Romanulu, septembrie 1878 (Anul 22)
1878-09-21
ANÜLÜ DOUE-ț)ECI ȘI DOÜI VOIEȘTE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 80 litere petit, pagina IV. — 40 hani Deto , , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. O. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLU BULU Redacțiunea și Administrațiunea strada Domnei 14 RiikPQPi Dublu Cbbl, 20 bapciune 2 BRUMARELU Avem astăzi două solii, pe care nu le putem înregistra fără, ne le arătămă însemnătatea. Una ne spune că cornițele Andrassy, marele cancelarii alfi imperiului austro-unguresc”, aflându ieri despre sosirea d-lui Ion Brătianu în Viena, a mersă imediată de la făcută visită. A doua ne anunță că Gazetta Vienei publică astă diminuță numirea comitelui Hajes Sprinzenstein în calitate de trimisă extraordinară și de ministru plenipotențiar și pe lângă curtea princiară a României. Aceste două fapte arăta momentul intrării României în familia statelor, cu uă însemnătate în Europa, și a intrării iei cu tóte onorurile ce se cuvină lungeloră iei lupte, lungeloră iei suferințe, neînduplecatului iei spiritu de independință și credinței iei nestrămutate în viitoră și în dreptatea causei sale. Pentru prima ora, cancelariul, unui mare imperiă trateză pe ună piciură de perfectă egalitate pe primul- ministru al României. Asemene pentru prima ora, independința României fiindă garantată în contra oricărei contestări,—ceia ce n’a fostă nici în epoca cea mai gloriasa, a, ist.nvip| nó«t.r °, c&nAvoii Ungurii, ori Polonii, ori Turcii voiau să ne considere ca vasalii soră — pentru prima ora,Jicemii, imperială austro-ungurescă numesce pe lângă Domnulăi Româniloră ună ministru plenipotențiară, adică ună represintante diplomatică de prima ordine. Cornițele Hajós, astăzi ministru plenipotențiară al Austro-Ungariei în România, fusese, până în momentul numirii sale in acesta funcțiune, ministru plenipotențiară al Austro- Ungariei în Statele Unite. Guvernul austro-ungurescă era forte mulțumită de modul în care ambasadorulăsea la Washington își îndeplinia însărcinarea, și domna comitesă de Hajes Sprinzenstein, după ce fusese prin calitățile și prin spiritulă sau strălucită una din cele mai frumose podobe ale înaltelor salone vieneze, dusese acelașă farmecă în salonele avutei capitale a Statelor Unite. Maiestatea Sea Impératura Austro- Ungariei, luândă pe cornițele Hajei de la ună poștă atâtă de importantă, din capitala unei țâri atâtă de puternice ca Statele-Unite, spre a’lă trimite ca ministru plenipotențiară la Bucuresci, unde, de bună sema, nici d-sea, nici domna de Hajós nu voră găsi cerculă strălucită în care trăiaă în Viena și în Washington , a arătată într’ună modă vădită marea însemnătate ce o dă României, din puntură de vedere ală relațiunilor ăi ei cu Austro- Ungaria. Atâtă actulă de curtezie făcută de cornițele Andrassy, faciă cu primul nostru ministru, câtă și numirea unui ministru plenipotențiară pe lângă principele Carol, dovedeșce recunoscerea deplină și necondiționată a independinței nóstre de către imperiulă austro-ungurescă. Acastă recunoșere s’a făcută și de către imperiulă rusescă, prin numirea baronului Stuart ca ministru reședințe pe lângă Domnul Românilor. E adevărată că între gradul de ministru reședințe și acela de ministru plenipotențiară este u mică deosebire, care are proba că însemnătatea, pe care Austro-Ungaria oă acordă României, are uă nuanță mai viiă. Dură Rusia, avendă să numescă trei represintați diplomatici, unulă la Bucuresci, altuia la Belgrad și ală treile la Cettigne, și neputăndă să numescă în acestă din urmă locă mai multă de câtă ună ministru reședințe, a apreciază că nu trebuie să acorde României uă distincțiune, care n’ar fi mulțămită póte pe cele două state slavone, a căroră independință fusese asemene necunoscută. Póte că acesta apreciare nu e tocmai justă; déja câte nedreptăți, cu neasemănare mai mari decâtă acesta, nu s’aă făcută prin necesitate politică! De altmintrele, nuanța între ministru plenipotențiară și ministru reședințe e atâtă de slabă,încâtă faptulă numirii unui ministru reședințe nu împuținază cu absolută nimica pe acela ală recunosterii independinței României. In modul în care se face acesta recunoscere, procederile ce le are către noi imperiulă austro-ungurescă, care nu de multă âncă aveauă ideiă atâtă de rea despre România și —Tr ipfcumlinele Româiiloru, atestă adevărulă istorică de aci nainte, că fórte susă s’a rădicată România, în considerațiunea și în stima celoi ălalte popore, prin purtarea sa politică și militară în ultimele evenimente. Acesta rădicare politică și morală va fi, orice sf arătjice, opera cea mai gloriasa a Domniei Mariei-Sale Carol I. Bârfirele, calomniele, invidiele înjosite și relele pasiuni ale momentului, nu vor fi în stare se împuțineze întru nimică strălucirea acestei opere patriotice, bărbații, care au jucată primele roluri în severșirea iei, voră avea uă pagină cu atâtă mai frumósă în istorie, cu câtă el aă avută a lupta în contra chiară a unora din compatrioții lor, spre a rădica România acolo unde se află. Acesta luptă a fostă atâtă de învierșunată, încâtă, déca în capulă aspirațiunilor naționale nu se punea însușî Domnulă țărel, astăzi amă fi căluți mai josă de câtă totădeauna și tratați de bună semă multă mai răă de câtă suntă tratați Grecii. Dară pre patriotice erau animele, pré vigurese erau brațele și pre adănci erau convingerile celoră ce întreprinseseră acesta mare operă: silințele loră au trebuită să fie încununate de succesă. Și este uă fericire pentru orice bună Română de a vedea că totă aceia care, rupânndă cu tradițiunile de sclavie ale trecutului, cutezară să concăpă oă Româniă mare, independentă și respectată; că totă aceia care au urmărită generosa loră concepțiune prin totă felulă de suf rințe, în temnițe și în e3iliă, în contra acelora care îl trataă de smintiți, pentru că cutezaă să crédă că nu „acésta țară este menită să fiă în veci smerită“; că totă aceia care, în tóte eposele mari ale istoriei nóstre contimporane, aă împinsă nainte pașii națiunii române; că totă aceia, profitândă de ultimele evenimente, aă contribuită puternică la realisarea înaltelor aspirațiuni ale Româniloru. și acumă, supt părură soră înălbită de lupte patriotice, primescă, în numele națiunii, omagiere ce se aducă României independinte. Mai mare fericire, mai mare și mai meritată recompensă nu se putea visa. Reacțiunea are de ce se fiă furiosa. Aflămu că d. Brătianu a plecată ieri din Viena. Ajunsă adi-nopte la Pesta, d’acolo a luată batelulă pâne la Severină. Celă mai tânălă mâne seră va fi în Bucuresci. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS Viena, 1 Octobre. — S’anunciă din Constantinopole Corespondinței politice: Principele Lobanos s’a întorsu. Densulă va reîncepe imediată negocierile cu Porta, care ară voi ca cereriloră financiare ale Rusiei să li se facă însemnate modificări. Ieri, a fostă în consiliă de miniștrii uă discuțiune seriosă în privința fortărețeloră Potgorița, Spuz și convențiunii bosniace. Rușii au deșertată Silivria și Rodosto ; ei rămână la Dedeagațî. Keredin-pașa a primită marele cordonă ală Medjidiei. Savfet-pașa a primită Medjilia cu briliante. Ună Grecă și rănită pe metropolitulă greaasă de la Smirna, din cauză de resburare. Constantinopole, 1 Octobre, (Oficiale). — Sultanul a adusă mulțămiri amirarelui și oficialilor din flota engleză pentru simțimintele lor către Turcia. Rușii amenință d’a aplica legea marțiale pe teritoriele ce ocupa. Turcii s’ară pregăti a’aplice aceiași măsură pe teritoriele ce reocupă. Mesagiulu tronului românii. Deutsche Zeitung din Viena, vorbindu în număru’l de la 28 Septembre despre mesagiulu domnescu, face nisce apreciări din care extragemă urmatórele : „Sesiunea Corpurilor Legiuitóre române s’a deschisă astăzii de celă mai tînără într’e Altețele î’egale, de principele Carol, cu ună discursă de tronă car’e ’i face onore atâtă lui, Parlamentului către care este adresată, câtă și țărei. Principele vorbesce cu uă moderațiune și demnitate estraordinară despre sórtea ce s’a creată României în urma resbelului și a tratatului din Berlin, împrejurarea, că s’a evitată ori ce frasă șovinistă, face mai cu osebire uă fórte bună impresiune, deși României n’are să ’i fiă rușine de luna ei armată, care și-a susținută cu onore botezată focului. România, orice principele, a meritată să sórte mai bună decâtă aceia ce is’a creată de Congresulu de la Berlin, ânsă ea trebuie să se conformeze cu demnitate necesității. „Nu tebuie ănsă să perchemă din vedere că, deși România victoriósa a pățita mai rău decâtă Serbia învinsă în resbelul, ei celă d’ântâiă, totuși sartea ce a creată Europa tânărului principată română nu este tocmai atâtă de rea. Principele însuși trebuie să numere oă mulțime de beneficie pe care le-a acordată Europa principatului : independință, gurile Dunării, înaintarea până la Marea Negra prin dobândirea Dobrogei; acestea sunt în fine lucruri în facia cărora perderea bucății din Basarabia nu apăsă atâta in cumpănă. In totală, România nu perde nimici din contră, câștigă. Totulă ce observă principele Carol faciă cu Rusia nu e lipsită de dibăcie, pentru că elă își pastrezá în modă formală ună protocolă deschisă, fadă cu puternicul ă săă vecină ,pentru pretensiuni viitore de revindicare.“ După acesta,fijiarulă citată atinge cestiunea cultelor) în România și termină ficândă : „De bună semn, Camerele se voră supune și se voră învoi la retrocedarea Basarabiei. Mărulă amară e presărată cu zacară astăfelă încâtă gustarea lui nu va fi tocmai atâtă de neplăcută. „Relațiunile oficiale ale Austriei cu nouă stată independinte în curăndă voră fi pe cea mai bună cale. Se scie deja că cornițele Hoyos (acum la Washington) va fi ântâiulă nostru ambasador de la București și astăzi se anundă că agintele diplomatică română de până acum la Viena, d. I. Bălăceanu, a fost deja numită trimisă estraordinară și ministru plenipotențiar și pe lângă Curtea imperială din Viena.“ Corespondința politică, organă oficiosă ală guvernului austro-ungară, anundă că Austro-Ungaria, Italia și Englitera aă recunoscută în modulă celă mai măgulitoră titlulă de Alteță regală pe care la adoptată principele Carol al României. Francia, Germania și Rusia n’au răspunsă încă la notificarea ce le-a făcută guvernulă română despreotărîrea luată de principe. Resultatele convențiunei anglo-turce. Englesii, care salutaseră cu uă atâtă de mare bucurie convențiunea anglo-turcă, au începută să veiă că sarcina d’a reforma Turcia pate procura seriose dificultăți. Astăzi, spre exemplu, s’anundă că Armenii s’au resculată în câte-va localități și chiar aăpactisată cu Circasienii. Turcii, din parte-le, suntă nemulțămiți și toți suntă nemulțămiți de dânșii. Se zice că Sultanulă n’a suptsemnată convențiunea cu Enghitera decâtă în speranța d’a face ună nou împrumută; și fiindă că n’a reușită, se crede că d’aci vine roua lui voință. Circulă scomptele cele mai contra jucatare. Să nu citămu de câtă mulă, după care Englitera ară voi să facă să i se cedeze una portă în Asia Mica pe Marea Negra, pentru că insula Cipru a devenită neocupabilă. Proiectului anti-socialist, înaintea comisiunii Reichstagului. Berlin, 27 Septembre.—Astăzi, comisiunea însărcinată cu examinarea legii în contra socialiștilor a terminată prima citire a proiectului. Ea a adoptată art. 19 (instanța de apelă), cu 11 voturi în contra 9. Articolulă este astăfelă modificată: „Curtea de apelă este compusă de 9 membri; 4 se voră numi de Consiliul federală și luați din sînulă seă; ceilați 5 se vor alege dintre membri Curților superiore ale imperiului seă din diferitele state; împăratul alege,[dintre membrii comisiunii, pe președintele și suplinitorul ă sex. Comisiunea póte lua otărîri, cu condițiunea ca cinci membri să fie întruniți și ca trei din membrii presinți se aparțină corpului judiciară.“ (Le Temps). Atitudinea Cechilor în Dieta Boemiei. Amă animază deja că, la deschiderea Dietei Boemiei, au intrată în acésta Adunare și deputații iechi, care de multă timpă s’aă abținută sistematică d’a lua parte la lucrările iei. Deputatul Baumer a făcută în numele loră următorea declarațiune: Intrândă în Dietă, credemă că e de datoria nostră d’a declara că manținemă taté JOUI, 21 SEPTEMBRE, 1878. LUMINÉZA-TE ȘI YEI PI. ABONAMEN T E.| J, In Capitală și districte: in stand 1 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte urile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5rue da l’anciene comédie și Havas, Laffita et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la A. B- G. PopovicI, 15 Fleickmarkt. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ÜSEMPLABULU protestările formulate mai înainte de către predecesorii noștri. Adaugemă că, pe câtă timpă toata va fi compusă pe baza unui regulant deflectoraie cu totulă injustă și jignitorul pentru naționalitatea boemă, nu recunos tema acestei adunări dreptul d’a aduce vr’uă schimbare în autonomia regatului, care se întemeiază atâtă pe tratate de stată, câtă și pe dreptulă nostru naturale și pe tradițiunile nostre istorice. Aspirândă, astăzi, ca totă-d’auna, la concordie cu cetățenii noștri germani pe temeiul egalității de drepturi pentru toți și a deplinei garantări constituționale a intereselor naționale ale celor două popore, intrămu în Dietă pentru a vede decă simțămintele nóstre împăciuitore voră dobândi vr’ună succesă, și sperămă că Maiestatea Sea va chiema în sfîrșită în consiliulă sau omeni care, prin miijlocirea loră nepărtinitore, voră restabili între popore acea pace dorită de suveranulă nostru și atâtă de trebuinciosă imperiului în aceste timpuri atâtă de grave. Cu tóte aceste reserve, Fremdenblatt,fiara oficiasă, trece : Boemia s’a împăciuită. Cehii au intrată în Dietă și totulă lasă să se credă că vor veni și în Reichsrath. -------------——«îs». CONGRESULU PĂCII. Congresulu societățilorü Păcii s’a deschisă la 27 Septembre, la Paris, primă scurtă alocuțiune a d-lui Joseph Garnier, după care, d. Ad. Franck, membru al Institutului și președinte al Congresului, a pronunciată următorulă discursă: . . Domniloră, Congresulu internațională ală Păcii,întrunită cu ocasiunea Esposițiuneî universale, începe astăzi lucrările sale, și viu, în numele societății francese ală cărei președinte amă onore a fi, a ’i ura bună-venire, nu vie temă d’a dice pre multă afirmândă că simți mântură de vină și cordială simpatiă, ală cărui interpretă suntă fericită d’a fi, este împărtășită de Francia înttregă. Francia, domnitoră, din causej pe care nu voiescă să le reamintescă, ca să nu jicnescă scopulă silințelor nóstre comune, este convertită din animă și sufletă la causa păcii. Vedeți numele păcii înscrisă , pe porțile palatului unde suntă adunate tote minunile industriei omenesci și pe care să împlu ospeți viiți din tote părțile lumii civilisate. Acestă nume e în gura tuturoră; elă se presintă de sine în verfula tutorii condeielor, servesce de conclusiune la tote lucrările analoge cu a nostră, precum și tuturoră congreselor, care se țină aici seă în alte părți. Chiară ieri, umilă din savanții noștri cei mai iluștri pronuncia, în sînulă Congresului Orientaliștiloră, aceste cuvinte pe care le-amă putu lua dreptă de visă : „Causa sântă prin escelință este causa înfrățirii ș’a păcii.“ Déré, déca spiritură publică, celă puțină în Francia și la cea mai mare parte din celelalte națiuni ale Europei, fără îndou>iéla cele mai libere și cele mai civilisate este plecată cu totul către pace, este îndouială că ară fi totă atâtă de favorabilă pentru congresele păcii. Se mărturisimă adevĕrul. Spiritulă publică se observă cu orecare bună-voință care vine mai multă din curiositate decâtă din ’credință și nu pre ’i lipsesce ironia. Elă nu crede în eficacitatea loră și nici chiară în folosulă loră. Pe omenii onești, care le formeză și ale căroră bune intențiunî nu le póte tăgădui, iară consilia bucurosă să ’ntrebuințeze mai bine activitatea și timpulă loră. Și pe ce se ’ntemeieza acesta judecată, mai multă decâtă aspră, cu tóte formele mai multă seă mai puțină cuviinciose supt care este învelită? P’aceia că congresele păcii, de mai bine d’ună sfertă de seculă, de cândă se succedă la intervale neegale, n’au oprit și nici resbelulă Crimeei, nici p’ală Prusiei și Austriei, nici p’ală Franciei și Germaniei, nici în fine p’ală Oriintelui. Ele preferă congresele diplomaților și omenilor de stată.