Romanulu, august 1879 (Anul 23)
1879-08-04
ANULU DOJTEPECI ȘI TREI ' VOIE SUESI TEI PUTEA. ANUnceri Lini"' de 30 lit». 'repetit, pagina IV. — 40 ban , pagina III. 2 lei — ă eto . , 'dresa: AM ‘ IN ROMANIA, la adminintrațiunea diarului, <,t C-ne, 8 Plate LA PARIS, la Havas, Laffite Street, London E. C. ier LA VIKNA, la d-nil Haasentein și Vog > Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele neoublicate «« ardü. 20 BA.M KSEMPLAKPIiP de la Bourse. jrțeef LA LONDON, la Bugéne Micoud, No.o Ș* Administrați unea strada Póriméi 14 Bucurosci, Äugustü. Pentru ca România să se potă bucura de foloselc forțe însemnate, pe care trebuie să le retragă din posesiunea Dobrogei, este neapărații că guvernul și Corpurile Leghűtare să ie măsurile menite a pune noua provincie în stare de a da țărei acele folose. Până acum totală este provisoriă în Dobrogea. Déca luămă în seriosă stăpânirea nostră până la mare, cum trebuie să o luămă , câtă să eșimă din acestă stare de provizoriu și să intrămă întruna statornică. Intrândă în acestă ultimă stare, acțiunea nostră trebuie să se îndrepteze spre două ținte. Organisarea definitivă și regularea internă a Dobrogei. Legarea iei, și în specială legarea portului Costanza, printr’ună podă pe Dunăre și printr’uă cale ferată, cu sistema nostră de căi ferate, astfelă încâtă totă țara să se folosăscă pe câtă se va pute de uăpotrivă de portură de mare. Organisarea definitivă a Dobrogei presintă dificultăți multă mai mari decâtă s’arătare la prima vedere. Avemă a face acolo cu poporațiuni, cu obiceiuri și cu prevențiuni religióse de care nu’și póte da cineva semă până ce nu le studiză de aprope. Spre a organisa Dobrogea astăfelă încâtu acestă provincie să respundă la trebuințele politice și economice ale României, nu este de ajunsă să fie cineva bună legiuitorii și bună administrated, trebuie să fie capabilă și de proselitismă, trebuie să fiă ună apostolă ală Românismului, căci trebuie să tindă a face din acestă provincie că fără curată românescă. Dérü poporațiunile turce și tătare santuele őre susceptibile de a se românisa, see macară de a se lega pentru totă-d’auna de pămentură ce’să ocupă astăzi, astă-feră încâtă România să devină pentru dânșii uă patriă iubită“? Mărturisind că ne-am scăzută forte multă ilusiunile în acestă privire. Amă începută a ajunge chiară la convingerea contraria că, în cea mai mare parte, deșerte ne vor fi silințele de a ne alipi din punctul de vedere națională unele din acele poporațiuni, fără nici uă afinitate cu naționalitatea nostră. Mai lesne ne ară fi pute a ne alipi poporațiunea turcescă, care, fiindă de rasa caucasică și avend fi inteligența mai desvoltată, ară pute cu timpulă și prin instrucțiune să se înfrățescă cu națiunea română și să privescă România ca patria sea. Deră mai ântâiă n’aă remasă de câtă puțini Turci în Dobrogea. Mulți aă emigrată și nu s’aă mai întorsă, alții s’aă întors, după ce Dobrogea a trecută în stăpânirea nostră, aă fostă primiți cu bradele deschise, li s’aă făcută totă felulă de înlesniri; ânsă ei, în loc de a se stabili din nuoă prin orașele și satele lor, nu cugetă decâtă a realisa ceva din averea loră, a aduna toră ce potă, spre a emigra definitivă pe pământul drepțiloră credincioși, asupra căruia domnesce Sultanulă și religiunea lui Mahomed. In fanatismulăloră, preferă mistica în Anatolia sau în jurulu Constantinopolei, și dâră fiă pe teritoriă mahometană, de câtă îmbielșugarea supt domnire creștinescă. In fine este și ană numără ore care de Turci care s’a întorsă și pare a voi se remână. Nu ’și voră schimba însé ei acestă hotărîre, atunci cândă se va regula proprietatea în Dobrogea, cândă fiăcare cină nu ’și va mai pute pune ca asta și plugulă și vitele oriunde -i va place, ca pe proprietatea nimenui ? Câtă despre Tătari, cari suntă cei mai numeroși, îi crede mă încă multă mai neasimilabili decâtă Turcii. De rasă mongolică și de credință mahometană, nimică nu’i apropie de națiunea română. Aă fostă Tătari în mică numără în România, cari s’aă asimilată cu deseverșire cu națiunea română; însă aceia eraă de rasă caucasică, eraă dintr’ună poporă turanic, ca și Ungurii și Turcii, căci se scie că s’aă numită Tătari poporațiuni din două rase cu totul diferite. Tătarii din Dobrogea sunt ș ânsa de rasă curată mongolică, ceia ce, dacă ținemă sumă și de prevențiunile lor religiose, îi face nesimilabili cu națiunea română, sau asimilabili numai în mică numără și prin multă trecere de timpă. Tătarii din Dobrogea emigrază ca și Turcii înaintea vandalismului ce’i prigonii, după ocupațiunea română unii s’au întors, dar celă mai mare număr nu s’a mai întorsă. Ca și Cercheșii, ei aă plecată cu totă averea loră, gonindă înainte le turmele ce le posedaă. In urmă le nu lăsaă de câtă casele loră în ruine. Astăfelă, ei nefiindă proprietari ai pământului, nimică nu’la mai îndemnată să se întorcă. De aceia vedemă și astăzi satele vădinioră atâtă de înflorinde ale Tătarilor, ruinate și pustii. Abia ici și colea câte uă locuință ce se rădică din ruine, aretă pe cei întorși. Câți voră remâne însă și din aceștia într’ună modă definitivă în Dobrogea, în ziua cândă se va regula proprietatea ? Astăzi, mai cu osebire după scutirile și înlesnirile făcute de guvernul românescă, ei ară câtă le place, unde le place, pască vitele peste totă țara și nu plătescă nimică, nu daă semă nimenui de nimică. Acestă stare de lucruri nu mai pute însă urma multă timpă ; trebuie să facemă câtă mai neîntârziată ca noua nostră provincie să iesă din acestă stare de lucruri cu totală barbară.. Ei bine, atunci suntemă încredințați că nici mă emigratu tatarü séu turcă nu se va mai reîntorce, și că mulți chiară din cei reintorși, vor realisa averile loră și vor pleca pentru totădeauna. In ceia ce priveste proprietatea, atragemă cea mai seriosa luare aminte a d-loră miniștrii de financie și de justiție asupra uneltirilor, întrebuințate de totă felulă de venetici. Greci mai cu osebire, cari caută a pune mâna pe mari proprietăți în Dobrogea. Ei caută a convinge pe Turci că suntă proprietari și pe Tătari ai pământurilor, ce le-au cultivată supt dominațiunea turcescă, pe cândă în realitate pământulă, după cum se scie, era proprietatea Sultanului, adică a statului, și ei stă cultivat cu condițiunea de-a da guvernului jeciuiala din tote productele, precum și din vite. Apoi, fiindă că Tătarii și Turcii nu ceru de câtă a-șî vinde proprietățile spre a pleca, acei venetici le cumpără pe nimică. Din fericire , până astăzi acestă frumósa speculațiune n’a reușită, mulțămită probității și energiei tribunalului din Costanza;ense, déca nu se va regula mai curândă cestiunea proprietății în Dobrogea și déca guvernală nu va lua uă grabnică hotărîre în ceia ce privesce vânzările făcute de vechii cultivatori, cari n au fosta nici uă dată adevărați proprietari, nu se scie ce încurcături se voră pute nasce. Credemă că domnii miniștrii de financie și de justiție trebuie să se ocupe de îndată de acestă cestiune. Revenindă la poporațiunile turce și tătare, și întrebându-ne daca ele potă ajunge a considera România ca adevărata loră patrie, vomă esprime și în acesta privire îndouielele cele mai seriose. Nesce poporațiuni neasimilabile sau forte puțină asimilabile , cum ară putere să devină patriote? Afară de acesta, ererea de conscripțiune, pe care o du aceste poporațiuni căci consideră ca ună sacrilegiă de a-și da sângele pentru Giauri, este un simptomă care autorisă și mai multă îndouielele nóstre. Oricum ar fi însă, este ceva cu totul neîndoniosă astăzi că cea mai mare parte din poporațiunea mahometană emigrată, nu se va mai reîntorce; prin urmare, locurile întinse și fertile ce le ocupaă, rămână disponibile. Este asemenea neîndoiasă că Dobrogea, chiară după cum era mai înainte popolată, ară fi putută nutri de cinci șase ori mai mulți locuitori. Ce ară fi dorü de făcută, ținend o semă de tóte aceste împrejurări, pentru ca Dobrogea să devină oă țară bogată și curată românescă? E că ce credemă noi că ară trebui să se facă. Mai ântăiă, trebuie, pe câtă se va pute, să se alipesca și să se româniseze, prin instrucțiune și prin tóte celelalte mijloce ale proselitismului, poporațiunile actuale ale Dobrogei, adică, afară de Români, Tătarii, Turcii și Bulgarii. Cu tote că întru acesta, nu avem mari speranțe în ceia ce privesce Turcii și mai cu osebire Tătarii, totuși este că datorie din partea unei națiuni civilisatare de-a face, în acestă scopă, cele mai mari si jlințe spre a reuși. Déri ceia ce credemă noi că i trebuie și pate să se facă cu succesul pentru poporarea, înavuțirea și românisarea Dobrogei, este de a determina oă emigrare a Româniloră ’ din Bulgaria și din Serbia spre posesiunea nostră de peste Dunăre. Spre Vidin, mai cu osebire, și în toată partea Serbiei despre România, sunt sutimi de mii de suflete de Români, cari se potă considera ca perduțî pentru patria română. Este dorit de celă mai mare interesă națională, atâtă din puntulă de vedere politică câtă și din puntură de vedere economică, de a îndrepta spre Dobrogea familiele române de peste Dunăre, fiă ele din Bulgaria, fiă din Serbia. Însăși guvernele bulgare și sârbe, nu potă să nu vedă bine acestă emigrare, care le ară lăsa în stăpânire mari întinderi de pămentă. Noi credemă că guvernul română n’ară trebui să neglige nimică, nici propaganda cea mai inteligentă și mai patriotică, nici înlesnirile de transportă gratuită pe vasele statului pe Dunăre, nici sacrificie pentru construirea locuințelor, etc., ca să ajungă astăferă la îndouitură și frumosulă scopă de a reda patriei zecimi de mii de suflete de Români și de a reîmpopora în acelașă timpă Dobrogea așa încâtă s’o putemă numi, cu dreptă cuvântă, România Transdanubiană. Prin acestă mijlocă , mai multă decâtă prin oricare altulă, domnirea nostră peste Dunăre va fi asigurată și Dobrogea va respunde la chiemarea iei în destinatele României. In alte numere vomă urma de a trata acestă subiectă din celelalte puncte de vedere, indicate la începutul acestui articolă. SE îI VIȚIU LA TELEO NAFICII ALA AGENȚIEI HAVAS. Paris, 14 Augustă.—Renta română de 5% a fostă fostă de la închiderea bursei de 74. Londra, 14 Augustă.— I. Burke a comunicată Camerei Comunelor că Porta a promisă formală de a numi comisari însărcinați a elabora proiectele de reforme pentru provinciile din Turcia europena. Belgradi, 14 Augustă.— Oiarura Oficială publică convențiunea provisoriă de comerciü între Serbia și Elveția pe baza națiunii celei mai favorizate. Constantinopole, 14 Augustă.—Relațiunile între Sultană și Khair-Eddin pașa urmeză a îl atâtă de confidențiale de la căderea ex-vizirului, în câtă reintrarea sa în guvernă e considerată în genere ca iminentă. Se crede că Savas-pașa, care, deși de origine gracă, s’a arătată totodeauna opusă cedării laninei Greciei, va fi numită unul din comisarii însărcinați a regula cestiunea fruntarielor. Londra, 15 Augustă.—Sir Stanhope, suptsecretară parlamentară la ministerul Indiei, a declarată Camerei Comunelor că tratatul de pace încheiata cu emirul Afganistanului manține în Statele sale influința engleză, escludându orice altă influință străină ; acestă tratată face Afganistanulu independinte, tare și amică alu Engliterei. Scirile primite de la Cap anundă că Cetivaio a întrebată pe generalul Welseley daca, supunendu-se, vieța sea va fi cruțată; generalul ă l’a asigurat și despre acesta. Constantinopole, 15 Augustă.—Ună consiliă de familie, ținută astă-nopte ,la Paiață și la care au asistată toți principii de sânge, a esprimată părerea că Mahmud Neddin e singurulăomu capabilă de-a scăpa dinastia și imperială. Gazeta Transilvaniei de la 2 (14) Augustă publică urmatorulă articolă : Orașul nostru s’a bucurată ieri de presința a doai înalți ospețî. a SAMBATA 4 AUGUSTU, 1879. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI. . ABONAMENTE. In Capitalii și districte, anii and 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; trn lună, 4 lei. Pentru tote țările Europei trimestru 15 lei. Are adresa: IN ROMANIA, la administrați unea Șiarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA V1KNA, la d. B- G. Popovicl, 15 Fleisch markt. IN ITALIA la d. doctorü Gust»vo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se ref usd., 20 BANI ISEMPLAKULU cărora întâlnire este supt împrejurările actuale de mare însemnătate politică. Acești ospețî au fostă : Altețearea Regală Domnitorulă României Carol I și înălțimea Sgg. Imperială Arhiducele Albrecht, care a sosită în continuarea călătoriei sale de inspecțiune încă de la Brașov. Domnitorul Carol I a venit ș până nci înaintea Arhiducelui, care a fost d esprimată dorința a visita pe Maria Lea Regală la palatul séu de véra din Sinaia. Relațiunie dintre Austro-Ungaria și România de la 1866 încece, de cândă s’a suită pe tronă principele Carol I de Hohenzollern, multă timpă nu au fostă cele mai bune, ba din contră de multe ori erau forte încordate. Viena privia cu orecare îngrijire la țera, ală căreia Domnitor ă era ună membru ală casei regale prusiane. Principele Carol, se zicea pe atunci, va fi ună instrumentă ală planuriloră ambițiosului cancelară Bismarck și, în calitatea acesta, va pute prepara multe dificultăți statului vecină austriacă. De atunci s’aă schimbată multe și cu ele și relațiunile acestora două state. Pe timpul resbelului ruso-românoturcescă diplomația austro-ungară privia încă cu neîncredere la atitudinea Românilor; după resbelăenie, mulțămită vitejiei ostașilor români și lealității guvernului princiară, situațiunea s’a schimbată cu desăvârșire în favorul României. Bărbații de Stată austro-ungari vezură ca stă înșelată în presupunerile loră, ca Românii nu era bună poporă lașă și vielenă, că nici Domnitorulă nici guvernulă sau nu era capabilă de a se face instrumentulă Rusiei seăală Pruso-Germaniei. Se zice că cornițele Andrassy, vegenda ajutorulă însemnată ce l’aă dată Românii oștiriloră ruse pe câmpul de luptă, ară fi esclamată : „De ce nu amă sclut’o că acesta mai înainte !“ Era naturală ca tocmai primulă soldată ală Maiestății Sale, învingătorul de la Custozza, arhiducele Albrecht, să nu remâne nemișcată la auzură faptelor eroice ale armatei române și ale bravului iei Căpitană. Și nu numai în calitatea sea de beliduce, darit și ca generalisimă ală armatei austro-ungare, arhiducele a trebuită să câștige simpatia pentru Români, căci elă îi cunoscea forte de aprope și nu numai că dată a avută ocasiunea a admira bravura și devotamentul ă lară, înțelegeam aci pe acei Români, de supt gloriosulă sceptru ală dinastiei habsburgice, cari s’aă luptată supt conducerea valorosului archiduce. Nu de multă a întrebuințată ocasiunea bătrânului archiduce, spre a se esprima faptă de studenții români din Viena în modă forte recunoscătorii asupra bravurei soldatului română, déra arhiducele a mai laudată încă pe Română pentru că este fidelă și reală. Avândă vă dată acestă convecțiune despre caracterul poporului nostru și vozândă-o confirmată și prin atitudinea Românilor, de dincolo, arhiducele a trebuită sâ-și zică că Austro-Ungaria nu póte ave ună aliată mai bună și mai fidelă, decâtă Iarăși România. Visita arhiducelui Albrecht la Sinaia este o confirmare faptică eclatantă a buneloră și intimeloră relațiune ce exista astăzi între Austro-Ungaria și România; ea nu este numai ună omagiă adusă de către ună bravă beliduce unui altă beliduce, care în travesce asemeni caii-