Romanulu, octombrie 1878 (Anul 22)

1878-10-19

ANULU DOUE­ D­ECI ȘI DOUR VOI ES CE SI VEL PUTEA. ANUNCIURI. Li nia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto , , , pagina III. 2 lei — A se adresa: TN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81 -A Fled­ Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Hansentein și Vogler, 10 LA HAMBURGI, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se ardă. 2­0 BANI EXEMPLARIJLU Redacțiunea și Administrațiunea strada Domnei 14 JOUI, 19 OCTOMBRE, 1878. LUMINEZA­ TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. In Capitală și districte: um­­ană 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țevile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (Ilarului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comedie și Havas, Laflite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA la d. doctorii Gustavo Croce. V San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANIESEMPLARULU Bucurescl, Srumárelü Financiele suntü ramura de căpe­tenia a ori­cărei administrați­uni pu­blice. Buna și economica loră adminis­­trare—care implică uă bună între­buințare—e nu numai unu titlu de laudă pentru administratori, ci și una mijjlocă de progresă pentru națiune; era roua administrare nu numai lip­­seșce de încredere pe administratori, ci și ține în locu pe statu, déci nu ’la împinge spre cădere. Nu e de trebuință — spre a con­vinge pe ori­cine despre acesta—d’a aminti că lupta dintre regalitatea așa­­ zisă de dreptu divina și dintre națiuni a începută din causa finan­­cieloră și nu s’a sfîrșită de­câtă cândă regu­ aă recunoscută națiuni­­lorü nu numai dreptulă de control.ă asupra banilor­ publici, ci și pute­rea d’a oțărî cinară ele partea din avutură particulară ce cată a se da pentru trebuințele generale. E destulă să ne aducemă aminte că m­ă guvernă, care ’și făcuse din arbitrar să uă lege, care punea vo­ința lui mai pre­susu de voințele națiunii, care călca în piciiire tóte legile și lucra pe faciă la sfâșiarea pactului fundamentale, s’a putută menține șapte ani la putere cu tóte protestările națiunii și n’a căzută de­câtă în momentulă cândă a fostă si­lită se de pe facia desastrula finan­ciară, la care adusese tesaurulă pu­blică, de­câtă atunci cândă sleise tóte materiele imposabile și nu-i mai era cu putință d’a găsi bani, cu nici ună felă de condițiune. Nu e multă d’atunci, și cu tote a­­cestea situațiunea financiară a sta­tului a dobândită uă îmbunătățire, care nici nu sa putea spera. Ultimulă guvernă­­ conservatoră— după ce pusese biruri peste­­ biruri, în­câtă merita­se ca chiară umilă din amicii lui să­­ să califice de gu­vernă ală birurilor­, și făcuse îm­prumuturi peste împrumuturi, care trebuiau să se [prefacă în noul im­­posite — ceru Camereloră m­ă noă împrumută de 40 milione, pentru a face faciă, $icea eră, chieltuieleloră­­ zilnice și a plăti anuitățile diferite­­lor­ împrumuturi ale statului, ame­­nințândă că, de nu se va acorda a­­celă împrumută, statulă e în aju­­nul­ bancrutei. Acesta fu situațiunea grea, ba chiară disperată, ce moșteni guver­­nul­ liberală în ajunul­ resbelului. Totuși, el­ putu susține ună crân­cenă și costătură resbelă în afară de fruntaria, plăti­t regulată anuită­țile tutoră împrumuturilor­ și tóte sarcinele publice, fără sĕ fi făcută vr’ună noă împrumută, fără sĕ fi acoperită nici măcară cele 16 mili­one votate de Camere și fără să fi crescută impositele. Ece umilă din cele mai strălucite efecte ce putu avea să administrare inteliginte, onestă și economă, în­­tr’ună timpă forte scurtă și în îm­prejurări cu totulă escepționale. Exacta servire a anuităților­, chiară pe timpul­ resbelului—lucru ce nu­mai la noi se vétju pene acum mări creditulă statului și ava de e­­fectă ca­renta română—barometrul­ creditului nostru—să se urce chiar ă­n timpul­ resbelului și să ajungă pene astăzi la uă valore aprópe îndouită de câtă acea cu care se emisese, pe când o guvernulă conservatoră de­clara că situațiunea financiară e strălucită. Guvernul ă liberale a crezută, și nimeni nu pate de câtă se’la felicite, că tesaurul ă publică trebuie să fiă ca ună paiață de cristală în care națiunea sé se pute uita în ori­ce minută; elă s’h­otărîtă a publica în fie­care lună prin Monitorulü oficiale uă dare de semn despre starea ve­­niturilor­ publice , despre încasările făcute. Suntemă departe dură de timpii periculoși , cândă numai miniștrii scriu cum staă financiele țării, cândă puteam pune chiară în gura Capului Statului în mesagial­ de deschidere a Camereloră (15 Noembre 1876) a­­sigurarea că situațiunea e strălucită, că era împrumuturiloră e închisă, ș’apoi după două-trei luni venină s’anuncie m­ă desastru țării uimite și copleșite supt greutatea nemăsu­rată a impositeloră. Acum putem­ vede cu toții lim­pede în labirintură d’altă­dată ală financielor­ publice. Celă din urmă comptă ală finan­­cieloru statului a apărută în Moni­torulü oficiale mai filele trecute. Elfi constă dintr’ună tabloă comparativă, între încasările făcute în cele d­ ân­­tâiă opteăi luni (1 Ianuarie—1 sep­tembre) ale anului 1877 cu încasă­rile făcute în aceleași optă luni ale anului cuvinte. După acestă tabloă, tesaurul­ pu­blică a încasată până la 1 Septem­­bre 1878 suma de lei 97,206,408. b. 61, pe cândă în 1877 nu încasase în acestă timpă de câtă 51,519,882 lei 72 b. Deci, escedintele comparativă ale anului cuinte este de 45,686,525 lei 89 b. Și, cu tóte acestea, anul­ 1877 n’a fostă dintre cei răi­ elă s’a sol­dată cu un d escedinte de 3 milione. E de prisosă să intrămă în amă­nunțimi, mai cu ’sumă pentru că scopul­ nostru este numai d’a a­­trage atențiunea țării asupra situa­­țiunii generale, care se vede chiară numai din simpla expunere a cifre­lor­­ ce inserarămă. Totuși nu putemă trece cu vede­rea aprecierile ce au capitaliștii a­­tâtă străini câtă și pământeni asu­pra acestei situațiuni, aprecieri care rezultă din valorea ce se dă titlu­­rilor­ nóstre de stată. Renta (5 %) se negociază cu 63, pe cândă emisiunea s’a făcută pe 35 %. Ruralele (10 %) se negociază cu 105. Domenialele (8 %) cu 99 V2­ Și tote au tendințe de urcare. A­­cesta stare a permisă guvernului de a reduce la 7 % dobânda bonurilor­ de tesaură, care, la venirea lui la putere, era de 12 și chiară de 14% fără a se putea găsi cu înlesnire banii trebuincioși. Și, pe când­ la noi se reduce dobânda cum n’a fostă nici uă dată, în cele mai însemnate piețe străine, ca Londra și Parisulă, banii se scumpescă și bancele națio­nale își marescă scomptură. Banca Londrei nu scompteza de câtă cu 6% și falimente enorme se vedű pe tota­l lua; era banca Franciei scomp­teza cu 3 °­ C, în locă de 2, cum o­­pera săptămânile trecute. E că, într’ună cuvântă,* uă situa­­țiune care nu se putea prevedea, și nici chiară nu se putea spera, în timpulă cândă d. I. Strat, ca minis­tru de financie în cabinetul­­ Catar­­gi, cerea 40 miliahe, spre a scăpa statur­ de bancrută. Politica bună, s’a­­fișă, s’a repe­tată și s’a confirmată adesea, face financie bune. Actuala nostră stare financiară dă acestui cuvântă uă noua și strălu­cită confirmare. Politica guvernului actuale, care a avută de scopă nu numai d’a cresce demnitatea și o­­nerea țării, ci și­ d’a-I ocroti averea prin convențiunea încheiată c’ună beligerantă și prin oprirea celui­­l­altă d’a trece pe pământulă nostru și a­ lă preface în teatru de resbelă, dă deja rude pe care nimeni nu le póte contesta. In fac­a acestei situațiuni, cu tota durerea ce ne sfâșiă inima pentru perderea Basarabiei, jertfită de ma­rele puteri pe |olocaustulă păcii ge­nerale, trebuie să mărturisimă că țara n’a fostă umilită, nici schim­bată într’uă pustiă, cum era altă­dată; din contră, ea ese dintr’ună crâncenă resbelă plină de gloriă, de onore și mai avută de cum­ era îna­inte de resbelă. . Intr’unulă din numerii trecuți ai Romanului nei­a­mă criticată nepă­sarea cetățenilor, care , în ajunul ă alegerilor­ comunale, nu se grăbescă d’a se pregăti, d’a se consulta unii cu alții, de a’și precisa ideile și do­rințele prin miijlocul­ întrunirilor­ publice. Revenimă asupra acestei cestiuni, care este unul­ din puncturile cele mai importante, deci nu chiară celă mai importantă, în întregulă orga­­nismă ală vieței constituționale. Cetățenii credit el are că întruni­rile publice suntă ună luxă, uă sim­plă formă, uă perdere de timpă, so­­cotindă că e de ajunsă pentru dân­șii d’a merge d’a dreptură la alegeri în­­ Ziua­otărîtă? Lă asemenea teoriă, pe care mulți o traducă în practică, este totă ce pote fi mai falsă , totă ce pote fi mai periculosă, mai contrariă regi­mului constituțională. Fără întruniri publice prealabile că adevărată alegere nu există, ci numai ună feră de numire, ună feră de decretare; și atunci la ce mai servesc e însuși sistemul­ electivă ? Cine crede de prisosă întrunirile publice, póte să se scutesca de a mai merge la alegeri, căci alegerile suntă manifestarea dorinței comune bine determinate, erü ună asemenea votantă nu duce cu sine de­câtă propria mea dorință individuală mo­mentană, ba în realitate el, nici pe aceia n’o are, fiindă­că ori­cine do­­resce ună lucru într’ună modă seri­­osă, se silesce a convinge pe toți, stăruiesce a ’și câștiga aderința, și prin urmare trebuie ,vrândă-nevrândă, a se consulta cu cei­l­alți. Suntă unii [cetățeni pasivi, care se sustragă sistematicesce de la e­­sercițială tuturoră drepturiloră ce­­tățenescă; cu alte cuvinte, el suntă cetățeni numai cu nume. Păsurile .érei nu ’I interesă. Ară fi vă vor­­­ă în vântă de a ’I mai chiema pe dânșii la întruniri publice, de vreme ce el n’aă alesă și nu voră alege nici uă dată pe nimeni. Mustrările nóstre se adreseză numai către ce­tățenii cei activi, care mergă la a­­legeri, dérii mergă fără a iei pentru ce mergă, neluminați mai d­ inainte asupra interesului generală, nepre­parați prin frecarea, cernerea opini­­unilor­ în întruniri publice. Ori­ce alegere în sensulă consti­tuțională ale cuvântului presupune urmatórele două elemente necesare: 1. Că fie­care cetățână cunosce interesele localității, fiă acésta loca­litate mică safi mare, una satü séu uă țâră întréga. 2. Că fie­care cetățână cunosce pe o mulă celă mai capabilă, celă mai aptă de­ a represinta acele in­terese în numele tuturor­. Ei bine, adevĕrulü celă adevărată este că nici ună cetățână luată a­­parte, deslipită așa­­ licendă de cor­­pul­ celoră­l­alți cetățeni, nu cu­nosce interesele localității, era prin urmare nu póte să cunoscá nici pe omulă celă mai demnă de­ a repre­sinta nisce interese necunoscute. Acestă adeverit adevărată îl­ pate constata ori­cine prin propria espe­­riință. Eșiți pe stradă; luați pe celă de ântâia cetățână ce veți întâlni și cereți să va spună dorința mea cea mai importantă în interesul­ localită­ții; elă va va răspunde că este lu­­crulă cutare. Mergeți mai departe și adresați aceiași întrebare unui altă cetățenă; elă vă va spune ună altă lucru. Ună ală treilea, ună ală pa­trulea, ună ală trecelea, fie­care va ave pentru lo­calitatea unde petrece dorința cea mai importantă do uă altă natură. Dați apoi fie­căruia câte ună buletină și puneți-să se voteze. Fie­care își va alege ună altă representantă pen­tru realizarea dorinței celei mai im­portante, de­ore­ce fie­ care, în lipsă de înțelegere comună, înțelege cu to­tulă altă­ felă acestă dorință. In acestă modă, fără întruniri pu­blice, uă alegere liberă este uă im­posibilitate. Va fi uă alegere impusă, uă alegere dictată, căci libertatea alegerii, fără ,consultațiune preala­bilă între alegători, ară­ta dreptă resultată ună c­apsă. întrunirile pu­blice și libertatea alegeriloră sunt­ două momente atâtă de strânsă le­gate, în­câtă e cu neputință de a le separa unul­ de altulă. Totă a­­tâtă de strânsă legate, prin urmare, sunt­ și cele două momente contra­rie: nelibertatea alegerilor­ și lipsa de întruniri publice. De aci resultă uă consecință de uă gravitate extremă. Regimul­ con­stituțională, mai bine țjisă regimă representativă, se întemeiezá întregă pe libertatea alegerilor­, care per­mite națiunii de a se cârmui prin ea însăși, de a fi representată așa cum voieste ea însăși, așa cum ceră tre­buințele sale apreciate de ea însăși. Déca­ense este adevărată că liberta­tea alegerilor­ nu póte fi fără în­truniri publice, atunci urmeza că în­trunirile publice suntă chiară teme­lia întregului regimă constituțională; și tocmai de aceia inamicii acestui regimă s’au silită totă­ d’a­ una din răsputeri de a se discredita și a le înlătura, celă puțină de faptă, des­­gustândă pe alegători. E ce de ce, încă vă­ dată, noi de­­plângemă în acesta privință nepăsa­rea cetățenilor, în ajunul­ alegeri­lor­ comunale. Comuna este micro­­cosmulă Statului. Unde nu prospe­­reza comuna, nici Statul­ nu va prospera. Unde cetățanului nu-I pasă de interesele comunei, care îl­ atingă mai de aprope, acolo cu atâtă mai puțină Îi va păsa de interesele cele generale ale țarei. Mai este timpă. Ne împlinimă da­toria de a deștepta cu uă oră îna­inte pe acei ce nu-și dau semn, póte, de tota importanța întrunirilor­ pu­blice în întregulă mecanismă ală re­gimului constituțională. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS Londra, 29 Octobre.— Unu nou consiliu de miniștri se va ține mâne, Mercur­. Ti­mes îndemnă pe Englitera, Francia și Au­stria de a se înțelege între ele pentru a a­­minti Rusiei împreună obligațiunile sale privitore la esecutarea tratatului din Berlin. Diavul­ în cestiune speră că d. de Bismarck va sprijini acestă înțelegere ale celor­ trei puteri, nevoindă se lase incomplectă opera Congresului. Bombay, 29 Octobre.— S’au dații ordine pentru a aduna la Peschaver provisiuni și corăbii de transportă pentru 20,000 omeni. Viena, 29 Octobre.— Camera a adoptată cu 142 voturi contra 78 propunerea de a numi­tă comisiune pentru a face ună ra­portă, care să cuprindă expunerea situațiu­­nii pene la 2 Noembre și care se serve de basa pentru a redacta adresa către îm­­peratură. După aceia a alesă membrii a­­cestei comisiuni și a­fișată pentru a ziua de 31 Octobre alegerea membriloru în dele­­gațiune. Uă propunere a d-lui Schöner, care tinde a amâna acestă alegere până la presintarea tratatului din Berlin, n’a în­trunită destule voturi ca să fie adoptată. Viena, 29 Octobre.— Se telegrafieză că­tre Politische Correspondenz că principele Labanoff va merge în curenda la Livadia, Francia și Germania. Citimă în Gazeta Germaniei de Nord: „Se scie că neînțelegerile reale sau ar­tificiale ce se rădicaseră, se­duce, între gu­vernul­ francesă și celă germană, grație modului cum unele diare ale oposițiunii din Francia esploataseră cele din urmă discursă ală principelui de Bismarck, aă dispărută printr’u­ amicală schimbare de idei și spre mulțămirea amândorora țeriloră. Aici, la Berlin, n’ară fi venită nimenui în gândă, fără comentariere foiloră în cestiune, că observațiunile d-lui de Bismarck s’adresaă guvernului actuale ală Franciei, cu atâtă mai multă că nu e absolută nimică de na­tură d’a turbura orizontere politică și că din contra totală face a se spera că bu­nele relațiuni, ce există astăzi între cele două guverne, nu vor­ face de­câtă să se consolideze și vor­ urma în starea în care suntă de la sfîrșitul­ anului trecută, cu satisfacerea mutuală a amendororii părți­lor ”.“ Le Temps, reproducândă acestă ar­­ticolă, orice intre altele și urmato­rele : In realitate, limba giulă d-lui de Bismarck era neașceptată și singulară. Dară nu tre­buia să se vedă în acestă limba giă, — și­­ fiarele vrășmașe instituțiuniloră nóstre n’am putută vedea — de câtă una din acele is­­bucniri cu care vina și familiara elocință a d-lui de Bismarck a fostă totă­dea­una obicinuită.

Next