Romanulu, februarie 1879 (Anul 23)

1879-02-14

136 »Pasula făcută de episcopatulă română din Transilvania pe lângă Maiestatea Sea împâratulă începe a aduce rude — primi­rea ce s’a făcută deputațiunii române do­­vedesce că episcopatulă are la spatele sale întréga inteligință română, decă voesce să dea demonstrațiunii sale uă mai mare greu­tate.5 Instruirea călărașiloru și doro­banților«. Circulară către toți d-nii prefecți de județe. Domnule perfectă. Cei mai mulți din călărașii și dorobanții din țară, ne-avândă cunoșcință de carte, și considerândă că acesta ’i împedecă chiară de la îndeplinirea serviciului ce suntă chie­­mați a face. Avân dă asemenea în vedere că, de­și a­­ceștia, atâtă din causa etății înaintate, câtă și a servițiului și ocupațiunilor­ lară par­ticulare, nu potă urma ună cursă regulată la șcală, totuși, cu puțină bună-voință, s-ară pute face ca și aceștia se beneficieze de avantagiu lu ce învățătura de carte aduce fie­cărui individă. In vederea acestoră considerente, și în dorința de a vede învățăm­­entală propagată în tote clasele societății, amă și dată or­dine revisorilor­ școlari din țără de a în­datora pe toți învățătorii școleloră din co­munele rurale ca, mai cu semn în timpul­ de iernă, cândă scólele funcționăză mai re­gulată, se țină, în tote dilele, sora și Du­­minicele diminăța, scolă cu personele mai în etate și cu deosebire cu călărașii și do­robanții aflați în comune pe la casele loră, cândă nu suntă de­­servițiă. Spre a se pute atinge însă cu succes acestă scop și, înțelegeți bine, d-le prefectfi, că urmără a avă și concur­­sulă administrațiunii; de aceia mă adreseză la d-vostră și vă invită cu dinadinsură a da ordine precise tuturora primarilor, co­­munelor­ rurale din districtulă d-vóstre, și a procura scoleloră atâtă iluminatulu pen­tru timpulă de seră, câtă și încălditură lo­­caleloră, avendă totă uă dată grija de a aduce la scală în timpulă destinată pe toți călărașii și dorobanții care n’au cunoscință de carte și a nota pe cei insubordonați, ra­­portându’i șefului soră imediată, spre a lua cuvenitele măsuri, cunoscăndă că pentru a­­cesta vomă ruga și pe d. ministru de res­­belă de a da ordină în consecință. Convinsă, d-le prefecții, că, în solicitu­dinea ce și d-vostră aveți pentru instrucți­unea poporului, veți bine-voi­a veghia de aprope ca acestă disposițiune să se reali­­seze în întregulă d-vestie distinctă. Primiți, d-le prefectă, asigurarea distinsei mele considerățiuni. p. Ministru, Dr. Ștefănescu. Art. 154 din codicele de proce­dură civilă Și Omulü de legi séü d. Dim. P. Viorénu. piarulut Pressa din 9 ale curentei pu­blică, supt semnatura „Un omă de legi“, una articole care conține una atacă per­sonală, în contra mea, și oă discuți­­une a proiectului de lege interpre­tativă ce amă avută onore a pro­pune Camerei asupra art. 154 C. pr. civ. Amă voită se scră cine era per­­sona bine crescută care se ascundea supt uă mască spre a-mi adresa gen­tilețe ca acestea : d. Petre Grad­i­­steanu, perdendă mai de­ună­ b­­ună procesă la Curtea de Casațiune, în calitatea sea de avocată, a venită a­­poi imediată în sîriul­ Camerei și, în calitatea sea de deputată, a propusă ună proiectă de lege în sensul„ in­­tereseloru clientului seă și chiară în vederea interesului său de avocată“, spre a termina cu aceste cuvinte și mai sgingașe : „numai uă singură parte de omeni, mică la numără, póte trage beneficie din uă asemenea lege : aceștia sunt­ avocații influenți care voiescă prin acestă mijjlocă se se împovăreze de procese, pe care nici nu le studi­eză bine nici nu le apără une­ori cum se cuvine“. Amă cercetată și amă aflată că „Omulă de legi“ din Pressa este d. Dim. P. "Viorenu! Nu m’amă mai mirată atunci de acesta ignoranță completă a principiului elementară de bună cuviință, de bună crescere, care vrea ca acelă ce procede la una atacă personală să nu-și puie masca anonimului pe obrază—­ cestiune de obrază... să trecemă înainte. ROMANULU, 14 FEBRUARIU, 1879 Așa­darü d. Viorenu se crede în dreptă a mă mustra că, după ce, ca avocată, amă perdută m­ă procesă la Casație, amă venită, ca deputată, să propună Camerei m­ă proiectă de lege „în sensulă intereseloră clientu­lui­ meu și ale mele“. Ce altă face case d. Viorenu ? După ce, ca avo­cată, a câștigată procesul ă la Casa­ție, vine, ca publicistă și senatoră să susție în presă și se angajeze pe senatorială a susține că bună este doctrina Curții de Casațiune grație căreia a avută câștigă de causă cli­­entul, d-sele și d-sea. Spre a’și face casé acestă raționamentă forte sim­plu, d. Viorenu ar­ fi trebuită se se uite în oglindă și... avusese precau­­țiunea de a’și pune masca. Amă perdută m­ă procesă la Ca­sație, d. Vioreni l’a câștigată și se grăbesce a bate toba. Să scră lumea totă că a câștigată și d. Viorenu m­ă procesă. Făcendă abstracțiune de dem­nitatea baroului, acestă modă de re­clamă póte conveni avocaților, fără talentă, nedeprinșî cu succesulă și a căroră clientelă minimă le permite asemenea procederi. Este ănsă în­dreptă di. Viorenu a insinua că pro­cesulă s’a perdută pentru că nu l’amă studiată bine și nu l’amă apărată cum se cuvine? Admițendă că ară fi fostă din parte’mî insuficiență de studiă și de talentă—lucruri care nu aparține d-lui Viorenu a le judeca pentru că mi-a fostă adversară și pentru că în materie de talentă d-sea este cu totulă­ incompetinte —­ dérü apoi mă aflamii alături cu crăditură și consciinciosulă d. Bosianu și cu talent osulă meă­amică M. Cornea, pe care începătorulă avocată d. Vio­renu nu ’î va ajunge nici vă­dată, pentru că nu l’a înzestrată Dumne­­deu nici cu inteligință, nici cu talen­­tulă necesară, spre a fi măcară ună bună avocată. D. Viorenu a câști­gată grația unei surprinderi. Nu vreau să discută aci­otărîrea Curții de Casațiune. Așă putea cita numerulă unei­otărîri dată de Curtea de Casațiune, în urma unei divergințe, prin care stabilesce principiul­ că o­­posițiunea , în privința personelor­ morale, se dă nu în persona avo­catului care a semnată recursul ă sau oposițiunea, ci în persona avocatului care, în faptă, a fostă însărcinată cu susținerea recursului și care a lipsită. In specie, și on. meă confrate și co­legă M. Cornea și că, am a­probată, în modă neîndouiasă și necontradisă, că noi fuseseră însărcinați cu susține­rea drepturilor­ Societății Căilor­ Fe­rate recurente, că­dera în persana nostră trebuia să se cera justificarea lipsei , și justificată prin certificate în bună regulă contra cărora nici oă obiecțiune nu s’a rădicată. Pentru ce Curtea de Casațiune, revn­ndă asupra jurispradinței sale, ne-a înlăturată pe amândouă, neadmițendă justificarea o­­posițiunii de câtă în persona d-lui Periețanu Buzău, care nu făcuse de câtă a supta semna recursură și opo­sițiunea , fără să fi fostă însărcinată a pleda procesulă, cee ce nu’mi a­­parține a esamina. Cândă , după a­­cesta, Curtea de Casațiune împinge rigorea pentru justificarea lipsei, ca să facă oposițiunea admisibilă, pene a supune, pe medică la jurămentă, și a lipsi pe parte de dreptură de a­­perare fiindă că mediculă refusă de a jura, cândă face astă­ fală să de­pindă sorta, averea justițiabililor, de la capriciulă­ scă credința religiosă a medicului la care a avută nenoroci­rea să se adreseze spre a se constata boia, nu eram­ă în­dreptă și datoră a mă îngriji, ca deputată, de conse­cințele unei asemenea doctrine ? Nu puteamă lucra în interesul­ clientului meu, de­ore­ce legea interpretativă ce s’ară vota nu va putea întru ni­­mică ușura posițiunea lui. amă lu­crată în interesulă tuturoră justiția­bililoră, ale căroră averi potă fi com­promise pentru că nu suntă in si­­tuațiune de a cunosce celă puțină di­nainte acesta rigurosă jurisprudență a înaltei Curți. „Omulă delegi“ ală Pr­ ssețu se póte adresa la onor. d. Vasile Boerescu, directorul­ acelui­­ fiară, și’i va spune, negreșită că, a­­flândă de uă asemenea hotărîre, d-sea a remasă totă atâtă de surprinsă ca și mine, s’a îngrijită totă atâtă ca și mine de sórta justițiabililoră care ară putea fi victimă unei asemenea ju­­­­risprudențe și­­ mi-a declarată că e gata să propune Senatului ună pro­iectă de lege spre interpretarea art. 154 C. pr. civ. în sensu de a se ad­mite oposițiunea fără justificarea cau­sei­lipsei—opună pentru că opună—­ îngrijirea acesta a fostă legitimă și generală. In proiectulă de lege ce amă propusă Camerei, amă avută onorea să fie susținută de tote ilustra­­țiunile baroului nostru care stau pe băncile deputaților­: d-ni: G. Verl­e­sen, G. Danielopolu, G. Chițu, N. Fleva, D. Giani, N. Ionescu, etc., pro­iectulă de lege fiind­ investită cu celă puțină 20 semnăture spre a pu­tea fi trimisă la secțiuni, conformă regulamentului Camerei. Dérü ce ! Toți acești onor. domni: Bosianu, Verb­escu, V. Boerescu, N. Ionescu, G. Danielopolu, G. Chițu, D. Giani, N. Fleva, M. Cornea, etc., care ceră admiterea teoriei „opună pentru că opună“, sunt­ avocați in­fluenți, ca și mine, și nu au în ve­dere de câtă interesulă soră perso­nală ? Ce înțelege ore­d. Viorenu prin avocați influenți? Influenți unde, cum, prin ce modă ? D. Vioreni se pare a fi voită se se constituie apărătorii ale Curții de Casațiune. Nu era ne­voia. A propune ună proiectă de lege interpretativă, spre a înlătura oă inter­­pretațiune admisă de înalta Curte în ve­derea testului esistentă, nu este a ataca Curtea. A combate chiară—fiă și cu vio­lență—că doctrină a Curții de Casați­une nu este a ataca pe cea mai înaltă espresiune a magistraturei nóstre. U­­nul­ din comentatorii cei mai apre­ciați ai Codului Napoleon a putută dice, despre că decisiunea Curții de Casațiune a Franciei : „Să scră înalta Curte că­otărîrea mea este casată de opiniunea publică“, fără ca în aceste cuvinte să se fi vedută m­ă atacă în contra Curții. Nu se ofensă­ră in­stanță judecătorescă discutându-i-se o­­piniunile juridice. Se ofensă prin a­­părări nedibacie, ca ale d-lui Viorenu. In adeveră, pentru ca se fie avocați influenți, care să -și potă exercita in­fluența ca avocați, trebuie să se pre­­supună magistrați capabili de a se in­fluența. Că asemenea presupunere este că adevărată ofensă. Déca cândă­va­dă putută fi avocați influenți astăci, de bună sema nu mai există, pentru că nu există magistrați influențabili. Avocații astăc­i nu ajungă a­sta în primele rânduri ale baroului de­câtă printr’uă espunere clară și precisă a causei ce defindă , uă argumenta­­țiune strînsă și logică și, mai pre­susă de tote, prin discernă mentală în alegerea causeloră, care face pe avo­cată să devin simpatică magistratului după uă lungă esperiență și silesce­­ atențiunea bine-voitóre a judecătoru­lui. Doru înțelegă pe d. Viorenu să vorbască de influență, d-sea care n’a avută pene acum fericirea de a fi an­­gaj­ată de câtă ea ede că, pe lângă alți avocați arândă încrederea clien­­­­ților­, tocmai pentru că se laudă cu influența mea pe lângă amici pe care nu face de câtă a ’i compromite prin­­ acesta purtare puțină delicată, fără a aduce celă mai mică serviciă acelora care se adreseză la d-sea. D. Viorenu are una parapană mare. De ce avocații influenți, cum îi nu­­mesc e d-sea, adică avocații de merită și de talentă, să aibă clientelă nume­­roisă și d-sea nu? Să grămădimă dorü dificultățile la admiterea oposițiunii, pentru ca justițiabilii să se mai de­părteze de avocații pre multă ocu­pați, care potă lipsi de la înfățișare, déca suntă chemați a pleda aiurea în acea di. să potă căpăta astă­ felă și d. Viorenu câte ună procesă. Sistemul­ e minunată. Le pedepsimă pe aceia care dă încredere în avo­cați care și-au stabilită reputațiunea prin ani de muncă onestă, se le lu­­ămă averea fără a le permite se se apere, se -i învățămă minte ca altă dată să se adreseze la d. Viorénu, ca­re de sicură nu va fi espusă a pleda în aceiași zi la două instanțe pentru că d’abia are pole­mnă procesă, pe lună. Dorü d. Viorenu oferă clienți­­lor­ săi și marele avantagiu de a a­­ve totă timpulă spre a le studia ca­usa pe îndelete. Dini nenorocire nu timpulă întrebuințată în studiarea ca­­usei face ca causa să fie în adeveră bine studiată. Sunt­ inteligințe ob­tuse, spirite mărginite, care pot ă sta cu ochii pironiți pe carte vre­­chile întregi—produsul­ unei labori atâtă de penibile este adesea nimică. De ce? D. Viorenu n’o va fei nici uă dată. Cine a spusă d-lui Viorenu că a­­stăzi tóte curțile și tribunalele s’au raliază la interpretarea dată de Cur­tea de Casațiune art. 154 C. pr. civ.? Acesta afirmare nu probă de câtă puțina d­sele frecventare pe la curți și tribunale. Daca necesitatea justifi­cării lipsei a triumfată la Curtea de Casație eu ună votă­scă două de ma­­joritate, curțile și tribunalele, în ma­joritatea loră, așteptândă modifica­rea jurisprudenței înaltei Curți, care pote veni mâne cu schimbarea par­țiale a personalului înaltei Curți a persistată în opiniunea loră că, chiară fac­ă cu legea nostră așa cum este redactată, teoria „opună pentru că opună“ este mai nemerită. Spre a se convinge, adreseză pe d. Viorénu la primul­ președinte ală Curții de Apelă și la primul­ președinte al­ Tribunalului din Buc­urești. Deva așa este ca legea actuală, apoi de sigură așa cată să fie într’u­ bună legisla­­țiune. Inconvenientele arătate de d. Viorenu sunt­ minime pe lângă con­secințele desa strese ale sistemului d-sa­­le. Cu principiulă „opună pentru că opună“ se pute da locă la uă străgă­­nire, se zădărnicesce una termenă; déra celă care lipseșce e destulă pe­depsită, pentru că plătesce din nou taxele forte grele ale apelului, ale re­cursului, plus procedura. Cu princi­piul d­ensă ală justificării lipsei dusă până la extrema rigore admisă de înalta Curte, se violeza principiulă celă mai sacru ală dreptului de a­­părare, se ia averea omenilor, fără ca se fi fostă ascultați... Și d. Viore­nu mai crede că sistemulă d-sele se póte susține în bună legislațiune ?— Déru nu e uă cestiune de legislațiu­ne, e vorba să potă căpăta și bietulă d. Viorenu câte ună procesă, cândă avocații cunoscuți, cu reputațiunea bine stabilită, voră fi tare ocupați. Vră proiectulă de lege propusă în Senată. On. d-nn C. Bosianu și V. Boe­rescu vor­ respunde negreșită d-lui Dim. P. Vioranu că nu pentru ase­menea considerățiuni se pute opri le­­giuitorul­ de a face uă bună lege. Petru Grădiștanu. Statua lui Ștefan celu Mare. S’a anunțată de către Steua României că statua equestră a lui Ștefan cel­ Mare, ce are se se așeze în Iași, este pe cale de a se realiza. Eco ce scrmă despre acestă faptă îmbucurătoră. In anul­ 1875, membrii Clubului Proprie­­tariloră au luată inițiativa rădicării acestei statue în Iași, prin contribuțiuni private. De atunci s’aă adunată bani pene la 1877, cândă, încependu-se resboiulă orientală, totă activitatea și bine­facerile publicului au fost­ îndreptate pentru ajutarea ostași­­lor­ noștri. In Decembre 1878, după sfîr­­șirea resboiului, întrunindu-se din nou co­­mitetulă pentru rădicarea statuei, și ve­dende că dispune de ună capitală ce în­trece 100.000 fr., depuși la Casa de Con­­semnațiune, a cred­ută că este timpulă să pro­ceda la lucrări. Spre acestă scapă a in­stituită ună supt-comitetă, numită »comi­­siunea esecutivă a statuei», și l’a însărcinată se facă tóte lucrările pregătit­ore supt pre­­veghiarea vice-președintelui societății, d. Gr. M. Sturdza. Supt­ comitetul­ alesă se com­pune din d-nii V. Alexandri, Iacobă Ne­­gruzzi, N. Cane, Scarlată Pustia și Al. A. Stamatopulo. Acestă comitetă s’a­ constitu­ită, a alesă președinte pe d. V. Alexandri și a intrată în raporturi cu mai mulți sta­tuari din Paris, anume: cu d-nii Cordier, Carier-Beleuse și Jaquemart. In urmă, a­­flândă prin agentură României de la Paris, d. Calimah-Catargiu, că ară trebui să intre în raportă și cu alți statuari mai vestiți de câtă acești trei susă numiți, a rugată pe d. Calimah-Catargiu se bine-voiescă a mij­­loci relațiunile lor, cu comisiunea executivă, a primi ofertele și a le comunica, la Iași.. Afară de acesta, com­isiunea a hotărîtă ca mărimea se fiă ca aceia a statuei lui En­­ric IV de la Paris, adică cam de 5 metri înălțimea statuei și 2 jum. metri a piede­stalului. Com­isiunea a mai discutată deca Ștefan cel­ Mare trebuie representată cu chipă de resboinicu ca fiindă în luptă* scă,cu de chipă triumfătoră, liniștită, cu corona regală pe capă și sceptrulu în mână. La aceste dis­­cuțiuni a cerută bine-voitórele sfaturi ale d-soră pictori Panaiteni, Verussi, și Stahi. Se vede că toți pictorii, și apoi și întrega «•omisiune, după lungi desbateri, s’aă unită , asupra celei din urmă păreri — părere îm­părtășită și de d. Calimah-Catargiu, după întrevorbirile ce au avută cu deosebiți sta­tuari francesi. S’a mai discutată, pe câtă aflămă, și a­­­­supra locului unde statua ară trebui așe­­­­zată, fără a se lua vr’uă hotărîre asupra acestui pantă, voindă a cunosce mai ântâiă părerile publicului, precum și a ar­tistului ce se va însărcina cu lucrarea sta­tuei. Se fa­ce că d. Sc. Pastia ar­ fi oferită gratis uină locă dinaintea marelui edificiu ce voiesce se zidescu și care este mărgi­nită de strada Academiei, de strada Mare și de strada Lăpușnănu. Se pare că acestă locă ară fi forte potrivită, dară este în­­douiala că va fi destulă de spațiosu pen­tru ca statua să potă fi bine așezată și bine vedută. Mai aflămă âncă că, simțindu-se necesi­tatea de a comunica statuarului­ din Paris oă schiță scurtă a istoriei lui Ștefan-Vodă, precum și a-i da noțiuni veridice asupra fi­­gurei și caracterului marelui Domnă, și nu mai puțină despre costumele timpului, d. Verussi s’a oferită sĕ facă asupra tuturoră acestoră punte ună studiu specială isto­rică, etică și estetică. Acestă studiă va fi supusă la două comisiuni de istorici, ce’șî voră face băgările loră de lomn, și în ur­mă se va traduce în limba francesă și co­munica artistului din Paris. E că ce amă putută afla de­uă cam­dată, și ne bucurămă vedendu treba pusă pe uă cale seriosa. Personele ce compună comi­­siunea ne inspiră totă încrederea. Ele sunt­ cunoscute pentru simțirile lor­ patriotice, pentru activitatea și răbdarea loră, și nu mai puțină pentru plăcerea ce le inspiră operele de artă. De aceia sunt,emu în totă dreptul­ de a spera că lucrarea începută, supt aceste bune auspicie, va ave ună fe­ricită și frumosă resultată. Vomă căuta se aflămă și în viitoră despre mersulă lucră­­toră și vomă împărtăși publicului seiințele ce vomă căpăta. (Curierulii"). Biblioteca română la muntele A­tos. Acum câte­va luni, anunciamă sosirea în mi­jlocul­ nostru a părintelui Gh­iriacă Dimitriu, care ne ceruse sprijinul­ pentru ideia înființării unei bibliotece la monastirea română de la muntele Atos. Amă susținută acesta idei, cu totă in­­teresulă ce merita și astăzi avemă satisfa­cerea de-a constata că ea a găsită ună puternică echhpă în anima tutoră Români­­loră, care i-au dată sprijinulă loră patrio­tică. Părintele Dimitriu ne anund­ă că a în­trunită deja 18,000 volume, care se află depuse în 12 lădî la direcțiunea telegrafe­­loră și posteloră. S. S. pleca mâne în România de dincolo de Milcovă. Insoțindu’lă cu urările nóstre de reușită în înalta misiune patriotică ce­a luată a­­supră’și, suntemă și cum­ că va găsi între frații de peste Milcovă aceiași susținere și îmbrățișare ca dincoce. M. S. Domnulă a bine-voită a onora pe părintele Dimitriu cu medalia de aură clasa I Servițiulă credincioșii, ca resplată a acti­vității sale neobosite pentru înființarea bi­­bliotecei române și ca semnă de încura­­jiare. Ka.n.‘-------­ SOIRI D’ALE SPILEI. Din capitală. Sâmbătă sera, marele tragediană italiană, Ernesto Rossi, a fostă invitată la masă la Paiață. Nu asistaă la acestă planetă intimă de câtă AA. LL. RA. Domnitorul­ și Domnă, casele soră civile și militare, și AA. LL. SS. Principele de Waldeck Pyrm­ont și princi­pesa Paulina. Printr’u­ atențiune forte grațiosă pentru tragediană, A. S. R. Do­mna, A. S. S. princi­pesa Paulina și tele domnele și domnișo­rele de onore purtaă costumulă națională. * Monitorulu de astăziî publică decretură domnescă prin care se sancționezat legea pentru menținerea și esecutarea art. 7 din legea rurale de la 15 August­ 1874. Din țerile latine, Neue Freie Presse primește din Paris ur­­matorea telegramă cu data de 22 Fe­­bruarie : Camera deputaților­ a terminată astăzi desbaterea asupra proiectului de amnestiă. Propunerea comisiunii a fost­ primit ă; éru

Next