Romanulu, septembrie 1878 (Anul 22)

1878-09-21

ANÜLÜ DOUE-ț)ECI ȘI DOÜI VOIEȘTE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 80 litere petit, pagina IV. — 40 hani Deto , , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. O. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPL­U BULU Redacțiunea și Administrațiunea strada Domnei 14 Ri­­ik­PQPi Dublu­ Cbbl, 20 bapciune 2 BRUMARELU Avem­ astăzi două solii, pe care nu le putem­ înregistra fără, ne le arătămă însemnătatea. Una ne spune că cornițele An­­drassy, marele cancelarii­ alfi impe­riului austro-unguresc”, aflându ieri despre sosirea d-lui Ion Brătianu în Viena, a mersă imediată de­­ l­a fă­cută visită. A doua ne anunță că Gazetta Vienei publică astă diminuță numi­rea comitelui Hajes Sprinzenstein în calitate de trimisă extraordinară și de ministru plenipotențiar și pe lângă curtea princiară a României. Aceste două fapte arăta momen­tul intrării României în familia statelor, cu uă însemnătate în Eu­ropa, și a intrării iei cu tóte ono­rurile ce se cuvină lungeloră iei lupte, lungeloră iei suferințe, neîn­duplecatului iei spiritu de indepen­­dință și credinței iei nestrămutate în viitoră și în dreptatea causei sale. Pentru prima ora, cancelariul, unui mare imperiă trateză pe ună piciură de perfectă egalitate pe pri­mul- ministru al­ României. Asemene pentru prima ora, inde­­pendința României fiindă garantată în contra ori­cărei contestări,—ceia ce n’a fostă nici în epoca cea mai gloriasa, a, ist.nvip| nó«t.r °, c&nAv­oii Ungurii, ori Polonii, ori Turcii vo­­iau să ne considere ca vasalii soră — pentru prima ora,­­Jicemii, imperială austro-ungurescă numesce pe lângă Domnulă­i Româniloră ună ministru plenipotențiară, adică ună represin­­tante diplomatică de prima ordine. Cornițele Hajós, astăzi ministru plenipotențiară al­ Austro-Ungariei în România, fusese, până în momen­­tul­ numirii sale in acesta funcțiune, ministru plenipotențiară al­ Austro- Ungariei în Statele­ Unite. Guvernul­ austro-ungurescă era forte mulțumită de modul­ în care ambasadorulă­sea la Washington își îndeplinia în­sărcinarea, și domna comitesă de Hajes Sprinzenstein, după ce fusese prin calitățile și prin spiritulă sau strălucită una din cele mai frumose podobe ale înaltelor­ salone vieneze, dusese acelașă farmecă în salonele a­­vutei capitale a Statelor­­ Unite. Maiestatea Sea Impératura Austro- Ungariei, luândă pe cornițele Hajei de la ună poștă atâtă de impor­tantă, din capitala unei țâri atâtă de puternice ca Statele-Unite, spre a’lă trimite ca ministru plenipo­tențiară la Bucuresci, unde, de bu­nă sema, nici d-sea, nici domna de Hajós nu voră găsi cerculă strălu­cită în care trăiaă în Viena și în Washington , a arătată într’ună modă vădită marea însemnătate ce o dă României, din puntură de ve­dere ală relațiunilor ă­i ei cu Austro- Ungaria. Atâtă actulă de curtezie făcută de cornițele Andrassy, faciă cu pri­­mul­ nostru ministru, câtă și nu­mirea unui ministru plenipotențiară pe lângă principele Carol, dovedeșce recunoscerea deplină și necondițio­nată a inde­pendinței nóstre de că­tre imperiulă austro-ungurescă. Acastă recunoș­ere s’a făcută și de către imperiulă rusescă, prin nu­mirea baronului Stuart ca ministru reședințe pe lângă Domnul­ Româ­­nilor­. E adevărată că între gradul­ de ministru reședințe și acela de mi­nistru plenipotențiară este u­ mică deosebire, care are proba că însem­nătatea, pe care Austro-Ungaria oă acordă României, are uă nuanță mai viiă. Dură Rusia, avendă să numescă trei represintați diplomatici, unulă la Bucuresci, altuia la Belgrad și ală treile la Cettigne, și neputăndă să numescă în acestă din urmă locă mai multă de câtă ună ministru reședințe, a apreciază că nu trebuie să acorde României uă distincțiune, care n’ar­ fi mulțămită póte pe cele două state slavone, a căroră independință fusese asemene n­ecunoscută. Póte că acesta apreciare nu e tocmai justă; déja câte ned­reptăți, cu neasemănare mai mari de­câtă acesta, nu s’aă făcută prin necesitate politică! De altmintrele, nuanța între mi­nistru plenipotențiară și ministru re­ședințe e atâtă de slabă,­­în­câtă faptulă numirii unui ministru reșe­dințe nu împuținază cu absolută ni­mica pe acela ală recunosterii inde­­pendinței României. In modul­ în care se face acesta recunoscere, proceder­ile ce le are că­tre noi imperiulă austro-ungurescă, care nu de multă âncă avea­uă i­­deiă atâtă de rea despre România și —T­r ipfcu­mlinele Româ­iiloru, a­­testă adevărulă istorică de aci na­­inte, că fórte susă s’a rădicată Ro­mânia, în considerațiunea și în sti­ma celoi ă­l­alte popore, prin purta­rea s­a politică și militară în ulti­mele evenimente. Acesta rădicare politică și morală va fi, ori­ce sf ară­tjice, opera cea mai gloriasa a Domniei Mariei-Sale Carol I. Bârfirele, calomniele, invidiele în­josite și relele pasiuni ale momen­tului, nu vor­ fi în stare se împu­țineze întru nimică strălucirea aces­tei opere patriotice, bărbații, care au jucată primele roluri în severșirea iei, voră avea uă pagină cu atâtă mai frumósă în istorie, cu câtă el aă avută a lupta în contra chiară a unora din compatrioții lor­, spre a rădica România acolo unde se află. Acesta luptă a fostă atâtă de în­­vierșunată, în­câtă, déca în capulă aspirațiunilor­ naționale nu se pu­nea însușî Domnulă țărel, astăzi amă fi căluți mai josă de câtă totă­­dea­una și tratați de bună semă multă mai răă de câtă suntă tra­tați Grecii. Dară pre patriotice erau anim­ele, pré vigurese erau brațele și pre a­­dănci erau convingerile celoră ce în­­treprinseseră acesta mare oper­ă: si­lințele loră au trebuită să fie în­cununate de succesă. Și este uă fe­ricire pentru ori­ce bună Română de a vedea că totă aceia care, ru­­pânndă cu tradițiunile de sclavie ale trecutului, cutezară să concăpă oă Româniă mare, independentă și res­pectată; că totă aceia care au ur­mărită generosa loră concepțiune prin totă felulă de suf rințe, în temnițe și în e3iliă, în contra a­­celora care îl trataă de smintiți, pentru­­ că cutezaă să crédă că nu „acésta țară este menită să fiă în veci smerită“; că totă aceia care, în tóte eposele mari ale istoriei nós­tre contimporane, aă împinsă nainte pașii națiunii române; că totă aceia, profitândă de ultimele evenimente, aă contribuită puternică la realisarea înaltelor­ aspirațiuni ale Români­­loru. și acumă, supt părură soră înălbită de lupte patriotice, primescă, în numele națiunii, omagiere ce se aducă României independinte. Mai mare fericire, mai mare și mai meritată recompensă nu se pu­tea visa. Reacțiunea are de ce se fiă fu­­riosa. Aflămu că d. Brătianu a plecată ieri din Viena. Ajunsă adi-nopte la Pesta, d’a­­colo a luată batelulă pâne la Severină. Celă mai tânălă mâne seră va fi în Bucuresci. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS Viena, 1 Octobre. — S’anunciă din Con­­stantinopole Corespondinței politice: Principele Lobanos s’a întorsu. Densulă va reîncepe imediată negocierile cu Porta, care ară voi ca cereriloră financiare ale Rusiei să li se facă însemnate modificări. Ieri, a fostă în consiliă de miniștrii uă dis­­cuțiune seriosă în privința fortărețeloră Potgorița, Spuz și convențiunii bosniace. Rușii au deșertată Silivria și Rodosto ; ei rămână la Dedeagațî. Keredin-pașa a primită marele cordonă ală Med­jidiei. Savfet-pașa a primită Med­­ji­lia cu briliante. Ună Grecă și rănită pe metropolitulă gre­­aas­ă de la Smirna, din cauză de resburare. Constantinopole, 1 Octobre, (Oficiale). — Sultanul­ a adusă mulțămiri amirarelui și oficialilor­ din flota engleză pentru simți­­mintele lor­ către Turcia. Rușii amenință d’a aplica legea marțiale pe teritoriele ce ocupa. Turcii s’ară pre­găti a’aplice aceiași măsură pe teritoriele ce reocupă. Mesagiulu tronului românii. Deutsche Zeitung din Viena, vor­­bindu în număru’l de la 28 Septem­­bre despre mesagiulu domnescu, face nisce apreciări din care extragemă urmatórele : „Sesiunea Corpurilor­ Legiuitóre rom­âne s’a deschisă astăzii de celă mai tînără într’e Altețele î’egale, de principele Carol, cu ună discursă de tronă car’e ’i face onore atâtă lui, Parlamentului către care este adre­sată, câtă și țărei. Principele vor­­besce cu uă moderațiune și demni­tate estraordinară despre sórtea ce s’a creată României în urma resbe­­lului și a tratatului din Berlin, îm­prejurarea, că s’a evitată ori­ ce frasă șovinistă, face mai cu osebire uă fórte bună impresiune, de­și Româ­niei n’are să ’i fiă rușine de luna ei armată, care și-a susținută cu onore botezată focului. România, orice principele, a meritată să sór­­te mai bună de­câtă aceia ce i­­s’a creată de Congresulu de la Ber­lin, ânsă ea trebuie să se confor­meze cu demnitate necesității. „Nu t­ebuie ănsă să perchemă din vedere că, de­și România victoriósa a pățita mai rău de­câtă Serbia în­vinsă în resbelul, ei celă d’ântâiă, totuși sartea ce a creată Europa tânărului principată română nu este tocmai atâtă de rea. Principele în­­suși trebuie să numere oă mulțime de beneficie pe care le-a acordată Europa principatului : independință, gurile Dunării, înaintarea până la Marea­ Negra prin dobândirea Do­­brogei; acestea sunt­ în fine lucruri în facia cărora perderea bucății din Basarabia nu apăsă atâta in cum­pănă. In totală, România nu perde nimici­­ din contră, câștigă. Totulă ce observă principele Carol faciă cu Rusia nu e lipsită de dibăcie, pen­tru că elă își pastrezá în modă for­mală ună protocolă deschisă, fad­ă cu puternicul ă săă vecină ,pentru pre­­tensiuni viitore de revindicare.“ După acesta,fijiarulă citată atinge cestiunea cultelor) în România și termină­­ ficândă : „De bună semn, Camerele se voră supune și se voră învoi la retroce­darea Basarabiei. Mărulă amară e presărată cu zac­ară astă­felă în­câtă gustarea lui nu va fi tocmai atâtă de neplăcută. „Relațiunile oficiale ale Austriei cu nou­ă stată independinte în cu­­răndă voră­ fi pe cea mai bună cale. Se scie deja că cornițele Hoyos (a­­cum la Washington) va fi ântâiulă nostru ambasador de la București și astăzi se anund­ă că agintele diplo­matică română de până acum la Viena, d. I. Bălăceanu, a fost­ deja numită trimisă estraordinară și ministru ple­nipotențiar și pe lângă Curtea impe­­rială din Viena.“ Corespondința politică, organă ofi­­ciosă ală guvernului austro-ungară, anund­ă că Austro-Ungaria, Italia și Englitera aă recunoscută în modulă celă mai măgulitoră titlulă de Al­teță regală pe care la adoptată principele Carol al­ României. Fran­cia, Germania și Rusia n’au răspunsă încă la notificarea ce le-a făcută guvernulă română despre­otărîrea luată de principe. Resultatele convențiunei anglo-turce. Englesii, care salutaseră cu uă a­­tâtă de mare bucurie convențiunea anglo-turcă, au începută să vei­ă că sarcina d’a reforma Turcia pate pro­cura seriose dificultăți. Astăzi, spre exemplu, s’anund­ă că Armenii s’au resculată în câte-va localități și chiar aă­pactisată cu Circasienii. Turcii, din parte-le, suntă nemulțămiți și toți suntă nemulțămiți de dânșii. Se­­ zice că Sultanulă n’a suptsemnată convențiunea cu Enghitera de­câtă în speranța d’a face ună nou îm­prumută; și fiindă că n’a reușită, se crede că d’aci vine roua lui voință. Circulă scomptele cele mai contra­­­ jucatare. Să nu citămu de câtă m­­­ulă, după care Englitera ară voi să facă să i se cedeze una portă în A­­sia Mica pe Marea Negra, pentru că insula Cipru a devenită neocupabilă. Proiectului anti-socialist, înaintea comisiunii Reichstagului. Berlin, 27 Septembre.—Astăzi, comisiu­­nea însărcinată cu examinarea legii în con­tra socialiștilor­ a terminată prima citire a proiectului. Ea a adoptată art. 19 (in­stanța de apelă), cu 11 voturi în contra 9. Articolulă este astă­felă modificată: „Curtea de apelă este compusă de 9 membri; 4 se voră numi de Consiliul­ fe­derală și luați din sînulă seă; cei­l­a­ți 5 se vor­ alege dintre membri Curților­ su­­periore ale imperiului seă din diferitele state; îm­păratul­ alege,[dintre membrii co­­misiunii, pe președintele și suplinitorul ă sex. Comisiunea póte lua otărîri, cu con­­dițiunea ca cinci membri să fie întruniți și ca trei din membrii presinți se aparțină corpului judiciară.“ (Le Temps). Atitudinea Cech­ilor­ în Dieta Boemiei. Amă anim­­ază deja că, la des­chiderea Dietei Boemiei, au intrată în acésta Adunare și deputații i­echi, care de multă timpă s’aă abținută sistematică d’a lua parte la lucră­rile iei. Deputatul­ Baumer a fă­cută în numele loră următorea de­­clarațiune: Intrândă în Dietă, credemă că e de da­toria nostră d’a declara că manținemă taté JOUI, 21 SEPTEMBRE, 1878. LUMINÉZA-TE ȘI YEI PI. ABONAMEN T E.| J, In Capitală și districte: in stand 1 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte­­ urile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5rue da l’anciene comédie și Havas, Laffita et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la A. B- G. PopovicI, 15 Fleick­­markt. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ÜSEMPLABULU protestările formulate mai înainte de către predecesorii noștri. Adaugemă că, pe câtă timpă toata va fi compusă pe baza unui regulant d­eflec­­­toraie cu totulă injustă și jignitorul pentru­­ naționalitatea boemă, nu recunos tema­­ a­­cestei adunări dreptul­ d’a aduce vr’uă schimbare în autonomia regatului, care se întemeiază atâtă pe tratate de stată, câtă și pe dreptulă nostru naturale și pe tradi­țiunile nostre istorice. Aspirândă, astăzi, ca totă-d’a­una, la concordie cu cetățenii noștri germani pe temeiul­ egalității de drepturi pentru toți și a deplinei garantări constituționale a in­­tereselor­ naționale ale celor­ două popo­re, intrămu în Dietă pentru a vede decă simțămintele nóstre împăciuitore voră do­bândi vr’ună succesă, și sperămă că Ma­iestatea Sea va chiema în sfîrșită în con­­siliulă sau omeni care, prin miijlocirea loră nepărtinitore, voră restabili între popore acea pace dorită de suveranulă nostru și atâtă de trebuinciosă imperiului în aceste timpuri atâtă de grave. Cu tóte aceste reserve, Fremden­­­blatt,­­fiara oficiasă, trece : Boemia s’a împăciuită. Ceh­ii au intrată în Dietă și totulă lasă să se credă că vor­ veni și în Reichsrath. -------------——«­îs». CONGRESULU PĂCII. Congresulu societățilorü Păcii­­ s’a deschisă la 27 Septembre, la Paris, prim­­ă scurtă alocuțiune a d-lui Joseph Garnier, după care, d. Ad. Franck, membru al Institutului și pre­ședinte al­ Congresului, a pronunciată următorulă discursă: . . Domniloră, Congresulu internațională ală Păcii,­în­­trunită cu ocasiunea Esposițiuneî univer­sale, începe astăzi­ lucrările sale, și viu, în­­ numele societății francese ală cărei preșe­dinte amă onore a fi, a ’i ura bună-venire, nu vie temă d’a dice pre multă afirmândă că simți mântură de vină și cordială sim­­­­patiă, ală cărui interpretă suntă fericită­­ d’a fi, este împărtășită de Francia în­­t­tregă. Francia, domnitoră, din causej pe care nu voiescă să le reamintescă, ca să nu jic­­­­nescă scopulă silințelor­ nóstre­­ comune, este convertită din animă și sufletă la causa păcii. Vedeți numele păcii înscrisă , pe porțile palatului unde suntă aduna­te tote minunile industriei omenesci și pe care­­ să împlu ospeți v­iiți din tote părțile lumii civilisate. Acestă nume e în gura tuturoră; elă se presintă de si­ne în verfula tutorii condeielor­, servesce de conclusiune la tote lucrările analoge cu a nostră, precum și tuturoră congreselor, care se țină aici seă în alte părți. Chiară­­ ieri, umilă din savanții noștri cei mai iluș­tri pronuncia, în sînulă Congresului Orien­­taliștiloră, aceste cuvinte pe care le-amă putu lua dreptă de visă : „Causa sântă prin escelință este causa înfrățirii ș’a păcii.“ Déré, déca spiritură publică, celă puțină în Francia și la cea mai mare parte din cele­l­alte națiuni ale Europei, fără îndou­>­iéla cele mai libere și cele mai civilisate este plecată cu totul­ către pace, este îndou­­ială că ară fi totă atâtă de favorabilă pen­tru congresele păcii. Se mărturisimă ade­­vĕrul­. Spiritulă publică se observă cu ore­­care bună-voință care vine mai multă din curiositate de­câtă din ’credință și nu pre ’i lipsesce ironia. Elă n­u crede în eficaci­tatea loră și nici chiară în folosulă loră. Pe omenii onești, care le formeză și ale căroră bune intențiunî nu le póte tăgădui, i­ară consilia bucurosă să ’ntrebuințeze mai bine activitatea și timpulă loră. Și pe ce se ’ntemeieza acesta judecată, mai multă de­câtă aspră, cu tóte formele mai multă seă mai puțină cuviinciose supt care este învelită? P’aceia că congresele păcii, de mai bine d’ună sfertă de seculă, de cândă se succedă la intervale neegale, n’au oprit și nici resbelulă Crimeei, nici p’ală Prusiei și Austriei, nici p’ală Franciei și Germa­­niei, nici în fine p’ală Oriintelui. Ele pre­­feră congresele diplomaților­ și omenilor de stată.

Next