Romanulu, noiembrie 1878 (Anul 22)

1878-11-22

1076 met­zari-Efendi, Usein-Efendi, Etem-Efen­­di, Ismail-Efendi. Colonia Arméná: Adavetian, S. Garabe­­tian, H. Parserian, Hagi Agap Parsezian, Simon Melalcon, Atikmos Raftian. Colonia Israelită: Melman, Ch. Bortstein, A. Bergitan, G. Grünberg, A. Ellman, M. Zuekerman, M. Horovitz. (Urmeză încă 500 iscălituri). (Monitor­ului). Situațiunea în Muntenegru. După Cor­spondința politică din Viena, Muntenegru să desperândă de a se mai pune în posesiunea teritorielor­ ce i-a dată Con­­gresului se pregătesce pentru a și face sin­gură dreptate. Principele Nikita își organiseză mica armată ce are așa în că nu se potă învinge cu ușurință bandele albanese care-i dispută districtulă Podgoriței. Focula, abia stinsă în Bosnia, s’ară pute deră aprinde în partea Albaniei.­­«SÎBBan»»—------------­ Aplicarea legii în contra socia­liștiloru. Reichsanzeiger publică ordonanța dată de ministerul­ de stată ală Prusiei, în virtu­tea legii în contra socialiștilor­, cu auto­­rizarea consiliului federală și valabilă pen­tru m­ă­ană, după care indivizii bănuiți d’a voi se turbure ordinea publică, potă să fie opriți d’a sta în orașul­ Berlin, în o­­rașele din Sarlotenburg și Potsdam pre­cum și în districtele Teltow, Nieder-Bar­­nim și Ost-Havelland. In Berlin și în comunele din Sarloten­burg și din Potsdam purtarea armelor­, precum săbii, șișuri sau arme de focă, este oprită, asemenea și posedarea, purta­rea, importarea și vânzarea armelor­ es­­plosibile, afară de acelea care sunt­ des­tinate pentru marina statului. Sunt­ scutite de la acestă interzicere personele autorizate prin funcțiunile lor­, d’a purta arme, membrii asociațiunilor, pentru care purtarea armelor­ e de dreptă, personele învestite c­u­ră permisiune pen­tru vânătore, numai întru­câtă privesce armele de vânătore și personele învestite cu uă permisiune pentru purtarea arme­loră. Permisiunile pentru purtarea armeloră se daă de către autoritățile polițienești. Aceste prescripțiuni­lu intrată în vigore din­­ ziua de 29 Noembre. Ordonanța e sem­nată de com­itele de Stalburg și de toți mi­niștrii. Gazeta de Francfurt află că­otărîrea, în virtutea căreia s’a proclamată la Berlin mica stare de­­ asediu, civilii, a fost­ luată , în unanimitate de către membrii cabinetu­­­­lui, cari să declarată că nu potă respun­­­­de de securitatea împăratului dacă legea­­ în contra socialiștilor, nu va fi aplicată în­­­­ modulă acesta. —țiatul. Germania constată că, de la promulgarea legii în contra socialiștilor­, adecă în timpă două lună, guvernul­ ger­mană a interzisă 135 societăți, 35 diare propriu (zise și organe d’a­le societăților) și 100 publicațiuni neperiodice. In fine, Independința belgică face urmă­­torele refresiuni: „Poliția berlineză aretă m­ă zelă deose­bită în aplicarea acelei ordonanțe. Ea a semnalată la patru­zeci de persone care locuiescă în Berlin țină ordină de espansi­­une. Intre cei isgoniți se află și d-nii Has­­selmann și Fritzsche, cei doui deputați so­cialiști, pe care alegătorii din Eberfeld i-au învestită cu mandatură d’a’i represinta în Parlamentul­ germană și cărora le-am dată, la ultimele alegeri, risce însemnate majo­­rități. E că’i acum printre indiviz­ii suspecți și neputândă justifica miijlocele loră de e­­sistență! „Aceste măsuri ale guvernului pară a fi produsă uă adâncă sensațiune la Berlin. Ieri, vendetorii de ziare, anuncină numere suplimentare, însocindă ofertele loră cu strigătură : starea de asediu! Nu mai e de lipsă se spunemă că toți au fostă arestați. SOIRI D’ALE PILEI. Din capitală. D. Ministru al­ afaceriloră străine a a­­dresată uă circulară către toți d-niî pre­­­­fecțî din țeră, cerându-le a’i i înainta fie­­care ună tabloă despre numerele tuturoră domneloră din județul­ respectivă, careaă îngrijită în spitaluri pe răniții români sem­nă contribuită cu bani ori efecte pentru ușurarea suferințelor ă­lară, arătândă totă­­d’uă­ dată suma și natura aceloră ofrande. * Monitorari de ieri publică decretulă prin care d. Alex. Brăiloiu e autorizată a primi și purta medalia de bronză negru a res­­belului ruso-turcă 1877—1878, ce i s’a conferită de Maiestatea Sea împeratură tutuloră Rusieloră. * Prin ună altă decretă apărută în ace­lași Monitori­ se confere Crucea de Co­­mandore ală ordinului Steua României d-luiI colonelă Celestino Rossi și aceea de ofi­­ciării, d lui Căpitană Francesco Tanfani, ambii din armata italiană. * Septem­ână trecută s’a sfîrșită concursulă făcută p­ntru ocuparea mai multor­ po­sturi de medici secundari la spitalele Efo­riei. ROMANULU, 23 NOEMBRE, 187S Comisiunea examinătore era compusă din d. dr. Fotino ca președinte, d-ni. d-r. Ser­­giă, Turnescu, Teodoru, Severinu și Măi­l­dărescu ca membri. Cei care au obținută­­ notele cele mai mari au fostă: 1. dr. Ra­­­­covicanu, 2. dr. Istrate, 3. dr. Boicescu, 4. dr. Argeșianu, 4. dr. Eviană. Vedemă cu satisfacere că toți candidații admiși, afară de d. dr. Boicescu, sunt­ foști elevi ai facultății nóstre de medicină. Ii felicitămă din inimă pentru succesulă ce aă dobândită. Din țevile latine. Diario Governo din Lisbona publică ună regulamentă asupra contractelor­ de închi­rieri și asupra m­uncii negrilor, în servi­­țiul­ coloniloră din provinciele portugese ale Africei și din cele­l­alte posesiuni de din­colo de mare. Regulamentul­ impune stăpânilor­ de a în­ființa scule speciale pentru tinerii negri saă de a-i trimite în scalele publice deca voră fi puțină numeroși. Negrii, pe care tribu­nalele îi vor­ considera ca vagabonzi, vor­ fi siliți de a intra în serviciă la proprietari. — Curtea supremă din Madrid a confir­­­­mată sentința de morte pronunciată de tri­bunal iu contra lui Oliva Moncasi. Proce­­sul c­are să vie înaintea Curții de casație. Congresulă a adoptată art. 30 din legea electorală. — Ministrul­ de interne a declarată în Congresulă spaniolă, că guvernul­ și auto­ritățile vor­ reprima tóte mișcările revo­luționare. Dănsulă a dausă că ordinea pu­blică n’a jfostă nici-uă­ dată mai asigurată de­câtă acum. Din străinătate ziarulu oficiale englesă a publicată în­tr’ună suplimentă, că proclamațiune a re­ginei datată din Windsor­­e re­convocă Parlamentul­ la 5 d­ecembre, pentru di­ferite afaceri urgente și importante. —Marchizal­ de Hartington și cornitele Granville au trămisă circulare cari invită pe membrii liberali ai ambelor­ camere de a asista, la 5 Decembre la ședința par­­­­lamentului pentru desbaterea adresei. —Ziarele engine de la 28 Noembre au­­ anunciază că, în Camera Comunelor­, se va propune oă adresă de respinsă la dis­­cursul­ tronului de către vice-comitele de ■ Castelrengh și va fi susținută­­ de d. Hall. —Camera deputaților­ din Buda­ Pesta a adoptată, cu 202 voturi în contra 180 proiectul­ de adresă, care avea să ser­­vesca de basă pentru desbaterea articole­­loră. —Uă telegramă din Petersburg anuncță că, în acelă orașu, circulă scomptură că poliția a descoperită de curândă calulă care era înhămată la trăsura cu care a­ fugită asasinii generarului Merenzof S’a­­dauge că poliția a arestată ună individă care se numește Șukosky. Se crede că acestă Șukovsky este instiiulă trăsurea în care aă fugită asasinii generarului Mesentzof. * —Comisiunea imperiale întocmită în Ger­mania, în virtutea legii, în contra socialiști­lor­, și-a începută lucrările și a examinată optă reclamațiuni, între care și pe a Presei libere din Berlin.­­Gazeta Coloniei anuncță că, de­și No­­biling a murită, poliția își urmără cerce­tările pentru a descoperi pe complicii ce elă a putut­ avea. Cercetările se întindă în afară de fruntariele Germaniei și mai multe documente scrise în limbi străine au fost­ deja traduse și alăturate la dosarul­ atentatului. —După u­ corespondință a ziarului Pfäl­zer-Curier, episcopul­ Strasburgului a adre­sată împăratului Germaniei să scrisore de felicitări cu ocasiunea vindecării M. 8. și suveranul­ i-a respinsă „în termeni cor­diali“. —Aceiași corespondință anund­ă că A. S. principele imperială al­ Germaniei va vi­­sita Strasburgul­ și Alsația-Lorena în cur­sul­ anului viitoră. * —împeratură Rusiei s’aștăptă la Peter­sburg pentru ziua de 6 Decembre. Asemenea principele Gorciakoff, a că­ruia sănătate s’a îmbunătățită într’ună modă simțitoră, este așteptată in ’curândă la Petersburg.* Agenția rusă anund­ă că principele Gor­ciakoff va fi în 5 Decembre în Berlin și că va vede pe împăratul­ Wilhelm. ■«sggSfs*-­ împroprietărirea însurățeilor!­ din județulu Nămțu. Citimă în Corespondință provincială . Comisia districtuală până acum, după cum afirmu, a terminată lucrările pentru împroprietărirea unui numără de 1636 în­surăței, statorniciți în zece comune ce s’au constituită cu noue numiri și a­nume : 1. Pe moșia Grașii s’au împroprietărită 125 însurăței dându-se numire comunei Răbaia, de la mnă locă unde Ștefană celă Mare a repurtată uă victoriă. 2. Pe moșia Vânătorii Nămțu cu Ocea s’aă împroprietărită 177 însurăței, dându­­se numire comunei Cetatea-Nimțu. 3. Pe moșia Timișești, s’au­ împroprietă­rită 128 însurăței, dându-se numire comu­nei Plăiașulu. 4. Pe moșia Răucescii s’aă împroprietă­rită 114 însurăței, dându se numire comu­nei Aprodulu Purice. 5. Pe moșia Levinescii și Cutu s’aă îm­proprietărită 436 însurăței, dându-se nu­mire comunei Traian. 6. Pe moșia Bahna, Jădescii și Dănescii, tote în aceiașă otară s’aă împroprietărită 315 însurăței, dându-se numire comunei Rochia. 7. Pe moșia Topolița s’aă împroprietă­rită 114 însurăței, dându-se numire comu­nei Vâlcelele. 8. Pe moșia Pipirigii s’aă împroprietă­rită 80 însurăței. 9. Pe moșia Turturescii 59 și 10 pe moșia Girovulă la Veresel 88 însurăței. Comisiunea își urmăză cu activitate lu­crările și vomă însera cu mulțămire și re­­sultatură finală din plășile Muntele, Bistri­ța și Mi4loculă. Bucuria și mulțămirea din partea celoră ce se împroprietărescă, este imensă. ADUNAREA DEPUTAȚILORU. SESIUNEA ORDINARA 1878-1879. Ședința de Luni, 20 Noembre, 1878. Ședința se deschide la 1 oră după a­­mezi supt președința d-lui N. Fleva, fiindă presințî 91 d-nî deputați. D. Președinte al­ consiliului. D-loră, îna­inte d’a procede la lucrările ce aveți la ordinea 4Hei, v’ași ruga să vă constituiți în secțiuni unite, fiindă­că avemă a ve face nisce comunicări. D. N. Furculescu. Nu se pate acesta cândă Camera nu e încă constituită. D. Președinte alu consiliului. Regul­amen­­tulă nu ne opresce. Voci. Secțiuni unite. D. Furculescu. Ceră cuvântulă în cestiune de regulamentă. D. vice-președinte, înainte de a da cuvân­tul­ în cestiune de regulamentă onor. d-lui Furculescu, mă simtă datoră a face cunos­cută atâtă d-sele câtă și Adunării că, până la constituirea noului biuroc, Camera nu este presupusă a fi fără biuroc ; biuroulă actuală este datoră să dirigă lucrările până la constituirea noului biuroă. Prin urmare, rogă pe onor. Cameră, decă primeșce pro­punerea d-lui ministru, să trecă în secțiuni unite. D. N. Furculescu. D-loră, nu potă admite propunerea d-lui ministru ca să intrămă în secțiuni unite, pentru că Adunarea nu este constituită, nu avemă biuroulă nostru definitivă alesă, și biuroulă actuală este provisoriă, n’are o sistență legală. De aceia că nu potă admite propunerea d-lui mi­nistru de câtă în sensulă acela că daca este ceva arginte, ceva prealabilă de fă­cută, atunci să suspendămă ședința și se FORȚA ROMANULUI— 22 NOEMBRE. Săptămâna teatrelor­. Cândă a fostă vorba de a schimba starea de lucruri la Teatrul­ națională, mai multe căi se aflau înaintea celor­ însărcinați cu întemeiarea nouei instituțiuni. Se putea lua de modelă societatea co­mediei francese și a teatrului de la Chă­­teau-d’Eau. Se putea reîncepe încercarea amicilor a lui Lessing la Hamburg în 1767. Se putea crea oă întreprindere ca cea de la Odeon din Paris, sau ca acea de la Teatrul­ istorică. Se putea face în fine ceia ce făcu trupa lui Molière, nouă ani după mortea ilustru­lui său directoră, în anul­ 1080. Se examină că unulă după astulü aceste diferite cazuri. Societatea comediei francese are uă sală i a ei propriă și se bucură două subvențiune­a 1 anuală de 240,000 franci. Acesta subven­țiune i se dă mai alesă pentru ca ea să fie păstrătorea capeteloru de operă ale sce­nei francese.­­Decretulă de la 21 Martie 1848,­­­icea într’ună modă espresă că re­­presintarea capetelor­ d’operă, ne putem dă de câtă se desvolte simțimintele bune și nobile, statulă este datoră d’a face se parti­cipe și poporulă, a căruia muncă dă vieță guvernului, la petrecerile morale care ră­dică animă; că, prin urmare, comedia fran­­cesă, va da câtă se pate mai desu, repre­­­­sintațiuni gratuite pentru poporă). Socie­­­­tatea dramatică care s’a constituită în Bu­­­­curesci, neavendă mai nimică de păstrată­­ din trecută, și neavându miijlocele băneșci 1 ale comediei francese nu se află dejă în­­ condițiunile în care se afla acestă institu­­țiune, când decretul­ de la Moscova (15 Oc­­tobre 1815) completă și întări organisarea ei. Se află mai multă în situațiunea în care g’a formată asociațiunea teatrului de la Spliitteau-d’Eau. Actorii din acestă teatru, după ruina di­rectorului lore, avândă se primescă sume mari, se ’ntruniră și urmară esploatarea teatrului împărțindă între dânșii veniturile lunare. Însă nici acestă modelă nu se pute lua, căci nu se pute aștepta nimică din puntură de vedere artistică de la omeni siliți de nevoile vieței se face ori­cum, s’atragă pu­­blicul­ și să facă bani destui pentru ca să le rămâie cu ce trăi. Eva are mai bine d’a reîncepe încerca­rea de la Hamburg? Sfîrșitulu desastrofă ală acelei încercări mă dispenseză d’orî­ ce răspunsă la acesta întrebare. Scopul­ ami­cilor­ lui Lessing era d’a rădica gustulă publicului germană. Deră gustulă publicu­lui nu se póte rădica de­câtă cu uă con­­dițiune, adică ca pub­iculă să vie la teatru. Deră, daca piesele ce se jocă nu suntă po­trivite cu gustulă celă înjosită și care tre­buie rădicată, este vădită că elă nu va veni la teatru, afară numai deca va fi plă­tită pentru a veni săă deca represintațiu­­nile voră fi gratuite, și chiară atunci nu e sigură că va veni. Intreprinzătorii teatru­lui de la Hamburg încetară dup ună ană de încercare, fiind­ ruinați și recunoscăndă zădărnicia încercării loră. S’aru fi putută imita sistemul, urmată la Odeon,­uă trupă îngagiată, avândă­uă subvențiune de 200,000 franci, pusă supt direcțiunea unui delegată ală ministerului belelor-arte. Însă ară fi a nu cunosce sta­rea precar­ă în care trăiesce acestă teatru, care, autorizată să joce capetele de operă ale scenei francese, n’are la îndămână arti­­știi iluștri de care dispune Teatrulă fran­­cesă, ară fi să nu ne aducemă a­minte că directorul­ actuală a fostă nevoită să jace melodrame cu mare spectacole, ca să scape de ună falimentă neapărată. La teatrulă istorică situațiunea este di­ferită. Sala aparține comunei care o în­­jghiriază unui întreprinzătoră care e liberă i se face ce voiesce; ânsă acestui întreprin­­­ 4ătură i se ceră fre­care garanții. Afară de garanții, este absolută starea în care s’afla Teatrul­ Națională acum trei ani.­­ Prin urm­are, nu pute fi vorba de acesta or­­­­ganisare, care n'ar­ fi de­câtă păstrarea­­ unei stări de lucruri declarată, cu dreptă, fără dreptă, neadmisibilă și primejdiosă. Mai rămânea a se face ce făcuse trupa lui Molière în 1680. In anul­ acesta, re­gele Ludovic XIV ordonă că ambele trupe [ dramatice care da represintațiuni­loră în otelulă de Bourgogne să se întrunăscă în­ s­­­tr’uă singură trupă „ca represintațiunile , I să fie mai perfecte“ pentru ca actorii și și actrițele să se potă perfecționa. Regele I ordonă ca „singură acestă trupă să potă­­ da represintațiuni în Paris, o prindă pe­­ toți comedianii de a se stabili ori în orașă­­ ori în mahalale". Pentru a completa orga­nisarea trupei, regele îi acorda o o subven­țiune de 12,000 livre. Artiștii asociați în număr­ de 23 dispuneaă atunci de ună capitală evaluată la 200,800 livre, care, după înțelegerea comună nu pută fi alie­nată de­câtă pentru nevoile trupei. Însă și aici, teatrul­ era lăsată la disposițiunea actorilor­, cu dreptă curântă, fiindă­că nu­­ avea o altă plată de­câtă partea loră din produsulă represintațiuniloră. Mai este uă combinațiune, ne aducemă o aminte c’amă văzută cu mirare propunân­­­­du-se într’ună fiară liberală: transforma­rea Teatrului­ Națională într’ună Teatru de lusă, pusă supt dependința Curții. Ințelegemă ca să s­­puie supt depen­dința Curții Teatrală franceză, care întru­­nesce tote capacitățile dramatice din Fran­cia și care e însărcinată cu păstrarea ca­petelor­ de operă a literaturei dramatice francese, a mă înțelege chiară până la fre­­care puntă, ca să se creeze m­­ teatru de rasă, ca ună felă de anesă la conservato­­ri­, pentru încuragiarea literaturii națio­nale și formarea unei trupe nouî, și ca a­cestă teatru să fie pusă supt dependința Curții. Fără Teatrulă­ Națională ? Scră cei care vorbescă astă­feră ce servițiă a adusă Curtea, — Curtea elegantă, literară, rafi­nată din secolul a XVII-lea.—Comediei fran­cese ? A interzisă lui Racine să mai scrie pentru teatru, ca ună lucru nedemna de ună omă care era istoriografulă regelui. S’a declarată pentru Phedra lui Pradon în contra Phedrei lui Racine. A interzisă pe Tarture, a declarată minunată comedia lui Molière Don Juan m­ă ce absurdă, i­­morală și nedemnă de acela care scrisese: Le Cocu imaginaire!... Molière era la dis­posițiunea ieî, sărmanulă omă mare depin­dea de dânsa; n’avemă de­câtă să deschi­­demă operile lui ca să vedemă care a fostă influința bine-făcătore a Curții asupra pro­­ducțiunii acestui gen­ă : „ Les Fâcheux, l’Im­­promiu de Versailles, le Mariage ford, la Princesse d’Elide, le­­ Ballet des Muses, Me­ Heerte, la Pastorale Comique, le Sicilien, M. de Pourceaugnac, les Amants Magnifiques, le Bourgeois gentilhomme, la Comtesse d’Es­­carbagnas, éco repertoriulă Curții!... L’E­­cole des Femmes, V Ecole des Maris, le Mi­santhrope, les Femmes Savantes, le Depit amoureux, les Précieuses ridicules, Vivare, Tarture, Georges Dandin, Amghitryon, Don Juan, le Malade imaginaire, éco reperto­riulă poporului !“ Ah! se nu uitămă că acestă Curte a­­tâtă de strălucită, care a dată numele stă­pânului său unui secolă întregă, își făcea uă plăcere d’a vede pe nemuritorulă poetă care scrisese cu condeială săă de aură­le, Misanthrope și Tarture, alergândă pe scenă urmărită de uă cătă de spițeri cu­ciisire în mână, să nu uitămă că acestă Curte a fluerat ă l’Avare Țicândă : „Se vede că acestă glumeță își bate jocă de noi!“ Și ce­va mai multă să nu uitămă că Boileau, legislatorul­ Parnasului, s’a pronunciată pentru Curte în contra lui Molăre. Amă 4>30 că Le Bourgeois gentilhomme aparține repertoriulă Curții; să ne fie per­misă însă să reamintimă scena care s’a petrecută la represintațiunea ântâia, și care probază în­destulă ce­va să ab­ă ună tea­tru unde lipsesce elementulă principală, publiculă. Represintațiunea se dete la Chambord. Regele tăcea; curtezanii tăceau. Moliăre a­­ștepta. Spectacolulă se termină într’u­ tă­cere complectă. Poetul­ își simți animă sea zdrobindu-se supt acestă insuccesă nedrepții. Tânerulă săă amică, Baron, se ducea în drepta și ’n stânga ca să afle părerea ce­­lora care asistaseră la represintațiune și se întorcea cu scirile cele mai întrista­tore. Toți rîdeau de geniulă secată ală autore­­lui, d’acea ceremoniă ridicolă, d’acea vervă stinsă. După cinci are Ludovic XIV-lea își aduse a­minte că ministrul­ său Colbert poruncise piesa lui Molière, ca se umilăscă mândria ambasadorului otomană, care, vă­­zândă hainele împodobite cu diamante ale Regelui spusese : „Cândă Sultanulă merge la plimbare, calulă săă este mai împodo­bită cu pietre scumpe de­câtă haina Ma­iestății Sale.“ I se păru dreptă d’a res­plăti pe poetă pentru încercarea s­a și cum se termina a doua represintațiune, bin­e-voi să spuie lui Moliăre : „Piesa d-tele este forte bună!“ Regele-Ț­eă vorbise, aplausele răsunară din tote părțile și toți declarară că piesa este minunată. înainte de a vorbi de teatru pusă supt dependința Curții, citiți pe Moliăre, vedeți ura neîmpăcată ce are pentru toți acest­ márciuși care compuneau publicul­ Tea­trului Curții și iubirea ce arătă pretutin­deni pentru poporă, publicată Teatrului de Palais-Royal, acelă publică care, cum zice ânsuși Molière în la Critique de l’Ecole de Femmes, „se lasă cu bună-credință a fi ră­pită de lucrurile care ’i atingă inimă“. Și poetul­ adauge cu amărăciune: „Ah! să nu căutămă raționamente pentru a ne opri d’a simți uă plăcere“. Elă nu desprețui

Next