu penă la 8 p­e sera. Perderile nóstre nu sunt­ însemnate. Regimentul 11 Hartung are 5 morți, între care una locotenente. Se­­ zice că insurgenții e­­rau comandați de vestitulu agitato­re Hagi-Lola. Doui oficiali turci din statul­-maiorü sunt­ greu răniți.“ Uă altă corespondință face urmă­­torea descriere : „In lupta de ieri, care a ținută aprope 6 ore, comanda generalele Fi­­lipovici în persana; aripa stângă o comanda loc.-colonelă Pittel, centrală îlă comana mareșalulă-locotenente Te­­getthoff, aripa dreptă colonelulă Kie­­nauer. La începută era uă căldură cumplită, eră după aceia urma să plaia torențială cu ruptură de noră care îngreuia multă operațiunile. „La 1 oră d. a. începu lupta la ună hană de lângă drumă, tocmai la începutul­ unui delă. Casa, tu­fișurile de prin presură și drumul­ erau ocupate de Turei. Pe înălțimi se aflau patru tunuri, ale căror­ proiectile ajungeaă la drumă. Cen­trală înainte și sili pe insurginț­ a se retrage în munți, unde fură a­­tacați de ambele nostre colone la flancuri. Sera la 8 ore resunară cele din urmă pușcături la Zepce. S’aă luată uă mulțime de arme. „Adjutantulă mareșalului-loc. ”Te­­getthoff primi în acea seră declara­­țiunea de supunere a caimacanului din Nahia-Zepce. Două legi de acolo, Ibrahim și Omer Aga, care au lup­tată în rândurile insurgenților­, au fugită. „Perderile nóstre suntă de la 60 la 70 omeni. A­ jl­e­ții de repansă. Mâne va începe înaintarea spre Vran­­ciuk, unde se așteptă oă luptă în­semnată în contra insurginților, ce se află concentrați acolo.“ Din Kostajnica se telegrafieză că la lupta de la J­aice, care a fostă la 7 Augustă, au luată parte 10,000 insurginți cu 6 tunuri bune. Perde­rile ar­ fi de ambele părți forte în­semnate. ț­­arele din Pesta de la 9 Au­gustă spună că ’n acea­­ si aă sosită acolo, pe Dunăre, mai multe sute de răniți din Bosnia. Din Zara se anund­ă Corespon­­dinței politice din Viena că toți func­ționarii consulatelor­ austriace din Seraievo, Mostar, Livno și Trebinje s’aă văijută nevoiți, prin evenimen­tele de fac­ă, se ’și părăsască postu­rile loră și sé se retragă în Dal­mația, să se lămurescă următorea cestiune: Are de gândă Austro-Ungaria să se ’ntorcá la politica triplei alianțe, de la care s’a depărtată la Congresul­ din Berlin într’ună modă atâtă de deslușită și de directă ? Rusia, care, cândă vomă căuta, n’are nevoiă d’uă asemenea schimbare, n’ară ave cu tóte astea nimică în contra unei restabiliri a triplei alianțe, se ’nțe­­legem ense că numai cu condițiunea ca guvernul­ din Viena, se dove­­descă prin faptă sinceritatea schim­bării sale. La Viena nu pute să e­­siste nici uă îndoaială despre noua stare în care intră statură austro­­ungară prin unirea faptică a, sea cu aceste două provincii turceșci. De acum în­colo monarh­ia Habsbur­­gică nu va mai pute juca în Gesti­unea orientală rolul ă sea de mai ’nainte. Ea nu pute să s’arate de­câtă ca amică sau ca inamică a Ru­siei. “ Ruski-Mir, vorbind­­ despre ace­iași cestiune, se esprimă în modula următor ă : „Austria voia să apară în același timpă ca protectare a Slavismului suferitorii și ca aliată a Sublimei Porți—resultatulă ne aretă că atâtă Creștinii câtă și Turcii respingă cel d’ântâiă protecțiunea, cești din urmă alianța. Austriacii credeaă să ’și a­­lungă scopulă cu concursul ă, seă­ceră puțină cu consimțământulă am­­beloră părți interesate în cestiunea bosniacă, adică cu ală guvernului turcescă din Constantinopole și cu ală poporațiunii slave din Bosnia. In realitate énse, lucrurile eșiră astă­­felă că vedem­ astăzi pe amân­­două aceste elemente, celă tur­cescă ca și celă creș­ină, lucrându d ’ a dreptură în contra Austriei. Purta­ va Austria resbelă cu popo­­rațiunea locală din aceste ținuturi, în care a intrată tocmai cu scopul­ de a apăra acea poporațiune în con­tra feluritelor­ asupriri turceșci ? Hotă óre Vienesii să facă pe Bosniaci și pe Brzegovinenî să primescă cu de-a sila­­ndouiesele loră binefaceri V Că asemenea procedere nu va găsi óre­ună resunetă în simțămintele și olăririle Italianiloră și Slavilor­ din Austria ? Fiarele ruse faciă cu ocupațiunea austriacă. fiarele ruse nu ’și potă ascunde bucuria faciă cu împotrivirea ce în­tâmpină armata austriacă în Bosnia și Brzegovina. Golos­­eice între altele : „Ne permitemă a esprima păre­rea că ’n aceste timpuri Austro- Ungaria va recunosce în sine marile avantagje ale unei înțelegeri sincere cu Rusia, ale cărei oștiri ocupă te­ritorii în vecinătate cu câmpul­ de resbelă ce se deschide pe partea de la apusă a peninsulei balcanice. Da­­că ne-am­ pute încredința că ocu­parea Bosniei și Brzegovinei la nici ună casă nu va ave caracterul ă­l­­nei dușmănii ascunse în contra Ru­siei, pe care i-’lă atribuie nu numai lordulă Beaconsfield, marchizală de Salisbury și presa englesă, derű­âncă mulți adversari austro-ungari ai Ru­siei , atunci guvernul­ din Viena s’ară pute bizui pe sprijinulă indi­rectă și, la trebuință, chiară pe a­­jutorul­ directă ală trupelor­ ruse, care se află dislocate la nordul­ peninsulei balcanice, precum și pe ajutorul­ Sârbiloră, și pate chiară pe ală Muntenegreniloră. Că înțele­gere pe terâmură acesta e forte cu putință. înainte de toté oră trebui énse să se înlăture tóte neînțelege­rile câte s’aă grămădită de la în­­cheiarea păcii de la San-Stefano și SOIRI D’ALE PILEI. Din capitală.­ ­§D. președinte ală comitetului casei obli­­gațiunilor­ rurale a adresată d-loră casieri de județe­nă circulară, în care i invită a activa împlinirile de la arendașii moșielor, ipotecate acelei case. Rămășițele iei, de la 1875—1878 inclusiv el, se urcă, după circu­lara în cestiune, la suma de 1,561,368 lei 46 b.* Ministerulă adresăză prin Monitorulu o­­ficiale căldurose mulțumiri d lui M. G. Stă­­nescu, din Brașov, pentru oferta de lei 754 l. 65, ce­a făcută pentru cumpărare de arme. Din județe. Personalul a supt prefecturei plaiului Ia­lomița și consiliul­ comunei Gheboca, din județulă Dâmbovița, oferindă pentru cum­părare de arme celă anteiă 45 lei și celă d’ală douilea 300 lei, ministerulă le espri­mă viua sea mulțumire. (Monitorulu)* Steua României de Sâmbătă anundță că, de câtu­ sm timpă, în tote zilele trecă pe la stațiunea Iași trenuri sanitare încărcate cu bolnavi ruși, venindă din fosă și mer­­gendă în Rusia. Așa, în ziua de 16 Iulie, a trecută ună trenă cu 7 oficiali și 215 soldați; la 17, ună altă trenă cu 14 oficiali și 255 sol­dați; la 18, ună ală treilea trenă cu 8 o­­ficiali și 214 soldați. La 19 Iuliu, a sosită asemenea din josă ună trenă sanitară cu ună numără de oficiali și de soldați ruși, care, până astăzi la trei ore (Sâmbătă), nu plecase încă de la stațiunea Iași. Din străinătate. Uă telegramă din Singapore, cu data de 7 Augustă, anund­ă că s’a semnalată oă nouă rescolă în Arin. Olandesii anund­ă că au luată uă posițiune tare în Alangoria. Perderile Olandesilor­ au fostă de 56 o­­meni, atâtă morți, câtă și răniți, ale Acm­­­egiloru de 680 omeni. De la Singapore, ROMANULU, 2 AUGUSTO, 1878 s’aă îndreptată spre lava numerose ajutore de trupe europene. * După șese­rile de­­ desbaterî căldurose, consiliul­ naționale ală Elveției a votată, cu 87 voturi în contra 41, principiulă sub­­vențiunii de 6 milione și jumătate în fa­­vorea întreprinderii Gotardului. E că în ce constă acestă afacere, la­ 1865, s’a consti­tuită oă societate pentru străpungerea mun­telui St. Gotard; ea primi, în 1869, de la guvernulă italiană 45 milione și de la ală Germaniei 20 milione. Consiliul­ federale fu însărcinată, în 1870, a supraveghia lu­crările și a controla întrebuințarea fonduri­­lor­. Se stabili Ca întreprinderea se nu recurgă nici uă dată la casa federale. In 1876, consiliul­ federale ceru com­paniei se justifice mijlocele iei financiare; se vede că era lipsă de 100 milione pen­tru sfîrșirea lucrărilor­. Germania și Ita­lia promiseră împreună 20 milióne și El­veției i se cerură 8. Asupra acestei revi­­zuiri a tratatului primitivă erau chiemate a se pronuncia camerele federale, și au apro­­bat-o, cum spuseră că mai susă. In Octobre viitoră, poporulă elvețiană se va pronuncia asupra cestiunii în ultima instanță. In generale, se crede că el­ nu va ratifica acestă nouă convențiune. Gazeta Frankfurtului zice că trebuie a se considera ca sigură retragerea d-lui Falk, ministrul­ de culte din Prusia. * După sciri adresate din Ianina oiarului Telegrafulu din Atena, autoritățile otomane precum și câțî­va particulari turci caută a face ca locuitorii greci să supt semneze petițiuni de fidelitate către Sultanulă și se esprime păreri de reț de a se vede anexați la Grecia. * Volkszeitung din Berlin află că consiliul­ de miniștri s-a pronunciată pentru esecu­­tarea decisiunii tribunalului din Berlin, care condamnă pe Hoedel la pedepsa cu morte. Numitulă­­ fiară constată că mai cu osebire principele de Bismarck a fă­cută declarațiuni categorice în acesta sensă. Cancelarulu imperiului ară fi chiu cu acea ocasiune că, în principiu, era în contra schimbării pedepsei oră. * Din Petersburg, se anund­ă următorele cu data de 7 Augustă: Trupele ruseșcî din prejma Constantino­­polei se voră retrage imediată după ce Turcii vor­ dezerta Șumla, Varna și Batum. Principele Gorciakoff a adresată princi­pelui Labanoff, ambasadorele Rusiei la Constantinopole, instrucțiuni amănunte d’a stărui pe lângă Sultanulă pentru deșerta­rea aceloră fortărețe, pentru­­ care s’asigură că — dice telegrama — pân’acum câte-va­­ file nu s’a făcută nici uă pregătire. * 11 Diritto, respundendu la pretinsele re­­velațiuni conținute în scrisorile din Ber­lin ale ziarului Riforma­ dice : „Nici d. de Bismarck, nici cornițele de Beaconsfield n’aă promisă nici vă­ dată Italiei uă com­­pensațiune, în urma ocupării Bosniei și Brzegovinei de către Austria.“ * Gazeta Germaniei de Nord, revenindă a­­supra articolului jignitoră pentru Italia pu­blicată mai dilele trecute și pe care l’amu semnalată,­­zice că elă conține numai o­­piniunea personale a corespondintelui său la Roma, ără nici de cum opiniunea re­­dacțiunii. Menționatulă­­ fiară (jice că cu atâtă mai puțină i se póte atribui inten­­țiunea d’a transforma abuzuri deplorabile, ce intrigele politice facă din aspirațiunile naționale în contra unui ministru forte stimată pentru reala sea atitudine, într’-una protestă de amenințări,cu câta aceste sunt și în contrad­icere formală cu atitudinea atâtă de pacifică a Germaniei. * Consiliul­ de resbelă din Constantino­pole a degradată pe Sabri-pașa pentru pre­darea Ardahanului și afară de acesta l’a osândită la trei ani de închisore. * Se telegrafieză din Semiin către Deutsche Zeitung că scirile din Serbia sunt­ neli­­niștitore. Se așteptă uă resculă a partidei lui Karageorgevicî. Totă din acelă orașu se telegrafieză că­tre Neue Freie Presse cu data de la 8 Au­gustă . Se zice că Serbia are de gândă a așe­za la granița Drinei ună cârpă de observațiu­­ne de 20,000 ómeni. Ieri­nă plecată în­­tr’acolo 42 furgone cu diferite munițiuni, însorite fiindă d’uă escortă considerabilă. Citimu în Monitorulu de astăzi: Ministerul, agriculturei, comerciului și lucrărilor­ publice, primindă mai multe de­nunțări din partea d-loră consuli ai pute­­rilor­ străine, precum și reclamațiuni din partea mai multor­ comercianți, prin care arătă că, la unele porturi, se reclamă tasa de jumătate la sută mai mare de­câtă a­­ceia prevădută de art. XXVI din conven­­țiunea încheiată cu imperiulă austro-un­­gară. Ministerul­, văzândă că art. XXVI din acestă convențiune este destulă de clară, pe do­uă parte­a comunicată la toți antre­prenorii acestui venită a se conforma aces­tei convențiuni care face parte integrantă din contracturi d-loră și a percepe tasa de fum. la sută, întocmai precum prescrie ci­­tatură articolă, adică: se percepe 5 la sută, săă a 20-a parte din drepturile vamale la tote mărfurile importate săă esportate ta­­sate pe greutate, și jum. la sută la măr­furile tasate ad-valorem. Eră pe de alta a dată ordine și la co­mitetele porturilor­ (prefecture), a obser­va ca antreprenorii tasei de fum. la su­tă să nu percăpă tase mai mari de­câtă cele indicate mai susă. Acestă disposițiune luată de ministeră se publică spre cunostința tuturora. (Comunicată). 1 2 ---------———­­Om------------­ Curtea cu jurați din Doroh­oiu. Sesiune extraordinară. PROCESULU LOCUITORILORU DIN DOROHOIU. M’amă dusă la Dorohoiu cu uă mare cu­­riositate ca s’asistă la procesulă intentată de la Darabani. Voiamă să aflu secretulă ce pare că planăză asupra acestei afaceri. Chiară de la începută, s’ară fi putută cre­de că uă­mână ascunsă făcea totă posibi­­lulă ca să schimbe natura fapteloră și ca se mărăscă importanța lucrurilor­. A doua­­ ji după cele întâmplate la Darabani, se vorbise de omoruri și de ună mare nu­mără de răniți. Urmând­ scomptele răs­pândite, imaginațiunea publică ’și închi­puia pe d. și d-na Cimnara în capulă unor­ bande organisate, suflândă flacăra oreb­ră religiose, ucu­jendă fără milă câte­va sute de ebrei și ordonândă jefuirea caselor- loră. Primari actă de acusare nu conținea mai puțină de 165 nume. Astăzi nu mai suntă de câtă 71 acusați. Se găsiseră martori care afirmaă că d-na Cimara striga mulțimea: bateți, dați iama pe comptură meă, etc.“ Însă faptele luară că altă fisionomiă cândă fură cercetare seriosă, și ă că cum se narătă decisiunea Camerei de acuzare a Curții de apeli din Iași, cu data de la 13 Marte 1878. In­­ Ziua de 22 Mai­ 1877,—urme­za res­­tulă actului de acusare—era uă Dumi­necă și vă­­ fi de bâln­ă la Darabani. Toți sătenii veniseră din comunele vecine ca să se aprovisioneze și, după obiceiu, capetele erau cam aprinse de băuturi. Ună locuitoră din comuna Darabani, nu­mită Dimitrie Frunzuc, eșindă la bâld­ă, se întâlni cu ebreulă Zeilic Cușmariu, că­tre care se pusese chiezașă pentru ună cio­­bană de la Puțureni, a­nume Simion Mo­can, pentru nisce miei pe care Mocan îi vânduse lui Cușmariu. Ebreulă îl­ apuca pe dânsulă de ce nu i-se aducă mieii, și, după mai multe vorbe, ebreui detem­ă palmă lui Frunzuc, care riposta. D’aci bătaiă. Ebreii care erau presințî alergară în ’ajutorulă coreligionarului lor f­­ără Românii veniră în ajutorulă lui Frunzuc, și urma­uă în­căierare generală, fără altă resultată de câtă palme și lovituri de pumni date și întorse, cu săă fără dobândă. „Făpturi constatată este că totulă s’a începută de la bătaia dintre Dim. Frunzuc și Zeilic Cușmariu, și nu se vede se fi fostă una plană preconcepută, ci uă sim­plă întâmplare, ce nu se putea prevede.“ 1) Totulă se reduce fără la uă simplă cer­tă degenerată în bătaiă, precum se vede în tóte țările între țărani, în­­ file de bâln­ă. Însă se­­ zice că, în urma acestei bă­tăi, ară fi venită și alți Români și că cu toți împreună ară fi intrată în casele E­­breilor­, stricândă ușele și ferestrele și că ară fi jefuită mărfurile ce se aflaă acolo, aruncându-le afară, „în care timpă parte din locuitorii ce nu participau nici la bă­taiă nici la distrucțiuni, dără care treceau pe uliță spre a merge la casele lor­, aă luată din obiectele ce erau aruncate în stradă și s’aă dusă cu densele". 2) La 7 ore săra, d. Mihail Sturdza, fiulă d-nei Gimara, sosindă în târgușorul( Da­ 1) Acta de acusare p. 4—5. 2) . Actă de causare p. 5. rabani, găsi mulțimea liniștită și’î fu des­tulă s’adreseze câte­va cuvinte locuitori­­loră pentru ca ei să se retragă în casele lor­. Cei care veniseră din comunele ve­cine plecaseră deja. La 7 ore și jumătate nu mai era ni­meni pe strade. In urma acestoră fapte, numerose per­­chisițiuni se făcură și mnă mare numără de omeni fură arestați. Uă cercetare mai d’aprope reduse cu multă numărată arestați soră, precum se re­ducea și numărul­ victimeloră. Fără mai­­ târziu, în urma unor­ de­­nund­ări, vreuă duzină de țărani fură ares­tați, și între ei câți­va în contra căroră se dedese­ră ordonanță de neurmărire. In fine, astăzi suntă 71 acuzați : 2 Greci, 1 Ebreă, 1 țărancă română și 67 Români, mai toți țărani. D. Cimara, arestată, de­și fusese absinte în ziua de 22 Mai­, fu deținută supt in­culparea că d-sea era instigatoru­l fapte­­lor­ întâmplate la Darabani. Eră d-na Ci­mara fu deținută (în casa d-săse­ânsă, pen­tru că era bolnavă), supt acuzarea că ară fi ordonată bătaia și jafuri. Însă după uă arestare de 28 dile d. Ci­mara fu liberată, ad­ulă de acusare dlice „pentru că nu există în contra­ct-săre nici ună indiciă de culpabilitate“. 1) D-na Cimara fu liberată dup’uă arestare de 11 luni. Camera de punere supt acu­sare recunoscu în considerantele săle că, dăcă dumnea­ei s’a dusă în târguri Dara­bani cândă Românii și Ebreii se băteaă, n’a făcută acăsta de câtă cu scopă d’a res­tabili ordinea, și că nu i-se pute imputa nimică dăcă n’a reușită a potoli mulțimea înfierbântată. Curtea de punere supr­acu­lare recunosce în acelașă timpă că există uă ură din partea Ebreilor, în contra pro­­prietariloră Darabanilor“, din causa că „am făcută ună procesă civilă mai la întrăga poporațiune ebreiască aședată în­ Darabanî, pentru isgonirea iei de acolo, ca unii ce o­­cupă locurile și grădinele fără nici m­ă feri de învoială cu proprietatea“. Astă­ filă se presinta procesulă în mo­­mentulă cândă se­­ deschidea sesiunea es­­traordinară a Curții cu jurați, convocată pentru judecarea locuitorilor­ de la Dara­bani. Comisiunea internațională la Rodop,­ iliarele din Londra publică ur­­matorea telegramă din Constantino­pole cu data de 6 Augustă. Aici a sosită uă telegramă suptsemnată de comisarulă italiană, engleză, franceză și austriacă în regiunile munților­ Rodop. Ea anunciăscă acești comisarFaă de gândă d’a se duce în unele localități spre a pre­întâmpina esecutarea crmjimiloru proiec­tate de ruși. Comisarulă germană n’a suptsemnată te­legrama și comisarul- rusă s’a întorsă la Constantinopole. El­ a declarată că comi­sarii urmărescă cru­jimile rusescî, în loc­ d’a căuta cele mai bune mijloce d’a paci­fica acea regiune și d’a se ocupa de întor­­cerea refugiațiloră, cum a­otărîtă Congre­­sulă. --------------- " » "■nWggBfrni» —m TWrmw rn.TT.-r... .".mju*. Germania și Vaticanulu. Publicară mă ieri, supt acestă titlu, uă telegramă din Roma, care anuncia că s’ară fi stabilită oă înțelegere între d. de Bis­marck și cardinalul­ Mosella, pentru a pu­ne capătă conflictului între Germania și Vaticană. Acea telegramă conținea chiară condițiunile învoielei. Gazeta Germaniei de Nord, chiară ofici­­osă, vorbind­ despre acestă presupusă în­țelegere și despre condițiunile iei­­dice că ele merită cu atâtă mai puțină credință cu câtă sunt­ mai precise. E cu totul­ ne­probabile că concesiunile enumărate de­­ fi­are s’ară putea face vr’uă dată. A­djice că negocierile de la Kissingen dă­uă relațiune cu alegerile parlamentare, ară fi a clădi odiese combinațiuni. Intențiunea de a face ca schimburi de scrisori între principele imperiale și papa să fiă urmată de întrevederea de la Kissingen există multă mai înainte de disolvarea Reichsta­gului. PARTEA ECONOMICA. Venituri liniei ferate lași-Ungh­eni (1lungime 25 kilometri). Monitorulu oficiale publică ună resumată de mișcarea călătorilor­ și mărfurilor( pe 1). Ad­­ulți de acusare, p. 8. Considerantului din urmă.

Next