Romanulu, septembrie 1878 (Anul 22)

1878-09-17

ANULU DOVE ffECI ȘI DOÜI VOIESI E SI TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de BO litere petit, pagina IV. — 40 bani Deto . , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea sianului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la EugéneMicoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA YIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se ardd. ■ 20 BANI EXEMPLARULU Redacțiunea și Administrațiunea strada Domnei 14 Bucuresci, l Răpciune Soirile din străinătate inclină din ce în ce mai multă a pace. Câmpul agitațiunilor resboinice pare a se fi strămutată în Asia, și chiară acolo ultimele scrri ne arată că deuă camdată armata indo-engleză se va mărgini a observa armata emirului de Cabcul. In Europa, San-Stefano este de mai multe zile dezertată de Ruși și armata turcă ’lă-a reocupată. Ocupațiunea Bosniei ș’a Brzegovinei este aprope terminată; insurecțiunea,dedusă la ultima estremitate, nu se mai menține decâtă slabă în câteva punte. Astăfelă, în momentul în care ne aflămă, pare positivă că în apropierea iernei pacea va fi bine întemeiată, deca nu pentru mulți ani, celă puțină până cândă Europa, lăsată mai liberă de mișcarea socială, care se manifestă mai cu osebire în Rusia’i și în Germania, își va putea îndrepta din nou activitatea spre resolverea cestiunilor internaționale. In prevederea unei asemeni stări de lucruri, care ară promite a ne lăsa mai mulți ani un pace deplină, marele merită și marea înțelepciune a națiunii române ar fi de a se folosi de acestă repausă, spre a se desvolta și întări în situațiunea iui interioră. România are fericirea de a nu fi muncită de nici una din acele ardente cestiuni sociale, care în alte părți absorbă totă preocuparea guvernelor și a cetățenilor. Ea este în posițiune de a consacra totă activitatea iei publică numai lucrărilor ce suntă menite a’i da acea prosperitate din care decurge bunură trasă, isvoră ală puterii, ală ordinei și ală progresului intelectuală și morală. Însă, tocmai fiindă că România nu este muncită de nici uă cestiune socială, trebuie să bage bine de semă a nu -și crea ea însăși una. Părăsirea în care au fostă lăsate interesele marei și multă interesantei nóstre poporațiuni agricole ; lipsa oricărei măsuri,—afară de împroprietărirea însurățeiloră — spre a o ajuta să se rădice din decăderea în care a ajunsă și în care se afundă din ce în ce mai multă; sarcinele ce i se impună sunt felurite forme, prin impozite directe și indirecte, prin impositură de sânge, care aprópe numai ea îlă dă în România, prin prestațiunea în natură, care asemene numai ea o dă, etc.; apoi, pe lângă tote aceste, maltratările la care ea este espusă de la „toți câți în Christosă s’aă botezată“, după cum tjice ea în limbagiu’i energică și înflorită; tóte aceste nenorocite împrejurări, ce apelă atâtă de greă asupra poporațiunii nóstre agricole, amenință forte a crea în România oă nouă cestiune rurală, care pate să devie uă cumplită cestiune socială. Recunoscemn de îndată că tată ce se cere pentru rădicarea poporațiunii nóstre agricole — rădicare care ară fi însă și înavuțirea României — nu se póte face în câteva luni, seă chiară într’ună ană domi. Dară celă puțină se începemă, se ne punemă seriosă pe cale de a face fericirea clasei agricole, fiindă convinși că facemă astă-feră fericirea și mărirea țărei întregi. Vădată ce vomă lua acestă otărîre și vomă lucra în consecință, suntemă încredințați că vomă reuși într’ună timpă relativă forte scurtă, căci inteligentă, activă și multă cumpătată este poporațiunea nostră agricolă; ună mică sprijină îi trebuiesce pentru ca forte răpede să se rădice și sé ajungă a cultiva, pentru prosperitatea generală a țărei, întrebă mai multă pământ și câtă cultivă astări. Se face împroprietărirea însurățeiloră, și, după informațiuni sigure ce avemă, sa face bine, cu inteligință și cu prevedere. Daca, pe linele locuri, comisiunile de împroprietărire nu ’și facă datoria, suntemă și cum că administrațiunea domenieloră, și în specială d. Al. Lupașcu, care s’a consacrată cu pasiune la acesta patriotică lucrare, va cerceta și va repara reula. Sperămă asemene că înființarea unei bănci agricole va fi una din primele lucrări ale sesiunii ordinare. Pentru acum énsé, este uă măsură multă mai urgentă și multă mai bine făcotóre de luată, uă măsură care, după părerea nóstru, dăcă nu s’ară lua, ară și a se păgubi statulă nu cu zecimî, ci cu sutimi de milione,într’uă periodă de 2ase șăpte ani. Acestă măsură este relativă la stîrpirea vitelor din țară, prin spăimântătorea epizootie, ce pare a se întinde din <Ji în țji mai multă. Suntă ani de cândă agricultura nóstra sufere de acesta teribilă plagă și tóte miijlócele întrebuințate până astăzi în contră’In aă reușită. România, aflându-se în contactă directă cu Rusia, pe ale cărei stepe nasce acestă teribilă bălă, este fatalmente espusă mai multă decâtă alte țări a fi bântuită de densa.. De sute de ori familiele nóstre agricole au fostă ruinate de acestă flagelă. Sermanulă țărână munceste ani întregi spre a ’și agonisi că păreche de boi, tóta averea lui, și cândă vine bóla, perde totă într’uă <ji. S’a încercată de tóte, — și, negreșită că uă carantină forte rigurosá este ca și pentru ciumă celă mai bună miijlocă de apărare,—déru după noi adevăratul ăleacă la acestă răă este numai înlocuirea boiloră prin cai de muncă. Este adevărată că țăranulă română, posedândă cai în locă de boi, nu va avea aceleași avantagie și va trebui să dea și mai multă îngrijire cailoră de câtă boiloră, spre a’i ține în bună stare și a nu ’i lașa să degenereze, dară va avea celă puțină să avere multă mai sigură. Propune mă dură ca, în facia stîrpirii viteloră de muncă, faptă care, pentru că țâră esclusivamente agricolă, este cea mai mare calamitate, camerele să voteze să lege după care guvernul să fiă autorizată a cumpăra cai de muncă și a’i împărți țăraniloră, și mai in specială călărașiloră, care s’aă deprinsă a’și îngriji mai bine caii, în localitățile bântuite de epizootie. Guvernul își va procura fondurile necesare prin emisiune de bonuri de tesaură; eră locuitorii, care vor lua caii de muncă procurați de stată, îi voră plăti în termenii de trei seă patru ani. Ia numărule de astăzi ne mărginimă a arunca numai acestă ideiă, care déca nu s’ară realisa, ară espune țara pe mulți ani la uă sărăcie sigură, din causa lipsei de mijloce de a cultiva pămăntură. In altă numără vomă desvolta mai pe largă acestă ideie, după noi de ună interesă capitală. Corpurile legiuitóre n’au ținută astăzi ședință. SESTIȚIULU TELEGRAFICI ALA AGENȚIEI HAVAS Paris, 27 Septembre. — Francia refusă d’a alege unu Francesu ca ministru de lucrări publice în Egiptu, cum propunea Nubar-pașa. Viena, 27 Septembre. — Din isvoră autentică s’anundă Corespondinței politice de la Constantinopole : Sultanulă, într’uă audiență dată unui membru emininte din corpură diplomatică, a protestată în contra insinuării, că ară încuragia împotrivirea Albanesiloră ș’a Bosniaciloră. Sultanul a afirmată din contră că face totă ce’i e cu putință ca decisiunile Congresului se fiă primite de poporațiunile agitate din imperiul fiscă. Londra, 27 Septembre. — Circulă scomptulă că lordul Beaconsfield ară fi bolnavă. Ziarele englese publică articole antiruse. In India, s’aă luată tote disposițiunile militare necesare în contra Afganistanului. Rușii aă deșertată Cetalgia. Afacerea de la Darabani. Dorohoi, 27 Septembre.—Juriulu a pronunțată astăzî, Vineri, mă verdictu dis neculpabilitate în favorea tuturora acuzaților, implicați în afacerea de la Darabani. Curtea a condamnată părțile civile să plătescă cheltuielile reclamate de procurorele generală și tasele portăreilor. Verdictul a fost primită de publică cu ună mare emusiasmu. Ocuparea Bosniei și Brzegovinei. Stemdemblatt de la 26 Septembre, constatândă că ocuparea va fi pe deplină săvârșită în cursă de S—10 zile, se esprimă astăfelă : „Sacrificiele ocupării sunt mai mari și mai grave decâtă se credea în timpul Congresului de la Berlin. Guvernul trebuie deră să săvârșăscă ocupațiunea astăferă, încâtă pacificarea să fie adoimuitare și bine-facorare pentru Austria. Pentru acesta, e de dorită ca starea legală a provincielor ocupate să fie bine discutată și precisată. „Supușii d’uă odiniori ai Sultanului se vor supune cu atâtă mai bucurosă noulei stări de lucruri, cu câtă voră fi mai bine lămurite relațiunile loră legale cu Domnitorul- loră de mai nainte.“ Deutsche Zeitung anuncță că împăratulă ară fi însărcinată pe ministrul de resbelă ca să se pună în [înțelegere cu comandantele supremă, baronulă Filipovici, pentru ca pe la miijlocul lui Octobre să se potă începe demobilizarea și să se rechieme patru divisiuni din Bosnia și Erzegovina. Acelasă tiară fice că în anulă curinte ocuparea se va mărgini numai la Bosnia și Erzegovina. Granițele spre Novibazar vor fi închise și numai la primavera se va începe și regularea acestui sandjacă. La Agram au sosiră filele acestea din Bosnia 2,100 soldați răniți și bolnavi. DUMINECA, 17 SEPTEMBER, 1878. LUMINEZA TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE.1] In Capitală și districte, umană 48 lei, șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANȚA, la administrațiunea diaruluî. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B: G. PopovicI, 15 Fleickmarkt. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARtlLU Maghiarii si ocuparea. ’ La 24 Septembre, s’a ținută în , Pesta uă întrunire preliminară pentru convocarea unei mari adunări a poporului maghiară, spre a se pronuncia asupra ocupărei Bosniei și Brzegovinei. După constituire, președintele întrunire, d. Ielfy, deschide ședința și citeșce următorulă proiectă de resoluțiune, care se supune la deliberarea adunării naționale: „1. Adunarea poporului maghiară aderă laotărîrile luate, în cestiunea Criuntelui, de către întrunirile Maghiarilor ținute în cursul anului 1877. „2. Adunarea consideră ocuparea Bosniei și Brzegovinei ca dejastrăsă pentru națiunea maghiară. „3. Adunarea protestă în contra vărsării de sânge și a răsipirii averii națiunii fără consultarea prealabilă a corpurilor legiuitóre și consideră acestă răsipă ca periculăsă pentru Constituțiunea maghiară. „4. Adunarea va supuneotărîrile săle Corpurilor legiuitóre.“ D. Simonyi Ernő propune ca proiectulă să se întregesea în modulă următoră : „Adunarea să căra ca Corpurile legiuitóre să dispute ca oștirile să fie imediată rechiemate din Bosnia și Brzegovina și guvernulă să fie dată în judecată pentru politica lui de pân’acum:“ întrunirea primeșc o proiectulă întregită de d. Simonyi Erno. Dup’acesta, s’a dată citire unui apelă către cetățeni, spre a se întruni la 28 Septembre, ca să proteste în contra politicei urmată de guvernă. Organizarea Bosniei și Erzegovinei. Die Presse din Viena (organă ministeriale) anuncță că guvernal austriacă a îmânată, la 19 Septembre, generalului Filipovici planul de organizare a Bosneii și Erzegovinei. Se vor crea șase cercuri administrative. Brzegovina va fi împărțită în două cercuri : cereală Mostarului și cercul Gaciko. Bosnia propriu zisă va cuprinde patru cercuri: Seraievo, Travnik, Banjaluka și Zvornik. Englitera și Afganista milia. Cestiunea Oriuntelui abia închisă în Europa, celă puțină pe hârtiă, dăcă nu și în faptă, amenință d’a se redeschide în Asia. Refusul emirului Afganistanului d’a primi pe sir Neville Chamberlain se confirmă pe deplină de către dtatele din Londra. Times și Daily News au primită d’uă dată acestă scrie. Cea d’ântâiu din aceste foi publică oă lungă telegramă a corespondinelui său din Indii, care ’i dă tote amănuntele de natură d’a caracterisa într’ună modă clară adusă lui Shere-Ali. Dup’acestă relațiune, e peste putință d’a nu vede în acelă actăuă ofensă voluntară și premeditată din partea suveranului asiatică la adresa Enghierii. Corespondintele chiarului Times esprime acestă opiniune la sfârșitul telegramei sale, după ce narătă faptele. Este elă bine informată și n’a exageratu ore lucrurile? Vomă iei acesta în curendu, de și chiară de pe acum, după telegramele ce ne sosescă, amă pute dice că astă felă interpretă guvernulă engleză acestă faptă, de vreme ce ia măsuri militare în contra Afganistanului. Emoțiunea ce aă produsă la Londra schițe publicate de Times și Daily News s’a tradusă imediată printr’uă scădere destulă de însemnată a fondurilor statului la bursa de la Londra. Times, comentândă informațiunile corespondintelui său, s’arată forte emoționată și n’ascunde cititoriloru săi gravitatea reală a împrejurărilor”. El le consideră ca putându da locu la cele mai rele urmări, fără admite, în contra simțimăntului corespondinteluĭ său, că uă reparațiune nu e cu neputință și că emirulu ară pute înlătura furtuna ce ’să amenință, desaprobându într’umî modă oficiale limbagiulă și atitudinea aginților săi de la fruntariă. Acestă speranță din nefericire pare anevoie de realisată, căci, dacă trebuie să damă credămentă corespondintei publicată de Times, trupele lui Shere-Ali, imediată după plecarea colonelului Cavagnari de la All-Musid, ar fi primită ordinul de a ocupa înălțimile ce domină strîmtărea pe unde trebuia să tracă ambasadorele engleză cu suita sa. Times amintește primirea amicală făcută la Cabul ambasadorelui Țarului și o pune în oposițiune cu ostilitatea vădită către sir Neville Chamberlain. Din acesta conchide că emirul a făcută alegerea definitivă între alianța rusă și alianța engleză și termină declarând că, oricâtă de pacifice ară fi intențiunile Engliterii, [ea nu pate asista liniștită la reușita unei combinațiuni care ară face plin Cabul ună auto-postă rusescă. Le Temps face reserve asupra unui purită însemnată din telegrama publicată de Times: „Oficiarulă emirului din Afganistană, care s’a opusă la trecerea Englesiloră, pare a nu fi în realitate, dice fața parisiană, de câtă ună capă d’ai munteniloră independinți. La Ali-Musid trebuie să se afla aducătorul respunsului lui Shere-Ali, și la Ali-Musid a fostă somată trupa comandată de Cavagnari d’a se întorce înapoi. Dără nu e probabil e că mesagerul emirului și oficiarul, care n’a lăsată pe Englesi se înainteze e una și aceiași personă. Tactica lui Shere-Ali trebuie să fiă mai multă d’a se adăposti la spatele muntenilor și d’a-i presinta ca nișce poporațiuni nedomolite asupra cărora n’are nici-uă influință. D’aceia maiorulă Cavagnari a credută că trebuie să declare recalcitranților că „purtarea loră va fi considerată ca dictată de către emiră“. Acestă din urmă curentă nu se prea explică, dăcă a fostă adresată unui trămisu ală emirului, care n’ară lucra decâtă în virtutea instrucțiunilor și ordinelor primite de la stăpânul său. Dăcă se va adeveri reserva făcută de Le Temps, înțelegerea nu vă fi peste putințe. Su veranulă Afganului nefiindă personală îngagiatu, arătută să încăpă negocieri din care ară eși, trebuie să sperămă, vă învoială care ară înlătura nenorocirea unui resbelă considerată ca apropiată de către presa engleză. DISCURSULUI D-LUI GAMBETTA. Discursurile d-lui Gambetta au fostă, într’ună gradă însemnată, instrumentală de căpetenia căreia partita republicană îi datorăză educațiunea politică ce are. Fără dînsulă, acestă partită ară fi fostă uă armată de oficiali fără soldați, și de oficiali care nu prea se înțelegeai între dânșii. D. Gambetta i-a dată supt oficiali și soldați și ascrută să inspire tatal om uă câtățime minunată de răbdare și de înțelepciune. Dei,sulu a ajunsă la acestă resultată mai cu semn prin discursuri de felulü discursului cea pronunciată mai deună di la Romans. Suntă discursuri care se ocupă atâtă de viitoră câtă și de presvnte uță colinală perdelei este totădeauna rădicată , spre a lăsa se se întrevădă în perspectivă splendorile republicane. Alături cu bunulă simță liniștită care de obiceiă caracterisă sfaturile ce d Gabetta adresăză , cândă e vorba de o acțiune imediată, se observă entusiasmulă ardătură care póte ațîța speranțele acelora ce nu se mulțămescu cu simplură bună simță. Trebuie a ține sămă de aceste două elemente, pentru a judeca însemnătatea discursului. D. Gambetta nu este omă care s’ascundă pericolele și care să se îngrijescă de greutăți. El are artea, multă mai ’naltă, d’a însufleți trupele, arezându le lămurită ce este de făcută. Din rezumatură sumară ce avemă se póte deduce ună faptă forte însemnată. Rivalitatea pentru președință între capii republicani, acea rivalitate asupra căreia se întemeia și atâtea speranțe reacționare, n’a esistată nici uă dată, său în orice casă este cu totală regulată. Dăcă celă d’ântâiă magistrală ară Republicei s’ară retrage, transmiterea puterei săle n’ară causa cea mai mică dificultate, adică d. Gambetta, nici uă singură din’ară trece între demisiune și succesiune, și nu s’arăt nici oă competițiune personală. Pentru rațiunile espuse mai susiî, credem că aceste cuvinte esprimă convingerea reale a d-lui Gambetta. Dăcă densulă ară fi avută cea mai mică temere despre viitoru, ară fi luată ostené-