Romanulu, septembrie 1879 (Anul 23)
1879-09-21
ANULU DOUAPECI ȘI TREI VOIE8CE SI VEI PUTEA. ANONCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV.— 40 bani Deto , , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea parului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, N0.8I-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA EAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tóti Germania. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPT.ARTTT.n Redacțiunoa și Administrați «nea strada Dóinneí 14 VINERI, 21 SEPTEMBRE, 1879. LUMINEZATE ȘI VEI FI. ABONAMENTE.In Capitală și districte: unți ană 48 lei; Ș6: e luni 24 lei; trei luni 12 lei; in ă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue dt l'anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 16 Fleisch markt. IN ITALIA la d. doctorii Gust*>vo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. , Scrisorile nefrancate se refusă.', 20 BANI ESEMPLARULU Bucuresci 20rapciune UULUI COW, 2 BRUMARELU Peste câteva cifre, proiectul propusü de guvernă pentru resolvarea cestiunii israelite va veni în desbaterea reprezintanțiloră națiunii. Ei se vor rosti, sperăm, și asupra acestei grave cestiuni, ca asupra multoră altora, cu patriotismulü, cu bunuri simții și tactulu politicii, care suntu și trebuie să fia însușirea de cǎpeteniái a oricărui om a politicii, demnii de acest nume, demnii de însemnata misiune ce’i încredințază țara. Așteptămii derit votulu represintanților și națiunii cu încrederea că oricare ară fi uneltirile și intrigele ce se dospescu —■ ele se vor sdrobi în facia patriotismului pe deplinii luminată ale aceloră represintanți. Europa oficială ne privesce și asteptá; opiniunea publică din totă lumea, care a urmată cu simpatie lupta nóstra pe câmpul de resbelă, așteptă asemenea să vedsă deca pe farâmura politică avemă aceiași aptitudine, aceiași inteligență și acelașă bună fimță. Mai nimeni în Europa, suntemă și cum, nu doresce peirea națiunii române; dară nimeni asemenea nu’și póte închipui că vomă ave nebunia nu numai de a ne împotrivi Europei întregi, ci și de a călca în picidre principiile ce suntă caracteristica veacului nostru și dorința întregei opiniuni publice civilizate. Deca altă felă ară fi, decá amă simțind că, fără primejdie pentru țară, s’ară pute înlătura prescrierile art. 44 din tratatul de la Berlin — cu tóte că, în dreptul„ gințiloră, se recunosce concertului statelor Europei facultatea de a impune recunoscerea și aplicarea unor principii umanitare stateloră ce nu le dă recunoscută și aplicată — amă fi cei d’anteiă cari, acum ca totăd’auna, amă îndemna din tote puterile națiunea și ne-amă pune în fruntea iei, pentru a respinge amestecul străinătății în resalvarea unei cestiuni curată interne. Din nefericire, nu e așa, și cestiunile puse țărei și represintanților ă iei, astăzi ca și acum ună ană, suntă aceste două : 1) . Are posibilitate Europa de a ne impune să primimă și se aplicămă principială cuprinsă în art. 44 din tratatul de la Berlin ? 2) . Este pentru noi vre uă folosă ca se recunoscema acelă principia și se facemă actă de supunere la acelă tratată ? Noi amă respinsă deja la aceste cestiuni și, chiară mai filele trecute, amă pusă supt ochii cititorilor noștri cuvintele rostite în Congresă de către principele Gorciakoff, cuvinte care aretă că puterile semnatare ’și-au luată îndatorirea de-a face să se aplice tratatulă, după vederile și chiară după intențiunile loră. Declarațiunea principelui de Bismarck către ambasadorele Turciei la Viena ratifică din nou, cu autoritatea necontestată ce-i dă posițiunea sa și calitatea de fostă președinte al Congresului, că „Germania nu urmăreșce decâtă stricta esecutare a tratatului din Berlin, deși Rusia nu e mulțămită cu ele“. Astăzi — cândă suntemă la ultima oră — vomă arăta chiară opiniunile adversarilor noștri în acestă privință, pentru ca națiunea să vedă, se judece și să se rostescă în deplină cunoșcință de causă. D. G. D. Vernescu, susținendă în Cameră proiectulă delegaților, între alte cuvinte,ficea și pe cele următore, asupra cărora atragemă deosebita luare aminte a națiunii : »Rusia, în privința acesta, ne-a apărată dreptulă nostru în sînulă Congresului, coadră că Israeliții în țara nostră și în Rusia suntă ună mare flagelă; de sigură că Rusia, apĕrându-ne pe noi, s’a apărată chiară pe densa, sciindu că primejdia póte să bată mâne chiar la ușile iei, pentru că se póte pre bine întâmpla ca, la ună momenta dată, cândă Rusia se va găsi slăbită, Europa — în puterea dreptului internațională — să pretindă și de la densa ceia ce prtinde de la noi acum. * Deci, există în dreptur ă internațională mijjloce prin caree uă națiune pote fi silită a recunosce și aplica tratatele internaționale și acele mijloce suntă atâtă de eficace încâtă chiară puternica Rusiă se teme de ele. Mărturisirea e totă atâtă de sinceră, câtă e și de precisă, mai cu osebire pentru că vine de la mulă din omenii cari nu numai în Cameră, dérit și prin stare, facă vă propagandă cu totulă contrariă, susținendă că mițjloce de constrîngere nu suntă, că nici uă primejdiă nu póte fi pentru noi decă vomă înfrunta voințele Europei, călcândă în piciore ună documentă internațională pentru a căruia aplicare ea și-a îngagiată onorea. E co, esprimată într’ună modă clară și necontestabilă, respunsului ce dă d. Vernescu, împreună cu noi, la prima întrebare ce trebuie 30’și până represintanții națiunii, cândă vară merge să se rostescă asupra aplicării art. 44 din tratatul de la Berlin. Indouselă derii în acestă privință nu mai póte fi, de vreme ce, cândă a fostă să se rostescă înaintea țarei și înaintea lumii, cândă ’și-a făcută programarea politică, chiară d. Vernescu a abjurată ideile ce a propagată prin fiare și a spusă națiunii lămurită că e uă primejdie reală de a nu aplica una documentă internațională și că Europa are la îndemână mijloce puternice pentru a aduce pe împotrivitori la ascultare, de vreme ce chiară Rusia se teme de acele mijloce și ară căuta, într’ună modă indirectă, se scape de aplicarea lor pe spatele sec. Urmândă totă acesta sistemă de înregistrare a părerilor adversarilor noștri, vomă mai aminti încă două declarațiuni. D. N. Ionescu «zicea filele trecute în Cameră că, la 1866, cestiunea Evreilor devenise obiectulă unei acțiuni colective din partea puterilor europene. Și pe atunci nu eramă legați printr’ună tratată. Pe de altă parte, organilă autoritată ală partidei conservatore, Timpuri, afirma în runță trecută că „cestiunea Evreilor pate forma oricând olună protestă de invasiune“. Judece d-rii represintanți ai națiunii și asupra acestor păreri exprimate totă de adversari ai noștri, păreri pe care noi ne mărginimă în a le înregistra și constata. Venimă la a doua întrebare: Și asupra acesteia, vomă lăsa cuventulă totă unuia din adversarii noștri; vomă lua totă cuvinte rostite în Cameră, cuvinte pentru care oratorii iefi respundere și le daă în judecata țărei, supt sigiliulă numelui și autorității loră. In ședința de la 11 Septembre, d. N. Ionescu, tratând și cestiunea foloseseră ce ară are țara, deca s’ară supune tratatului de la Berlin și prin acesta ară dobândi recunoscerea independinței sale,ficea : »Ce este acesta recunoscere în sine ? D-lorit, recunoscerea nostră are de efectă de a stabili raporturi între noi și puterile semnatare tratatului de Berlin. Dacá noi amă trata atji cu aceste puteri și amă face uă convențiune pentru acesta recunoscere, ea nu s’ară numi altă felă în sființă diplomației, decâtă ună tratată de amiciție și de alianță. Nu se presintă lucrură așa; este adevărată că stipulațiunile art. 44 din tratatul de la Berlin aă valorea unei clausare de amiciție între noi cu puterile semnatare tratatului; acesta este binele celă mai mare la care, cu dreptă cuvântă, trebuie sĕ aspirămă; noi pene acum n’amă avută de câtă relațiune cu scăderea suveranității nóstre; n’amă fostă în raporturi de câtă ca Stată protegiată, garantată, într’ună modă neeficace, garanție neeficace; acum, cândă ni se propune ca, prin adoptarea, prin adesiunea nostră la stipulațiele art. 44, se intrămă un relațiunî de amiciție și de alianță cu puterile semnatare tratatului de Berlin, acesta nu este ună lucru puțină; trebuie să mărturisimă cu toții că este un lucru forte mare că, de unde eramă în relațiunî de protecțiune, acum se sima în relațiuni de amiciție și alianță, și, cândă ară veni cineva și nearădice, vă oferă amiciția mea; faceți sumisiune tratatului de Berlin, și aveți amiciția mea; nu faceți sumisiune, aveți contrariulă; ei bine, cândă ară veni și ne-ară ejice acesta, noi amă face uă nebunie de a respinge asemeni propuneri; deră, apoi, cândă întrega Europă, cândă tóte puterile până asemeni interpretarea art. 44, adică , că noi prin acesta intrămă în relațiuni de amiciție și de alianță cu marile puteri, atunci, ară fi mai multă decâtă uă nebunie de a sta și a nu face orice sacrificiă pentru a câștiga amiciția puteriloră celor mari. Acesta ínsemnezà admiterea tratatului de Berlin, acesta însemnézà adesiunea ce noi amă da, și cândă noi facemă uă convențiune directă cu puterile culoare amă pute face acesta. Europa ne recunosce independința, și noi ne supunemă dreptului publică europeană. Europa ne oferă amiciția, și noi ne obligămă de a ne supune obligațiunilor internaționale. »Acesta iarășî este uă obligațiune de «mare importanță; adică, noi apreciămă că în dreptur ă publică europeană suntă destule garanții pentru axistența unei națiuni june, mici, dară care are consciința vitalității sale, care voescă sĕ trǎesca cu vecinii săi și, prin urmare, cu tóte puterile europeane, care voiesce sĕ traiescá în relațiunî de amiciție, în relațiunî de națiune civilisată. Ei bine, d-loră, acesta mărturisire este ună bine inestimabilă, este ună bine care ni se oferă pentru ânteia dată în istoria nostră, este ună bine căruia nu e vorba sĕ-’i facemă, cum s’a 4>sib sfidare, dérfi căruia nu trebuie să-’i dămă cu piciorulă, este ună bine pentru care nu trebuie să facemă ca ună copilă care nu sie se prețuiască darulă ce î se dă. Este, în adever și, din partea puterilor europeane, că oferire a unei alianțe supt scutulă principielor dreptului internațională europeană. »Animată de acestă spirită de pace, de respectă pentru dreptură publică europeană, de sentimentulu de bună voință pe care puterile îl aretă către noi, ensușî d. ministru de esterne acrisă că póte să ne raporteze impresiunile sale din străinătate și că tóte puterile sunt animate în privința nóstru de cea mai perfectă bună voință, și nici nu se pare altă felă. Apoi, d-loră, puterile care au semnată tratatul de Berlin, care aă pusă stipulațiunea art 44, nu aă sclută ele ce facă ? Nu aă sclută ele că ne oferă alianța loră supt scutulă dreptului internațională europeană ? .Răsclută prea bine, și pentru acesta trebuie să arătămă și noi că scimă să prețuimă acestă dară. Ece, dérfi, ce însemneză recunoscerea nostră. »Suntă, d-loră, și alte avantagie, suntă deduceri, suntă avantagie practice de tóte chlele, pe care avemă să le tragemă din acesta recunoscere; déré acela pe care vi’lăamă semnalată este celă mai mare : intrămă și noi în familia statelor, intrămă în relațiune cu puterile cele mari, și pentru care nu abandonăm și nici una din aspirațiunile nóstre, căci, d-loră, noi trebuie să vă spună uă lucru : d-loră, cândă noi la 1857 amă esprimată dorințe pentru reorganisarea patriei nóstre, amă disă că voimă se fim și ună stată constituțională, care se dămă garanții Europei că vomă fi uă elementă de pace în sînulă familiei statelor europeane; dérfi, amă mai disă âncă mă lucru, amă mai formulată uă dorință , că dorimă să fimă respectați într’uă politică de neutralitate, ceé ce amă disă. »Acum, d-loră, la Congresul de la Berlin plenipotențiarii noștri, pe lângă cererile ce aă făcută, aă făcută la puntul fi 5 și uă cerere care concerna neutralitatea, și că ’î felicită că n’a fi uitată acesta dorință. E co ce clică plenipotențiarii noștri în privință acesta : »Noi nu trebue să vorbimă cu ușurință despre neutralitate, pentru că noî amă esprimată acesta dorință și la 57 în divanurile ad-hoc, și la 78 în sînul congresului pentru garantarea neutralității. Unii din noi ară fi dorită ca acum, de uă dată cu independința, se avemă și acea garanțiă a neutralității nóstre, și atunci negreșită stipulațiunile art. 44 ar fi fostă pentru noi și mai precióse încă. Dere că credă că, daca acum nu avemă acea garanțiă specială a neutralității nóstre, énsé, fiindă-că ea este în politica nostră, fiindă-că este în cugetarea nostră, fiindă-că de la 1857 péne astăzî, cu tóte vicisitudinile prin care amă trecuta, acésta ideiă n’a încetată de a preocupa spiritulă nostru, credă că vomă avè și acésta garanțiă specială a neutralității în ziua cândă vomă arăta că amă meritată de încrederea perfectă a Europei. »Cândă vomă sei atrage consecințele imediate și nedepărtate din independință, cândă ne vomă conduce astfifel și încâtă să avemă că politică esterioră care să ne facă a merita încrederea Europei, Europa ne va face mai multă decâtă astăzî, adică a ne exprima simțiminte de bună-voință.* Ecedera lămurita situațiunea țarei în fața tratatului de la Berlin de câtre doui bărbați, cu autoritatea ce le dă posițiunea lor de adversari ai guvernului și ai politicei lui. Și uul și altulű arată pericolele în care s’ară afla țera, deci represintanții săi ară refusa de a se supune tratatului, și cele din urmă afirma că trebuie sé facema orice sacrifice pentru a dobândi inestimabilulű bine ală recunoscerii independinței. E de prisosü se mai adaogama ceva din parte-ne, căci situațiunea e cu totul lămurită. Represintanții națiunii vor vedé și vor judeca décâ pe deuă parte e bine a espune țara la pericolele ce arü resulta din refusulu de a aplica tratatul, întru câtu o privesce, era pe de alta décât în situațiunea în care se găsesce acum Europa și în fața unor eveniminte ce se anunță amenințătore — e prudentă și folositorii de a o pune în vrajbă cu puterile, a o lipsi nu numai de amiciția și alianța lor — cum e fi cea d. Ionescu — ci chiar de acela sprijinit ce nu se refusă nici vă dată unei națiuni, care a doveditü într’una moda patenta vitalitatea iei și puterea de a îndeplini misiunea ce ’i s’a data. Nici vădată, în cursulu istoriei nóstre naționale, țara nu s’a găsită în ajunulu de a dobândi uă posițiune mai rămărită și mai bine garantată din puntul de vedere internațională, nici uădată déja n’a fostă trebuință de mai multă prevedere, de mai multă bună fimnță, de mai multă patriotismă decâtă acum. Sperămă că represintanții națiunii, demni urmași ai acelora cari aă scăpată țara în alte împrejurări grele, vor dovedi că posedă, capitalisate prin experiența ce a făcută, acele mari calități strămoșesc și nu voră respinge sprijinulă ce se ofere țarei de concertură marilor puteri europeane. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Ragusa, 1 Octobre. — In urma nouilor condițiuni agrarie între țărani și proprietarii fonciari, principalele familii mai avute din Brzegovina se pregătescă a emigra. Lahore, 1 Octobre. — Generalul Roberts a telegrafiază guvernatorului Indiiloră că elă începe astă demersură sau spre Cahul. Constantinopole, 1 Octobre. — După raportul ă făcută Porțer de Edhem-pașa, ambasadorulă otomană în Austria, asupra conferinței cea avută cu principele de Bismarck cu ocasiunea mergerii acestuia la Viena, cancelarulă germană i-ară fi declarată că »Germania nu urmărește decâtă strînsa esecutare a tratatului din Berlin, deși Rusia nu e mulțămită cu elă[. "] Viena, 1 Octobre. — Congresulă eclesiastică serbă, ce se ține actualminte la Garlowitz, hotărîtă a vota uă adresă de devotamentă împăratului Austriei. Berlin, 1 Octobre. — Gazeta de Augsburg află din celă mai bună isvoră că, contrariă scriii date de Times despre un viitore întrevedere între principele Gorciacoff și principele de Bismarck, cancelarul imperiului rusă nu va părăsi Baden-Baden pentru nici uă causă înainte de sfirșitul lui Noembre. Constantinopole. 1 Octobre. — Influențe puternice se exercită actualmente asupra Turciei în privința afacerilor Greciei. Berlin, 2 Octobre. — Principele de Bismarck a primită visita d-lui d’Oubril, ambasadorulă Rusiei în Germania, și pe principele Orloff, care trecea prin Berlin. Londra, 2 Octobre. — Soliile sosite din Afganistan anundă că patru regimente de Turcoman înainteza spre Cabul spre a da ajutoră insurgențilorfi. Madrid, 2 Octobre.—Regele Alfonso XII a numită pe ducele de Baileu ambasadorul săă estraordinarii la Viena spre a cere în numele său mâna arhiducesei Christina. Londra, 2 Octobre. — Standard anuncță că baronulă de Calice, actualmente șefă de secțiune la ministerul și afacerilor străine ale Austriei, trebuie să ínlocuiasca pe cornitele Zichy în postură de ambasadore la Constantinopole. Viena, 2 Octobre. — (Oficială) Imperatură Austriei , numită pe d. Trautmansdorf președinte al Camerei Seniorilorfi, ar fi pe principele Schönberg și pe principele Constantin Czatoryski, vice-președinte. Maiestatea Sea a conferita crucea de comandore ală ordinului Francisc Iosif scriitorului polonesei Kraszewski, cu ocasiunea jubileului său de cincizeci de ani și pentru meritul operelor sale.