Romanulu, noiembrie 1878 (Anul 22)

1878-11-08

1032 Deputațiunea bosniacă la Imparatul Austriei. Telegramele ne-au spusă că impăratul Austriei a primită în Pesta la 14 aouă deputațiune de notabili din Bosnia și Brzegovina. E că câteva amănunte pe care le găsimă în ziarele austriace asupra primirii acestei deputațiuni. Deputații bosniaci presintară împăratului uă adresă, prin care manifesteză credința și devotamentul ă loră către monarhiă și ’și esprimă încrederea că Austro- Ungaria va esecuta pe deplină misiunea cu care a fost însărcinată de către Congresul din Berlin, că nu ’și va mai retrage mâna protectore care a întins’o peste patria loră. Ei rogă în fine pe impăratulă ca să ’i trateze cu aceiași bună-voință ca și pe celelalte popore ale monarhiei, cu care declară forta soră unită d’acum înnainte. Impăratulă le respinse în limba germană că se bucură de actulă de loialitate manifestată prin adresa deputațiunii și e încredințată că simțimintele care le-a exprimatu membrii acestei deputațiuni se află în inimile tuturor acelora, in numele cărora ei au vorbită. Voiesce să facă tată pentru binele și prosperarea poporului estegoviănă, dără cere și de la elă să dă ascultare ordinelor săle și ale autoritățiloru. Ei pot fi încredințați despre cele mai căldurose simțimite ale săle; cu tote astea orice aleusă va fi pedepsită după cum va merita. Speră că locuitorii din Brzegovina se voră fi convinsă, chiară și în scurtulă timpă ală ocupațiunii, că acesta urmăresce scopurile cele mai nobile: „Vă invită, urma împăratulă, să mă sprijiniți în intențiunile mele. Prin acesta nu veți face decâtă să lucrați pentru propria dvóstre fericire. Vă daă încredințarea că religiunea și datinele d-vóstre voră fi menținute nesupărate de nimeni și că voi pune cuvântulă mea în orice direcțiune. Sciu că provincia d-vóstre a avută să sufere multe nevoi; silința mea va fi d'a îndulci suferințele națiunii d-vóstre, d’a vindeca rănile săle. Cândă vă veți întorce acasă, spuneți compatrioților ă d-vóstre c’ați văzută pe ună domnitoră care îmbrățișără cu aceiași iubire pe tóte poporele săle și care nu lasă să trăcă nici uă ocasiune fără a lucra pentru fericirea loră. “ isgonite de pe teritoriulă Bosniei. Acești nefericiți urmau să plece totă astăzi cu ună altă vaporă destinată pentru Constantinopole; ense acelă vaporă plecase cândă a sosită celă austriacă, din care causă suntă siliți să aștepte adoptă <Jde, până la altă locastă. Primăria locală, luându în considerație starea vrednică de plânsă a acestoră refugiați și completa loră lipsă de mijloce de susținere, a luată măsuri de a-i întreține penă la plecarea lor. Pentru înlesnirea corespondințelor poștale și a transportului pasagerilor, se vor înființa, cu începere de la 11 (23) Moembre curinte, șese curse pe săptămână la Măgurele, în loc de trei cum erau mai ’nainte, eră între Alesandria-Zimnicea trei curse pe săptămână. Aceste curse se voră face astă feră: de trei ori pe săptămână de la Giurgiu prin Alesandria, Ruși-de-Vede la Măgurele și vice-versa, și de trei ori pe săptămână de la gara Stolnicii prin Rușii-de-Vede, la Măgurele și vice-versa. filele și orele de pornirea și sosirea acestoră curse se pot vede în Monitorulü oficiale. SOIRI D ALE PILEI. Din județe. Citimă în Monitorulü oficiale: „D. George Beloianu, comandantul companiei II a gardei civice din orașul Piatra, județul Nămțu, a făcută ofrandă 20 chipiuri pentru gardiștii săraci, și d. George Jurist, comandantul companiei IV din acelă orașă, împreună cu oficialii companiei, a făcută ofrandă asemenea 20 chipiuri pentru gardiștii companiei. „Ministerul” exprimă printr’acesta mulțămirile săle numițisoră d-nî comandanți de companii și oficiali, pentru ofrandele făcute din parte-le.“* Cu vaporulă austriacă venindă din snsul Dunărei, nă sosită astăzi, în orașul nostru, dice Curierulu de Galați de Duminecă, mai multe familii otomane (bărbați, femei și copii) în numără de 127 suflete. ROMANULUI NOEMBRE. 1878 Castelar, a face ună actă demnă de desaprobare.“ D. Castelar cere aplicarea principelor conținute în legi și adoptarea unei politice mai liberale în Spania. Oratorele conjură în sfîrșită partita democratică de a se duce la urnele electorale, cu speranța că opiniunea publică îi va da victoria. * j Moncasi, individulă care a atentată la viața regelui Spaniei, a fost condamnată la morte. El a fost semnată cu liniștea actulă prin care i se comunica condamnarea. Causa, trimisă înaintea Curții supreme, va fi încredințată unui consilieră raportoră; va fi apărată probabile în săptămâna acesta. _________ Din țevile latine. Manifestul dreptelor din Senatul Franciei pentru viitorele alegeri senatoriale au apărută. Elă este ună rechilitorie nu numai injustă, ci și violente, în contra partitei republicane, și se încheie prin următorulă apelă către alegători: „Trebuie să mergemă în reacțiii strînse, căci avemă înainte-ne adversari numeroși și disciplinați." * I Ia Camera deputațiloră Franciei s’a depusă ună proiectă pentru organisarea învățământului primară superioră. * I Consiliul superioră ală instrucțiunii publice (Francia) a fost convocată în sesiune ordinară pentru 12 Decembre viitoră. * D. Canovas del Castillo, primul ministru al Spaniei, respunzândă d-lui Castelar, în ședința de la 12 Noembre a Congresului spaniolă, afisă că oratorele democrată a pronunciată aurase puțină cugetate și a adausă că democrații au retrasă freică ^ra ‘scűTm6ata politica". D. Castelar afisă că proclamarea lui Alfons XII către armată a fostă nefastă. D. Canovas a respunsă că acestă proclamare a fostă gloriosă pentru națiune și că d. Castelar ară trebui se numescá nefastă alungarea corteselor federale de către soldații generarului Pavia, la 3 Ianuarie 1873, pe care d. Castelar n’a scrută s’o împedice. Ministrulă, terminândă, declară că legea electorală spaniolă e mai liberală I decâtă oricare din legile ce există în monarhiele europene; că acordă dreptulă electorală la 200,000 alegători mai multă decâtă în Italia, în comparațiune cu poporațiunea. D. Castelar combate legea electorale. Oratorele cere uă politică democratică și liberală, care s’arete adevărata voință a i națiunii. O insulă apără votulă universală. 1 „A desființa votulă universale, după ce i s’a practicată zece ani, ară fi, cjice d. i Din străinătate Comisiunea bugetară a delegațiunii Reichstagului a adoptată, în ședința de la 12, mai tote articolele bugetului de resbelă, conformă cu propunerile guvernului. Ea nu a respinsă decâtă articolele pentru deschiderea unui credită de 1,712,000 florini pentru modificarea pusciloră Werndl, cărora administrațiunea crede că trebuie să le dă cartușe mai mari, pentru altă credită de 250,000 fiorini spre a cumpăra tunuri de fortărețe și pentru îmbunătățirea minelor din locurile întărite. Aceste trei articole au fost cu căldură apărate de ministrul de resbelă. D. Gladstone a atacată din nou cabinetul Story în răspunsulă la uă adresă ce i s’a presintată de asociațiunea liberală din Bedfort. Dănsulă a criticată mai cu sămăcelă din urmă discursă ală lordului Beaconsfield la Guildhall. După dânsulă, cea mai bună întărire în contra Rusiei ar fi stabilirea de libertăți locale în Turcia, libertăți care ară fi scumpe poporațiuniloră, pe care ele le ară apăra și n’ară consimți a le lăsa în voia Rusiei, seă a altei puteri. D. Gladstone dice că lordulă Beaconsfield n’a vorbită despre raportul comisiunii trimisă la munții Rodop ; cu tote acestea, publiculă are dreptul d’a sei ce măsuri s’aă luată pentru a stabili identitatea autoritară crimelor comise și pentru a veni în ajutoră poporațiunilor sărăcite. Vorbindă despre tratatul de la Berlin, d. Gladstone recunosce că Engitera trebuie să manție acestă tratată și adauge multă putere, dăcă n’amă fi violată tratatul de la Paris, precum și înțelegerea puterilor întrunite în Congresă, suptsemnândă convențiunea anglo-turcescă.* * Dup’uă telegramă din Constantinopole, principele Labanos refusă d’a adera la propunerea făcută de Portă, pentru întocmirea unei comisiuni ruso-turcesci, însărcinată de a face uă anchetă asupra mujimilor săvârșite de Bulgari în Macedonia. Pofta a numită pe Ali-pașa și pe colonelul Brigalski, membri ai comisiunii însărcinate a face ancheta asupra cruisimilor săvârșite pe teritoriul turcescă. * S’anuncă din Koenigsberg Gazetă Francfortului că trei studenți ruși și ună comisă au fostă arestați săptămâna trecută. S’adaugă că s’aă făcută observațiuni severe unoră institutori primari pentru că au manifestată tendințe socialiste. * Impăratul Wilhelm, primindăuă adresă din partea municipalității din Wiesbaden, afișă că apele i-au făcută forte bine și că speră a pută lua în curândă funcțiunile săle. Impăratulă s’a declarată satisfăcută de măsurele ce s’aă luată în Germania, în contra tendințelor criminale, și a esprimată credința că și celelalte state vor imita acestă exemplu, căci pericolulă fiindă comună și apărarea trebuie să fie comună.* țarele englese primescă din Constantinopole următorea telegramă cu data de la 11 a. c.: „Porta avea intențiunea d’a numi ca guvernatore creștină ală Rumeliei orientale pe Rustem-pașa, actualul și guvernatoră ală Libanului. Alegerea fu aprobată atâtă de Englitera câtă și de Francia, cu tóte dificultățile care se rădicaseră în Libană între Rustem-pașa și clerulă Maronițiloră. Fără, în urma greutăților, ce se aă ivită prin agitațiunea bulgară și prin atitudinea autorităților ruse în Rumelia orientală, numirea lui Rustem-pașa ca guvernatoră ală acestei provincii s’a amânată d’uăcamdată. “ Bugetulu învață mentulul publică în Francia. Imprutămă din Revista sciințifică interesantulü preambula ală raportului d-lui Charles Bousset, deputată, asupra bugetului învățământului publică. I. — însemnătatea dotațiunilor afectate învățământului publică e născută de ieri, ca să tjică așa. Ni-se pare interesantă și folositoră d’a arunca uă privire îndărătă și a arăta, printr’uă scurtă analiză, situațiunile succesive făcute acestui mare și fundamentală servină ală instrucțiunii publice de diferitele regime ce s’aă succedată d’ună secolă încace. Se scie cu ce pasiune luminată Adunarea Constituantă din 1789, și apoi Legislativa și Convențiunea se preocupară de învățământul națională, pe care aceste mari adunări îl privină ca temelia ordinei, libertății și a puterii individuale și sociale. Raporturile tatădouă-dată atâtă de înalte și de practice, ale lui Talleyrand, ale lui Condorcet, ală ale lui Lakanal și ale lui —un nouocuiau in privința organisării și amănuntelor; dără tóte conchideau lamă largă și gratuită răspândire a unui învățământă fundamentală în masele populare. Nimică nu se putu stabili în grelele împrejurări ce se produseră. j Cândă veni 9 termidorii, tóte aceste mari schițe fură uitate, tote aceste proiecte generose fură părăsite, supt influența nouiei direcțiuni imprimate politicei generale. II. —Mai tânără, în 1802, apăru legislațiunea imperială. Sculele centrale, organisate într’ună modă forte imperfectă, represintaă învățământul superioră. Cursurile erau publice. Noțiuni șciințifice generale se oferiau tinerimii Infecții totfi-două-dată lipsite de soliditate și de strălucire. Invățământul secundară era nulă; nu existau nici licee, nici gimnasie; studiile clasice nu aveau nici uă considerațiune în fața primului consulă. Câtă pentru învățământul primară, Tourcroy afisă cu dreptă cuvântă, în Corpulă legiuitoră, la 20 Aprile 1802 : „Scólele primare nu există.“ III. Numerose plângeri se rădicară în contra unei asemenea stări de lucruri. Atunci se crează cele d’ântâiă licee. Apoi interveniră legile complimentare de la 1806 și de la 1808, care desființară șcalele centrale și organisară învățământulă secundară și învățământulă superioră aprope așa cum funcționeză și astăzi. Astăfelă se întemeia Universitatea Franciei. Ease învățământul ă primară rămase cu totulă părăsită. Nu i se consacra nici uă para, nu i se dete nici uă reglementare. Guvernulă se mărgini a concede institutorului uă locuință mai totă-d’a-una săracă, și, ca lefă, uă parte din retribuțiunea școlară, adică uă fără derisoriă, totă-d’auna nesigură și care trebuia smulsă de la școlari. Trebuie să citimă primele bugete ale imperiului, acele bugete presintate, raportate și votate într’uă săptămână, și care, de altă dintrela, consistaă într’uă simplă punere la disposițiunea guvernului a 60tă 700 de milióne pe ană, cu condițiune ca ministrul de financie se-și dea sumă mai târestă. In adevără, nu există nici uă prevedere bugetară, nici ună credită afectată cutăruî scă cutăruî servițtă. Punga țării era pusă, cu bună credință, în mâna împăratului, și, în cursul anului următor, intervenia iregularea precedentului exercițiu, cu aretări sumarie, date într’ună modă oficială, despre cheltuielele făcute. Corpul legiuitoră aproba și punea, din nou, la disposițiunea guvernului, pentru ună altă ană, mai totă suma privită ca trebuinciosă pentru deosebitele servicie ale statului. Numai în aceste regulări ale resercițiunilor trecute, puteam găsi câteva amănunte privitore la cheltuielele primului imperiu. In regularea de la 1807, spre exemplu, nu e vorba de instrucțiunea publică. Nici consilierii de stat, însărcinați cu expunerea generală înaintea corpului legiuitoră, nici raportorulă d-lă Arnould, nici ună articolă ală nomenclatura cheltuieleloră nu menționăză ună învțământă publică- Câtă despre oratori, se scie ce tăcere adâncă domnia în corpulă legiuitoră supt Napoleon I. Nici discuțiuni, nici observațiuni, votulă era unanimă. Ense în cheltuielele afectate la culte, peste totu ou,unu,unu, se gasescu înecate câteva alocațiuni pentru învățământul secundară și pentru învățământul superioră. (Va urma). PARTEA ECONOMICA. Financiele orașului Bucuresci. D. locoteninte de primară a citită consiliului comunale, la începutulă sesiunii ordinare a anului 1878, vă dare de semn despre mersul afacerilor comunale In cursul acestui ană. Acea dare de sumă s’a tipărită apoi în Monitorulu comunale și în broșure. ..are s'aă trămisă cu iarefärü și s’aă distribuită publicului. Resumămă aci, de pe acea broșură, partea privitóre la financiele comunei. Veniturile, prevedute în bugetulă pentru 1878 în suma de 7,183,011 lei, la constatări aă dată 8,171,538 lei, adică 988,526 lei mai multă. Din acesta sumă s’a încasată în cursul ăceloră d’ântâ’ 9 luni ale FOIȚA ROMANULUI 7 NOEMBRE. BLANA MARIOREI. I. Arămă amică mă tânără numită Iacovă D.... era sculptoră și promitea a fi vă dată mă talentă. Dără miseria nu ’i adată timpulă să ’și îndeplinăscă promisiunile. A murită în Marte 1844 la spitalulu Sf. Ludovică, sala Santa Victoria, patulu 14. Amă cunoscută pe Iacovă la spitală, unde eramă și eă ținută deuă lunga bolă. Iacovă avea, după cum amă ispusu, stofa unu mare talentă și elă nici nu bănuia acesta. In timpul ă celoră două luni cândă l’amă visitată și cândă se simția legănată în brațele morții, nu l’amă audită uă singură dată plângându-se, nici dândă d’acele vaiete, care aă făcută ridiculă pe artistulă neînțelesă. Mortea lui ’mi aduce aminte una din scenele cele mai durerose ce amă văzută în astă calvară omenescă. Tatălăsău, înșciințată despre mortea lui, venise să ’s ’ reclame corpul și se tocmise multă timpă până să dea cei treî tzeci și șăse de franci ce pretindea administrațiunea. Totă așa se tocmise și pentru servițiul bisericei și nu toai după mari stăruințe a reușită să i se scadă șă se franci. Cândă era să pună ca odavrulă în coșciugă, îngrijitorul spitalului rădica pânza care era a administrațiunii și ceru de la unul din amicii defunctului, care se găsia acolo, să plutăscă giulgiulă. Bietulă ,omă, care n’avea nici uălescară, se duse de căta pe tatăl lui Iacovă,care se ’nfuria grozavă și întrebă dă ca mai aă de gândă să ’să turbure multă astă-felă. Sora, care se găsia de față la astă durerosă certă, aruncară privire asupra caldavrului și lăsa să ’i acape aceste duiese și naive cuvinte: — O domnule, cum se pate să ’să îmmormântezî astă-felă? Bietulă băiată ? Este atâtă de frigă, dă’i încai uă cămașă, să nu se ducă gold de tată înaintea lui D<jcă. Tatălă dete cinci franci prietenului său ca să cumpere nă cămașe, dără îi recomandă să se ducă la vr’ună vânzătoră de vechituri de pe strada Grange- aux-Belles, care avea rufăria pentru astă felă de ocasiuni. — O să coste mai puțină,fise elă. Acestă cruzime a tatălui lui Iacovă mi s-a esplicată mai tânără: era supărată pe ființă său pentru că îmbrățișase cariera arteloră și supărarea lui nu se potolise nici în fața coșciugului. Dără suntă forte departe de domnișăra Mariora și de blana iei, începu. Mariora fusese cea d’ântâiă și singura amantă a lui Iacovă, care, cu tote acestea, nu murise bătrână, căci era abia de 23 de ani cândă tată-săă voia să ’lă bage în grupa golii de tată. Acestă amoră mi s’a povestită chiară de Iacovă, cândă eră era la n. 14 și că la n. 16 din sala Santa Victoria. Ahi cititorule, te rogă, ca, mai ’nainte de a începe povestirea, care ară fi frumosă dăca așa pută-o face așa cum mi-a făcută-o mie amiculă meă Iacovă, lasă-mă se fumeză uă pipă în vechia pipă de pământă ce ’mi a dată elă în cjiua cândă mediculă îlă oprise da mai fuma. Totuși, noptea, cândă îngrijitorulă dormia, Iacovă îmi cerea pipa și nițelă tutună, oh 1 ți se uresce așa de grozavă noptea, în acele săli mari, cândă nu poți să dormi, și cândă suferii — Să tragă numai vă dată săă de două ori, îmi zicea elă, și’să lăsamu se facă ce vrea și sora Santa Genevieva n’avea delocă aerulă d’a simți fumulă, cândă venia să facă revisiune. Oh! bună soră , câtă erai de blândă și de frumosă cândă veniai să ne îngrijesci ! Te vedeamă de departe, călcândă ușoră pe supt boltele întunecase, înfășurată în vălu’d albă, care făcea nișce îndouituri așa de frumóse, și admirate atât și de multă de amiculă meă sacovă. Ah ! bună soră, tu erai Beatricea acestui infernă. Mângâierile tale erau atâtă de dulci, încâtă ne plângeamă mereu, numai ca să fimă consolați de tine. Déca amiculă meă Iacovă n’ară fi murită, ți-ară fi sculptată uă mică Virgină, ca s’o pui în chilia tea, bună soră Genevieva! Jina lectoră.—Ei bine, derű blana? că nu vădă delocă blana. Altă lectoră.—Dară domnișora Mariera? Unde e densa ? Primulă lectoră.—Nu prea e veselă istoriara acesta. Ală douilea lectură.— Să’I vedemă sfîrșitulă. — Vă ceru iertare, d-lorim; numai pipa amicului meu Iacovă m’a răpită în astăfelă de digresiuni. Ș’apoi, n’amă făgăduită se vă facă se rîdeți cu orice preță. Nu e cineva veselă în tóte filele. Iacovă și Mariora se întâlniseră într’uă casă din strada Tour-d’Auvergne, unde luaseră casă cu chiriă, amândoui în același timp. Artistul și copila statură opta <jile fără a începe acele relațiuni de vecinătate care suntă totă-deauna neapărate cândă locuiesc cu cineva supt același acoperișă; cu tote acestea, fără a fi schimbată măcară ună cuvântă, se și cunosceaă unul pe altul. Marióra scia că vecinul ă scă era ună bieta artistă și Iacovă aflase că vecina sea era nă cusătoresă, eșită din familia sea numai ca să scape de relele tratări ale unei sacre. Ea făcea minuni de economiă și nu doria delocă plăcerea, pentru că nici n’o cunoscuse. E că cum s’a întâmplată să se facă legătură între dânșii. Intr’uă seră din luna lui Aprile, Iacovă veni acasă prăpădită de ostenălă, nemâncată de diminață și forte tristă. Avea una din acele tristeți care n’aă nici uă causă otărîtă; tristețe vagă, care te apucă în ori ce locă, la ori ce ceasă , ună feră de apoplesiă a animei, la care sunt supuși nenorociții ce trăiescă singuratici. Iacovă, simțindă că se năbușesce în strimta lui celulă, deschise ferestra ca să mai respire puțină. Sora era frumosă și serele apunând a desfășura melancolicele sele raije pe colinele de la Montmartre. Iacovă stătu gânditorii, ascultândă corulă aripată ală armonieloră de primăvară, care cântaă în liniștea serei, și acesta îi măria și mai multă întristarea. Văitândă în sboră ună corbă care croncănia, se gândia la timpul, pe cândă corbii aduceau pâne lui Elie, piosură pușnică, și făcu represiunea că corbii nu mai erau așa de miloși. Apoi, ne mai putândă sta acolo, închise ferestra, lăsa perdelele, și, fiindăcă n'avea cu ce cum-