Romanulu, iunie 1879 (Anul 23)

1879-06-03

522 oră; ora după aceia fu coborî rosu de calani și de doua ajutore ale sale. Mortea delicventului fu constatată de medici și cadavrulă aședată în cosciugula care sta gata Cosciugula, care era negru ca și eșafodulă și telega, fu pusă întru o căruță ordinară, dusa supt escortă la cimitirulu din apropiare și îngropată. Eșafodală fu derîmată îndată. Miile de privitori, cari mai cu semă înainte de 10 ore se îmulțiseră grozavă, au avută u atitudine plină de tacto. Mesurele militare și polițienesc! au fostă forte practice. PROGRAMA PARTIDEI LIBERALE. VI). Acesta stare de lucruri, care impărția societatea română în asupriți și asupritori și în sclavi și seniori, aduse revoluția de la 1821, încercarea de revoluție din 1834 și 1841 și în fine revoluția de la 1848, tote împedicate de către boieri reacționari în unire cu străinii. Poporul română se revoltă la 1821 pentru a scăpa de domnia fanarioților, de nedreptate și de privilegie, și pentru a intra în posesiunea drepturilor sale politice și egalitare. In acestă revoluțiune, țara scăpă de fanarioți; éase, societatea română remase politicesce totă ceia ce era înainte de 1821. Boierii reacționari, cu străinii, împedicară acastă revoluțiune prin ocuparea torei cu armate străine. Revoluțiunea de la 1848 isbucni în ambele principate din causa înjosirii și spoliațiunii ce aduse asupra neamului românesc. Constituția rusăscă, Regulamentară, votată și lăudată de boierii térei, afară de trei, cari refusară de a’lă vota, cu pericolulă vieței loră. Inaime de a isbucni acestă revoluțiune, rămână de omeni din tóte clasele societății, tineri și bătrâni, ceru Domnitorului Bibescu și Domnitorului Sturdza se desrobescă țara de jugula supt care se afla. Domnuță munteană, în loc de a primi reformele cerute de poporă prin vocea apărătoriloriéi, încerca se se sprijine pe armată. Soldații respinseră lui Bibescu că se voră bate contra inamicilor din afară, dérii nu vor trage nici uădată spada contra frațiloră soră, cari voiescă și binele țârei și binele soldaților. Domnulă, delăsată de armată și de străini, abdica, părăsi țara și se retrase în Austria. M. Sturdza, făcându-se că consimte la cererile de reformă, chiema tinerimea la densulă spre a se înțelege împreună asupra aceloră reforme. Tinerii încredétori se duseră la Domnă, toți fură legați proptea, aruncați în temnițe și esilați, împreună cu alți boieri români, rădicați de pe la casele lor. In urma acestui lașă faptă, Sturdza ceru intervenția Rușilor, cu intrarea armatei imperiale ruse, el se retrase la Paris. In ambele principate, partida liberalănațională, aceia care ținea se libereze națiunea de sclavia în care se afla, era compusă din tote elementele societății, sau din tote clasele după cum se dicea atunci, adică din boieri, din militari, din preoți și din omeni învățați din poporă. După plecarea lui Bibescu, partida liberală-națională, proclamă în numele poporului următorele reforme, care fură aclamate cu ună entusiasmă de bucuria nedescriptibilă: Independință administrativă și legislativă, egalitate de drepturi civile și politice; o adunare națională compusă de tóte elementele societății; libertatea presei; instrucțiunea gratuită pentru ambele sexe; garda națională; împroprietărirea sătenilor prin rescumpărarea clăiei și a pământului ; abolițiunea sclavagiului, a titlurilor de noblețe, a pedepsei cu morte și a pedepsei corporale; repartiția impositelor asupra tuturor claseloră societății; conferire de drepturi politice străinilor, fără osebire de religie; responsabilitatea miniștrilor și a funcționarilor publici, etc. Cu intrarea armatelor străine în țară, tóte aceste reforme fură înlăturate înainte de a se pune în aplicare; capii partidei liberale naționale fură exilați; vechia stare de lucruri fu restatornicită pe ruinele libertății și ale egalității născânde. In esită, partida liberală lucră neîntreruptă , spre a face România cunoscută străiniloră. In realizarea acestui scopă, partida liberală de la 1848 din România adresa din esită Engliterii, Austrii, Franciei, Prusiei și Turciei ună memorie justificativă asupra revoluțiunii de la 1848, în care se cuprindeau reformele rusă indicate ce se proclamaseră în România și pentru dobândirea cărora poporul se revoltase, neputândă obține acele reforme pe cale pacifică. După revoluția română , la 1852 urma resbelulă Crimeea, care se termină prin tratatul din 1856 din Paris, în care tratată, de la art. 21—27, Congresul regulază raporturile nóstre cu Rusia , în privința Basarabiei, și cu Turcia, în privința legăturilor nóstre politice cu acestă din urmâ putere, și decide a se trimite în România și Moldova comisari , spre a constata decă poporul voesce sau nu unirea principateloră, susținută cu tărie, în presa străină, de capii partidei liberale. In timpul Congresului, mai mulți învățați Francesi îmbrățișară cu căldură causa 1). A sa vede Romănulit de ieri. ROMANULU, 3 IUNIU, 1879 Din județe. Monitorul de astăii publică decretulă prin care d. D. Constantinescu, casieră generală ală districtului Doljiă, și d. M. Nanu, supt casieră la acea casieră, sunt suspendați din posturile ce ocupă, deorece există în contrafară indicii grave de culpabilitate, ca complici în falsificarea unora acte de rechiziții. D. G. C. Vlădoianu, actuală casieră generală ală districtului Gorjiă, va trece în aceiași calitate la districtulă Doljiă. * liarulă Giurgiulă, de curenda apărută, publică următorele : Dunărea, care crescuse așa de mare încâtă inspira temeri, de câteva zile a începută a scădea și astăfelă orice pericolă este înlăturată. Satele Braniștea și Costiniță se află totă în apă. Comunicațiunea între ele și Giurgiu se face forte cu greă și numai în bărci. Cu ocasiunea crescerii Dunării, portul nostru a primită mai multe corăbii și vapore forte mari. Prin acesta chiară se dovedesce uă mare îmbulderă și sperămă că nu va înceta curenda, căci deja se facă venerări și cumpărări forte multe și corăbiile gole nu înceteza de a intra în portă maî pe totă Țua Româniloră. Impăratul Napoleon se făcu protectorul națiunii române , dreptatea nóstră fu sprijinită de către Francesc; celelalte puteri se înlădiază la voința lui Napoleon, care voia să formeze din poporulă română ună bulevardă pe țormulă stângă ală Dunării ; în fine, cererea Românilor, adresată puteriloră de partida liberală se recunoscu legitimă ; causa nostră triumfă; reformele cuprinse în programa de la 1848 fură în parte luate de basă la formarea Convențiunii din 1858, care devenia Constituțiunea politică a statului română, înainte de a ni se da Convenția, Congresul decise—prin articolulă 24 din tratată—• ca Sultanulă se convoce în ambele țări câte ună divană ad-hoc, compusă așa cum se constitue representațiunea cea mai exactă a intereselor, tuturoră claseloră societății, divană chiemată să exprime dorințele poporațiunilor în ceia ce privesce organisarea definitivă a principatelor. In fața acestei decisiuni a Congresului, Porta emise ună firmană pentru convocarea divanurilor ad hoc, în ambele principate. In masa acestui firmană, caimacamii acestoră țări, la rândulă loră, convocară și reglementară alegerea deputaților, cari se întruniră la finele lunei Septembre 1857. Deși alegerea se făcu după clase ca și înainte, totuși, țara fiind represintată de către tote clasele societății: de boieri de tote gradele, de proprietari mari și mici, de clasa plugarilor, a comercianților și a clerului, majoritatea acestui divanăru a partidei liberale; de asemenea și în Moldova; eră unanimitatea deputaților din România a fostă pentru adoptarea celoră patru punte cuprinse în programa partidei liberale naționale din 5 Marte 1857, și anume: 1. Chezășuirea autonomiei și a drepturilor internaționale, după cum sunt hotărâte Amândouă prin capitulațiile din anii 1393, 1460, 1511 și 1529, încheiate între Țările Române cuînalta Portă suzerană, precum și neutralitatea teritoriului moldoromână. II. Unirea Principatelor, într’ună singură Stată. III. Ună principe ereditară alesă dintr’una din familiele suverane ale Europei. IV. Ună guvernă constituțională, cu un singură adunare represintativă, care să represinte interesele generale ale poporațiunilor române. Din aceste patru punte, cele două d’anteiă suntă privitóre la relațiunile nostre internaționale cu puterile străine; cele două din urmă se referă la organizația nostră politică internă. Cu tote acestea, unanimitatea divanului ad-hoc a crezută de cuviință se supună și aceste două din urmă puncte la aprobarea celor șapte puteri, spre a se pute abroga Regulamentulu organică printr-oă Constituțiune internă, și comisiunea română însărcinată cu elaborarea unui memoriu dată către pu erî, prin care să explice și să probeze legitimitatea acestei cereri, între altele, ducem următorele: „Națiunea română nu mai are alte dorințe a „exprima, căci ele cuprindă tate basele or„ganisațiunii sale politice ce are trebuință „și putință să cară Europei a-l recunosce „și a-î garanta, pentru că de la o țară re„cunoscere și garanție depindă tóte, reformele politice și sociale ce reclamă legiuirea internă a României etc.5 Din aceste linii, resultă că Românii aă voită numai să obțină consimțimentulă puteriloră, asupra noueloră reforme ce voină sg’și dea nu aă voită case să amestece pe puteri în organisația țară internă. Acesta este uă mare diferință între membrii divanului ad-hoc și redactorii memoriului dată către puteri, de redactorii regulamentelor organice, cari, împreună cu Rușii, au lucrată acea Constituțiune, diferință care caracteriseza simțimentul de demnitate națională ală mandatarilor din 1857 și care va remâne ca ună monumentă pentru generațiunile viitore. Divanul ad-hoc ală României decide în a X-a ședință, din 1 Noembre, a se comunica divanului ad-hoc ală Moldovei dorințele Românilor, cuprinse în memorială sară către puteri, cu invitațiune de a respunde déce aderă la acestă memoriă, la care invitațiune divanulă Moldovei a respinsă afirmativă. In fația acestui resultată, comisiunea divanului ad-hoc din România presinta comisarilor străini memorială seă, care cuprindea dorințele unanime ale Românilor. In urma acestui memoriu, Congresul ne dete Convențiunea din Paris, actă care regula din nou raporturile nóstre cu Turcia, ca se contrariă cu vechiele nóstre capitulațiuni, după care eramă stată independentă faciă cu Turcia, era nu supt suzeranitatea Porței, după cum ne puse Congresul prin art. I din Convențiune. VI. Amă făcută acâstă scurtă inversiune în domeniul istoriei nóstre politice contimporane, nu pentru a dovedi rasele și dificultățile prin care amă trecută, până se ajungemă să dobândimă Convențiunea din 1858 , și luptele ce țara și partida liberală am avută se susție în întru și în afară, spre a dobândi acestă Convențiune; acestea sunt pre numerose, ci spre a arăta situațiunea politică în care se afla statulă faciă cu celelalte puteri, precum și spre a cerceta drepturile politice ce Congresulă adată României prin acea Convențiune, faciă cu dorințele nóstre exprimate prin memoriulă dată puteriloră, precum și cu reformele cuprinse în programa partidei liberale naționale din 1848. In privința celoră patru puncte ceamă cerută prin memoriulă nostru, Congresulă ne-a pusă supt suzeranitatea Forței; în loc de a ne respecta independință, ne-a recunoscută , în principiu, umirea, uă neutralitate temporariă dedusă din Convențiune și dreptul de a avea uă singură adunare pentru fiecare principată, ne-a refusată însă unirea definitivă și Domnulă străină, dintr’uă familie suverană. Prin urmare, Europa, adunată în Congresul din Paris la 1856—1858, ne-a acordată numai două din cele patru puncte cerute de noi, după inițiativa divanului ad-hoc, represintată printr’o comisiune compusă aprope în unanimitate din membrii partidei și ai guvernului provisoriă liberală de la 1848. In privința drepturilor politice și organisațiunii nóstre interiore, Convențiunea cuprinde următorele reforme : I. Puterile publice să se încredințeze în fiecare principată unui hospodară (Domnă) și unei Adunări elective, — lucrândă cu concursul unei comisiuni centrale II. Puterea executivă se esercitază de Domnă, cea legiuitare de Domnă, de Adunare și de comisiunea centrală. III. Domnulă se alege fiă din tată, născută Moldovenii sau Muntenă, fără condiție de avere. Omise, cu intențiune, și atribuțiunile Domnului și ale Adunării și ale comisiunii centrale, ca ne intrândă în cadrul acestui subiectă, constată înnă că atribuțiunile acestor trei puteri erau determinate astfelă ca nici una din ele se nu potă călca drepturile și prerogativele celorălalte. IV. Moldovenii și Muntenii — cuprinde art 46 din Convenție—voră fi egali înaintea legii, a impositului, și admisibili în tote funcțiunile publice în unulă și același principată. Libertatea foră individuală va fi garantată. Nimeni nu va pute să fie urmărită și arestată de câtă conformă legii, nici espropriată de câtă pentru cauză de utilitate publică și cu despăgubire. Moldovenii și Muntenii de artă creștină, se vor bucura de năpotrivă de drepturi politice; celelalte rituri vor beneficia de aceste drepturi prin legi speciale. Tóte privilegiile, scutirile sau monopolurile, de care se bucură încă unele clase, vor fi desființate.—Se va procede de urgență la revizuirea legii care reguleza raporturile proprietarilor de pămentă cu cultivatorii, având în vedere îmbunătățirea stării țăranului, și ca, uă garanție dată acestoră libertăți și drepturi politice. Convențiunea declară pe miniștri responsabili pentru violarea legilor și mai cu semn pentru risipa banilor publici. Instituțiunile municipale, atât cele urbane, câtă și cele rurale, vor dobândi totă desvoltarea ce le potă da stipulările acestei Convențiuni. Prin art. 48, puterile pun îndatorire Porței să promulge însă citatele reforme în termenă de 15 Ție de la ratificarea Convențiunii ; ora , prin articolul 49 , decidă ca administrația să se ia din mânele caimacamiloră și să se încredințeze, în fiecare principală, unei căimăcămiî. Acesta schimbare de administrațiune s’a dictata de Congresă în vederea alegerilor pentru camerele legiuitore cari aveaă să numescá pe Domnă. (Va urma). Al. Vlădescu. D. C. Nacu a fost numită definitivă profesoră la catedra de dreptură civilă de la facultatea juridică a Universității din Bucuresci. Din străinătate ziarele germane primescă din Tiflis următorea telegramă : Scirî din Cikișlav spună că acolo se concentrază mereu trupe rusescî. Scopul acesteî espedițiuni nu e éase cunoscută. * Congresul telegrafică internațională s’a deschisă la Londra în 10 Iunie. D. Patey din departamentul telegrafică ale Engliterei a fost alesă președinte. * Corespondintele din Petersburg ale diarului Daily Telegraph anundă, din isvoră forte sigură, că singurulă motivă, pentru care Țarulă nu s’a dusăse ia parte la serbările nunții de aură a împăratului Wilhelm, a fostă că poliția de acolo a dată de urma unor pregătiri pentru ură atentată în contra Țarului. Corespondintele declară că spirea acesta e peste orî ce îndouială adevărată, orîcâtă de multă cei de la Berlin s’ară încerca s- o desmintă. SOIRI D’ALE PILEI. În capitală A. S. R. Domnulă a dată astăzî, 1 Iuniă, la palatură din capitală, în onorea Escelenței Séle d-lui șambelană de Fallee, trimisă estraordinară ală M. S. Regelui Danemarcei, mă prâmjă de gală, la care au fostă invitați I. P. S. S. Metropolitulă Primară ală României, d-niî miniștri, d. președinte al Senatului, d. președinte ală Camera deputaților, d. primă-președinte cu d-niî președinți de secțiuni ai înaltei curți de casație, d. trimisă extraordinară și ministru plenipotențiară al României pe lângă înalta Portă, d. principe Grigore Brâncoveanu, care a împlinită misiunea extraordinară lângă M. S. Regele Danemarcei, d. președinte cu d. procuroră și mai mulți d-nî consilieri ai înaltei curți de compturi, d-niî adjutori ai primarului capitalei, d. inspectoră generală ală guardei orășenesc, d. generală comandantă alu divisiunii II teritorială cu mai mulți d-ni coloneii și șefi de corpuri, d-n.î decani ai facultăților de litere și de medicină, d. directoră generală ală serviciului sanitară, d-nii directori, secretari generali ai ministerelor de financie și de justiție, d. directoră ală casei de depuneri și consemnațiuni, d. directoră ală servițiulu penitenciară, d. prefectă ală poliției și alte notabilități, peste totă 50 persone. Altețea Sea Regali, purtândă marele cordonă ală ordinului Mefantului, a rădicată, cu acesta ocasiune, mă toastă în sănătatea M. M L. L. Regele și Reginei, în prosperitatea Regatului și în onorea armatei Danemarcei. * (Monitorulü). D. primă-ministru a plecată ani dimineță la viasea de lângă Piesei și se va întorce în capitală Lunisen. * Din țerile latine. Senatură franceză a amânată pentru Sâmbătă (astăzi) desbaterea cestiunii privitore la strămutarea Camerelor la Paris. Ministrul de justiție a anunciată că guvernul e gata a elabora legea de garanție și a o presinta Senatului, îndată ce va dori acesta.* Se confirmă că Blanqui a fost grațiată și pusă în libertate în ziua de 10 Iunie. * In Italia sunt două cestiuni mari la ordinea Trei: desființarea rasei asupra măcinatului și legea pentru căsătoria civilă. Ne aducemă aminte că vă depeșă a agenției Havas ne anuncia acum câtăva timp și că omenii financiari ai Italiei găsiseră mi Țoculă de a înlocui rasa asupra măcinatului, fără ca să se producă ună deficită. Ecc énse ce citimă în l’Italie în acestă privință . Senatulă e convocată pentru 14 Iuniă. Raportul suplimentară ală d-lui Saracco asupra măcinatului propune desființarea rasei asupra cerealelor inferiore, care prevede ună deficită de 8 pene la 10 milióne in bugetulă rectificată ală anului 1879. * Diavulă Perseveranza primeșce din Roma uă telegramă în care se (Țce că mergerea d-lui Cairoli la Roma n’are altă scapă decâtă de-a organisată luptă la Cameră, în casulă cândă legea asupra măcinatului s’ară întorce modificată de la Senată. D. Cairoli și grupa senară susține deplina și imediata desființare a rasei asupra măcinatului.* In privința proiectului privitorii la căsătoria civilă, Vitalie ace că biuioulă centrală ală Senatului îl primesce, éase are de gândă de-a modifica disposițiunile penale, impunendă pedepse mai curânda socilară decâtă preoțiloră. Arhhiepiscopală din Milan a adresată uă scrisore d-lui Tecchio, președintele senatului, formulândă obiecțiuni în contra proiectului privitor la căsătoria civilă. Inundațiunile în Italia. Uă mare calamitate a venită asupra unei părți a Italiei de susă. Amă arătată ieri că revărsarea rîuriloră Po și Mincio și a lacurilor acestuia a făcută stricăciuni arte mari, inundândă sate întregi și acoperindă, pe un mare întindere, recolta din provincia Mantua. Din acesta causă s’a și constituită în Mantua ună comitetă centrală, care a adresată ună apelă către tote provinciele Italiei, cu rugarea de a veni în ajutorul nefericiților locuitori prin contribuțiuni generose. Administrațiunea provinciei Mantua, care a supt scrisă îndată 100,000 franci pentru inundați, declară că e gata a primi orice felă de ofrande. Peste 30,000 ectare (circa 9 mile pătrate) fărâmă roditoră se află supt apă și 40.000 omeni au rămasă fără adăpostă și lipsiți de bunură lară. -------------‘-«8».................... Alegerea col. I senatorială de la Râmniculu-Stratîî. D. N. Fie va ne trimite urmfitórea scrisóre : și Domnule redactorii. Este tristă a vede cum unii omeni, chiar cândă aă consciința a fi isbutită prin mijlóce imorale, în locă de-a se mulțămi cu situațiunea dobândită, maî aă curagială a rădica glasulă în numele moralității și a lua rolul de denunțători înaintea opiniei publice. Acesta impresiune ’mi a făcută-o telegrama publicată în Hmpulu de la 30 Mai, trimisă de d. Toma Ghirca, agentă cunoscută ală d-lui Ghermani și alegétorii în col. I de Râmniculă-Sărată, și care, în locă de-a imita atitudinea patronului seă, care celă puțină a făcută după cea isbutită, mai are și curagială se stinge că la Râmniculă- Sărată s’aă făcută presiuni în alegeri. Déra care se fiă causa acestei recriminări făcute după 18lie și numai din partea d-lui Toma Chircu și a unui domnă Manolache Mateescu, care se asociază cu d. Chircu la acesta protestațiune tardivă ? Causa este forte simplă pentru cine cunosce cele ce s’aă întâmplată cu ocazia alegerii col. I de senatori la Râmniculă-Sărată. Banuiala că la alegerea d-lui Ghermani, nefiindă de ajunsă ómeni de principia, pentru a forma majoritatea, s’aă întrebuințată și bani, a luată uă formă concretă, și corupțiunea s’a pusă în evidență, nu numai înaintea opiniunii publice din localitate, care numără chiară pe acei (puțini din norocire) ce ’șî-au vândut o votulă, deja chiară înaintea justiției, care a descoperită unulă din aceste fapte. D. Manolache Mateescu, care a votată pe facă pentru d. Menelas Ghermani, după cum a declarată singură în actele de instrucțiune ce s’a făcută în urmă, a votată nu din convingere pentru principiile conservatóre, precum elice prin telegrama sea, ci pentru suma de 65,000 lei vechi, adică 24,000 franci, ce ’î s’a dată cu condițiunea să voteze pe faclă pentru d. Ghermani, și samsarulă acestei imoralități a fostă d. Toma Chircu, care, prinsă fiindă asupra faptului, țipă ca să scape. Martorii oculari au atestată acestă targă neonestă pentru câștigare de voturi, între cari martori, ună fostă advocată publică și jude de instrucțiune. G. Macovei arata lămurită că a audită pe d. Ghermani .Țicendu d-lui Mateescu, în urma tocmeliei: „s<5 set cu votulă trebuie sĕ’la dai pe faclă!'.— Tocmela a avută locă în casa d-lui Chircu, înaintea tilei de alegere, și a doua di după alegere, deorece numai cu acestă votă câștigase bătălia, d. Chircu, ca neguțătoră cinstită, a mersă cu d. Mateescu la tribunală și a consâințită prin ună actă publică acastă acusațiune, plătindă acei 65.000 lei pentru cari votase pe faclă d. Manolache Mateescu! Aceste fapte s’aă constatată de procurorură locală, care a încheiată uă actă în totă regula, și sperămă că va da urmare acțiunii, pentru satisfacțiunea moralei și a opiniei publice indignate. Eco pentru ce strigă în contra procurorului numai d-niî Toma Chircu și Manolache Mateescu, samsarulă și vÍri étorul de voturi, prinși chiară asupra faptului. Publiculă înțelege acum la ce se reducă aceste recriminări postume și numai din partea d-loră Chircu și Mateescu, pe condă