Romanulu, septembrie 1879 (Anul 23)

1879-09-21

ANULU DOUA­PECI ȘI TREI VOIE8CE SI VEI PUTEA. A­N­O­N­C­I­U­R­I. Linia de 30 litere petit, pagina IV.— 40 bani Deto , , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ parului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, N0.8I-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA EAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tóti Germania. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPT.ARTTT.n Redacțiunoa și Administrați «nea strada Dóinneí 14 VINERI, 21 SEPTEMBRE, 1879. LUMINEZA­TE ȘI VEI FI. ABONAMENT­E.I­­n Capitală și districte: unți ană 48 lei; Ș6: e luni 24 lei; trei luni 12 lei; in ă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue dt l'anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 16 Fleisch markt. IN ITALIA la d. doctorii Gust*>vo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. , Scrisorile nefrancate se refusă.', 20 BANI ESEMPLARULU Bucuresci 20rapciune UUL­UI COW, 2 BRUMARELU Peste câte­va cifre, proiectul­ pro­­pusü de guvernă pentru resolvarea cestiunii israelite va veni în desba­­terea reprezintanțiloră națiunii. Ei se vor­ rosti, sperăm­­, și a­­supra acestei grave cestiuni, ca a­­supra multoră altora, cu patriotis­­m­ulü, cu bunuri simții și tactulu politicii, care suntu și trebuie să fia însușirea de cǎpeteniái a ori­cărui om a politicii, demnii de acest­­ nume, demnii de însemnata misiune ce’i în­­credințază țara. Așteptămii derit votulu represin­­tanților și națiunii cu încrederea că ori­care ară fi uneltirile și intrigele ce se dospescu —■ ele se vor­ sdrobi în facia patriotismului pe deplinii luminată ale aceloră represintanți. Europa oficială ne privesce și as­­teptá; opiniunea publică din totă lumea­, care a urmată cu simpatie lupta nóstra pe câmpul­ de resbelă, așteptă asemenea să vedsă deca pe farâmura politică avemă aceiași ap­titudine, aceiași inteligență și ace­­lașă bună fimță. Mai nimeni în Europa, suntemă și cum­, nu doresce peirea națiunii române; dară nimeni asemenea nu’și póte închipui că vomă ave nebunia nu numai de a ne împotrivi Euro­pei întregi, ci și de a călca în pi­cidre principiile ce suntă caracteri­stica veacului nostru și dorința în­­tregei opiniuni publice civilizate. Deca altă­ felă ară fi, decá amă simți­nd­ că, fără primejdie pentru țară, s’ară pute înlătura prescrierile art. 44 din tratatul­ de la Berlin — cu tóte că, în dreptul„ gințiloră, se recunosce concertului statelor­ Eu­ropei facultatea de a impune recu­­noscerea și aplicarea unor­ princi­pii umanitare stateloră ce nu le dă recunoscută și aplicată — amă fi cei d’anteiă cari, acum ca totă­­d’a­una, amă îndemna din tote pu­terile națiunea și ne-amă pune în fruntea iei, pentru a respinge ames­­tecul­ străinătății în r­esalvarea unei cestiuni curată interne. Din nefericire, nu e așa, și ce­­stiunile puse țărei și represintanți­­lor ă iei, astăzi ca și acum ună ană, suntă aceste două : 1) . Are posibilitate Europa de a ne impune să primimă și se aplicămă principială cuprinsă în art. 44 din tratatul­ de la Berlin ? 2) . Este pentru noi vre­ u­ă fo­­losă ca se recunoscema acelă prin­cipia și se facemă actă de supunere la acelă tratată ? Noi amă respinsă deja la aceste cestiuni și, chiară mai filele trecu­te, amă pusă supt ochii cititorilor­ noștri cuvintele rostite în Congresă de către principele Gorciakoff, cu­vinte care aretă că puterile semna­tare ’și-au luată îndatorirea de-a face să se aplice tratatulă, după vederile și chiară după intențiunile loră. Declarațiunea principelui de Bis­marck către ambasadorele Turciei la Viena ratifică din nou, cu auto­ritatea necontestată ce-i dă posițiunea s­a și calitatea de fostă președinte al­ Congresului, că „Germania nu urmăreșce de­câtă stricta esecutare a tratatului din Berlin, de­și Ru­sia nu e mulțămită cu ele“. Astăzi — cândă suntemă la ul­tima oră — vomă arăta chiară o­­piniunile adversarilor­ noștri în a­­cestă privință, pentru ca națiunea să vedă, se judece și să se rostescă în deplină cunoșcință de causă. D. G. D. Vernescu, susținendă în Cameră proiectulă delegaților­, în­tre alte cuvinte,­­ficea și pe cele ur­­mătore, asupra cărora atragemă deo­sebita luare a­minte a națiunii : »Rusia, în privința acesta, ne-a apărată dreptulă nostru în sînulă Congresului, coadră că Israeliții în țara nostră și în Ru­sia suntă ună mare flagelă; de sigură că Rusia, apĕrându-ne pe noi, s’a apărată chiară pe densa, sciindu că primejdia póte să bată mâne chiar­ la ușile iei, pentru că se póte pre bine întâmpla ca, la ună mo­menta dată, cândă Rusia se va găsi slă­bită, Europa — în puterea dreptului inter­națională — să pretindă și de la densa ceia ce prtinde de la noi acum. * Deci, există în dreptur ă interna­țională mijjloce prin caree uă națiune pote fi silită a recunosce și aplica tratatele internaționale și acele mi­j­­loce suntă atâtă de eficace în­câtă chiară puternica Rusiă se teme de ele. Mărturisirea e totă atâtă de sin­ceră, câtă e și de preci­să, mai cu osebire pentru că vine de la m­ulă din omenii cari nu numai în Ca­meră, dérit și prin­­ stare, facă vă propagandă cu totulă contrariă, susținendă că mițjloce de constrîn­­gere nu suntă, că nici uă primej­diă nu póte fi pentru noi decă vomă înfrunta voințele Europei, călcândă în piciore ună documentă interna­țională pentru a căruia aplicare ea­­ și-a îngagiată onorea. E co, esprimată într’ună modă clară și necontestabilă, respunsului ce dă d. Vernescu, împreună cu noi, la prima întrebare ce trebuie 30­’și până represintanții națiunii, cândă vară merge să se rostescă asupra aplicării art. 44 din tratatul­ de la Berlin. Indouselă derii în acestă privință nu mai póte fi, de vreme ce, cândă a fostă să se rostescă înain­tea țarei și înaintea lumii, cândă ’și-a făcută programa­rea politică, chiară d. Vernescu a abjurată ideile ce a propagată prin­­ fiare și a spusă națiunii lămurită că e uă primej­die reală de a nu aplica una docu­mentă internațională și că Europa are la îndemână mi­jloce puternice pentru a aduce pe împotrivitori la ascultare, de vreme ce chiară Ru­sia se teme de acele mijloce și ară căuta, într’ună modă indirectă, se scape de aplicarea lor­ pe spatele sec. Urmândă totă acesta sistemă de înregistrare a părerilor­ adversari­lor­ noștri, vomă mai aminti încă două declarațiuni. D. N. Ionescu «zicea filele trecute în Cameră că, la 1866, cestiunea Evreilor­ devenise obiectulă unei ac­țiuni colective din partea puterilor­ europene. Și pe atunci nu eramă legați prin­­tr’ună tratată. Pe de altă parte, organilă auto­­ritată ală partidei conservatore, Tim­puri, afirma în runță trecută că „cestiunea Evreilor­ pate forma ori­­când ol­ună protestă de invasiune“. Judece d-rii represintanți ai na­țiunii și asupra acestor­ păreri ex­primate totă de adversari ai noștri, păreri pe care noi ne mărginimă în a le înregistra și constata. Venim­ă la a doua întrebare: Și asupra acesteia, vomă lăsa cu­­ventulă totă unuia din adversarii noștri; vomă lua totă cuvinte ro­stite în Cameră, cuvinte pentru care oratorii iefi respundere și le daă în judecata țărei, supt sigiliulă nume­lui și autorității loră. In ședința de la 11 Septembre, d. N. Ionescu, tratând și cestiunea folo­­seseră ce ară are țara, deca s’ară supune tratatului de la Berlin și prin acesta ară dobândi recunosce­­rea independinței sale,­­ficea : »Ce este acesta recunoscere în sine ? D-lorit, recunoscerea nostră are de efectă de a stabili raporturi între noi și puterile semnatare tratatului de Berlin. Dacá noi amă trata atji cu aceste puteri și amă fa­ce uă convențiune pentru acesta recunos­cere, ea nu s’ară numi altă­ felă în sființă di­plomației, de­câtă ună tratată de amiciție și de alianță. Nu se presintă lucrură așa; este adevărată că stipulațiunile art. 44 din tratatul­ de la Berlin aă valorea unei cla­­usare de amiciție între noi cu puterile sem­natare tratatului; acesta este binele celă mai mare la care, cu dreptă cuvântă, tre­buie sĕ aspirămă; noi pene acum n’amă avută de câtă relațiune cu scăderea suve­ranității nóstre; n’amă fostă în raporturi de câtă ca Stată protegiată, garantată, într’­­ună modă neeficace, garanție neeficace; a­­cum, cândă ni se propune ca, prin adop­tarea, prin adesiunea nostră la stipulațiele art. 44, se intrămă un relațiunî de amici­ție și de alianță cu puterile semnatare tra­tatului de Berlin, acesta nu este ună lu­cru puțină; trebuie să mărturisimă cu to­ții că este un­ lucru forte mare că, de unde eramă în relațiunî de protecțiune, a­­cum se sim­a în relațiuni de amiciție și a­­lianță, și, cândă ară veni cine­va și ne­­ară­dice, vă oferă amiciția mea; faceți su­misiune tratatului de Berlin, și aveți ami­ciția mea; nu faceți sumisiune, aveți con­­trariulă; ei bine, cândă ară veni și ne-ară ejice acesta, noi amă face uă nebunie de a respinge asemeni propuneri; deră, apoi, cândă întrega Europă, cândă tóte puterile până asemeni interpretare­a art. 44, a­­dică , că noi prin acesta intrămă în rela­­țiuni de amiciție și de alianță cu marile puteri, atunci, ară fi mai multă de­câtă uă nebunie de a sta și a nu face ori­ce sacrificiă pentru a câștiga amiciția puteri­loră celor­ mari. Acesta ínsemnezà admi­terea tratatului de Berlin, acesta însem­­­nézà adesiunea ce noi amă da, și cândă noi facemă uă convențiune directă cu pu­terile culoare amă pute face acesta. Europa ne recunosce independința, și noi ne su­­punemă dreptului publică europeană. Eu­ropa ne oferă amiciția, și noi ne obligămă de a ne supune obligațiunilor­ internațio­nale. »Acesta iarășî este uă obligațiune de «mare importanță; adică, noi apreciămă că în dreptur ă publică europeană suntă des­tule garanții pentru axistența unei națiuni­­ june, mici, dară care are consciința vita­lității sale, care voescă sĕ trǎesca cu ve­cinii săi și, prin urmare, cu tóte puterile europeane, care voiesce sĕ traiescá în rela­țiunî de amiciție, în relațiunî de națiune civilisată. Ei bine, d-loră, acesta mărturi­sire este ună bine inestimabilă, este ună bine care ni se oferă pentru ânteia dată în istoria nostră, este ună bine căruia nu e vorba sĕ-’i facemă, cum s’a 4>sib sfidare, dérfi căruia nu trebuie să-’i dămă cu pi­­ciorulă, este ună bine pentru care nu tre­buie să facemă ca ună copilă care nu s­ie se prețuiască darulă ce­­ î­ se dă. Este, în adever și, din partea puterilor­ euro­peane, că oferire a unei alianțe supt scutulă principielor­ dreptului internațională eu­ropeană. »Animată de acestă spirită de pace, de respectă pentru dreptură publică europeană, de sentimentulu de bună voință pe care puterile îl­ aretă către noi, ensușî d. mi­nistru de esterne a­crisă că póte să ne raporteze impresiunile sale din străinătate și că tóte puterile sunt­ animate în pri­vința nóstru de cea mai perfectă bună vo­ință, și nici nu se pare altă­ felă. Apoi, d-loră, puterile care au semnată tratatul­ de Berlin, care aă pusă stipulațiunea art 44, nu aă sclută ele ce facă ? Nu aă scl­­ută ele că ne oferă alianța loră supt scu­tulă dreptului internațională europeană ? .Ră­sclută prea bine, și pentru acesta trebuie să arătămă și noi că scimă să prețuimă acestă dară. Ece, dérfi, ce însem­­neză recunoscerea nostră. »Suntă, d-loră, și alte avantagie, suntă deduceri, suntă avantagie practice de tóte ch­lele, pe care avemă să le tragemă din a­­cesta recunoscere; déré acela pe care vi­­’lăamă semnalată este celă mai mare : in­trămă și noi în familia statelor­, intrămă în relațiune cu puterile cele mari, și pen­tru care nu abandonăm și nici una din as­­pirațiunile nóstre, căci, d-loră, noi trebuie să vă spună u­ă lucru : d-loră, cândă noi la 1857 amă esprimată dorințe pentru re­­organisarea patriei nóstre, amă disă că vo­­imă se fim și ună stată constituțională, care se dămă garanții Europei că vomă fi u­ă elementă de pace în sînulă familiei state­lor­ europeane; dérfi, amă mai disă âncă m­ă lucru, amă mai formulată uă dorință , că dorimă să fimă respectați într’uă poli­tică de neutralitate, ceé ce amă disă. »Acum, d-loră, la Congresul­ de la Ber­lin plenipotențiarii noștri, pe lângă cererile ce aă făcută, aă făcută la puntul fi 5 și uă cerere care concerna neutralitatea, și că ’î felicită că n’a fi uitată acesta dorință. E co ce clică plenipotențiarii noștri în privință acesta : »Noi nu trebue să vorbimă cu ușurință despre neutralitate, pentru că noî amă es­primată acesta dorință și la 57 în divanu­­rile ad-hoc, și la 78 în sînul­ congresului pentru garantarea neutralității. Unii din noi ară fi dorită ca acum, de uă dată cu inde­pendința, se avemă și acea garanțiă a ne­utralității nóstre, și atunci negreșită stipu­lațiunile art. 44 ar­ fi fostă pentru noi și mai precióse încă. Dere că credă că, daca acum nu avemă acea garanțiă specială a neutralității nóstre, énsé, fiindă-că ea este în politica nostră, fiindă-că este în cugeta­rea nostră, fiindă-că de la 1857 péne astăzî, cu tóte vicisitudinile prin care amă trecuta, acésta ideiă n’a încetată de a preocupa spiritulă nostru, credă că vomă avè și a­­césta garanțiă specială a neutralității în­­ ziua cândă vomă arăta că amă meritată de încrederea perfectă a Europei. »Cândă vomă sei a­trage consecințele imediate și nedepărtate din independință, cândă ne vomă conduce astfi­fel și în­câtă să avemă că politică esterioră care să ne facă a m­erita încrederea Europei, Europa ne va face mai multă de­câtă astăzî, adică a ne exprima simțiminte de bună-voință.* Ece­dera lămurita situațiunea ța­rei în fața tratatului de la Berlin de câtre doui bărbați, cu autorita­tea ce le dă posițiunea lor­ de ad­versari ai guvernului și ai politi­cei lui. Și u­ul­ și altulű arată pericolele în care s’ară afla țera, deci repre­­sintanții­ săi ară refusa de a se su­pune tratatului, și cele din urmă a­­firma că trebuie sé facema ori­ce sa­crifice pentru a dobândi inestim­a­­bilulű bine ală recunoscerii indepen­dinței. E de prisosü se mai adaogama ceva din parte-ne, căci situațiunea e cu totul­ lămurită. Represintanții națiunii vor­ vedé și vor­ judeca décâ pe de­uă parte e bine a espune țara la pericolele ce arü resulta din refusulu de a a­­plica tratatul, întru câtu o prives­ce, era pe de alta décâ­t în situa­țiunea în care se găsesce acum Eu­ropa și în fața unor­ eveniminte ce se anunță amenințătore — e pru­dentă și folositorii de a o pune în vrajbă cu puterile, a o lipsi nu nu­mai de amiciția și alianța lor­ — cum e fi cea d. Ionescu — ci chiar­ de acela sprijinit ce nu se refusă nici vă dată unei națiuni, care a dove­­ditü într’una moda patenta vitali­tatea iei și puterea de a îndeplini misiunea ce ’i s’a data. Nici vă­dată, în cursulu istoriei nóstre naționale, țara nu s’a găsită în ajunulu de a dobândi uă posiți­­une mai rămărită și mai bine ga­rantată din puntul­ de vedere in­ternațională, nici uă­dată déja n’a fostă trebuință de mai multă pre­vedere, de mai multă bună fimnță, de mai multă patriotismă de­câtă acum. Sperămă că represintanții națiu­nii, demni urmași ai acelora cari aă scăpată țara în alte împrejurări grele, vor­ dovedi că posedă, capi­­talisate prin experiența ce a­ fă­cută, acele mari calități strămoșesc­ și nu voră respinge sprijinulă ce se ofere țarei de concertură marilor­ puteri europeane. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Ragusa, 1 Octobre. — In urma nouilor­ condițiuni agrarie între țărani și proprie­tarii fonciari, principalele familii mai avute din Brzegovina se pregătescă a emigra. Lahore, 1 Octobre. — Generalul­ Ro­berts a telegrafiază guvernatorului Indiiloră că elă începe astă­ de­mersură sau spre Cahul. Constantinopole, 1 Octobre. — După ra­portul ă făcută Porțer de Edhem-pașa, am­­basadorulă otomană în Austria, asupra con­ferinței ce­a avută cu principele de Bis­marck cu ocasiunea mergerii acestuia la Viena, cancelarulă germană­­ i-ară fi de­clarată că »Germania nu urmărește de­câtă strînsa esecutare a tratatului din Ber­lin, de­și Rusia nu e mulțămită cu elă[. "] Viena, 1 Octobre. — Congresulă ecle­­siastică serbă, ce se ține actualminte la Garlowitz, h­otărîtă a vota uă adresă de devotamentă împăratului Austriei. Berlin, 1 Octobre. — Gazeta de Augs­burg află din celă mai bună isvoră că, contrariă scriii date de Times despre un viitore întrevedere între principele Gorcia­­coff și principele de Bismarck, cancelarul­ imperiului rusă nu va părăsi Baden-Baden pentru nici uă causă înainte de sfirșitul­ lui Noembre. Constantinopole. 1 Octobre. — Influențe puternice se exercită actualmente asupra Turciei în privința afacerilor­ Greciei. Berlin, 2 Octobre. — Principele de Bis­marck a primită visita d-lui d’Oubril, am­­basadorulă Rusiei în Germania, și pe prin­cipele Orloff, care trecea prin Berlin. Londra, 2 Octobre. — Soliile sosite din Afganistan anund­ă că patru regimente de Turcoman­ înainteza spre Cabul spre a da ajutoră insurgențilorfi. Madrid, 2 Octobre.—Regele Alfonso XII a numită pe ducele de Baileu ambasado­­rul­ săă estraordinarii la Viena spre a cere în numele său mâna arh­iducesei Christina. Londra, 2 Octobre. — Standard anuncță că baronulă de Calice, actualmente șefă de secțiune la ministerul și afacerilor­ străine ale Austriei, trebuie să ínlocuiasca pe co­rnitele Zichy în postură de ambasadore la Constantinopole. Viena, 2 Octobre. — (Oficială) Impera­­tură Austriei , numită pe d. Trautmans­­dorf președinte al­ Camerei Seniorilorfi, ar fi pe principele Schönberg și pe princi­pele Constantin Czatoryski, vice-președinte. Maiestatea Sea a conferita crucea de comandore ală ordinului Francisc­ Iosif scriitorului polonesei Kraszewski, cu oca­siunea jubileului său de cinci­zeci de ani și pentru meritul­ operelor­ sale.

Next