Romanulu, iulie 1879 (Anul 23)

1879-07-01

ANÜLÜ DOUE-ț)ECI Șl TREI YOIBSUJt SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Lini" de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban I Deto , , , pagina III. 2 lei — | A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, N0.8I-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler Walfischgasse 10. ’ LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLAR PLP DUMINECA, 1 IULIE 1879. UUMINEZA-TE ȘI TEI FI.* ' ABONAMENTE. In Capitală și districte, und anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarulul. IA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleisch markt. IN ITALIA la d. doctorö Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI E8EMPLABÜLP Vomă reproduce în numărul viitoră părțile esențiale ,ale acestui articolă. RlPHPPQPÎ CIREȘARU DUtUstibil, 12 CUPTORII. Când marele scriitorii ale Germaniei, Goethe, ajunsă la adânci bătrâneți, începu a simți umbrele morții cuprindându-i mințile, elil esclama, cu dorii viu de viață și de putere : „ Lumina! Mai multă lumină ! Dérit trupulă care conținea acela mare geniu era usatu și obosiții de bătrânețe, puterile-ilîsice erau sleite, și Goethe, lipsită de lumină, muri. Lumina este elementulu de viață în care trăiesce și se desvoltă totu ce e mare, puternicii și frumoșii pe lume. Celui pe care-la iubimii nu paternă sé-i dorimü mai mare bine decâtă luminarea lui întru tote. A condamna pe cine-va întunerecului, este a lă da morții. Lumină derit, mai multă lumină, cee ce urămă din adâncură sufleteloră nóstre națiunii române în totă-d’auna, eră mai cu stimă într’ună momentă așa de solemnă, așa de periculosă ca celă în care ne aflămă astă cil. Și, deorece într’adevără pericolă este, — ba chiară pericolă mare— însuși acelă pericolă nu provine din altă causă de câte de lipsa de lumină. Un nenorocire nu vine nici uă dată singură, ci atrage cu dânsa ună întregă cortegiă de păcate și de greșeli, care ducă la perie. Așa de tare se află orbiți cei mai mulți la noi de temerea exagerată a unui pericolă, pe care numai cu luminarea mințiloră l’amă puté ocoli și aplana, așa de tare spaime neraționate aă turburata spiritele, în câtă ele nu védu séd nu mai voră se vér]o pericolulă ce vine din afară. Fote că mulți credă cu sinceritate că, deca nu vomă face ceia ce puterile cele mari ale Europei ne ceră prin tratatul de la Berlin, ele, ca în mai multe rânduri in trecută, ne voră lăsa în pace, ba chiară ne voră aproba. Noi , aci în foia nostră, ne-amă încercată în totă modală a arăta câtă este astăzi de deșertă și de neraționala dă asemene ilusiune. Apoi, de nu voră să ne credă cuvintele , care totuși provină și ele din informațiuni precise ce nu mai simtă ună secretă pentru toți aceia cari suntă informați despre spiritul, generala și despre intențiunile speciale ale cabinetelor străine ; decă ne credă falși profeți pentru viitoră, n’aă ei are trecutulă ca să-i lumineze? De ce își inchipuiescă are că suptsemnătorii tratatului de la Berlin vor fi mai puțină stricți în aplicarea articolului 44 decâtă în a articolului 43 ? De ce își închipuiescă că nu ni se va întâmpla, pentru refusul de a concede cu sinceritate la disposi țiunile, articolului favoritară cultelor necreștine, ceia ce ni s’ară fi întâmplată de ea ne-amă fi împotrivită prin fapte la schimbură nedreptă de teritorii ce ni s’a impusă? Se va fi ce pate că uă putere mare și preponderantă avea interesă directă la acestă ultimă schimbă și că ea ar fi insistată prin orice mijloce la îndeplinirea lui. Să nu se uitense că erau și alte puteri care aveau póte și ele orecare interese ca schimbul să nu se efectueze, și totuși, în starea actuală a echilibrului politică al Europei, elă a trebuită să se efectueze, cu consimțimântulă aparentă alăta■tuloră. In fine, se va mai obiecta că, în casulă articolului 44, suntă unele puteri — una celă puțină — care ■ pare a nu se interesa așa multă la îndeplinirea prescripțiunilor dintr’insulă. Acesta o credem fi și noi, și tocmai întru aceia vedemă pericolulă celă mai mare și celă mai iminentă. Este lucru învederată că și din afară vină instigațiuni întețite ca se îndemne pe România nu ține în seină dorințele umanitare exprimate de Europa occidentală — cu mă zelă negreșită cam exagerată, ^ pentru Israeliți! pe» cari Românii ! nu i-aă persecutată nici uă dată. Ceră să deschidemă bine ochii și să ne întrebămă care póte fi scopusă acestoră îndemnuri? ! Iubirea către națiunea română și dorința sufletesca de a vede statulă ! nostru prosperândă. Nu! Nu din iubire către noi ne îndemnă cine ne îndemnă a face resistență tratatului de la Berlin. AIceia ne întunecă mai tare mințile; ei profită de negura ce ne învăluie încă, ca să ne facă să perchemă cu totulă din vedere ițele în care voră ! să ne încurce cu totulă. Să-l ascultămă; să facemă cum ne și oprescă ei să facemă; și mâne ; totă dânșii se vor îndupleca pote a ne executa, pentru ca să îndeplinimă prescripțiunile articolului 44. Vor arunca atunci odiosa sentință asupra puterilor occidentale și se vor mulțămi pe deplină cu rolulă mai folositoră de executori. Iacă manopera asupra căreia trebuie să ne deschidemă ochii, să ne luminămă. Vă ultimă orbire ce ne bântuie! Suntă omeni la noi pe cari i autimă astăzi jlicândă că recunoscă cum că puterile cele mari aă să ne impună ceia ce noi nu voimă să facemă de buna nostră voiă, deră ei adaugă că primescă mai bine ca altulú să-i ucidă, decâtă să se ucidă înșiși. Ei considerăderă că este uă sinucidere a națiunii și a statului română faptul de a deschide Israelițilorără portă, spre a deveni Români buni și adevărați, și de-a recompensa cu drepturile de împământenire pe toți aceia dintre dânșii, cari până acum aă dovedită pre cum că suntă doritori și demni de-a participa pe deplină cu noi la desvoltarea și la apărarea patriei nóstre comune. Ore ce pare să fiă acestă credință, altă ceva decâtă efectulă orbirii, uă întunecare a minței, uă lipsă de adevărata lumină în spirită ? Cum! Suntă în Francia, în Anglia, în Germania, în Italia, în tote țările culte ale Europei, Israeliți asimilați cu națiunea din care facă parte, cari nu se deosebescă întru nimică din ceilalți concetățeni ai loră, cari adese ilustreză patria loră, prin mari fapte , prin mari producțiuni șciințifice , literare și artistice ! Cum! Suntă Israeliți cari potă deveni buni Frances!, buni Italiani, buni Englesi, buni Germani, și numai buni Români nu se putem face cu nici ună pieță nici unulă dintre dânșii ? Ierie-ni-se a contesta acestă aserițiune fantastică și a nu vede într’ânsa de câtă ună tristă efectă ală acelei negure care, din nenorocire, întunecă încă la noi mințile prea multora. Ceia ce urămă din sufletă acelora ce credă astăfelă și întregei națiuni române, în gravele împrejurări I de astăzi, este ceia ce Goethe cerea în agonia sea , lumină, mai multă lumină! Goethe, pronunciândă aceste sublime cuvinte, muri, căci corpul lui era bătrână și sdrobită. Noi credemă că ală națiunii române este încă june, puternică și viă! Dovedescă o deră îndată, respingând uneltirile viclene și deschizându-și în fine ochii la lumina adevărului. Amă arătată de nenumărate ori că nenorocirea nostră în cestiunea Evreilor este că avemă în contrăne, nu numai tóte cabinetele Europei, oferă și întrega opiniune publică a Occidentului, acea opiniune care ne-a ajutată totă-de-una până astăzi în avînturile nóstre către progresă și rădicarea politică. Din nenorocire, strigătele nóstre de măn’aă fostă ascultate și ne ataramă pusă cu totă din adinsură pe cale de a perde și acestă sprijină atâtă de puternică astăeji în Europa. Propunerile comisiunilor nóstre de inițiativă au fostă în adevără primite cu ună strigătă de indignațiune de întrega opiniune publică a lumii civilisate. Cu acestă ocasiune se aruncă din nooă României termeni de dispreță, care din timpul resbelului dispăruseră din limba giulă presei occidentale în ceia ce ne privesce. Riscămă de a perde astătji, printr’uă nenorocită orbire, îndouită din ceia coamă câștigată in 1877 prin vitejia soldaților noșri și prin patriotismul dovedită de întrega națiune. Spre a deschide o dată ochii celoră ce îmbrâncescă cu învierșunare națiunea pe acestă priperă fatală, le atragem atențiunea asupra următorelor aprecieri ale presei străine despre soluțiunea care, până astâ<ji, pare a ave cei mai mulți sorți de a întruni majoritatea în Cameră și în Senată. Cu uă adevărată durere ne împlinimă acestă datorie către aceea cari nu voescă să’șî deschidă ochii la lumina nenorocitului adevĕra. Independința belgică, dândă scria despre proiectul de soluțiune ală majorității comisiunii Camerei,zice : „Un altă impertinență orientală, care pate fi pusă în paralelă cu acesta (e vorba despre pretensiunea Turciei că funcționarii turci nu voră să dea parte la comisiunea pentru rectificarea fruntarielor greco-turcesci), ni se semnalază de la Bucuresci printr-un telegramă cu data de ieri. Spre a pune Constituțiunea română în armoniă cu condițiunea pusă de puteri pentru recunoscerea independinței principatului, comisiunea Camerii deputaților și n’a găsită nimică mai ingeniosă redactară disposițiune decâtă de-a după care orice străină, fără deosebire de religiune, va pute dobândi indigenatură, decă va fi admisă deuă majoritate de două treimi în amândouă Camerele. Și aceste Camere nu se vor pute pronuncia de câtă dece ani după presentarea cererii. Astfelă înțelege comisiunea libertatea de consciință; acesta e celă puțină ceia ce ea vrea să ofere Europei ca realizare a disposițiunii înscrisă în tratatul de la Berlin, ín favorea Evreilor. Nu e probabil e ca Europa să fia dispusă a se plăti cu acesta curiosa invențiune , și nu ne îndoaima că va se va aduce aminte autorilor șiei gravitatea cestiunii și respectulu ce datoresce România puterilor și decisiunilor lorü. Guvernul principelui Carol I nu se îndoiesce mai puținii, căci d. Brătianu, președintele consiliului, a cerutui ședință secretă , pentru a se explica asupra propunerii comisiunii și, suntemii în drept, a presupune, și asupra primire ce-i este reservată din partea puterilor.“ Acelașii (Jiamu scrie următorele în numărul de la 8 iulii : „Senatulu României a primită la rândulă sau comunicarea raportului comisiunii însărcinată să elaboreze proiectul de lege privitoră la cestiunea israelită. Uă depeșă din Bucuresci ne anuncă că conclusiunile sunt cu totul conforme cu ale comisiunii Camerei deputaților. Ostilitățile puterilorfi publice în contra egalității religiose se accentueză astfelă, în ciuda stipulațiunilor formale ale tratatului de la Berlin. Guvernul , precum ama spusă, nu înțelege nici de cum să se supună fantasielor anti-liberale ale ambeloră Camere. Trebuie să sperămă celă puțină că, în ședința secretă a Parlamentului, el va defini într’ună modă lămurită atitudinea ma și va recchema pe deputați și pe senatori la uă mai înaltă apreciare a cestiunii. In lipsa lui, puterile îi vor pune la cale.“ In fine , Neue Freie Presse însoțesce cu următorele represiuni publicarea telegramelor ce conțineau soluțiunea propusă : „Ministerul liberală Brătianu e amenințată în axistența sa. Elă se află în ambele Camere în fația unei majorități care crede că pote încongiura prin totă felulă de tertipuri ună dictată ală Europei. Acești domni uită că independința României este prețulă pe care lă pună în jocă. După cum se scie, el dă intențiunea ca o în vădită contrazicere cu art. 1i ală tratatului din Berlin—se înlocuiescu art. 7 din Constituțiunea română prin disposițiuni de frustrare, care n’ară schimba întru nimică starea actuală a Evreilor din România. „Puterile semnatare nu potă îngădui așa ceva și d. Brătianu se va retrage, decă nu va isbuti a converti majoritatea. „Indouita perdere pe care ară suferi-o România în nesce asemeni împrejurări n’ară folosi de câtă Rusiei, căreia cabinetul Brătianu îi este fără și de acesta mă ghimpe în ochiă. Resalvarea cestiunii israelite este ună după care pute pune în jocă totă viitorulă României.“ In numeral următoră, 9 iuli, Ziarul vienesă revine asupra acestei cestiuni și, după ce dă sema de propunerile majorității și minorității din Camere, face următorea observațiune : „Nu scimă pâne în acestă momentă în ce fașă a intrată de ieri pene astăzi crisa din Bucuresci, énseă în totă casulă se pute admite că emanciparea Evreilor este numai mijloculă pentru scopul înlăturării cabinetului liberală Brătianu, căci nu putemu crede nici pe conservatori atâtă de simpli, încâtă să-și închipuiescă că România pute lua nepedepsită în derisiune voința Europei întregi.“ In numerul pe care să primirămă cândă Ziarul nostru era deja gata, Neue Freie Presse revine din nou asupra cestiunii și o trateză în primul ă söu articolă de fondă. SENȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI ,HAVAS, Paris, 10 iulie.— D. Leon Say, ministru de financie, a declarată în Camera deputaților că va respinge, ca neoportună, orice propunere s’ară face acum pentru conversiunea rentei de 5 °/6 Sein primite din Berlin desmintă scomptele care au circulată despre numirea generalului Ignatieff în postură de cancelarii al imperiului, în locuia principelui Gorciakofî. St. Petersburg, 10 iulie.— Mai mulți oficiali ruși, cari fuseseră lăsați în servițiul Bulgariei, ceră a reintra în Rusia și a-șî relua rangul în vechiele lor argeimente. Berlin, 10 iulie.— Gazeta Germaniei de Nord, vorbindă de schrea dată de ună diară din Bucuresci !), pretindendă că ună demnă anume de Lack ară fi sosită la Bucuresci ca agentă secreta ală principelui de Bismark, spre a încuragia oposițiunea din Camerele de revizuire în contra emancipării Evreiloră, se esprime astă-felă : »După informațiunile nóstre, numitulü domnă de Luck este ună agentă nu ală d-lui de Bismark, ci ală unui fabricantă de pusei, sistemulă Mauser, care a călătorită prin Serbia și prin România pentru a’și plasa produsele sale. Dăcă s’a dată la Bucuresci are care credementă unei asemene scrii, tocmai în momentulă cândă guvernulă germană stăruiesce pentru grabnica esecutare a art. 44 din tratatul de Berlin, acesta ară fi vă dovadit despre confesiunea care domnesce în spiritele din România.* »Ni se pare, urmuză diarulă, că presa română și-ară face mai bine datoria, déca s’ară sili să demonstreze națiunii gravitatea situațiunii în care fără îndouială țera va intra în curăndă, decă va urma a se împotrivi otăririloră Puterilor europene.* Viena, 10 iulie. — Se telegrafiază din Belgrad către Politische Correspondenz că d. Persiani, ministru-reședințe al Rusiei, a comunicată d-lui Ristici, președintele cabinetului sârbă, că Rusia primeșce reservele făcute de Serbia în privința delimitării fruntariei sărbo-bulgare în apropiere de Kula (Adlie). D. Persiani a adausă că Rusia speră, în interesul bunelor relațiuni între cele două Principate, a ține în semă dorințele Serbiei la viitórea nouă delimitare. New York, 11 iuliă.— Cinci coșuri nouă de friguri galbene s’aă ivită la Memphis; din cele cinci persane lovite de acesta bolă, una a și murită. Londra, 11 iuliă.— Una incidență forte viu s’a întâmplată afâră în ședința Camerei comunelor, din causa unui străină care lua note în tribună. Președintele adisă că este ună funcționară autorizată de densură, apoi și-a părăsită fotoliul. Astăfi se va discuta cestiunea de-a se seide cu președintele Camerei are dreptul de-a două asemenea autorisațiune. Paris, 11 iulie. — Se telegrafiază din Viena către Journal des Débats că principele Bulgariei a primită ieri, Joul, la Tîrnova pe agenții diplomatici ai diferitelor puteri și că va pleca astăzi la Sofia, unde va primi firmanulă seă de învestitură, pe care Sultanulu nu i l-a putută înmâna cândă cu trecerea sea pe la Constantinopole. Londra, 11 iulie. —■ In urma otărîrii consiliului de resbelă, locotenentul Carey este unu din cadrele armatei engleze, din causa purtării sale cu ocasiunea morții principelui Louis Napoleon. Camera Comuneloru. In discuțiunea asupra incidentului din ședința de la 10 a. c., sir Northcote, marchizară de Nlartington și d. Gladstone au pronunciază discursuri spre a apăra purtarea președintelui Camerei. Moțiunea de blamă propusă în contra președintelui a fost respinsă cu 421 voturi contra 29. Scrrile sosite din Statele Unite confirmă că frigurile galbene bântuiescă la Memphis, Viena, 11 iulie.—Uă scrisore din Paris către Corespondința Politică confirmă că puterile s’aă adresată Austriei, pentru ca acesta să facă României representațiuni amicale asupra necesității de a esecuta tratabilă de Berlin. D. comite Hoyos, ministrul plenipotențiară ală Austriei, a fost o dâră însărcinată să facă aceste representațiuni și să declare că puterile care n’au recunoscută încă independința României voră face demersuri colective pe lângă guvernulă română, în casulă în care acesta ară întârzia de-a respunde cererilor legitime ale puteriloră. 1) Se înșală Gazeta Germaniei de Nord, decadice că una chiară din Bucureșci a dată acestă scrie. Ea a fost publicată pentru prima oră în Neue Freie Freise din Viena și diarele din Bucuresci n’au făcută de câtă a o reproduce, arătândă isvorul, de unde oidă și îndouindu-se chiară de veracitatea iei. Nota Redac.