Romanulu, octombrie 1878 (Anul 22)
1878-10-22
ANULU DOUEPECI ȘI POUT VOIESCE SI TEI PUTEA. ANUNGIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. —40 ban Deto , , , pagina III. 2 le! — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ciarulii, LA PAULS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARULU Redacțiimea și Administrațiunea strada Domnei 14 DUMINECA, 22 OCTOMBRE, 1878. LUMINESA-TE ȘI VEI FI.I ABONAMENTE. In Capitală și districte, unți ană 48 lei; Rose luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrați unea diarului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA la d. doctoru Gustavo Croce. Vi San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARULU Í ^ BRUMARKLU liUbUI DOM, 2 BRUMARU piarulu Pressa, în primulu seu Bucuresci de la 20 Octobre, desbate cu multă seriositate cestiunea organisării Dobrogei. In adeverü, primii pași pentru ocuparea acestei provincii de către autoritățile române pară a se fi făcută, întrucâtă se puteau face penă la delimitarea iui definitivă, la care urmeză a procede comisiunea europena; și astfel, modalitatea vacupării devine uă cestiune urgentă (jilei, uă cestiune unde trebuie, cum Jice Pressa, să convergeze tóte organele opiniunii publice, pentru a lumina acțiunea guvernului, și tóte partitele, pentru a o conduce. Multe din ideiele emise în acesta privință de către Pressa sunt fórte juste; nu ne putemu uni înse cu tóte, și nu ne îndoaimu că acesta țj iară, după uă matură chibsuire, va fi condusă de a renuncia elă însuși la rinele din ele. Camerele ordinare au încredințată guvernului sarcina de a organisa Dobrogea într’ună modă provisoriă, în așteptarea decișiunii în ultima instanță a Camerelor de revisiune. Așa este. Trebuie să ne înțelegemă énse bine asupra ideiei cuprinse în acastă simplă enunciare : „organisare provisoriă“. Însăși Pressa ne spune că : „Impresiunea cea d’ântâiă este mai „alesă aceia care remâne. Se proce„dămă dură cu multă tactă în Dobrogea acum la începută.“ De aci rezultă că organisarea cea provisoriă, fia ea câtă de provisoriă, este de uă importanță extremă, implicândă consecințe grave pentru întrega succesiune a stăpânirii române în Dobrogea. Aci suntemă perfectamente de acordă cu Pressa. Ente organisarea cea provisoară, atâtă de importantă, cum are să se facă ? Pressa procede cu multă prudență respundendü la acestă întrebare prin mă șiră de întrebări, în loc de a réspunde într’ună modă practică. Ea nu țiice: „trebuie să se facă anume așa“, ci se ’ntreba numai: „n’ară fi bine ore de a se face în modulă cutare scă cutare?“ Și merge astă-feră până la 15 ani în viitoră. Ei! Cine póte să soiă ce va fi, nu peste 15 ani, deră chiară peste măană, chiară peste 20 de zile? Din acelă șiră de întrebări resultă înse că pentru astăji Pressa înțelege prin „organisare provisoriă a Dobrogei“ conservarea lui statu quo ante bellum, adică menținerea provinciei în aceiași posițiune, în care ea a fostă supt dominațiunea imperiului otomană. Faciă cu acestă soluțiune, vomă face și noi din parte nouă întrebare séa doue. Pressa crede ea are că Dobrogea a fostă fericită supt stăpânirea Padișahului ? Da scă ba ? Dacă a fostă fericită, atunci nu este adevărată că ea se bucură de unirea ma cu România, căci nu pate fi bucuriă de a schimba fericirea pe ună ce necunoscută. Dacă n’a fostă fericită, atunci menținerea lui statu-quo ar fi pentru Dobrogeană prelungire a unei stări nefericite. Dacă a fostă fericită și nu se bucură de trecerea sea supt guvernul română, atunci arăși trebuie să-i dămă ceva mai bună decâtă statuquo, pentru a o face sé ne prefere trecutului. In oricare din aceste ipotese s’ar spune (fiatul) Pressa, elăcată se recunoscu că „organisarea cea provisoară“ a Dobrogei nu póte fi nici într’ună casă conservarea intactă a situațiunii sale anteriore. Mai este uă altă întrebare pe lângă cele de mai susu I.Crede óre Pressa că lunga ocupațiune militară a Dobrogei de către Ruși nu lasă acolo nici un urmă? Administrațiunea rusă nu va fi modificată are acolo în sensul ă sau propună totă ce au conveniai intereselor pan-slavismului ? Față cu unele asemeni modificăriîn dauna nóstru și în dauna Dobrogei, este are consultă de a lăsa acesta provincie în starea în care o găsimă astăi? Oricine lesne va înțelege, fără comentarii, gravitatea acestei considerațiuni. Așa dară, ce să fiă de făcută ? Intre statu-quo și întregă reformă radicală există oă cale de mijlocă, ună compromisă, ună „centru“, pentru ca să fimă mai bine pricepuți de către ziatul) Pressa. Fie prima organisare a Dobrogei câtă de provisoriă, ea trebuie ca pe totă săptemâna să tindă spre uă organisare seriosa, care va servi dreptă temeliă pentru organisarea cea definitivă. Nici uăa schimbare a situațiunii nu pate fi durabilă, daca nu va fi gradată, pusă la pasă, din treptă în treptă. Organisarea cea provisoară a Dobrogei, prin urmare, cată să fiă uă punte între trecută și viitoră, respectândă forte multă datina de acolo, deră fără a îmobilisa, fără a petrifica acestă datină. In tóte instituițiunile Dobrogei, suntemă datori de a introduce de pe acuma câte unu elementu de transițiune, care se inlesnescu opera vi. 1-----1. .. g 10UI UJLUI. Negreșită că ună asemenea compromisă nu e lucru ușoră. Elă cere uă studiă prealabilă forte laboriosă la facia locului; cere apoi să desbatere, uă consultațiune matură între totă ce posede țara mai capabilă. Pentru astăzi, ne vomă mărgini d’a indica numai criteriulă, numai busola după care — credemă noi — ară trebui să se dirigâ guvernală și publiciștii, în alegerea căii de mijlocă între trecutul și între viitorul Dobrogei, între statu-quo și reformă. Acestă criteriă ni l’a spusă Europa. Pentru ce are nea dată ea Dobrogea, silindu-se chiară d’a întinde în favorea nostră hotarele acestei provincie ? Pentru două motive de interesă europeană : 1. Pentru a răspândi în Oriintele Europei cultura occidental; 2. Pentru a împedeca lățirea panslavismului, luându-ne Dobrogea. Europa ne-a impusă d’a nu perde nici vă dată din vedere, în tată ce vomă face să nu vomă face acolo, cele doue condițiuni esențiale de asistență a României transdanubiane. Cu acestă criteriă în mână, sperămă că ziatul) Pressa își va modifica întrucâtăva ideiele sale asupra organisării celei provisorie a Dobrogei. Credemă în fine că se va uni cu opiniunea nóstra care, pe scurtă și ’n modă practică, este cea urmatore. Oricare ară fi ideiele și dorințele nóstre, este positivă că cu Camerele actuale, sau chiară cu cele de revizuire, decă ele ară fi deja alese și deschise, totă ce putemă face astăzi în Dobrogea este a împăciui orele, a vindeca pe câtă se va putea ranele și a studia cu inteligință deprinderile și starea morală și materială a omenilor și farámură acestei provincii. Ceia ce vor face Camerele viitore nu este pentru momentă tréba nóstru; vomă vorbi atunci despre ceia ce credemă că este datoria loră; vomă vorbi mai cu semă în timpul alegerilor “. Astăii trebuie să ceremă cu Pressa ca „identificarea acestei țări cu România să se facă treptată, fără a brusca datinele, obiceiurile și chiară prejudecățile locale“. Ecoterámulú practică. Cei care vor fi trimiși în Dobrogea trebuie, după noi, să fiă bărbați blânzi, răbdători și practici. Trebuie să începă prin a studia ce este și pe tota septemána se raporteze guvernului ce a ve ajuta și ce crede că trebuie să se facă pentru septemána viitóre. Guvernul, avându pe tota septemána raporturile detaliate și separate ale fiecărui prefect, ale fiecărui omă de legi, ale comandantului oștirii, ale statului-majoră și ale colonelilor, va putea cunosce treptată ce este acolo, și pune în lucrare eră și treptată și necurmată ceia ce trebuie să facă ca să fiă din ce în ce mai bine. Așaderă, iubire, blândețe, pătrundere, studiă necurmată în tóte ramurile și acțiune practică și necurmată ci împreună cu aceste, școli și drumuri, cee ce credemă noi că trebuie să ceremă cu toții de la guvernă și de la trimișii săi în România transdanubiană, și se facemă cu toții că așa să fiă. Aflămă că d. George Chițu, ministrul instrucțiunii publice, și-ar fi dată demisiunea, înțelegemă că domnia-sea, ca unul din cei mai distinși avocați de peste altă, a făcută ună însemnată sacrificiă materială prin lunga sea ședere în ministeră ună sacrificiă, pe care i-lă impunea greua situațiune a țării, cândă fice Română, lăsândă la uă parte interesele sale particulare, trebuia să nu se gândescă de câtă numai la binele celă mare ale națiunii. Timpulă începândă a se limpezji, d. Chițu va fi crezută momentulă sosită pentru a curma sacrificiulă. Oricum ară fi, acestă retragere este cu atâtă mai regretabilă, cu câtă nimeni la noi nu înțelesese mai bine de câtă d-sea anulă din puntele cele mai însemnate din ramura instrucțiunii publice. Amu spusă, într’unulă din numeri trecuți ai Românului, câtă de prejudițiasă este pentru noi, supt tote raporturile, migrațiunea cea periodică a mii de tineri Români, care se ducă a împopora diferitele scale din străinătate. Miliónele cheltuite acolo pentru a aduce în schimbă câte uă diplomă de doctoră sau licențiată, adesea numai diploma fără solință, acele milióne, decă s’ară întrebuința în țară, ară puté se rădice la noi forte susă nivelulă instrucțiunii publice, era prin însăși acesta și prestigiulă nostru națională. Causa migrațiunii tinerilor, motivul ce se invoca necontenită, pe dreptă sau pe nedreptă, este starea cea defectuasa, necompletă, neîngrijită, a învățământului superioră. Avem nesce fragmente de Facultăți, nesce cadre așa jscendii universitare; dară nu avemă nici uă Universitate întregă, nici uă Universitate care se pute rivalisa măcară cu Universitățile cele de a doua mână de prin orașele cele mai mici ale Germaniei. Intr’un asemenea stare de lucruri, dacá suntă studenți puțini, nu e de mirare, căci studenții cei mulți, vedende că ’n țară nu potă învăța mai nimică, se ducă în străinătate. Unul din meritele cele mai necontestabile ale d-lui Chițu a fostă d’a se fi gândită cu multă stăruință la îmbunătățirea Facultăților române, și mai alesă a celor de Litere și Șciințe, mai părăsite de câtă cele-l-alte, silindu-se înse tată d’uădată d’a da mai multă soliditate învățământului primară și secundară, fără care, ca ună edificră lipsită de masă, instrucțiunea superioră nu póta lua uă desvoltare matură, ună avente seriosă. Sperămă că succesorală d-sele la ministerul instrucțiunii publice, oricare ară fi, va sel se profite de începutură făcută și va duce opera la capătă , avândă necontenită în vedere mijlocele d’a împuțina cu încetulă, d’a reduce la minimum, trista deșertare a scólelorü române în favorea celoră din străinătate, tare și puterniculă ajutoră ce ne-ați dată în timpul administrării nóstre. Ș’acum, poftindu-ne din animă tóte fericirile ce anima vóstra doresce și va dori, va salută pe toți cu cea mai viuă iubire și recunoscință. p. Prefectu de Ismail, 1. Murgenu. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS Pesta, 2 Noembre.— Camera deputațiloru. —D. Tisza declară că convine numai ca guvernu să se fișeze epoca presintării tratatului din Berlin. Parlamentulă nu pate să decidă despre acesta; primirea sau respingerea acestui tratată constituie ună actă internațională și mandatară de ocupațiune pe care l’a dată Austro-Ungariei euă afacere de politică esterioră, eră nu de politică interioră. Ederă tréba delegațiuniloră d’a discuta acesta. Prin urmare d. Tista rugă Camera d’a nu întârzia întrunirea delegațiunilor ă. Proclamațiunea prefecților din Basarabia la plecarea loră. Cetățeni din Ismail. Tóte puterile cele mari întrunite în congresulă de la Berlin a hotărîtă trecerea vóstru supt guvernulă Maiestăței Sale Imperatorele tutoră Rusieloră. Datoria ne supune otărîrei înaltului tribunală ală marilor puteri, administrațiunea mea înceteză astăzi; vă esprimă deră cele mai calduróse mulțumiri pentru nobila vóstru pur Cetățeni din Bolgrad. Congresul de la Berlin hotărîtă a se ceda județulă vostru în stăpânirea Maiestății Sale Imperatorului tutoră Rusieloră. Datori cu toții a ne supune, ’mi împlinescă, retragêndu-me, vă datoria sântă d’a vă arăta recunoscință mea și simțimintele mele de iubire, pentru concursulă ce mi-ați dată toți, pe timpulă câtă amă avută onorea d’a administra acestă județă. Prefectură de Bolgrad, C. Poteca. Cetățeni din Cahul, Inaltură tribunală ală puterilor celoră mari, hotărîtă trecerea acestui județă supt guvernulă Maiestății Sale Imperatulu Rusiei. Datori cu toții a ne înclina în fațaotărîrii puteriloră celor ăi mari, mé tragă cu personalul administrației mele și dérit vé rogă pe toți să primiți cele mai fericinți mulțumiri pentru puterniculă ajutoră ce o mi-ați dată în administrarea acestui județă. Vé poftescă tóte fericirile ce doriți și ve rogă să primiți espresiunea simțimintelor și mele de iubire și de recunoscință. Prefectă de Cahul, 1. Livescu. FRANCIA ȘI GERMANIA. Naționalii liberali din Germania, care pune mai alaltă ieri consideraă ca uă datoriă patriotică d’a privi la Francia cu dispreță, și d’a vedé în „decadința Franciei“ uă fericire pentru Germania, și-am schimbată părerea într’ună modă considerabilă. E că ce citimă în principalulă organă ală acestei partide : „Curiosă coincidință! In aceiași di în care s’a esecutată în Potsdam legea în contra năsuințelor, d’ună pericolă comună ale democrației socialiste, recunoscându-se prin acesta în ultima instanță că în corpul poporului germană există uă stare de bolă forte grea, în aceiași zi Mac-Mahon anuncia în Paris reîntemeiarea îndeplinită a măririi Franciei. Acestă contrastă va trebui să facă ca fiecare animă patriotică din Germania să simtă starea actuale a imperiului nostru într’una modă cu atâtă mai durerosă, cu câtă eră va produce în animele celoră de dincolo de Voge și ună felă de mulțămire. „Nu mai departe de câtă cu um ană înainte de acesta, cândă monarhiștii și republicanii din Francia luptau între idenșii lupta pentru existență, noi cei din Germania credeamă că avemă dreptură să privimă cu ună felă de compătimire la vecinii noștri. Deră cum se schimba în câteva luni situațiunea! Pe când Francia aduna în neasemănata sea capitală poparele lumii ca să le umple de admirațiune, capitala Germaniei era teatrul unoră crime înspăimântătore, ale căroră fatale efecte ulteriore întunecară chiară strălucita (!) scenă a Congresului din Berlin. Pe când Francia desfășura pe câmpul lui Marte cele mai surprindătore dovedi despre puterea mea de vieță și de muncă, nesecata avuțiă a resurselor sele materiale, Germania era ocupată până în cele din urmă colțișoră cu discuțiunea cestiunii, că cum s’aru pute combate în modulă celă mai eficacetă cangrenă născândă, care amenință viitorea nostră prosperare economică. In adevără, contrastul e umilitoră pentru noi —nu ne folosesce nimică se negămă acesta. Cu tote astea, vecina nostră pate fi încredințită că noi privimă fără ură și fără invidiă la faptul renascerii sale îndeplinite.