Romanulu, februarie 1879 (Anul 23)
1879-02-23
ANULU DOVE [UNK]IECI ȘI TREI KildtmUnnen și wrtttU íL>n»ítei 14 VOIE8CE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto , , , pagina HI, 2 lei A ne adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et U-ne, 8 Placr de la Bourse. LA LONDON, la EugéneMicoud, No.81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasenteiu și Vogler Walfischgasse 10. > LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate de artitt. 20 BANI ESEMPLARULUI [UNK]—vir«kur inf> iagglt!»1f>yw,‘ ■ [UNK]»■«■ [UNK]»■ [UNK] [UNK]MaawtIlMMi M—1>»1|| mi,m. JuHHirin a«MWM— rAw.t.T»i^.ttaalii»>ra«aa««8^to»*3«^ Bucuresci. 1 Astăzii se începe în Cameră, disensiunea asupra propunerii de revizuire a Constituțiunii și, până la finele septemânei, sperămiî că se va face și votul asupra acestei prime citiri. Daca desbaterile vor fi conduse de unii spiritu de înțelepciune și de patriotismuî, Romănia va resimți, sperama, chiar de la votulü data asupra acestei prime citiri, efectele binefacătore ale încrederii ce ea inspiră Europei Occidentale, lumii civilisate. Déca énse unii din represintanții națiunii voru aluneca de bună voie în escese de limbagiu, care arü putea să aibă resimetulu celü mai funestit, în întru într’ună sensu și în afară în altü sensu, atunci se va dovedi că, aceia ce facă paradă de simțiminte patriotice și care voru să se înfățișeze ca salvatori ai națiunii, suntă tocmai din contra aceia care aduce pe capul națiunii cele mai mari dificultăți și chiar cele mai mari pericole. Avemüinsé credința că, în aceste momente atâtă de critice, de care depinde ca cestiunea ardetare în discusiune să se resolve ținendi stimă de interesele naționale sau cu nesocotirea acestoră interese, spiritula patriotică ce n’a părăsită nici uădată pe fii țărei în filele de pericolü, va conduce și de astă dată toți pașii lorfi. Unii mare istorică adisă. Evenimentele se reproducă.“ Intr'adevĕrü, vă națiune în cursul vieței sale, se află adeseori în situațiuni identice. Așa a fostă România la 1856, cândă i s’a datu Basarabia și Delta Dunării prin tratatul de la Paris, și la 1878, cându i s’a data din nou Delta Dunării, împreună cu Dobrogea prin tratatul de la Berlin. La 1856, "guvernul" Moldovei a ocupată Basarabia, deșa nu și Delta Dunării. Cea urmată de aci ? Puterile au încheiată în 1857 ună protocolă prin care ne luaă înapoi Delta Dunării și o redaă Turciei. După ce făcuseră acestă experiență, cestiunea în fața căreia ne aflamă în urma tratatului de la Berta era: ocupa-vomű séu nu Dobrogea și Delta Dunării, séü lasa-le voma îin voia întâmplărei, așteptândă póte repetarea evenimenteloru din 1857? Bunul a simții și învățămintele ce eramu datori se tragemă din trecută aă predominată, și guvernulu a fostu autorizatű a ocupa teritoriele ce ni se alipiseră. Ela le-a și ocupată, după delimitarea făcută de comisiunea internațională, le-a ocupat, fără resistență din partea cuiva, fără proteste, ba chiar fără nici uă reservă din partea vre unei puteri. După ocupare, Rusia a crezută că trebuie să protesteze în contra ocupării Arab-Tabiei. Guvernul nostru a respuns la acela protestă cu tăria și cu moderațiunea celui ce-și apără dreptură, declarându că Europa i-a dată acela puntă și numai Europa i-la pute lua. Puterile au consiliată însă dezertarea până la resolverea din nou a cestiunii, după protestulu Rusiei, și guvernul nostru s’a supusă opiniunii colective a marelor puteri. Acestă urmare a atinsă cnse fibrele demnității naționale a organelor a oposițiunii, care acusă pe guvernă cu înverșunare că, urmândă astafelu, ar fi atrasă asupra țării uă umilire. Dóru parlamantulu a otărîtu că trebuie sĕ ocupamu Dobrogea, negreșitii după delimitarea ce va face comisiunea europeană și, decă guvernulu n’arü fi ocupatu-o, séu n’arü fi ocupatu-o íntréga, arüi fi lipsitü datoriei séle și arüi fi espusű puntele neocupate de a ne fi reluate, cum ne-a fostu luată Delta Dunării în 1857. Trecutul ț ne consilia se ocupa cu tóta fruntaria ce ni se dedese, se nu lăsăm ű nici ună punta afară din linia de ocupare, decă nu voiamu se perchemu acelu puntu; dacă nu voiamu ca lăsarea lui afară din linia de ocupare sé fiă considerată în presiune, ca și în trecută, ca să renunciare din partea nostră la acela puntu. Așa a și urmată și așa numai putea și trebuia să urmeze guvernulu. Căci, se ne întrebămă seriosă , decă guvernul ii, în locă de-a ocupa Arab- Tabia, și a arăta asta-fel, într’ună modă necontestabile dorința și intențiunea țărei de a lua în stăpânire acelű puntü, s'ar fi mărginită a începe tratări cu Rusia în privința lui, nu ar fi însemnații ore acesta că ele se îndouiesce de legalitatea procederii comisiunii europeane , nu ar fi însemnată că dă protestului Rusiei în sînulă acelei comisiuni uă mai mare tăriă și însemnătate decâtăotărîrei unanimității celorălalte puteri, nu ar fi însemnată în sfîrșită că ela cerși a unu dreptu alți séü de la bună-voința Rusiei, bunăvoință neputinciosă de drepții de a’i da séu a’i lua ceva în acstă gestiune, cândă comisiunea regulamentase modulu iei de procedere chiar cu consimțimentulă delegatului rusescă, cândă chiaru acestă comisari primise caotărîrile comisiunii să se ié cu majoritate de voturi? A desbrăcaotărîrea unanimității puteriloru de caracterul ă iei legalii; a o supune, ca la ună felu de apelă, la voința Rusiei arii fi fostă nu numai uă necuviință către celelalte puteri, nu număi uă umilință în faca Rusiei, ci și uă compromitere a unui drept a legitimii recunoscuții și proclamată de Europa și implicită chiar de Rusia prin consimțimentulu delegatului sĕu caotărîrile comisiunii sé se U cu majoritate de voturi, și prin nefacerea nici unei reserve către România înainte de ocupare. Otărîrea era legale și esecutoriă; a nu ne supune iei ar fi fostü a știrbi enșine tratatulu de la Berlin și a institui pe Rusia într’uă tribunalü mai presusu de supremula tribunală europeamî, ceia ce nu trebuia, nu puteamă și nici n’avemu interesă de a face. Guvernulü a urmat, cum trebuia sĕ urmeze, și nici nu putea urma altü-felu, afară de casulü—o repetamei—cândă ară fi voiții sé considere pe Rusia ca arbitrulă destinelară țărei nóstre, ca arbitrul ü supremă al Europei, ca singura putere a, căreia voință predomină voința și puterea întregei Europe. Provederea urmată, în loc de a fi oă umilire, cum se pretinde, este din contra numai îndeplinirea consciințiasă a unei datorii, datoriă impusă și de respectilo ce purtămă Europei și de îngrijirea legitimă ce avemu pentru ocrotirea intereselor nóstre în ori-ce împrejurări și în contra orî cui. Decă Europa ne-a consiliată a părăsi acelti punta pene la oă nouăotărîre a iei, în urma protestului Rusiei; decă Europa, în noua’i întrunire, am da satisfacere pretensiunilor rusesc, umilirea n’ar fi în partea nostră. Noi, atâta de mici, amă făcută ce eramu datori spre a ne conforma decisiunilor; decă densa nu va ave énsé Europei; autoritatea de a impune respectarea decisiunilor sale, nu noi ne vomă găsi jigniți în demnitatea nostră Intr’unu cuventu, pentru a nu păți ca în trecută, eramiî datori sĕ ocupamu totu teritoriulu ce ni s’a dată: se ne supunem hotărîrei europene în totalitatea iei. Ne-amă supusă; ama făcută acta de posesiune; ama manifestată într’ună modă vădită intențiunea de a lua Arab-Tabia în stăpânire; atâta eram datori. Acum începe datoria Europei; vomă vede cumva sei și ea sĕ și-o îndeplinescă. A*fv V bL^" VINERI, 23 FEBRUARIU, 1879 I.UMINEZA-TE ȘI VEI FI: ABONAMENTE. n Capitala și districte. anOană 48 lei; șim km. 24 lei; trei luni 12 teluă luni 4 lei. Pentru tote țluile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea titarului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene Comédie și Havas, La fiite et C-nie, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B- G. Popovici, 15 Fleiselmarkt. IN ITALIA la d. doctorű Gustavo Croce. Vis San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusä. 20 BANI ESEMPLABULE SENVIȚIULU TELEGRAFICU ALU AGENȚIEI HAVAS. Timora, 5 Marte. — Adunarea notabililoră a terminată astăzi discuțiunea regulamentului săümâne va procede la alegerea biuroului și apoi va plări ce liniă de purtare va trebui să urmeze în privința diferiteloru petițiuni ce i s’aă adresată: mai multe sunt privitóre la reclamările Bulgarilor din Rumelia, că alta a fost presintată de către deputații turci care ceru a se esprime în limba lor și la ședințele Adunării. Berlin, 5 Marte — Reichstagul! a respinsă cu uă mare majoritate propunerea d-lui Heerdorf tinerendu a se trimite la uă comisiune proiectulu de lege care reguleza puterile disciplinare ale Reichstagului. A doua citire se va face in ședință plenară Londra, 5 Marte.—Principele moștenitorii ale Germaniei a sosită astăzi în Englieza Pesta, 6 Marte. Dornițele Andrassy a făcută următorele declarațiuni ca respunsa la diferitele interpelări ce fuseseră adresate in sînulă comisiunii delegațiunii austriace : „Nu e nici de cum vorba, adisă densula, de ocuparea Novinazarului de către trupele austriace, ci numai de dreptul de a ține un garnisonă în mai multe localităț ale Sandjakului, mențineadă în același timpi dominațiunea turcă. Pentru momentul de faciă, guvernul nu se grăbesce a pune acesta dreptu în esecutare; aceste măsuri se vor lua în înțelegere cu Turcia și fără cheltuielî pentru monarhia. Primul- ministru urmeza : «Rusia a invitată, în adevérü, pe puteri să trimită instrucțiuni amănunțite represintanților ă lori în diferitele comisiuni de delimitare, însă ideia unei revizuiri a tratatului din Berlin n’a fostărădicată de nicăieri; d’altmintrelea că asemenea propunere nu va fi primită. In câtă privesce soluțiunea definitivă a cestiunii Arab-Tabia primă conferință a ambasadorilor la Constantinopole, s’aă începută negociărî în acestă privință. Câtă despre reclamările Bulgarilor, care cerise li sa dea costele orientale ale Balcanilor și pentru a’șî asigura liniile de apărare, acesta este uă cestiune reservată studiului comisiunei de delimitare. Cornițele Andrassy sfirșesc, declarând și lipsite de ori-ce temeri scomptele care circulă despre uă viitore conferință a ambasadoriloră la Berlin; nici uă putere n’a rădicată acésta cestiune. Paris, 5 Marte.—Diavulü oficialii publică următorele numiri : D-nii Lepere, ca ministru de interne; Tirard, ca ministru al- comercialul; Andrieux, ca prefecți ală poliției. In momentulă reînouirii tratatelor de comerciă, intrarea d-lui Tirard în cabinetă a produsă orecare sensațiune în lumea afacerilor, în acestă sensu că noulă ministru s’a declarată totă d’auna liberă schimbistă. Londra. 5 Marte — Intr’uă a doua edițiune, ziarului engleză The Standard anunțță că Austria amenință să ocupe Novi Bazarulă in urma unui conflictă ce s'a născută între Șerbi și Albanesi. Pesta, 5 Marte. —• Comisiunea delegațiunei austriace a adoptată în unanimitate, fără două voturi, propunerea raportorului său care tinde a acorda guvernului, pentru cheltuielile ocupării pe 1879, suma de 30 milione fiorini; guvernulu a cerută ună credită de 34,500,000 fiorini. Comisiunea a adoptată, cu 11 voturi în contra 7, că propunere care invită pe guvernă să readucă trupele de ocupare la contingentele lor de pace. Cu acestă ocasiune, d. baron de Hoffmann, ministru alămnanderară, a făcut ună lungă expunere despre starea actuală a Bosniei și a Brțegovinei. Londra. 6 Marte.—Uă telegramă din St. Petersburg către Mor nine Post anuncță că marele duce Nicolae este periculoșii bolnavă. The Times crede că Porta ar fi oferită Franciei ocuparea insulei Rodos, ca garanție pentru noula împrumută turcescu ce caută a negoția acum. Cairo, 6 Marte. — Crisa ministerială s’a sfirșită principele Mohamed Tewfik a fostă numită președinte al Consiliului și Nubarpașa ministru ală afacerilor străine. Ziarele străine anuncță că Rușii nu au ocupată Arab-Tabia decâtă ca s’o dezîme și că, în adevera, aă și derimata tóte întăririle. Modificarea Constituțiunii. Eco raportulü d-lui P. P. Carpp și proiectele de declarațiune supuse Senatului în ședința de a-laltăieri . Domnitorii senatori. Interesele cele mai grave ale țerei reclamă imperiosă se regulămă, în modă definitivă, noua posițiune ce ni se creeza prin tratatul din Berlin, și guvernulu, aprebiându și ele! acesta necesitate adâncă simțită de toți și proclamată de dv. prin repetite voturi, v'a făcută, prin mesagia domnescă, propunerea de a supune la revizuire art. 7 din Constituțiune. in urma acestei propuneri, d-v. ați numită vă comisiune preparatom, menită a stabili, atâtă modulă de procedare în cestiunea de faciă, câtă și forma declarațiunea prevedută la art. 129 din Constituțiune. Lucrarea acestei comisiuni ne este cunoscută, și mĕ mărginescu aci numai de a aminti că punturile principale ce trebuie sĕ urmamă, resultă din prescripțiunile art. 129, care cere trei citiri din 15 în 15 zile și supune revizuirea numai acele articole din Constituțiune asupra cărora s’aă întâlnită voințele Senatului și ale Camerei. In privirea fondului, reamintescu asemenea că unu membru ală comisiunea, d. R. Boerescu, a credutu că este bine sé ne folosim de acestă prilegiu spre a supune re-vizuirea și alte articole din Constituțiune, ce păreai condamnate prin esperiența trecutului. Comisiunea ense, dominată de ideia că, în materii constituționale, că esperiență de 12 ani nu este suficientă pentru a ne forma convicțiuni contrarie aceloa ce ai dictată pactulă nostru fundamentală și că nu este bine de a slăbi, prin schimbări numerose, încrederea ce poporală trebuie să aibă în Constituțiunea respinsă, cu majoritate de 4, propunerea d-lui E. Boerescu, și s’a mărginită a indica numai art. 7. Acesta a fostă pe scurtă lucrarea comisiunii. Ea a fost trimisă de d-vostră în deliberațiunile secțiuniloru, care au adoptat-o, cu următorele modificări extrase din prescriptele-verbale ale secțiunilor: Secțiunea I a admisă opinia majorităței, a cerută casă ca anexarea Dobrogei să se facă pe calea constituțională, modificânduse în acesta sensu art. 1 an Constituțiunei, și a numită delegată pe d. B. Boerescu. Secțiunea II a dată univotă identică, și a numită delegată pe d. Iacob Fotu. Secțiunea III a primită în unanimitate opinia comisiunei, și a alesă delegată pe principele Dimitrie Chica. Secțiunea IV asemenea a primită pură și simplu părerea comisiunii, și a alesă delegată [ie d. P. Carp. Secțiunea V a fostă unanimă a supune revizuri în art. 7. a mai primită casé paragrafulă 1, 7 .și 8, din opinia minorității, și a alesă delegată pe d. G. Lecca. Delegații d-vostră, constituindu-se supt președința principelui 1. Chica, aă stabilită ânțâță principiele procedării, pe care le depune aprobării d-vostră : 1. Fiindu că, după art. 129 din Constituție, fiecare din Adunări trebuie să facă uă declarație, care să fiă espresia dorinței sale proprii; de a indica articolele din Constituțiune ce viitorele Adunări aă a revisui, Camera ca și Senatuli isi facă, în parte și isolată, declarația loră, și de aceia declarația Senatului nu se mai trimite la Cameră. »II. Vădată ce declarația formulată de delegați se va depune pe biuioulă Senatului și i se va da prima citire, se va face, după discuția generală, u discuție specială asupra fiecărui paragrafă, care va conține indicarea unui articol din Constituțiune, ce va fi propusă pentru revizuire. »Votulă se va face separată pentru fiecare paragrafă, căci fiecare paragrafă se consideră ca uă declarație separată, ce are nevoie a fi votată în totală. „III. Amendamente se mai potă presinta și vota numai în timpută duratei acestei prime citiri și discuțiuni. „Amendamente nu se mai potă presinta nici la a doua nici la a treia citire. »IV. La a doua și la a treia citire a declarației se va face numai o discuție generală asupra fiecarui paragrafă din declarație, și se va vota, atâtă fiecare paragrafă în specială, câtă și declarația în totală.* Minoritatea ensé, compusă din domnii Iacob Fetu și G. Lena, a propusă ca la fiecare citire se se potă primi noui amendamente. Trecénda apoi la cestiunea de fondu, delegațiunea a hotărîtă, cu majoritate de 4, de a mărgini declarația constituțională la art. 7. și a căuta să se găsescă forma ce este a se da acestei declarațiuni. Asupra acestui puntă a avută locă lungi și seriese desbateri, linii din delegați voiau ca deci, misiunea să fiă motivată, alții, credendă că Adunările de revizuire sunt singure competinte de a stabili principiile ce să se conducă țera la revisuirea art. 7, și că noi avemă astăzi căderea de a stabili numai ce se revisuiesce, era nu și cum se revisuiesce, s‘aă pronunțată pentru acea declarațiune nemotivată.