Romanulu, august 1879 (Anul 23)
1879-08-02
720 veni, mai alesu pentru copii , cari învăță mai bine și mai ușorii ceia ce iubesce simțurile lorű. Acesta modă de învățare are mai multe felose însemnate. Antena copilulu e mai activă decâtă când o studiază în cărți ; elă este escitată prin animațiunea , prin varietatea exercițiurilor ; este îndemnată prin simplicitatea primelor studie. începuturile sunt la înălțimea inteligenței celei mai mărginite. Nimicit abstractă, nici uă pretensiune șciințifică, copilul a învăță uă limbă străină precum a învățată pe acta, încercându-se, urmândă calea firescă a experienței, și, prin acesta, inteligența se întăresce, deorece ea cercetăză, se silesce câtă pate, se desvoltă treptată și devine mai sigură de densa, mai independinte. Progresele ce face copilulu cu ajutorul acestui învățămentă vorbită , mai activă, mai viă, mai potrivită cu gusturile lui, cu facultățile săle, suntă maî regulate, maî răpede, și este pentru dănsulă mă îndemnă. Schți câtă de lungi pară copilului zilele, săptămânile, anii. Orice progresă care nu e răpede este pentru el, ca și cândă n’ară fi. Și, îndată ce se crede stândă pe locă, elă se descuragiăză și lucrăză cu leneviă. li trebuie uă scapă apropiată, pe care ’lă póte pipăi. Limbele vii presintă supt acea privire ună folosă netăgăduită. Scopul studierii loră nu este numai mai apropiată, ei încă mai ușoră de înțelesă. Copilul care învăță latinesce vede elă unde acestă studiă îl pote conduce ? Folosulă ce va trage din acestă studiă pentru viața practică e nulă, o soie, și nu’șî pute încă da sămă de plăcerile literare de care se va bucura mai târziiu. Dăcă e vorba de uă limbă viuă, din contră, elă vede mă scapă reală, înlesnirea de-a comunica cu semenii săi și de-a dobândi oă mulțime de cunoscințe folositore, și acesta îi este uă îndemnă mai multă. Unii s’au temută adesea de acea simplicitate, de acea înlesnire și de acea atragere a studiului limbelor moderne. Educațiunea nostră clasică ne-a obicinuită atâtă se ne luptămă în contra unoră greutăți nefolositore, încâtă privimă ca obiectă chiară ală educațiunii lupta fără speranță în contra obstacolelorrădicate de plăcere. Facemă întocmai ca Don Quixote, pentru care esența cavaleriei era de a fărâma lănci în contra mariboră de ventă. Astăfelă se aude pe năceri. Trebuie ca studiele copiiloră se presinte greutăți seriose, și acesta este marele folosă ală studielor latine; ele ceră ună vigurosă exercițtă ală tuturoră facultăților, pe cândă limbile vine, mai ușore, se învăță fără nici uă greutate și nu pricinuiescă copiii cu aspra muncă a inteligenței. Acestă modă de-a judeca e cu totulă falsă. Nu este în natura omului să-i placă munca pentru ea ănsășî. Reă facemă uă lucrare începută fără scapă; uă ostenelă fără obiectă ne respinge; și, pentru ca studiile din liceu se inspire gustul muncei, ele trebuie să aibă ună scopă seriosă, pe care școlarulü să o lă înțelegă. A se lupta în contra dificultăților, dă fără îndouială noul puteri spiritului, dără cu condițiune ca spiritul să nu fie învinsă în luptă și ca însemnătatea scopului ce atinge se fie proporțională cu obstacolele învinse. Ceia ce întăresce inteligența la studio nu suntă silințele violente și neroditore, ci silințele bine îndreptate și la care corespunde ună resultată demnă de mărimea loră. E forte importantă dără ca dificultățile se fiă treptate, astăfel încâtă școlarulü se le pută învinge cu câtă se pote mai puține silințe. Voră fi destule obstacole de învinsă, fără ca să fiă nevoiă de-a mai rădica stavile factice și de-a face drumulă mai greă numai pentru plăcerea de a lă face astăfelă. Ei bine, limbile viuî sună, între tote, acelea în studiul cărora obstacolele pot fi mai ușoră gradate după progresul facultăților copilului. (Va urma). FOIȚA „ROMANULUI1I AUGUSTU (7) NECASURILE UNUI GHINESU IN CHINA ROMANȚA de JIULESTERNE Trad ușii din franțuzesce de Fr. 1). ( IV.—1) In care Kin-Fo primesce nă scrisore însemnată care a intardiatu cu optă dile. Ună „gamen" este compusă din cele mai variate clădiri, puse pe două rânduri :) A se vedé BijmâwM de Ia 84, Só, 86, 27, 30,81 bup și 1 Augustă, ROMANULU, 2 AUGUSTU, 1879 Invățamentalft în Francia. ii Unul discurstt alft d-lui Jules Ferry. In Francia tóte spiritele sunt îndreptate spre reformele cerute de noul ministru ală instrucțiunii publice, în învățămăntul din tote gradele. Amă dori ca la noi să se desfășiare numai uă parte din activitatea ce vedemă că toți până în acea luptă arătătore, pentru acelă scopă care este celă mai înaltă ce’na pute avea ună guvernă. Până atunci credemă că nu va fi fără folosă să reproducemă uă parte din însemnatură discursă cea pronunciată d. Jules Ferry, actualul ministru ală instrucțiunii publice, cu pensiunea împărțirii premierar la concursul generală din Paris : »Este aprópe ună locă comună, afară din regiunile universitare, în opiniunea părinților, a omenilor politici, că, în studiile clasice, în acelă nobilă temeiă ală educațiunii francese, suntă sacrificie de făcută, transformări de urmărită, rutine de părăsită. Gestiunea nu e nouă : două din predecesorii mei, supt diferite regime și cu forme diferite, aă pusă-o într'ună modă strălucită. Voiă să servescă supt acelașă stindardă; voiă să reiéu aceiași operă și, cu d-vostră și prin d-vostră, domniloră, să o ducă la sfîrșită. »Numai ca să tragă liniile principale ale unei programe atâtă de însemnate, ună lungă discursă n’ar fi destulă. Așă voi numai să arătă astăxji ma î ântăiă ce nu trebuie făcută, apoi ce trebuie căutată. »Ceia ce trebuie să nu se facă: ,A se înjosi sau a se micșora studiile clasice, a nesocoti rolul ă soră istorică și neapărată în educațiunea națională, a pune spre exemplu studiul literaturilor, în locul aceluia ală anticității greco-romane, în care lumea modernă își are tate rădăcinele iei și care se găsesce prefăcândă tóte epocele intelectuale ale istoriei nóstre, evută mediu prin cărțile lui Aristote și scrierile jurisconsulțiloră, Renascerea prin revelarea frumuseței păgâne , Revoluțiunea francesa prin evocarea republicană. A face acesta, domniloră, a renega acea moștenire, arăti să abdicămă cea mai bună parte din noi ănșine , ară fi se uitămă originile limbei nóstre, legile intime ale desvoltăriî nóstre, isvarele chiară ale geniului nostru, ară fi, precum s’adfisă adesea ori, a decapita spiritulă francesă. »Ceia ce trebuie căutată . »Metoda de învățămăntă împrumutată de către universitățile din secolul trecută de la gimnastele create de Jesuitî, acea metodă care constă întru a trata limba latină ca uă limbă vină și care dă, ca scopă și ca încoronare a celoră ciece ani de studie clasice, artificială — de sicură ingeniosă și pe care le amă văzută dusă până la perfecțiune — ale composițiunii latine și ale discursului latină și acelă jocă de spirită, plăcută negreșită și încă scumpă celoră delicați, care se numesce versulă latină; acea metodă, domnitoră, este are cea mai bună, cea mai rațională ? Este are cea mai răpede și cea mai sigură? Invățămă óre limba latină ca s’o vorbimă și s’o schemă? Nu este mai bine, pentru a pătrunde geniul ăiei, pentru a cuceri cheia cugetărilor antice, să privimă fadă în fadă și fără intermediară ceia ce este frumosă și energică în estetica epocelor tinere ? »Scopul de urmărită arăti are numai de a încărca tinerile memorii cu formule extrase din autorii cei buni, ună felă de mimică a spiritului care se învăță ca ună relă și se reciteză la ună timpă anumită, fără ca suma cunoșcințelor dobândite, bărbăția inteliginței, puterea meditațiunii, originalitatea să fie sporite sau mărite ? Ore ,prin asemeni procederi se pute ajunge la acelă resultată cele urmăriți cu toții, profesori cari mă ascultați, și prin care numai educațiunea clasică se pute justifica : a stabili ună comerciă seriosă și roditoră între aceste tinere spirite, deschise la totă ce este frumosă, la totă ce este generosă, și operele neperitóre pe care le născea supt cerulă limpede ală Aticei sau pe țărmurile eroice ale Tibrului tinerețea omenirii ? »Și, dăca acesta e scopulă adevărată și adevăratulă interesă ală studieloră, câte exercițiuri trebuie reduse, domniloră, câte trebuie suprimate chiară, ca să le substituimă esprimarea orală a autorilor, citirea silnică eșindă din silințele combinate ale profesorului și ale școlarului, colaborarea viiă, atâtă de reditare pentru unul și pentru altulă! Și aceia cari voră realisa acea transformare a metodei, aceia, domniloră, acei fericiți revoluționari, nu voră fi dată să dovădă de respectulă celă mai adevărată, de cultură celă mai luminată și celă mai sinceră către acele mari spirite care au aurită aurora modernei omeniri? .De la acea transformare fondamentală a studiului limbelor antice, ară atârna neapărată transformarea programelor bacalaureatului, acea încercare solemnă din care s’a făcută uă scapă și care nu trebuie să fiă de câtă ună puntă de sosire, care a devenită uă primă pentru memorie, uă escitare bolnăviciosă spre studiile grabnice, în loc de-a fi, ca altă dată, consacrarea liniștită și firescă a unui ciclu completă de studie bine făcute, bacalaureatură, care ară trebui să fie încoronarea schinței acumulate și care nu este pră adesea astâid, o scițî, decâtă Manualul, premiată și ună felil de ajutoră pentru memoriă triumfătorii... »In resumată: a consacra mai puțină impă la studiarea limbeî latine pentru a o sti mai bine și a trage mai mari folose dintr’ensa, a restitui exercițiurilor s pre neglijente ale limbeî materne orele ce suntă ocupate cu metode învechite, în marea pagubă a cunoscerii seriose a gramaticei, a stilului, și, trebuie s’a dică, a ortografiei limbei francese. »Aceste reforme, domnitoră, nu suntă cu putință de câtă cu concursula d-vóstre, nu numai docilă, ci otărîtă, cordială și convinsă." Numărul medalieior conferite a fostü de 4 , una clasa I și 3 a doua, din cele de-a doua una a obținută-o d. Mincu, absolventă ală vechiei scale de conductori din Bucuresci. Astăferă, din 4 medalii , două au fost obținute de Români, și încă chiar cea de clasa I, ce se dă forte rară la străini. Asemeni tineri, cari facă fala Românilor, în scólele de aci, merită lauda tutuloră. Unii Românii. Credema de prisos n a mai adauge din parte-ne că ne cresce anima ori de câte ori vedem succese deale Românilor, în vr’uă direcțiune precare. Cu atâtă mai multă trebuie să ne bucurămă cândă vedemă succese într’un ramură ca aceia în care aă escelată tinerii români despre cari se vorbesce mai susă. ROMANII LA PARIS. Publicamü cu cea mai mare plăcere următorea scrisore pe care o primimă din Paris : Redacțiunii diarului ROMANULU. Paris 8 Augustă 1879. Domnule redactorii. La esamenele de lemnăriă, tăiarea petreloră și rădicări de planuri ce s’aă ținută acum trei cjile la scala de Belle-Arte de aci, secțiunea de Architectură, celă d’ântăiă a eșită uă Română, Ion Socolescu, vechiă elevă ală scólei de poduri și șosele din Bucuresci, născută în Ploiescu la 1857, pentru care consiliul Academiei de Belle- Arte i-a conferită medalia de merit clasa I. . r&wmmmm ■mmmr. SOIRI D’ALE PILEI. Din Capitală. Monitorul de astă dî publică uă circulară a d-lui ministru de resbelă, către toți d-nii prefecți de județe și președinți ai consilielor de reviste, prin care s î invită a pune în vedere tuturoră părinților și tinerilor înscriși pe tabelele de recensementă și tragere la sorți că orice reclamațiune ară avea de făcută, în materie de recrutare, să le adreseze numai consilielor de reviste, ără nu ministerului. * Același Monitoru publică uă circulară a d-lui ministru de interne către toți d-nii prefecți, prin care ’i invită a nu mai da circulare telegrafice care îngreunăză servițiulă și păgubescă Statulă, căci, pe cândăuă iasemene circulară costă 200 până la 300 lei, obiectele ce se urmărescă nu valorăză nici pe jumătate. Astăfelă, pentru ună cală furată, spre exemplu în Slatina, se dă circulară generală pentru urmărirea prin Dorohoiă și vice-versa. D. ministru ordonă a nu se mai ușa de telegrafă decâtă în coșuri urgente și de adevărată interesă generală și ca asemeni furturi să nu mai fiă urmărite decâtă în județul respectivă și celă multă în județele imediată învecinate, căcî, la din contra, cei ce voră abusa de telegramă, dândă asemeni telegrame, vror fi siliți să le plătescă. Din județe. Corespondința Provincială din Petra scrie urmatorele : In ședința de la 24 Iulie, consiliulă oomunei nóstre a luată decisiunea, ca bonuirile societăților economice din orașul Petra, care au tate garanțiile ce asigură valorile nominale, plus profitele, să fie primite ca garanții la orice licitație a comunei cu 20 la sută mai josü din valorea nominală. Felicitămă pe consiliul comunală care a luată acestă decisiune, sperândă că și comitetul permanentă va aproba acestă disposiție care este în interesul concurenței la întreprinderile comunei, având tate garanțiile necesare unei asigurări bune pentru ori ce casă eventuală. * Independința Română din Buzău relatăză ună faptă asupra căruia atragemă atențiunea autorităților competente : Ună păstoră anume Neculae Gogu ar fi spartă capul, cu uă măciucă plumbuită, individului Neculae Cârciumaru, pentru că acesta ti prinsese două boi în ograda sea, unde ‘i făcuseră mari stricăciuni. Victima acestui faptă brutală s’ară fi legănată între viăța și mórte, căci de trei săptămâni zace în spitalul din Buzău și încă nu s’a însănătoșată. Cu tóte astea culpabilulă, protegiată se duce nu seamă de ce persona, nici n'ară fi fostă trasă la respundere, ci se bucură de cea mai deplină libertate, spre a reîncepe mâne ceia cea făcută ieri, de vreme ce vede că asemenea fapte remână nepedepsițiy. Relatândă acestă faptă pe respunderea diarului după care să reproducemă, sperămă că se va face uă grabnică reparațiune, chemându-se culpabilulă înaintea justiției. Din țevile latine, 1. Jules Simon declară că convorbirea pe care i-o atribuie le Figaro este că fantasia a redactorului acestui jiaru. Le Figaro admite neesactitatea formei, însă susține că cuprinsulă este adevărată. * Alegătorii din mai multe departamente ale Franciei ceră ca represintanții foră în Senată să voteze legea instrucțiunii d impreună cu paragrafulă privitoră la jesuițî. Din străinătate. Monitorul oficială ală Rusiei de la 10 Augustă publică ună lungă estrasă din raportul de la 2 Iulie asupra administrării Rumeliei Orientale de către autoritățile ruse. Raportul senumără măsurile luate de autoritățile ruse și greutățile învinse și constată că represintanții Rusiei din Rumelia Orientală au urmată uă tendință pacinică. * Din Cracovia se telegrafiază că Țarulă se va opri în Varșovia patru zile, ânsă că, fupt protestă că este indispusă, nu va primi nici uă deputațiune. Petițiunile către împărată trebuie să fie presintate guvernatorului. Poliția din Varșovia a fostă întărită. * In Berlin s’a formată ună comitetă pentru ajutorarea nefericiților din Seraievo. Societatea pentru stîrpirea nemului lui Israilu. Mai deună xjî, s’a ținută în Saratoga, în Statele Unite, ună meetingă ală »societății pentru stîrpirea nemului evreescă*. Acestă meetingă era președată de d. Henry Hilton, asistată de d. Austin Corbin, secretară. Meetingul, după multe discursuri, a luată oă seriă de resoluțiuni, pe care poporală americană trebuie să le iă ca să ajungă la stîrpirea nemului evreescű, care,fică membrii meetingului, cresce din xji, în Ji peste măsură în Statele Unite, și mai alesă în Newwork, și a devenită primejdiosă. Uăiscursiune școlară.. Curieruhi Bălășanu din Iași primesce de la băile Slănicului (Moldova) urmatorea interesantă corespondință cu data de 27 iulie : zilele trecute am avută fericirea de-a întâmpina și a primi în mijloculă nostru uă mândră trupă de optă-czeci de elevi ai sealei normale din Bârlad, cari gă eșită în lume supt conducerea energicului și bravului loră directoră d. I. Popescu, pentru ca, întorcându-se în satele lor, ca învățători, să propage nu numai cunoșcința de carte, dără âncă și cunoșcința de locuri, de omeni, de mijloce și modulă loră de vieparalele, și e tăiată perpendiculară printr’uă liniă de chioșcuri și de pavilióne. De obicei, oamenulă servesce de locuință mandariniloră de uă rangă înaltă și aparține împăratului; dără nu este intenzisă bogațiloră Chinesî de a posede yamenurî ; de ’aceia Kin-Fo locuia într’unulă din aceste pompose palate. Wang și discipolul ă săă se opriră la porta principală, deschisă în fruntea întinsului zidă ce încongiura diferitele clădiri ale gamenului, gradinele și curțile săle. Dacă, în loc de a fi locuința unui simplu particulară, ar fi fostă a unui magistrată mandarină, uă tobă mare ară fi ocupată loculă ântă să supt strașina cea zugrăvită a porții. Acolo, noptea și cjiua, ar fi venită să bată aceia din administrații săi cari ară fi avută să cără dreptate. Dără, in loculă acestei »tobe a plângerilorăănesce urciere mari de porcelană împodobiau intrarea gamenului și conțineau ceaia rece, necontenită reînoită prin îngrijirea intendentului. Aceste vase erau la disposițiunea trecătorilor, generositate care făcea onore lui Kin-Fo. De aceia era bine văzută, precum serie, ,de vecinii săi de la Apusă și de la Răsăritău. La sosirea stăpânului, omenii casei alergară la portă. Feciori, portari, vizitii, rândașî, veghiători de nopte, bucătari, totă acea mulțime ce compune domesticitatea chinesă se puse în șiră suptă ordinele intendentului. Uă duzină de «copliî», îngagiați cu luna pentru lucrările mai grele, se țineaă puțină mai îndărătă. Intendentul ura bună-venire stăpânului casei. Acesta făcu uă semnă cu mâna și trecu răpede. — Sun ? xjise elă numai. — Sun! respinse Wang surîerendă. Dăcă Sun ar fi acolo, nară mai fi Sun! — Unde e Sun? repetă Kin-Fo. Intendentul a trebui să mărturisescă că nici elă nici altă cineva nu soia ce se făcuse Sun. Sun nu era altă decâtă primură fecioră, specială atașată persanei lui Kin-Fo și de care acesta nu se putea lipsi. Sunera creună fecioră modelă ? Nu. Ar fi fostă cu neputință de a servi mai prost: distrată, zăpăcită, neîndemânatecă cu mânile și cu limba, forte lacomă, puțină cam fricosă, ună adevărată Chinesă de paravană, fără credinciosă și singurulă care avea darulă de a mișca pe stăpânul său. Kin-Fo de două-deci de ori pe di găsia ocasiunea de a se supăra pe Sun și, deci nu’lă bătea de câtă de dece ori, totă era ună câștigă pentru nepăsarea sea obicinuită și destulă ca să’î mișce puțină sângele. In sfîrșită, Sun era ună fecioră igienică. De altmintrelea, Sun, precum facă cea mai mare parte a servitorilor chinesi, venia singură înaintea bătăiei, cândă o meritase. Stăpânulă săă nu’lă cruța. Loviturile de bătă ploună pe spinarea lui, dără puțină îl păsa. Bisă elă se arăta cu multă mai simțitoră, la turările succesive ce le făcea Kin-Fo la coda lui cea împletită, cândă comitea uă greșală mai mare. Totă lumea scie, în adevără, câtă de multă ține mă Chinesă la acestă ciudată apendice. Perderea codei este prima pedepsă ce se dă criminaliloră! Este uă desenare pentru viață! De aceia nenorocitură fecioră nu se temea de nimică mai multă decâtă de perderea unei bucățele de cadă. Acum patru ani, când Sun intra în serviniă la Kin-Fu, coda sea era una din cele mai frumose din Imperiul Cerescă; ea măsura un metru și două efecx și cinci centimetri. Acum abia rămâneau cinci-cinci și șapte de centimetri. Mergendă totă așa, Sun, peste două ani, era sigură de a rămâne pleșuvă! Însă Wang și Kin-Fo, urmați respectuosă de omenii casei, străbătură grădina, ai cărei arbori, așezați în cea mai mare parte în nesce ghiveciuri de pământă arsă și tăiate cu oăartă minunată deja regretabilă, aveau forma unor animale fanta-