Romanulu, octombrie 1878 (Anul 22)

1878-10-22

ANULU DOUE­PECI ȘI POUT VOIESCE SI TEI PUTEA. ANUNGIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. —­­40 ban Deto , , , pagina III. 2 le! — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ciaru­lii, LA PAULS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARULU Redacțiimea și Administrațiunea strada Domnei 14 DUMINECA, 22 OCTOMBRE, 1878. LUMINESA-TE ȘI VEI FI.­I ABONAMENTE. In Capitală și districte, unți ană 48 lei; Rose luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrați unea diarului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA la d. doctoru Gustavo Croce. Vi San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARULU Í ^ BRUMARKLU liUbUI DOM, 2 BRUMARU piarulu Pressa, în primulu seu Bu­­­­curesci de la 20 Octobre, desbate cu­­ multă seriositate cestiunea organisă­­rii Dobrogei. In adeverü, primii pași pentru o­­cuparea acestei provincii de către autoritățile române pară a se fi făcută, întru­câtă se puteau fa­ce penă la delimitarea iui definitivă, la care urmeză a procede comisiunea europena; și ast­­fel, modalitatea v­­a­cupării devine uă cestiune urgentă (jilei, uă cestiune unde trebuie, cum­­ Jice Pressa, să convergeze tóte organele opiniunii publice,­­ pentru a lumina acțiunea guvernului, și tóte partitele, pentru a o conduce. Multe din ideiele emise în acesta privință de către Pressa sunt­ fórte juste; nu ne putemu uni înse cu tóte, și nu ne îndoaimu că acesta țj iară, după uă matură chibsuire, va fi con­dusă de a renuncia elă însuși la ri­nele din ele. Camerele ordinare au încredințată guvernului sarcina de a organisa Do­brogea într’ună modă provisoriă, în așteptarea deciși­unii în ultima in­stanță a Camerelor­ de revisiune. Așa este. Trebuie să ne înțelegemă énse bine asupra ideiei cuprinse în acastă simplă enunciare : „organisare provisoriă“. Însăși Pressa ne spu­ne că : „Impresiunea cea d’ântâiă este mai „alesă aceia care remâne. Se proce­­„dămă dură cu multă tactă în Do­­­brogea acum la începută.“ De aci rezultă că organisarea cea provisoriă, fia ea câtă de provisoriă, este de uă importanță extremă, im­­plicândă consecințe grave pentru în­­trega succesiune a stăpânirii române în Dobrogea. Aci suntemă perfectamente de a­­cordă cu Pressa. Ente organisarea cea provisoară, atâtă de importantă, cum are să se facă ? Pressa procede cu multă prudență respund­endü la­ acestă întrebare prin m­ă șiră de întrebări, în loc­ de a réspunde într’ună modă practică. Ea nu țiice: „trebuie să se facă a­nume așa“, ci se ’ntreba numai: „n’ară fi bine ore de a se face în modulă cu­tare scă cutare?“ Și merge astă-feră până la 15 ani în viitoră. Ei! Cine póte să soiă ce va fi, nu peste 15 ani, deră chiară peste m­ă­ană, chiară peste 20 de­­ zile? Din acelă șiră de întrebări resultă înse că pentru as­­tă­ji Pressa înțelege prin „organisare provisoriă a Dobrogei“ conservarea lui statu quo ante bellum, adică men­­ținerea provinciei în aceiași posițiune, în care ea a fostă supt dominațiu­­nea imperiului otomană. Faciă cu acestă soluțiune, vomă face și noi din parte­ no­uă întrebare séa doue. Pressa crede ea are că Dobrogea a fostă fericită supt stăpânir­ea Pa­­dișahului ? Da scă ba ? Dacă a fostă fericită, atunci nu este adevărată că ea se bucură de unirea m­a cu România, căci nu pate fi bucuriă de a schimba fericirea pe ună ce necunoscută. Dacă n’a fostă fericită, atunci men­­ținerea lui statu-quo ar­ fi pentru Dobrogea­nă prelungire a unei stări nefericite. Dacă a fostă fericită și nu se bu­cură de trecerea sea supt guvernul­ română, atunci arăși trebuie să-i dămă ce­va mai bună de­câtă statu­­quo, pentru a o face sé ne prefere trecutului. In ori­care din aceste ipotese s’ar s­pune (fiatul) Pressa, elă­cată se re­­cunoscu că „organisarea cea provi­soară“ a Dobrogei nu póte fi nici în­tr’ună casă conservarea intactă a si­­tuațiunii sale anteriore. Mai este uă altă întrebare pe lân­gă cele de mai susu­ I.Crede óre Pressa că lunga ocu­­pațiune militară a Dobrogei de că­tre Ruși nu lasă acolo nici un urmă? Administrațiunea rusă nu va fi modificată are acolo în sensul ă sau propună totă ce au conveniai inte­­reselor­ pan-slavismului ? Față cu unele asemeni modificări­­în dauna nóstru și în dauna Dobro­gei, este are consultă de a lăsa a­­cesta provincie în starea în care o găsimă astă­­i? Ori­cine lesne va înțelege, fără comentarii, gravitatea acestei consi­derați­uni. Așa dară, ce să fiă de făcută ? Intre statu-quo și între­gă refor­mă radicală există oă cale de mij­­locă, ună compromisă, ună „centru“, pentru ca să fimă mai bine price­puți de către­­ ziatul) Pressa. Fie prima organisare a Dobrogei câtă de provisoriă, ea trebuie ca pe totă săptemâna să tindă spre uă organi­sare seriosa, care va servi dreptă te­­meliă pentru organisarea cea defi­nitivă. Nici uă­a schimbare a situațiunii nu pate fi durabilă, daca nu va fi gradată, pusă la pasă, din treptă în treptă. Organisarea cea provisoară a Do­brogei, prin urmare, cată să fiă uă punte între trecută și viitoră, res­­pectândă forte multă datina de a­­colo, deră fără a îmobilisa, fără a petrifica acestă datină. In tóte instituițiunile Dobrogei, suntemă datori de a introduce de pe acuma câte unu elementu de tran­­sițiune, care se inlesnescu opera vi­. 1-----1. .. g 10UI UJLUI. Negreșită că ună asemenea com­promisă nu e lucru ușoră. Elă cere u­ă studiă prealabilă forte laboriosă la facia locului; cere apoi să desbatere, uă consultațiune matură între totă ce posede țara mai capabilă. Pentru astăzi­, ne vomă mărgini d’a indica numai criteriulă, numai busola după care — credemă noi — ară trebui să se dirigâ guvernală și publiciștii, în alegerea căii de mi­j­­locă între trecutul­ și între viito­­rul­ Dobrogei, între statu-quo și re­formă. Acestă criteriă ni l’a spusă Eu­ropa. Pentru ce are ne­a dată ea Do­brogea, silindu-se chiară d’a întinde în favorea nostră hotarele acestei provincie ? Pentru două motive de interesă europeană : 1. Pentru a răspândi în Oriintele Europei cultura occidental; 2. Pentru a împedeca lățirea pan­slavismului, luându-ne Dobrogea. Europa ne-a impusă d’a nu perde nici vă­ dată din vedere, în tată ce vomă face s­ă nu vomă face acolo, cele doue condițiuni esențiale de asistență a României transdanubiane. Cu acestă criteriă în mână, spe­­rămă că­­ ziatul) Pressa își va mo­difica întru­câtă­va ideiele sale a­­supra organisării celei provisorie a Dobrogei. Credemă în fine că se va uni cu opiniunea nóstra care, pe scurtă și ’n modă practică, este cea urmatore. Ori­care ară fi ideiele și dorințele nóstre, este positivă că cu Camerele actuale, sau chiară cu cele de revi­­zuire, decă ele ară fi deja alese și deschise, totă ce putemă face astăz­i în Dobrogea este a împăciui orele, a vindeca pe câtă se va putea ra­­nele și a studia cu inteligință de­prinderile și starea morală și mate­rială a omenilor­ și farámură aces­tei provincii. Ceia ce vor­ face Camerele vii­­tore nu este pentru momentă tréba nóstru; vomă vorbi atunci despre ceia ce credemă că este datoria loră; vomă vorbi mai cu sem­ă în timpul­ alegerilor “. Astăi­i trebuie să ceremă cu Pressa ca „identificarea acestei țări cu Ro­mânia să se facă treptată, fără a brusca datinele, obiceiurile și chiară prejudecățile locale“. Eco­terámulú practică. Cei care vor­ fi trimiși în Dobrogea tre­buie, după noi, să fiă bărbați blânzi, răbdători și practici. Trebuie să în­­cepă prin a studia ce este și pe tota septemána se raporteze guvernului ce a ve ajuta și ce crede că trebuie să se facă pentru septemána vii­­tóre. Guvernul­, avându pe tota sep­temána raporturile detaliate și se­parate ale fie­cărui prefect­, ale fie­cărui omă de legi, ale comandantu­lui oștirii, ale statului-majoră și ale colonelilor­, va putea cunosce trep­tată ce este acolo, și pune în lu­crare eră și treptată­­ și necurmată ceia ce trebuie să facă ca să fiă din ce în ce mai bine. Așa­deră, iubire, blândețe, pătrun­­dere, studiă necurmată în tóte ra­murile și acțiune practică și necur­mată ci împreună cu aceste, școli și drumuri, cee ce credemă noi că tre­buie să ceremă cu toții de la guvernă și de la trimișii săi în România trans­­danubiană, și se facemă cu toții că așa să fiă. Aflămă că d. George Chițu, mi­­nistrul­ instrucțiunii publice, și-ar­ fi dată demisiunea, înțelegemă că domnia-sea, ca u­­nul­ din cei mai distinși avocați de peste altă, a făcută ună însemnată sacrificiă materială prin lunga sea ședere în ministeră ună sacrificiă, pe care i-lă impunea greua situați­­une a țării, cândă fi­­ce Română, lăsândă la uă parte interesele sale particulare, trebuia să nu se gân­­descă de câtă numai la binele celă mare ale națiunii. Timpulă începândă a se limpezji, d. Chițu va fi crezută momentulă sosită pentru a curma sacrificiulă. Ori­cum ară fi, acestă retragere este cu atâtă mai regretabilă, cu câtă nimeni la noi nu înțelesese mai bine de câtă d-sea anulă din pun­tele cele mai însemnate din ramura instrucțiunii publice. Amu spusă, într’unulă din nume­ri­ trecuți ai Românului, câtă de pre­­judițiasă este pentru noi, supt tote raporturile, migrațiunea cea perio­dică a mii de tineri Români, care se ducă a împopora diferitele scale din străinătate. Miliónele ch­eltuite acolo pentru a aduce în schimbă câte uă diplomă de doctoră sau licențiată, adesea nu­mai diploma fără solință, acele mi­­lióne, decă s’ară întrebuința în țară, ară puté se rădice la noi forte susă nivelulă instrucțiunii publice, era prin însăși acesta și prestigiulă nos­tru națională. Causa migrațiunii tinerilor­, mo­tivul­­ ce se invoca necontenită, pe dreptă sau pe nedreptă, este starea cea defectuasa, necompletă, neîngri­jită, a învățământului superioră. Avem nesce fragmente de Facultăți, nesce cadre așa­­ jscendii universitare; dară nu avemă nici uă Universitate întregă, nici uă Universitate care se pute rivalisa măcară cu Universită­țile cele de a doua mână de prin orașele cele mai mici ale Germaniei. Intr’un asemenea stare de lucruri, dacá suntă studenți puțini, nu e de mirare, căci studenții cei mulți, ve­dende că ’n țară nu potă învăța mai nimică, se ducă în străinătate. Unul­ din meritele cele mai ne­contestabile ale d-lui Chițu a fostă d’a se fi gândită cu multă stăruință la îmbunătățirea Facultăților­ ro­mâne, și mai alesă a celor­ de Li­tere și Șciințe, mai părăsite de câtă cele-l-alte, silindu-se înse tată­ d’uă­­dată d’a da mai multă soliditate în­vățământului primară și secundară, fără care, ca ună edificră lipsită de masă, instrucțiunea superioră nu póta lua uă desvoltare matură, ună a­­vente seriosă. Sperămă că succesorală d-sele la ministerul­ instrucțiunii publice, ori­care ară fi, va sel se profite de în­­ceputură făcută și va duce opera la capătă , avândă necontenită în ve­dere mijlocele d’a împuțina cu în­­cetulă, d’a reduce la minimum, trista deșertare a scólelorü române în fa­vorea celoră din străinătate, tare și puterniculă ajutoră ce ne-ați dată în timpul­ administrării nóstre. Ș’acum, poftindu-ne din animă tóte fericirile ce anima vóstra doresce și va dori, va salută pe toți cu cea mai viuă iubire și recunoscință. p. Prefectu de Ismail, 1. Murgenu. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS Pesta, 2 Noembre.— Camera deputațiloru. —D. Tisza declară că convine numai­­ ca guvernu să se fișeze epoca presintării tra­tatului din Berlin. Parlamentulă nu pate să decidă despre acesta; primirea sau res­pingerea acestui tratată constituie ună actă internațională și mandatară de ocupațiune pe care l’a dată Austro-Ungariei e­uă a­­facere de politică esterioră, eră nu de po­litică interioră. E­deră tréba delegațiuni­­loră d’a discuta acesta. Prin urmare d. Tista rugă Camera d’a nu întârzia întru­nirea delegațiunilor ă. Proclamați­unea prefecților­ din Ba­sarabia la plecarea loră. Cetățeni din Ismail. Tóte puterile cele mari întrunite în congresulă de la Berlin a h­otă­­rîtă trecerea vóstru supt guvernulă Maiestăței Sale Imperatorele tutoră Rusieloră. Datori­a ne supune otărîrei înal­tului tribunală ală marilor­ puteri, administrațiunea mea înceteză astăzi; vă esprimă deră cele mai calduróse mulțumiri pentru nobila vóstru pur­ Cetățeni din Bolgrad. Congresul­ de la Berlin h­otărîtă a se ceda județulă vostru în stăpâ­nirea Maiestății Sale Imperatorului tutoră Rusieloră. Datori cu toții a ne supune, ’mi împlinescă, retragêndu-me, vă dato­ria sântă d’a vă arăta recunoscință mea și simțimintele mele de iubire, pentru concursulă ce mi-ați dată toți, pe timpulă câtă amă avută o­­norea d’a administra acestă județă. Prefectură de Bolgrad, C. Poteca. Cetățeni din Cahul, Inaltură tribunală ală puterilor­ celoră mari, h­otărîtă trecerea a­­cestui județă supt guvernulă Maies­tății Sale Imperatulu Rusiei. Datori cu toții a ne înclina în fa­ța­otărîrii puteriloră celor ăi mari, mé tragă­­ cu personalul­ adminis­trației mele și dérit vé rogă pe toți să primiți cele mai fericinți mulțu­miri pentru puterniculă ajutoră ce o mi-ați dată în administrarea aces­tui județă. Vé poftescă tóte fericirile ce do­riți și ve rogă să primiți espresiunea simțimintelor și mele de iubire și de recunoscință. Prefectă de Cahul, 1. Livescu. FRANCIA ȘI GERMANIA. Naționalii­ liberali din Germania, care pune mai alaltă­ ieri consideraă ca uă datoriă patriotică d’a privi la Francia cu dispreță, și d’a vedé în „decadința Franciei“ uă fericire pen­tru Germania, și-am schimbată pă­rerea într’ună modă considerabilă. E că ce citimă în principalulă or­­gană ală acestei partide : „Curiosă coincidință! In aceiași di în care s’a esecutată în Potsdam legea în con­tra năsuințelor, d’ună pericolă comună ale democrației­ socialiste, recunoscându-se prin acesta în ultima instanță că în corpul­ poporului germană există uă stare de bolă forte grea, în aceiași zi Mac-Mahon anun­­cia în Paris reîntemeiarea îndeplinită a mă­ririi Franciei. Acestă contrastă va trebui să facă ca fie­care animă patriotică din Germania să simtă starea actuale a impe­riului nostru într’una modă cu atâtă mai durerosă, cu câtă eră va produce în ani­­mele celoră de dincolo de Voge și ună felă de mulțămire. „Nu mai departe de câtă cu um­ ană înainte de acesta, cândă monarh­iștii și re­publicanii din Francia luptau între idenșii lupta pentru existență, noi cei din Germa­nia credeamă că avemă dreptură să pri­­vimă cu ună felă de compătimire la veci­nii noștri. Deră cum se schimba în câte­va luni situațiunea! Pe când­ Francia a­­duna în neasemănata sea capitală popa­­rele lumii ca să le umple de admirațiu­ne, ca­pitala Germaniei era teatrul­ unoră crim­e înspăimântătore, ale căroră fatale efecte ulteriore întunecară chiară strălucita (!) sce­nă a Congresului din Berlin. Pe când­ Francia desfășura pe câmpul­ lui Marte cele mai surprindătore dovedi despre pu­terea mea de vieță și de muncă, nesecata avuțiă a resurselor­ sele materiale, Ger­mania era ocupată până în cele din urmă colțișoră cu discuțiunea cestiunii, că cum s’aru pute combate în modulă celă mai e­­ficace­tă cangrenă născândă, care amenință viitorea nostră prosperare economică. In a­­devără, contrastul­ e umilitoră pentru noi —nu ne folosesce nimică se negămă acesta. Cu tote astea, vecina nostră pate fi încre­­dințită că noi privimă fără ură și fără in­­vidiă la faptul­ renascerii sale îndepli­nite.

Next