Romanulu, octombrie 1878 (Anul 22)
1878-10-19
ANULU DOUE DECI ȘI DOUR VOI ES CE SI VEL PUTEA. ANUNCIURI. Li nia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto , , , pagina III. 2 lei — A se adresa: TN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81 -A Fled Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Hansentein și Vogler, 10 LA HAMBURGI, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARIJLU Redacțiunea și Administrațiunea strada Domnei 14 JOUI, 19 OCTOMBRE, 1878. LUMINEZA TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. In Capitală și districte: umană 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țevile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (Ilarului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comedie și Havas, Laflite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA la d. doctorii Gustavo Croce. V San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANIESEMPLARULU Bucurescl, Srumárelü Financiele suntü ramura de căpetenia a oricărei administrațiuni publice. Buna și economica loră administrare—care implică uă bună întrebuințare—e nu numai unu titlu de laudă pentru administratori, ci și una mijjlocă de progresă pentru națiune; era roua administrare nu numai lipseșce de încredere pe administratori, ci și ține în locu pe statu, déci nu ’la împinge spre cădere. Nu e de trebuință — spre a convinge pe oricine despre acesta—d’a aminti că lupta dintre regalitatea așa zisă de dreptu divina și dintre națiuni a începută din causa financieloră și nu s’a sfîrșită decâtă cândă regu aă recunoscută națiunilorü nu numai dreptulă de control.ă asupra banilor publici, ci și puterea d’a oțărî cinară ele partea din avutură particulară ce cată a se da pentru trebuințele generale. E destulă să ne aducemă aminte că mă guvernă, care ’și făcuse din arbitrar să uă lege, care punea voința lui mai presusu de voințele națiunii, care călca în piciiire tóte legile și lucra pe faciă la sfâșiarea pactului fundamentale, s’a putută menține șapte ani la putere cu tóte protestările națiunii și n’a căzută decâtă în momentulă cândă a fostă silită se de pe facia desastrula financiară, la care adusese tesaurulă publică, decâtă atunci cândă sleise tóte materiele imposabile și nu-i mai era cu putință d’a găsi bani, cu nici ună felă de condițiune. Nu e multă d’atunci, și cu tote acestea situațiunea financiară a statului a dobândită uă îmbunătățire, care nici nu sa putea spera. Ultimulă guvernă conservatoră— după ce pusese biruri peste biruri, încâtă meritase ca chiară umilă din amicii lui să să califice de guvernă ală birurilor, și făcuse împrumuturi peste împrumuturi, care trebuiau să se [prefacă în noul imposite — ceru Camereloră mă noă împrumută de 40 milione, pentru a face faciă, $icea eră, chieltuieleloră zilnice și a plăti anuitățile diferitelor împrumuturi ale statului, amenințândă că, de nu se va acorda acelă împrumută, statulă e în ajunul bancrutei. Acesta fu situațiunea grea, ba chiară disperată, ce moșteni guvernul liberală în ajunul resbelului. Totuși, el putu susține ună crâncenă și costătură resbelă în afară de fruntaria, plătit regulată anuitățile tutoră împrumuturilor și tóte sarcinele publice, fără sĕ fi făcută vr’ună noă împrumută, fără sĕ fi acoperită nici măcară cele 16 milione votate de Camere și fără să fi crescută impositele. Ece umilă din cele mai strălucite efecte ce putu avea să administrare inteliginte, onestă și economă, într’ună timpă forte scurtă și în împrejurări cu totulă escepționale. Exacta servire a anuităților, chiară pe timpul resbelului—lucru ce numai la noi se vétju pene acum mări creditulă statului și ava de efectă carenta română—barometrul creditului nostru—să se urce chiar ăn timpul resbelului și să ajungă pene astăzi la uă valore aprópe îndouită de câtă acea cu care se emisese, pe când o guvernulă conservatoră declara că situațiunea financiară e strălucită. Guvernul ă liberale a crezută, și nimeni nu pate de câtă se’la felicite, că tesaurul ă publică trebuie să fiă ca ună paiață de cristală în care națiunea sé se pute uita în orice minută; elă s’hotărîtă a publica în fiecare lună prin Monitorulü oficiale uă dare de semn despre starea veniturilor publice , despre încasările făcute. Suntemă departe dură de timpii periculoși , cândă numai miniștrii scriu cum staă financiele țării, cândă puteam pune chiară în gura Capului Statului în mesagial de deschidere a Camereloră (15 Noembre 1876) asigurarea că situațiunea e strălucită, că era împrumuturiloră e închisă, ș’apoi după două-trei luni venină s’anuncie mă desastru țării uimite și copleșite supt greutatea nemăsurată a impositeloră. Acum putem vede cu toții limpede în labirintură d’altădată ală financielor publice. Celă din urmă comptă ală financieloru statului a apărută în Monitorulü oficiale mai filele trecute. Elfi constă dintr’ună tabloă comparativă, între încasările făcute în cele d ântâiă opteăi luni (1 Ianuarie—1 septembre) ale anului 1877 cu încasările făcute în aceleași optă luni ale anului cuvinte. După acestă tabloă, tesaurul publică a încasată până la 1 Septembre 1878 suma de lei 97,206,408. b. 61, pe cândă în 1877 nu încasase în acestă timpă de câtă 51,519,882 lei 72 b. Deci, escedintele comparativă ale anului cuinte este de 45,686,525 lei 89 b. Și, cu tóte acestea, anul 1877 n’a fostă dintre cei răi elă s’a soldată cu un d escedinte de 3 milione. E de prisosă să intrămă în amănunțimi, mai cu ’sumă pentru că scopul nostru este numai d’a atrage atențiunea țării asupra situațiunii generale, care se vede chiară numai din simpla expunere a cifrelor ce inserarămă. Totuși nu putemă trece cu vederea aprecierile ce au capitaliștii atâtă străini câtă și pământeni asupra acestei situațiuni, aprecieri care rezultă din valorea ce se dă titlurilor nóstre de stată. Renta (5 %) se negociază cu 63, pe cândă emisiunea s’a făcută pe 35 %. Ruralele (10 %) se negociază cu 105. Domenialele (8 %) cu 99 V2 Și tote au tendințe de urcare. Acesta stare a permisă guvernului de a reduce la 7 % dobânda bonurilor de tesaură, care, la venirea lui la putere, era de 12 și chiară de 14% fără a se putea găsi cu înlesnire banii trebuincioși. Și, pe când la noi se reduce dobânda cum n’a fostă nici uă dată, în cele mai însemnate piețe străine, ca Londra și Parisulă, banii se scumpescă și bancele naționale își marescă scomptură. Banca Londrei nu scompteza de câtă cu 6% și falimente enorme se vedű pe total lua; era banca Franciei scompteza cu 3 ° C, în locă de 2, cum opera săptămânile trecute. E că, într’ună cuvântă,* uă situațiune care nu se putea prevedea, și nici chiară nu se putea spera, în timpulă cândă d. I. Strat, ca ministru de financie în cabinetul Catargi, cerea 40 miliahe, spre a scăpa statur de bancrută. Politica bună, s’afișă, s’a repetată și s’a confirmată adesea, face financie bune. Actuala nostră stare financiară dă acestui cuvântă uă noua și strălucită confirmare. Politica guvernului actuale, care a avută de scopă nu numai d’a cresce demnitatea și onerea țării, ci și d’a-I ocroti averea prin convențiunea încheiată c’ună beligerantă și prin oprirea celuilaltă d’a trece pe pământulă nostru și a lă preface în teatru de resbelă, dă deja rude pe care nimeni nu le póte contesta. In faca acestei situațiuni, cu tota durerea ce ne sfâșiă inima pentru perderea Basarabiei, jertfită de marele puteri pe |olocaustulă păcii generale, trebuie să mărturisimă că țara n’a fostă umilită, nici schimbată într’uă pustiă, cum era altădată; din contră, ea ese dintr’ună crâncenă resbelă plină de gloriă, de onore și mai avută de cum era înainte de resbelă. . Intr’unulă din numerii trecuți ai Romanului neiamă criticată nepăsarea cetățenilor, care , în ajunul ă alegerilor comunale, nu se grăbescă d’a se pregăti, d’a se consulta unii cu alții, de a’și precisa ideile și dorințele prin miijlocul întrunirilor publice. Revenimă asupra acestei cestiuni, care este unul din puncturile cele mai importante, deci nu chiară celă mai importantă, în întregulă organismă ală vieței constituționale. Cetățenii credit el are că întrunirile publice suntă ună luxă, uă simplă formă, uă perdere de timpă, socotindă că e de ajunsă pentru dânșii d’a merge d’a dreptură la alegeri în Ziuaotărîtă? Lă asemenea teoriă, pe care mulți o traducă în practică, este totă ce pote fi mai falsă , totă ce pote fi mai periculosă, mai contrariă regimului constituțională. Fără întruniri publice prealabile că adevărată alegere nu există, ci numai ună feră de numire, ună feră de decretare; și atunci la ce mai servesc e însuși sistemul electivă ? Cine crede de prisosă întrunirile publice, póte să se scutesca de a mai merge la alegeri, căci alegerile suntă manifestarea dorinței comune bine determinate, erü ună asemenea votantă nu duce cu sine decâtă propria mea dorință individuală momentană, ba în realitate el, nici pe aceia n’o are, fiindăcă oricine doresce ună lucru într’ună modă seriosă, se silesce a convinge pe toți, stăruiesce a ’și câștiga aderința, și prin urmare trebuie ,vrândă-nevrândă, a se consulta cu ceilalți. Suntă unii [cetățeni pasivi, care se sustragă sistematicesce de la esercițială tuturoră drepturiloră cetățenescă; cu alte cuvinte, el suntă cetățeni numai cu nume. Păsurile .érei nu ’I interesă. Ară fi vă voră în vântă de a ’I mai chiema pe dânșii la întruniri publice, de vreme ce el n’aă alesă și nu voră alege nici uă dată pe nimeni. Mustrările nóstre se adreseză numai către cetățenii cei activi, care mergă la alegeri, dérii mergă fără a iei pentru ce mergă, neluminați mai d inainte asupra interesului generală, nepreparați prin frecarea, cernerea opiniunilor în întruniri publice. Orice alegere în sensulă constituțională ale cuvântului presupune urmatórele două elemente necesare: 1. Că fiecare cetățână cunosce interesele localității, fiă acésta localitate mică safi mare, una satü séu uă țâră întréga. 2. Că fiecare cetățână cunosce pe o mulă celă mai capabilă, celă mai aptă de a represinta acele interese în numele tuturor. Ei bine, adevĕrulü celă adevărată este că nici ună cetățână luată aparte, deslipită așa licendă de corpul celorălalți cetățeni, nu cunosce interesele localității, era prin urmare nu póte să cunoscá nici pe omulă celă mai demnă de a represinta nisce interese necunoscute. Acestă adeverit adevărată îl pate constata oricine prin propria esperiință. Eșiți pe stradă; luați pe celă de ântâia cetățână ce veți întâlni și cereți să va spună dorința mea cea mai importantă în interesul localității; elă va va răspunde că este lucrulă cutare. Mergeți mai departe și adresați aceiași întrebare unui altă cetățenă; elă vă va spune ună altă lucru. Ună ală treilea, ună ală patrulea, ună ală trecelea, fiecare va ave pentru localitatea unde petrece dorința cea mai importantă do uă altă natură. Dați apoi fiecăruia câte ună buletină și puneți-să se voteze. Fiecare își va alege ună altă representantă pentru realizarea dorinței celei mai importante, deorece fie care, în lipsă de înțelegere comună, înțelege cu totulă altă felă acestă dorință. In acestă modă, fără întruniri publice, uă alegere liberă este uă imposibilitate. Va fi uă alegere impusă, uă alegere dictată, căci libertatea alegerii, fără ,consultațiune prealabilă între alegători, arăta dreptă resultată ună capsă. întrunirile publice și libertatea alegeriloră sunt două momente atâtă de strânsă legate, încâtă e cu neputință de a le separa unul de altulă. Totă atâtă de strânsă legate, prin urmare, sunt și cele două momente contrarie: nelibertatea alegerilor și lipsa de întruniri publice. De aci resultă uă consecință de uă gravitate extremă. Regimul constituțională, mai bine țjisă regimă representativă, se întemeiezá întregă pe libertatea alegerilor, care permite națiunii de a se cârmui prin ea însăși, de a fi representată așa cum voieste ea însăși, așa cum ceră trebuințele sale apreciate de ea însăși. Décaense este adevărată că libertatea alegerilor nu póte fi fără întruniri publice, atunci urmeza că întrunirile publice suntă chiară temelia întregului regimă constituțională; și tocmai de aceia inamicii acestui regimă s’au silită totă d’a una din răsputeri de a se discredita și a le înlătura, celă puțină de faptă, desgustândă pe alegători. E ce de ce, încă vă dată, noi deplângemă în acesta privință nepăsarea cetățenilor, în ajunul alegerilor comunale. Comuna este microcosmulă Statului. Unde nu prospereza comuna, nici Statul nu va prospera. Unde cetățanului nu-I pasă de interesele comunei, care îl atingă mai de aprope, acolo cu atâtă mai puțină Îi va păsa de interesele cele generale ale țarei. Mai este timpă. Ne împlinimă datoria de a deștepta cu uă oră înainte pe acei ce nu-și dau semn, póte, de tota importanța întrunirilor publice în întregulă mecanismă ală regimului constituțională. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS Londra, 29 Octobre.— Unu nou consiliu de miniștri se va ține mâne, Mercur. Times îndemnă pe Englitera, Francia și Austria de a se înțelege între ele pentru a aminti Rusiei împreună obligațiunile sale privitore la esecutarea tratatului din Berlin. Diavul în cestiune speră că d. de Bismarck va sprijini acestă înțelegere ale celor trei puteri, nevoindă se lase incomplectă opera Congresului. Bombay, 29 Octobre.— S’au dații ordine pentru a aduna la Peschaver provisiuni și corăbii de transportă pentru 20,000 omeni. Viena, 29 Octobre.— Camera a adoptată cu 142 voturi contra 78 propunerea de a numită comisiune pentru a face ună raportă, care să cuprindă expunerea situațiunii pene la 2 Noembre și care se serve de basa pentru a redacta adresa către împeratură. După aceia a alesă membrii acestei comisiuni și afișată pentru a ziua de 31 Octobre alegerea membriloru în delegațiune. Uă propunere a d-lui Schöner, care tinde a amâna acestă alegere până la presintarea tratatului din Berlin, n’a întrunită destule voturi ca să fie adoptată. Viena, 29 Octobre.— Se telegrafieză către Politische Correspondenz că principele Labanoff va merge în curenda la Livadia, Francia și Germania. Citimă în Gazeta Germaniei de Nord: „Se scie că neînțelegerile reale sau artificiale ce se rădicaseră, seduce, între guvernul francesă și celă germană, grație modului cum unele diare ale oposițiunii din Francia esploataseră cele din urmă discursă ală principelui de Bismarck, aă dispărută printr’u amicală schimbare de idei și spre mulțămirea amândorora țeriloră. Aici, la Berlin, n’ară fi venită nimenui în gândă, fără comentariere foiloră în cestiune, că observațiunile d-lui de Bismarck s’adresaă guvernului actuale ală Franciei, cu atâtă mai multă că nu e absolută nimică de natură d’a turbura orizontere politică și că din contra totală face a se spera că bunele relațiuni, ce există astăzi între cele două guverne, nu vor face decâtă să se consolideze și vor urma în starea în care suntă de la sfîrșitul anului trecută, cu satisfacerea mutuală a amendororii părților ”.“ Le Temps, reproducândă acestă articolă, orice intre altele și urmatorele : In realitate, limba giulă d-lui de Bismarck era neașceptată și singulară. Dară nu trebuia să se vedă în acestă limba giă, — și fiarele vrășmașe instituțiuniloră nóstre n’am putută vedea — de câtă una din acele isbucniri cu care vina și familiara elocință a d-lui de Bismarck a fostă totădeauna obicinuită.