Romanulu, august 1878 (Anul 22)
1878-08-04
ATITULU D QUE țECI ȘI DOÜI VOIESCE SI TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. •— 40 bani Deto „ 1, » pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfiscbgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI EXEMPLARULU Redacțiunea și Administratiunea strada D (în mai 14 Bucuresci,Augustă. In lipsă de idei și de argumente, organele oposițiunii servescă cititorilorü lor vorbe late.—Tratatul de la Berlin,fică ele, acela tratată făcută de radicalii din România, ne rădică independința și autonomia comercială, ne iubesce însăși suveranitatea teritorială, reînvieză juridicțiunea consulară, etc. Fără a ne declara mulțămiți de tratatul de la Berlin, amă probată că aceste fantastice afirmări ale oposițiunii sunt lipsite de chiară umbra seriosității. Numai că deplină ignoranță în materie ară putea face pe cineva să susție că art. 48, care interzice tasele de tranșită, ne ară „rădica independința și autonomia nostru comercială“. Asemenea numai ignoranța saă lipsa de bună-credință ară putea face pe cineva să afirme că art. 57, relativă la regularea de către areo pagulă europeană a cestiunii Porților de Feră, ară isbi în suveranitatea nóstru teritorială. Să vedemă acum ce este și cu juridicțiunea consulară, pe care, după cum susține oposițiunea, prin organulă iei principală, tratatulă de la Berlin ară căuta s’o reînvieze, chiar fereffert fc« . „Art. 49. Convențiuni vor putea să fie încheiate de România, pentru a regula privilegiurile și atribuțiunile consuliloră în materie de protecțiune în Principate. Drepturile câștigate vor rămânea în vigore întru atâta pe câtă nu voră fi modificate în comună înțelegere între Principate și părțile interesate.“ Ceia ce se pote spune despre acestă articolă, este că nu pre are simțură comună, ca multe alte articole din tratată. Căci din momentul ce înaltele părți contractante recunoscă prin art. 48 independința României, este cela mai puțină uă mare inutilitate de a se țiice la art. 49 că „convențiuni se voră pută încheia de România etc.“ Ceră a <zice că acestă articolă caută să reînvieze juridicțiunea consulară, este ceva încă multă mai fără simță comună decâtă cuprinsulă săă. In adevără, de ce se ocupă art. 49 ? Antâră, de convențiunile care ară pută să fie încheiate între România și alte state, pentru regularea posițiunii consulilor străini; e vorba adică de convențiuni de acele cum s’aă încheiată deja cu Austro-Ungaria, cu Rusia, cu Elveția, mai nainte chiară de a ne veni deslegarea din partea Congresului de la Berlin. Articolul ține apoi în vigore drepturile câștigate, până ce ele voră fi modificate în comună înțelegere între România și celelalte state; ele consacră adică, într’unii modă cu totulă inutilă, procedura ce s’a urmată neîncetată în România, și care ne-a dusă de multă deja la desființarea juridicțiunii consulare. Intrebămă, în care din aceste două punte se menține juridicțiunea consulară ? In puntulă ântâiă, articolulă se ocupă de convențiuni ce n’au nimică a face cu juridicțiunea consulară; în puntulă al douilea, articolul ține în vigore drepturile câștigate, pănă la modificarea loră, și între aceste drepturi câștigate nu intră delocă juridicțiunea consulară, care de multă nu mai există în România. Unde a văzută dură oposițiunea reînviarea juridicțiunii consulare? căare credăamenii de stată din oposițiune că plenipotențiarii marilor puteri s’ară fi sfiită de-a impune de-a dreptul României juridicțiunea consulară, décá ară fi voită acésta ? Déca în matura idumneasară cugetareaă cea mai mică îndouială în acestă privire, n’aă decâtă a citi art. 37, care,în ceia ce privesce pe Serbia, corespunde cu art. 49 ,relativă la România. Acestă articolă 37 țjice în ultimulă său aliniată : „Imunitățile și privilegiile supușilor străini, precum și drepturile de juridicțiune și de protecțiune consulară, astăfelă cum esiste astăzi(în Serbia), voră remâne în plină vigore, pe câtă timpă nu vor fi fostă modificate în comună înțelegere între principată și puterile interesate.“ Elideră că, în ceia ce privesce pe Serbia, tratatulă manține „în plină vigore“ anume „juridicțiunea consulară“, și chiară „imunitățile și priviregieții supușilurii străini“. Facă deră bine, iluștrii ómeni de stază din oposițiune, a citi numai ceia ce este scrisă în tratată, și nu inventeze disposițiuni care nu există. Convingă-se că d. de Bismarck nu s’ară fi sfiită delocă de dumnelor, de a-și spune de-a dreptul cugetarea despre România, după cum și-a spus-o și despre Serbia, deră n’a fostă în cugetulă nimenul de-a reînființa juridicțiunea consulară în România, și de aceia nici că s’a pomenită ceva despre densa în articolele privitóre la România. Deră acum, din compararea art. 49 cu art. 37 nasce altă cestiune. Oricine observă între acești doui articoluă imensă deosebire în defavorea Serbiei și in favorea României. Serbia este pe nedreptă tratată ca un țară cu totulă barbară și se menține la dânsa juridicțiunea consulară, precum și imunitățile și privilegiile supușilor străini. România este tratată ca ună stată civilisată și nu e vorba, pentru densa, nici de juridicțiune consulară, nici de imunități și privilegie ale supușilor străini. Déci este adevărată că radicalii au făcută tratatul de la Berlin, apoi ânsăși oposițiunea, decă voiesce sĕ fiă drepta, va trebui să conviă că bine aă meritată de la patrie radicalii din România. Ceră nu numai asupra acestui pantă România, mulțămită politicei demne și curată românescă ce a urmată, a dobândită avantagie multă mai mari decâtă Serbia și Muntenegrulă, care nici radicali n’au avută la putere, nici „ajutorul„ puternicului loră aliată“ nu l’aă perdută ună singură momenta. Serbia este ună stată țermureană ală Dunării, întocmai ca și România; cu tóte aceste, tratatul de la Berlin numai pe România o admite să fie represintată în comisiunea europeană a Dunărei. Art. 53 office : „Comisiunea europeană a Dunării, în sînul căreia România va fi represintată, este menținută, etc.“ Nici ună cuvântă despre Serbia, ca și cândă n’ar fi stată independentă și țermureană. Totă „radicalii din România“ să fiă are causa acestei deosebiri în favorea României ? Cu risiculă de a micșora importanța pe care oposițiunea bine-voiesce a o da „radicaliloră,“ vomă răspundemu; nu partida națională și liberală din România ară fi făcută uă asemene nedreptate Serbiei. Ceia ce a asigurată României în Congresă uă posițiune atâtă de deosebită de-a celorălalte state, ce se aflaă în aceiași situațiune politică ca densa, este numai politica urmată de guvernulăi ei, politică care a dată Europei convingerea că România pote deveni în adevărătă garanția pentru interesele europene în priente. Daca România ară fi făcută ceia ce cere oposițiunea, adică daca și-ară fi păstrată cu orice preță „amidia și ajutorul unui puternică aliată“, 1) ea ară fi inspirată neîncredere celorălalte puteri, ară o fostă privită ca uă unealtă și tratată în consecință. Venimă în fine la deosebirea cea mare, la deosebirea în adevără radicală ce s’a făcută la Congresă între România și Serbia și Muntenegrulă. Prin articolul 46 tratatul de la Berlin dă României Dobrogea, împreună cu Delta Dunării și cu insula Șerpilor, îl dă asemene la sudura Dobrogei ,ună teritoriu care merge pene la uă linie plecândă de la Vest de Silistra și ajungândă la Sud de Mangalia. Aceste anesări i se facă libere de orice sarcină; proprietățile statului turcescă din părțile anesate devină proprietăți ale statului română; proprietățile moscheelor voră fi negreșită tratate și densele după regimul proprietăților bisericesc! din România. Nici uă servitute voluntară sau silită nu ni se dă împreună cu aceste teritorie. Se vedem și totă astăfelă se urmeza și cu Serbia și cu Muntenegrul. Prin articolul 39 se păstreză Sublimei Porți proprietățile ce le are pe teritoriul anexată Serbiei; astăfelă se va vede anomalia periculosă ca ună stată să aibă însemnate proprietăți teritoriale în altă stată, ca Turcia să aibă întinse proprietăți în Serbia. Prin acelașă articolă se păstrază „esploatarea și întrebuințarea pe complul a Sublimei Porți“ și a fundațiunilor piese. Cine scie de ce valore erau proprietățile statului în Turcia și chiar fundațiunile piese, înțelege ce tristă anesare se face Serbiei : că forte mare parte din pământul anesată remâne proprietate a Sublimei Porți. Dară aci nu se mărginesce nedreptatea făcută Serbiei. Prin articolulă 42 se pune în sarcina Serbiei și uă parte din imensa datoriă turcescă, în proporțiune cu teritoriele ce i se cedeza. Vn anexare în asemenea condițiuni încă nu s’a făcută nici uă dată. Serbia merita de bună sema ceva mai bine decâtă atâtă de grele servituți și atâte sarcine pentru ună atâtă de mică folosă. Eroiculă Muntenegru a fostă încă multă mai nedreptățită, pea lângăuă parte din datoria turcescă ce i-se dă, lui aa și Serbiei, pe lângă că Pórta păstrază pe teritoriul cedată Muntenegrului tóte proprietățile sale, întocmai ca și în Serbia, apoi se pună și urmatorele restricțiuni, atâtă liderii lui desvoltări, câtă și chiar a suveranității lui teritoriale. Articolulă29 țjice între altele urmatorele: „Muntenegrulă nu va putea să aibă nici bastimente, nici pavilionă de resbelă. „Poliția maritimă și sanitară, atâtă la Antivari câtă și în lungul fermului Muntenegrului, va fi esercitată de către Austro-Ungaria, etc. „Muntenegrul” va adopta legislațiunea maritimă în vigore în Dalmația. Din partea I Austro-Ungaria se îndatorază a acorda protecțiunea sea consulară pavilionului comercială muntenegreană. „Muntenegrulă va trebui să se înțeagă cu Austro- Ungaria asupra dreptului de a construi și de a întreține pe noulă teritoriă muntenegreană uă șosea și uă cale ferată. “ Eco cu ce preță a dobândită Muntenegrulă mă colțișoră la mare. Nu va putea se aibă nici măcară pavilionă de resbelă; va primi protecțiunea consulilor austriaci; va trebui să adopte legislațiunea maritimui a Austriei utu dalmația. Mai mult decâtă atâtă, Austria va exercita poliția pe teritoriul Muntenegrului, atâtă în orașul Antivari cât și pe totă termală, și acestă mică dâră eroică stată, proclamată de Europa independinte, nu va putea să facă nici chiară ună drumă pe teritoriul ă săă, fără a cere voie, instrucțiuni și autoritare de la Austro-Ungaria. Uă independință, cu atâtă de multe și grele servituți, se póte zice că nu este uă independință. Ună stată, pe teritoriul căruia ună altă stată face poliție; ună stată ce nu póte nici măcară construi ună drumă pe teritoriul ă săă, fără voia altui stată, se póte zice că nu este independentă. Ece imensa deosebire ce face tratatul de la Berlin între România și Muntenegrulă și Serbia. La ce se datoresce are acesta deosebire ? Muntenegrulă și Serbia au făcută tocmai ceia ce cerea oposițiunea de la noi să facă România. Ele aă „păstrată amida și și-au asigurată ajutorul„ puternicului loră aliată“, înțelegându-se pe deplină cu dânsulă în tote cestiunile. România a urmată uă cale contraria : ea a adoptată uă politică curată românescă și a refuzată orice învoială, orice transacțiune. Avemă convingerea că numai acestei politice și energiei cu care a fostă condusă, România datoresce încrederea Europei și prin urmare deosebirea făcută de Congresă în favorea iei. Partida națională-liberală primesce cu mândrie î naintea națiunii române și naintea viitorului, responsabilitatea acestei politice cu tote consecințele iei. 1). A vedé Pressa de la 16 Iuliü, pagina I, colóna II. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Petersburg, 14 August.—Le Journal de St. Petersbourg dice : „Plecarea flotei engleze ș’a armatei ruse voră fi simultanee.“ El adauge c’atunci trecerea Oxului de către Ruși nu mai are rațiunea d’a fi. Londra, 14 Augustă. Camera comunelorü. —Guvernul a promisă a face o nouă anchetă asupra asasinatului d-lui Ogle, corespondintele ziarului Times. Sesiunea se va închide .Vineria viitóre. VINERI, 4 AUGUSTU. 1878. LUMINÉZA-TE ȘI YE1 FI. abonamente. In Capitală și districte, unii anii 48 lei; sése luni 24 lei; trei luni 12 leiuă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la, d-nii Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene Comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleickmarkt. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMLPARC EU DESCONCENTRAREA ARMATEI. Monitorul de astăzi publică următorele două decrete: Art. I. Armata este pusă pe piciură de pace, pe diua de 5 August, 1878. Art. II. Tote comandamentele și servițiurile armatei active sunt suprimate. Art. III. Toți comandanții titulari actuali ai acestor unități precum și oficialii diferitelor staturi-majore și servițiuri vor trece în funcțiunile ce ocupaă mai ’nainte de punerea armatei pe piciură de resbelă . Eră acei oficiali ale căroră funcțiuni sunt desființate prin punerea armatei pe piciură de pace, și care nu voră putea fi întrebuințați în limita bugetului, voră trece în posiție de disponibilitate prin suprimarea funcțiunii, conformă art. 8 din legea asupra posițiunii oficialilor din 5 Iunie, 1878. Art. I. Autorisațiunea dată consiliurilor de resbelă, prin înaltulă decretă cu No. 1,190, din 23 Maiă, 1877, de a aplica procedura și penalitățile prevedute de codul justiției militare ca în timpă de resbelă, înceteză pentru infracțiile comise în urma datei de 5 August, 1878, data punerii armatei pe piciură de pace. SITUAȚIUNEA IN GERMANIA în urma alegerilor. Germania, organulü cela mai însemnată ală ultramontanismului germană, lasă să se véde că centrală parlamentară nu va acorda cancelarului regia tutunului și că fracțiunile conservatore întrunite nu voră fi destulă de tari pentru a lă ajuta ---- CJ • * * KT-S ' fistl întruniți. Gestiunea d’a se seide ca liberală schimbă sau protecționismulă va repurta victoria va fi morala de discordiă între partidele parlamentare. Guvernul nu se va putea intemeia pe uă majoritate de coalițiune decâtă în cestiunea confesională, deci compromisul între Vaticană și imperiu va deveni uă realitate. Gazeta națională, organul de căpetenia ală partidei naționale liberale, crede că în curendă se voră stabili relațiuni amicale între Vaticană și Berlin. Ea aduce aminte cu acesta ocasiune cuvintele pronunciate de principele de Bismarck la 1872. Cândă papa refusâ d’a primi pe cardinalul Hohenlohe in calitate de represintante ală Germaniei pe lângă Sântulă Scaună, principele esprima atunci caldurosa dorință de a găsi mijloculă celă mai împăciuitoră pentru a regula definitivă relațiunile între guvernul germană și Sântulă Scaună. GRECIA ȘI TURCIA. Corespondintele Independință belgice comunică din Atena, cu data de 3 August, că sorții despre uă înțelegere amicale între Grecia și Turcia în privința rectificării fruntarielor, pară a se micșora din di înji. Turcia n’a respunsă încă la invitațiunea guvernului grecescă d’a-Și numi delegați pentru a regula acestă cestiune. In privința intervenției puterilor, numitul corespondinte dice: „Nu trebuie a spera că puterile se vor face esecutare ale dorințelor desprimate de Congresă, nici că voră permite Greciei să revendice cu mână armată întinderea fruntarielor sale. Lordul Beaconsfield a declarată în ședința Congresului, în care s’a discutată cestiunea Greciei, că nu putea consilia întrebuințarea unor măsuri coercitive pentru a sili pe Turcia să esecuteotărîrea Congresului, ș’alaltăieri,dup’uă telegramă, d. Cross a declarată în Camera comuneloră că, în casulă cândă Grecia ară medita mă atacă în contra Turciei, nu trebuie să spere a ave simpatia guvernului britanică. „Pe d’altă parte, declarațiunile bărbaților de stată englezi nu suntă decâtă completarea celoră dise de curendă de lordură Beaconsfield în Camera lordiloră, adică că Grecia trebuie să învețe a avea răbdare. Judecândă după limba gială presei ofieiese [și după cele ce jică aceia care * suntă în relațiune cu miniștrii, în câmpul] guvernamentale e uă completă decepțiune. • • fiarele ofieióse îngageză pe gu-