Romanulu, august 1878 (Anul 22)

1878-08-04

ATITULU D QUE­ ț­ECI ȘI DOÜI VOIESCE SI TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. •— 40 bani Deto „ 1, » pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfiscbgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI EXEMPL­ARULU Redacțiunea și Administratiu­nea strada D (în mai 14 Bucuresci,Augustă. In lipsă de idei și de argumente, organele oposițiunii servescă citito­­rilorü lor­ vorbe late.—Tratatul­ de la Berlin,­­fică ele, acela tratată fă­cută de radicalii din România, ne ră­dică independința și autonomia co­mercială, ne iubesce însăși suverani­tatea teritorială, reînvieză juridicți­­unea consulară, etc. Fără a ne declara mulțămiți de tratatul­ de la Berlin, amă probată că aceste fantastice afirmări ale o­­posițiunii sunt­ lipsite de chiară um­bra seriosității. Numai că deplină ignoranță în ma­terie ară putea face pe cine­va să susție că art. 48, care interzice ta­­sele de tranșită, ne ară „rădica in­dependința și autonomia nostru co­mercială“. Asemenea numai ignoranța saă lipsa de bună-credință ară putea face pe cine­va să afirme că art. 57, relativă la regularea de către areo pagulă europeană a cestiunii Por­­ților­ de Feră, ară isbi în suvera­nitatea nóstru teritorială. Să vede­mă acum ce este și cu juridicțiunea consulară, pe care, du­pă cum susține oposițiunea, prin organulă iei principală, tratatulă de la Berlin ară căuta s’o reînvieze, ch­ia­r fereffert­ fc« . „Art. 49. Convențiuni vor­ putea să fie încheiate de România, pentru a regula privilegiurile și atribuțiu­­nile consuliloră în materie de pro­­tecțiune în Principate. Drepturile câștigate vor­ rămânea în vigore întru atâta pe câtă nu voră fi mo­dificate în comună înțelegere între Principate și părțile interesate.“ Ceia­ ce se pote spune despre a­­cestă articolă, este că nu pre are simțură comună, ca multe alte ar­ticole din tratată. Căci din momen­­tul­ ce înaltele părți contractante recunoscă prin art. 48 independința României, este cela mai puțină uă mare inutilitate de a se țiice la art. 49 că „convențiuni se voră pută în­cheia de România etc.“ Ceră a <zice că acestă articolă caută să reîn­vieze juridicțiunea consulară, este ceva încă multă mai fără simță co­mună de­câtă cuprinsulă săă. In adevără, de ce se ocupă art. 49 ? Antâră, de convențiunile care ară pută să fie încheiate între România și alte state, pentru regularea po­­sițiunii consulilor­ străini; e vorba adică de convențiuni de acele cum s’aă încheiată deja cu Austro-Un­­garia, cu Rusia, cu Elveția, mai nainte chiară de a ne veni desle­­garea din partea Congresului de la Berlin. Articolul­ ține apoi în vigore drepturile câștigate, până ce ele voră fi modificate în comună înțelegere între România și cele­l­alte state; ele consacră adică, într’unii modă cu totulă inutilă, procedura ce s’a urmată neîncetată în România, și care ne-a dusă de multă deja la des­ființarea juridicțiunii consulare. Intrebămă, în care din aceste două punte se menține juridicțiunea con­sulară ? In puntulă ântâiă, articolulă se ocupă de convențiuni ce n’au ni­­mică a face cu juridicțiunea con­sulară; în puntulă al­ douilea, arti­colul­ ține în vigore drepturile câ­știgate, pănă la modificarea loră, și între aceste drepturi câștigate nu intră de­locă juridicțiunea consu­lară, care de multă nu mai există în România. Unde a văzută dură oposițiunea reînviarea juridicțiunii consulare? că­are credă­amenii de stată din oposițiune că plenipotențiarii mari­­lor­ puteri s’ară fi sfiită de-a impu­ne de-a dreptul­ României juridicți­unea consulară, décá ară fi voită a­­césta ? Déca în matura idumneasară cu­getare­aă cea mai mică îndouială în acestă privire, n’aă de­câtă a citi art. 37, care,­în ceia­ ce privesce pe Serbia, corespunde cu art. 49 ,rela­tivă la România. Acestă articolă 37 țjice în ultimulă său aliniată : „Imunitățile și privilegiile supuși­lor­ străini, precum și drepturile de juridicțiune și de protecțiune consu­lară, astă­felă cum esiste astăzi­­(în Serbia), voră remâne în plină vigore, pe câtă timpă nu vor­ fi fostă mo­dificate în comună înțelegere între principată și puterile interesate.“ Eli­deră că, în ceia­ ce privesce pe Serbia, tratatulă manține „în plină vigore“ a­nume „juridicțiunea consulară“, și chiară „imunitățile și priviregieții supușilurii străini“. Facă deră bine, iluștrii ómeni de stază din oposițiune, a citi numai ceia ce este scrisă în tratată, și nu inventeze disposițiuni care nu e­­xistă. Convingă-se că d. de Bismarck nu s’ară fi sfiită de­locă de dum­­nelor, de a-și spune de-a dreptul­ cugetarea despre România, după cum și-a spus-o și despre Serbia, deră n’a fostă în cugetulă nimenul de-a reînființa juridicțiunea consulară în România, și de aceia nici că s’a po­menită ceva despre densa în arti­colele privitóre la România. Deră acum, din compararea art. 49 cu art. 37 nasce altă cestiune. Ori­cine observă între acești doui articol­­uă imensă deosebire în de­­favorea Serbiei și in favorea Ro­mâniei. Serbia este pe nedreptă tratată ca un țară cu totulă barbară și se menține la dânsa juridicțiunea con­sulară, precum și imunitățile și pri­vilegiile supușilor­ străini. România este tratată ca ună stată civilisată și nu e vorba, pentru den­sa, nici de juridicțiune consulară, nici de imunități și privilegie ale supușilor­ străini. Déci este adevărată că radicalii au făcută tratatul­ de la Berlin, apoi ânsăși oposițiunea, decă vo­­iesce sĕ fiă drepta, va trebui să con­­viă că bine aă meritată de la pa­trie radicalii din România. Ceră nu numai asupra acestui pantă România, mulțămită politi­cei demne și curată românescă ce a urmată, a dobândită avantagie multă mai mari de­câtă Serbia și Mun­­tenegrulă, care nici radicali n’au avută la putere, nici „ajutorul„ puternicului loră aliată“ nu l’aă perdută ună singură momenta. Serbia este ună stată țermureană ală Dunării, întocmai ca și Româ­nia; cu tóte aceste, tratatul­ de la Berlin numai pe­­ România o ad­mite să fie represintată în comisiu­­nea europeană a Dunărei. Art. 53 office : „Comisiunea europeană a Dună­rii, în sînul­ căreia România va fi represintată, este menținută, etc.“ Nici ună cuvântă despre Serbia, ca și cândă n’ar­ fi stată indepen­dentă și țermureană. Totă „radicalii din­­ România“ să fiă are causa acestei deosebiri în favorea României ? Cu risiculă de­ a micșora impor­tanța pe care oposițiunea bine-vo­­iesce a o da „radicaliloră,“ vomă răspunde­mu; nu partida națională și liberală din România ară fi fă­cută uă asemene nedreptate Ser­biei. Ceia ce a asigurată României în Congresă uă posițiune atâtă de deo­sebită de-a celoră­l­alte state, ce se aflaă în aceiași situațiune politică ca densa, este numai politica ur­mată de guvernulă­i ei, politică care a dată Europei convingerea că Ro­mânia pote deveni în adevără­tă garanția pentru­ interesele europene în priente. Daca România ară fi fă­cută ceia ce cere oposițiunea, adică daca și-ară fi păstrată cu ori­ce preță „amidia și ajutorul­ unui pu­ternică aliată“, 1) ea ară fi inspirată neîncredere celoră­l­alte puteri, ară o fostă privită ca uă unealtă și tratată în consecință. Venimă în fine la deosebirea cea mare, la deosebirea în adevără ra­dicală ce s’a făcută la Congresă în­tre România și Serbia și Muntene­­grulă. Prin articolul­ 46 tratatul­ de la Berlin dă României Dobrogea, împreună cu Delta Dunării și cu in­sula Șerpilor­, îl dă asemene la su­dura Dobrogei ,ună teritoriu care merge pene la uă linie plecândă de la Vest de Silistra și ajungândă la Sud de Mangalia. Aceste anesări i se facă libere de ori­ce sarcină; proprietățile statului turcescă din părțile anesate devină proprietăți ale statului română; pro­prietățile moscheelor­ voră fi ne­greșită tratate și densele după re­­gimul­ proprietăților­ bisericesc! din România. Nici uă servitute volun­tară sau silită nu ni se dă îm­preună cu aceste teritorie. Se vedem și totă astă­felă se ur­­meza și cu Serbia și cu Muntene­­grul­. Prin articolul­ 39 se păstreză Sublimei Porți proprietățile ce le are pe teritoriul­ anexată Serbiei; astă­felă se va vede anomalia peri­­culosă ca ună stată să aibă însem­nate proprietăți teritoriale în altă stată, ca Turcia să aibă întinse pro­prietăți în Serbia. Prin acelașă articolă se păstrază „esploatarea și întrebuințarea pe complul a Sublimei Porți“ și a funda­­țiunilor­ piese. Cine scie de ce valore erau pro­prietățile statului în Turcia și chiar­ fundațiunile piese, înțelege ce tristă anesare se face Serbiei : că forte mare parte din pământul­ anesată remâne proprietate a Sublimei Porți. Dară aci nu se mărginesce nedrep­tatea făcută Serbiei. Prin articolulă 42 se pune în sar­cina Serbiei și uă parte din imensa datoriă turcescă, în proporțiune cu teritoriele ce i­ se cedeza. Vn anexare în asemenea condițiuni încă nu s’a făcută nici uă dată. Serbia merita de bună sema ceva mai bine de­câtă atâtă de grele ser­­vituți și atâte sarcine pentru ună a­­tâtă de mică folosă. Eroiculă Muntenegru a fostă încă multă mai nedreptățită, pea lângăuă parte din datoria turcescă ce i-se dă, lui aa și Serbiei, pe lângă că Pórta păstrază pe teritoriul­ cedată Muntenegrului tóte proprietățile sale, întocmai ca și în Serbia, apoi se pună și urmatorele restricțiuni, atâtă liderii lui desvoltări, câtă și chiar a suveranității lui teritoriale. Articolulă­29 țjice între altele ur­matorele: „Muntenegrulă nu va putea să aibă nici bastimente, nici pavilionă de resbelă. „Poliția maritimă și sanitară, atâtă la Antivari câtă și în lungul­ fermu­lui Muntenegrului, va fi esercitată de către Austro-Ungaria, etc. „Muntenegrul” va adopta legisla­­țiunea maritimă în vigore în Dalmația. Din partea I Austro-Ungaria se înda­­torază a acorda protecțiunea sea con­sulară pavilionului comercială munte­­negreană. „Muntenegrulă va trebui să se înțe­­agă cu Austro- Ungaria asupra dreptu­lui de a construi și de a întreține pe noulă teritoriă muntenegreană uă șosea și uă cale ferată. “ Eco cu ce preță a dobândită Mun­tenegrulă m­ă colțișoră la mare. Nu va putea se aibă nici măcară pavilionă de resbelă; va primi pro­tecțiunea consulilor­ austriaci; va trebui să adopte legislațiunea mari­­tim­ui a Austriei utu dalmația. Mai mult de­câtă atâtă, Austria va exercita poliția pe teritoriul­ Muntenegrului, atâtă în orașul­ Antivari cât și pe­ totă termală, și acestă mică dâră eroică stată, proclamată de Europa inde­pendinte, nu va putea să facă nici chiară ună drumă pe teritoriul ă săă, fără a cere voie, instrucțiuni și au­toritare de la Austro-Ungaria. Uă independință, cu atâtă de mul­te și grele servituți, se póte z­ice că nu este uă independință. Ună stată, pe teritoriul­ căruia ună altă stată face poliție; ună stată ce nu póte nici măcară construi ună drumă pe teritoriul ă săă, fără voia altui stată, se póte z­ice că nu este independentă. Ece imensa deosebire ce face tra­tatul­ de la Berlin între România și Muntenegrulă și Serbia. La ce se datoresce are acesta deo­sebire ? Muntenegrulă și Serbia au făcută tocmai ceia ce cerea oposi­țiunea de la noi să facă România. Ele aă „păstrată amid­a și și-au asigurată ajutorul„ puternicului loră aliată“, înțelegându-se pe deplină cu dânsul­ă în tote cestiunile. România a urmată uă cale con­traria : ea a adoptată uă politică cu­rată românescă și a refuzată ori­ce învoială, ori­ce transacțiune. Avemă convingerea că numai a­­cestei politice și energiei cu care a fostă condusă, România datoresce încrederea Europei și prin urmare deosebirea făcută de Congresă în fa­vorea iei. Partida națională-liberală primesce cu mândrie î naintea națiunii române și naintea viitorului, responsabilita­tea acestei politice cu tote conse­cințele iei. 1). A vedé Pressa de la 16 Iuliü, pagina I, co­­lóna II. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Petersburg, 14 August­.—Le Journal de St. Petersbourg dice : „Plecarea flotei en­­gleze ș’a armatei ruse voră fi simultanee.“ El­ adauge c’atunci trecerea Oxului de că­tre Ruși nu mai are rațiunea d’a fi. Londra, 14 Augustă. Camera comunelorü. —Guvernul­ a promisă a face o­ nouă an­chetă asupra asasinatului d-lui Ogle, co­­respondintele ziarului Times. Sesiunea se va închide .Vineria viitóre. VINERI, 4 AUGUSTU. 1878. LUMINÉZA-TE ȘI YE1 FI. abonamente. In Capitală și districte, unii anii 48 lei; sése luni 24 lei; trei luni 12 leiuă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la, d-nii Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene Comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleick­­markt. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMLPARC EU DESCONCENTRAREA ARMATEI. Monitorul­ de astăz­i publică următorele două decrete: Art. I. Armata este pusă pe piciură de pa­ce, pe diua de 5 August­, 1878. Art. II. Tote comandamentele și servi­­țiurile armatei active sunt­ suprimate. Art. III. Toți comandanții titulari actu­ali ai acestor­ unități precum și oficialii diferitelor­ staturi-majore și servițiuri vor­ trece în funcțiunile ce ocupaă mai ’nainte de punerea armatei pe piciură de res­belă . Eră acei oficiali ale căroră funcțiuni sunt­ desființate prin punerea armatei pe piciură de pace, și care nu voră putea fi întrebuințați în limita bugetului, voră trece în posiție de disponibilitate prin suprima­rea funcțiunii, conformă art. 8 din legea asupra posițiunii oficialilor­ din 5 Iunie, 1878. Art. I. Autorisațiunea dată consiliurilor­ de resbelă, prin înaltulă decretă cu No. 1,190, din 23 Maiă, 1877, de a aplica pro­cedura și penalitățile prevedute de codul­ justiției militare ca în timpă de resbelă, înceteză pentru infracțiile comise în urma datei de 5 August­, 1878, data punerii ar­matei pe piciură de pace. SITUAȚIUNEA IN GERMANIA în urma alegerilor. Germania, organulü cela mai în­semnată ală ultramontanismului ger­mană, lasă să se véde că centrală parlamentară nu va acorda cancela­rului regia tutunului și că fracțiu­nile conservatore întrunite nu voră fi destulă de tari pentru a­ lă ajuta ---- CJ • * * K­T-S ' fistl întruniți. Gestiunea d’a se sei­de ca liberală schimbă sau protecționismulă va re­purta victoria va fi morala de dis­­cordiă între partidele parlamentare. Guvernul­ nu se va pute­a intemeia pe uă majoritate de coalițiune de­câtă în cestiunea confesională, deci com­­promisul­ între Vaticană și imperiu va deveni uă realitate. Gazeta națională, organul­ de că­petenia ală partidei naționale­ libe­­rale, crede că în curendă se voră stabili relațiuni amicale între Va­­ticană și Berlin. Ea aduce aminte cu acesta ocasiune cuvintele pro­­nunciate de principele de Bismarck la­­ 187­2. Cândă papa refusâ d’a primi pe cardinalul­ Hohenlohe in calitate de represintante ală Ger­maniei pe lângă Sântulă Scaună, principele esprima atunci caldurosa dorință de a găsi mijloculă celă mai împăciuitoră pentru a regula defi­nitivă relațiunile între guvernul­ germană și Sântulă Scaună. GRECIA ȘI TURCIA. Corespondintele Independință belgice co­munică din Atena, cu data de 3 August­, că sorții despre uă înțelegere amicale în­tre Grecia și Turcia în privința rectificării fruntarielor­, pară a se micșora din di în­­ji. Turcia n’a respunsă încă la invitațiu­­nea guvernului grecescă d’a-Și numi dele­gați pentru a regula acestă cestiune. In privința intervenției puterilor­, nu­­mitul­ corespondinte dice: „Nu trebuie a spera că puterile se vor­ face esecutare ale dorințelor d­esprimate de Congresă, nici că voră permite Greciei să revendice cu mână armată întinderea fruntarielor­ sale. Lordul­ Beaconsfield a declarată în ședința Congresului, în care s’a discutată cestiunea Greciei, că nu pu­tea consilia întrebuințarea unor­ măsuri coercitive pentru a sili pe Turcia să ese­­cute­otărîrea­ Congresului, ș’alaltă­ieri,­dup’uă telegramă, d. Cross a declarată în Camera comuneloră că, în casulă cândă Grecia ară medita m­ă atacă în contra Turciei, nu trebuie să spere a ave simpatia guver­nului britanică. „Pe d’altă parte, declarațiunile bărbați­­lor­ de stată englezi nu suntă de­câtă completarea celoră dise de curendă de lordură Beaconsfield în Camera lordiloră, adică că Grecia trebuie să învețe a avea răbdare. Judecândă după limba gială presei ofieiese [și după cele ce­­ jică aceia care * suntă în relațiune cu miniștrii, în câmpul] guvernamentale e uă completă decepți­­une­. • • fiarele ofieióse îngageză pe gu-

Next