Romanulu, octombrie 1879 (Anul 23)
1879-10-18
964 espre însemnătate a cuvintelor pronunețate de ministrula germana. Cu acea ocasiune d. de Puttkammer a confirmata că în adevără s’ară fi încheiată uă alianță între Austro-Ungaria și imperială germană, Ministrula cită apoi Gazeta Coloniei și se esprima cam în următorii termeni : »D-vostră azi aflată din Gazeta Coloniei că împeratură s’aotărîtă pentru binele poporului săă a sacrifica simpatia și amiciarea intimă ce o avea faciă cu Rusia. Acesta ’i-a fostă dictată de datoria consecințeî sale și a încheiată cu Austro-Ungaria un alianță care de sigură va dura mulți ani și va asigura pacea Europei.* Acum se explică depeșa ce ne-a comunicată ieri agenția Havas și înțelegemu și noi pentru ce oficiasa Gazetă a Germaniei de Nord a dată ministrului germană uă desmințire aspră, derü pate oportună. In privința alianței austro-germane mai găsimă în diarele străine diferite articole din care extragemă părțile pe care le credeam mai însemnate. Astafel, Hamburger Corresponded scrie urmatorele : «Rusia a turburată cu mâna iei alianța sea cu Germania și ne-a arătat calea spre Viena. Cu modulă acesta s’a stabilită la Viena un înțelegere care va dura îndelungată.* Weser-Zeitung află din Berlin urmátórele : »Principele Bismarck, după întorcerea sa, a însărcinată pe cornițele Stolberg de a duce pentru aprobare împăratului la Baden-Baden protocolul, care cuprindea înțelegerile stabilite la Viena. Dornitele Stolberg n’a putută dobândi aprobarea împăratului, și după întorcerea sea s’a ținută ună consiliu de miniștri, în care principele de Bismarck a declarată că se va retrage daca împeratură ară desaproba înțelegerile în cestiune. Astăfelă erau lucrurile când principele de Bismarck s’a dusă la 9 Octobre la Varzin. In acestă intervală principele a convocată comitetul, pentru afacerile din afară spre a chibzui și a delibera asupra înțelegerilor din Viena. Comitetul era convocată pentru ziua de 16 Octobre, deja la 15 Octobre deja sosise aprobarea împăratului și astfel, retragerea principelui de Bismarck a fost înlăturată. Prin urmare comitele Stolberg s’a mărginită numai în a raporta comitetului faptulă împlinită.* -------------------------revicî, după ce se întorse din Eliseű în «Hotel Bristol», s’a esprimată către cei din prejurulu său că persona și demna ținută (idignité) a d-lui Jules Grévy aă făcută asupră’î uă impresiune peste tote așteptările de plăcută. Tocmai pentru că totă acesta întâmplare nu a avută nici uă însemnătate politică, credemă că nu este de prisosă de a o apăra în contra alterării unei gazete de boulevard care se află în perplesitate din causa lipsei de materia picantă. Marii duci ai Husiéi la d. Gréyy. Corespondința Francesa scrie următorele : Le Gaulois crede a fi forte malițiosă cândă, dândă sema despre visita pe care am făcută-o de curendă Țarevici, principele de Wales și marii duci Alexis și Vladimir președintelui Republicei, dice că d. Grévy ,îară fi primită cu cuvintele: »Domnii mei, (Messieurs, în locă de Messeigneurs, după cum prescrie eticheta) suntă forte veselă de a ve vedéa, la care cuvinte cei patru principi, întorceadă spatele, ară fi replicată : »Domnule președinte, suntemă forte veseli că v’amă văduvă.* Din întâmplare, încă cu trei cile înainte de acesta, îndată după audiență, ama primită de la un personă care stă în de-aprope relațiuni cu marele duce moștenitor, câteva date forte precise în privința decursului acelei audiențe. Comunicarea ce ni se făcuse nu era destulă de interesantă pentru ca se luămă notă de ea în locul acesta, deorece éase anecdota lui Gaulois ară pute fi lesne reprodusă de presa germană, ne vede că acum siliți a declara că ea nu e altă ceva de câtă uă scornitură. Președintele Republicei, care cunosce formele ce trebuiesc observate la visita unui principe de sânge celă puțină tată atâtă de bine ca acelă »domino» de la Gaulois a avută cu marele duce moștenitoră și ca frații sei — căci pe principele de Wales nu o le-a primită delocă de uădată cu aceștia — uă între vorbire mai lungă și forte cordială. El întrebă pe principi cum se mulțămesce augusta soră mamă în Cannes, se informă forte de aprope despre aflarea marelui duce Constantin, care se afla atunci bolnavă la ambasada rusă, și îșî esprima în fine—ca sĕ trădămălnt regulă secretă diplomatică ală acestei însemnate întrevederi — părerea sea de roü, că înalții ospețî aă nemerită în Paris țiă timpii atâtă de urîtă. Imprejurulă acestoră Iernate s’a învârtită conversațiunea și noi repetăm că, fără impulsiunea pe care ne-a dată o invențiunea fotei bonapartiste, nu amă mai fi făcută nici uă mențiune despre tote acestea. Pentru liniștirea lui Gaulois putemü énsă să mai adaugemă că la imigrațiunea înmiisă în Statele Unite Negocierile între guvernele din Washington și din Pekin, în vedere de a modifica arta din tratatul de la 1864 privitoră la importațiunea chineză, au luată un formă mai precisă, în urma legii în contra Chinesilor, votată de Congresă in primăvara trecută. Președintele Hayes, refuzândă sancțiunea acestei legi, a admisă necesitatea de a pune restrîngeri imigrațiunii chinezescî; elă indica atunci calea ce trebuia să urmeze guvernul. După nouele clause negociate prin îngrijirea d-lui Seward, ministrul Statelor Unite la Pekin, partidele contractante stabilescă uă deosebire între comercianți și între emigranți. Cei de anteiă sunt asigurați de a trafica fără pedecs, de a se bucura de aceleași drepturi ca și ceilalți străini; dară guvernulă Statelor Unite este autorizată a se împotrivi la emigrarea Chinezilor, fără mijlace, cari nu au altă capitală de câtă brațele. Tocmai acesta voiescă Californianî și acesta nă voită se arate pronunțându-se, cu uă imensă majoritate, în contra menținerii situațiunii actuale. Argumentul ce d. Seward a invocată, înaintea guvernului din Pekin, este că Americanii nu pot ă reșede de câtă într’ună mică numără de porturi Chinese, pe când Chinesii erau pene acum admiși a circula și a reșede în libertate în totă întinderea Statelor Unite. Herald, constatând„ succesul„ negocierilor, adaugă că tratatul modificată va fi supusă Senatului în sesiunea din Decembre. »Avemă în acesta în germine, dice Herald, soluțiunea cestiunii Chinese.* SOIRI D’ALE ZILEI. Din Capitală. Citimă în România Liberă de astăzi: Din causa ocupațiunilor multiple ce’i creeză posițiunea de ministru al afacerilor străine, d. R. Boerescu, profesoră de dreptură comercială la facultatea de dreptă, este înlocuită provizoriă cu d. Disescu, doctoră în dreptă de la facultatea de Paris și judecătoră la trib. Ilfovă. I. Disescu este unul din tinerii cu cari se fălesce magistratura nostră, nu ne îndoaimu că ’și va da tóte silințele ca să nu facă multă simțită absența timporală a d-lui B. Boerescu de pe una din catedrele cele mai prețiose ale facultății nóstre de dreptă. Din țevile latine. Ună membru cunoscută al partidei republicane din Francia, Alfonse Gent, a fost numită în postură atâtă de comodă și de productivă de guvernatoră ală insulei Martinique. Se ducea la începută că miniștrii stau la îndouială dacá trebuie săü nu se acorde acestă funcțiune amicului soră, deorece în urma numirii sale elă ară fi trebuită să ’șî depună mandatulu de deputată ală departamentului Vaucluse. Era temere că într’ună asemene casă alegătorii de acolo, cari suntă ultra-radicalî, voră pune candidatura unui Blanquisau a vr’unu’ altă comunistă cunoscută și voră isbuti a’să face se fiă alesă. Se pare oise că guvernulă nu s’a speriată de uă asemene eventualitate, căci le Journal officiel a publicată deja decretul, care numeste pe deputatulă Gent guvernatoră ală insulei Martinique.* Lui Fremdenblatt se telegrafiaza din Roma cu data de 26 Octobre că d. Cairoli, ministrulu-președinte al Italiei, va însoț pe regele Umbert pene la Pegli spre a saluta acolo pe principele de coronă ală Germaniei. * Aceluiași diară se mai telegrafază că legea electorală va fi din nou supusă Camerei italiane îndată după întrunirea sei și că în casă cândă ea ar fi respinsă se crede că Camera va fi disolvată. * Vă depeșă din Paris desminte scomptată ROMANULU, 18 OCTOBRE, 1879 că guvernul spaniolă ar fi exilată pe ducele de Montpensier în urma unei epistole ce ar fi adresată acesta președintelui consiliului. Depeșa adaugă că ducele de Montpensier n’a adresată nici uă epistolă președintelui consiliului. Din Belgradă se anundă că ieri diminață a sosită acolo ună carieră bulgară cu însărcinarea de a încheia u alianță între Bulgaria și Serbia supt protectoratulă Rusiei. Soliile din Constantinopoledică că d. Lagard a propusă Porții încheiarea unui tratată în privința cumpărării Ciprului. D. Lobanoff ar fi declarată că Rusia nu pute admite ca Engliteza și Turcia să încheie ună asemene tratată. * Deutsche Zeitung află din Cattaro că poporațiunea numită Hassii a trimisă Albanesiloră în Plava patru sute de omeni într’ajutoră. Liga albanesă a trimisă din nou locuitorilor din Gusinje și din Plava însemnate provisiunî de virtualiî și de munițiuni.* Aceluiași diară se telegrafiază din Sofia cu data de 26 Octobre că pene ’n acea cji sosiseră acolo optă-decî deputați. Deschiderea Scupcineî era deci iminentă. Se asigură că încoronarea principelui se va amâna. * Gaceta din Madrid publică resultatulu celui din urmă recensementă făcută la Cuba: poporațiunea cuprinde 764,164 albi, 344,050 negri liberi, 227,902 negri robi, 58,400 chinesi. De la 1870, numărul sclaviloră s’a micșorată cu 136,000. * Literatura rusă a avută un mare perdere. Istoricul Sergiu Solovieff a murită la 4 (16) Octobre în Moscva. Fin ală unui preotă, el îșî făcuse studiile sale la gimnasiulă din acelă orașă, apoi fusese însărcinată cu catedra de istoria Rusiei la facultatea de filologie. Principala sea operă este oă Istoriă a Rusiei în treizeci de volume. A publicată în 1863 oă Istoriă a căderii Poloniei. PROIECTU DE LEGE pentru CASA DE ECONOMIA. TITLULUI. Scopula și administrațiunea casă. Art. 1. Se instituie pentru România on Casă de Economiă ca institută de Stat. Art. 2. Casa de economie oferă, supt garanția Statului, midloculă celă mai sigură de a face, de a păstra, și de a face producătare, și de a acumula economiele cele mai neînsemnate ale claselor laboriase. Ea este menită a provoca, a stimula și a favoriza spiritulă și obiceiurile de economia și de prevedere în clasele laboriase, precum și a introduce învățământul economiei la copiii tuturar claselor societății. Art. 3. Tote fondurile Casei de economia se versa la Casa de Depuneri și Consemnațiuni, care se administrază prin consiliul de administrațiune și prin directorul ăieî, conformă unui regulamentă specială. Art. 4. Consiliul de administrațiune ală Casei de depuneri și consemnațiuni hotăresce asupra tuturor chestiuniloră, ce interesază Casa de economiă, și o represintă în justiție. Acestă consiliă așază în fiecareană bugetulă casei; esamineza și aprobă compturile reială ține procese-verbale separate de tóte deliberările și decisiunile sale. Consiliul de administrațiune prezintă ministrului de financie, în fiecare ană, uă dare de semn amănuntă, după gestiunea casei, care se înainteză Corpurilor Legiuitare. Art. 5. Directorul va esecuta hotărîrile consiliului, va preveghia diferitele ramuri Din străinătate piarulă germană die Fest anunciă că în Paris s’a răspândită scirea că nu, numai Țarulă, dară și împăratulă Francisc Iosif va merge la Berlin și că s’ară fi începută negocieri chiară și cu regele Umbert pentru mergerea sea în capitala Germaniei. * Uă telegramă din Berlin anuncță că atâtă liberalii câtă și conservatorii liberali și noui conservatori vor vota pentru alegerea d-lui Bennigsen de președinte ală Camerei deputaților prusiane. Asemenea se anundă că doctorală Struck a fostă chemată la Varzin, din causă că d. de Bismarck ar fi fostă din nou apucată de nescenevralgii forte violente. * TITLULU IV. Despre întrebuințarea fondurilor. Art. 30. Fondurile, provenind din economiele depuse la Casa de economie sau din orî-ce alte venituri ale acesteia, se administrază deosebită de ori-ce alte fonduri, și se întrebuințeză conformă hotărîrii consiliului: a) In cumpărarea de bonuri de tesaură sau alte efecte ale Statului; b) In cumpărarea de efecte ale crediteloră fondate, urbane și rurale; c) In avansuri pe fondurile sasă indicate, care se voră primi în deposită pentru 2/s din valorea ce voră ave pe piață în diua împrumutării; d) In avansuri pe obiecte și bucăți de aură și de argintă, care se voră primi în deposită pe V* din valorea comercială intrinsecă a metalului, constatată și garantată ale serviciului și va especia afacerile curente. El va pregăti și supune consiliului proiectele de bugetă, compturile generale și compturile curente și va propune tote măsurile și îmbunătățirile ce va crede necesare în interesul instituțiunii. Directorul represintă pe consiliă în tote raporturile sale cu personele private, cu agenții casei și cu orî-ce alte autorități și instituțiuni. Art. 6. Toți casierii Statului, toți șefii de biurourî telegrafo-poștalî, toți primarii, toți perceptorii, toți directorii de gimnasie, licee și școli sătesc, sunt agenți principali sau secundari ai casei de economie, fiecare în cerculă atribuțiunilor- loră, determinate prin regulamentul Casei de economie. Spre acestă sfîrșită, toți acești funcționari sunt puși la disposițiunea Casei de depuneri și primescă ordine directe de la densa, pentru ce privesce acestă serviniă. Ei sunt datori a se conforma acestoră ordine, precum și regulamentelor și instrucțiunilor speciale ce se vor face în materia. Ei sunt pentru acestă serviniă justițiabili de Curtea de compturi. Art. 7. Din diua punerii în lucrare a presentei legi, Casa de depunere și consemnațiuni va purta denumirea de »Casă de depuneri, de consemnațiunî și de economiă*. TITLULUII Despre depunerea economielor”. Art. 8. Ori ce locuitoră ală țarei, fără deosebire de naționalitate, de secsă și de etate, pote versa economiele sale, în localitățile desemnate, în mânele agenților, autorizați de Casa centrală. Depunerile se pot face în tote zilele, de la 10 ore diminuță pene la 4 ore după meda-lii. Art. 9. Depunerile nu pot fi mai mici de ună beă noă, nici mai mari de 300 lei de uădată. Fracțiuni de ueă nu se primescă. Macsimulă depositeloză succesive ce se potă face de ună singură depunetoru e de 3.000 lei. Art. 10. Depunetorul ă la Casa de economie primeșce, la celă anteră versămentă ce face, ună libretă, în care se înscrie numele, etatea, calitatea și domiciliul personei, în numele căreia se face depositură, precum și suma versământului și data lui. Acestă libretă servesce pentru înscrierea tuturor vărsămintelor ulteriore, făcute în numele aceleiași persone. Aceste versăminte se înscrie în libretă la rândulă și cu data loră, și se certifică prin semnătura și sigiliulă agrilelui Casei, care a primită depositură. Totă în acestă libretă se înscriă și dobândile datorite sau capitalisate, precum și sumele plătite sau înapoiate depunătorului Art. 11. Modelul libreteloră, forma și indicațiunile ce trebuie se cuprindă se hotărască de consiliul de administrațiune. Ele trebuie să fie compuse de foi de hârtiă cu filigramă, care să fie numerotate, să porte sigiliul Casei de Depuneri, de Consemnațiune și de Economie și se fie sunt scrise de președintele consiliului sau de membrulă anume delegată pentru acesta și contra-semnate de directorele Casei și de agintele sucursalei locale care a liberată libretulă. Ele cuprindă în întregă testul legii și regulamentul de aplicare, precum și o notă scurtă despre binefacerile produse de economia sistematizată și trecută în obiceiurile traiului silnică. Libretul mai cuprinde încă și uă tabelă din care se vede comună capitală de la 1— 300 lei cresce prin interese compuse în timpă de ciece ani. Pentru fiecare libretă se deschide în registrele casei centrale ună comptă specială, purtândă același numără și reproducând tate indicațiunile și mențiunile făcute în libretă Art. 13. Nimeni nu pate ave mai multă de ună libretă, fiă luată de la același, fiă de la diferiții agenți ai casei Aceluia care s’ară abate de la acestă disposițiune I se va restitui îndată de positură său fără nici oă bonificare, și va fi exclusă pentru tată-deauna de la Casa de economiă. Posesorele unui libretă pate cere a fi transferată de la unărginte ală casei la altulă, modulă acestei transferări se va determina în regulamentul casei. Presintarea libretului constitue un titlu suficiente pentru ca asupra lui să se potă face orî-ce plăți. Art. 14. Personele care ară perde libretele loră suntă datore a face declarațiune înscrisă despre acesta la agintele celă mai apropiată și în termenul celă mai scurtă. Agintele avisază imediată direcțiunea casei, care înșciințază pe toți agenții săi. Orice plată asupra libretului perdută și denunțată precum s’a arătată aci se suspende in termenă de trei luni. In acestă timpă se facă, cu spesele titularului, publicațiuni în Monitori, anunțând perderea libretului și anularea lui la espirarea termenului. Déci în acestă timpă libretulă nici s’a găsită nici s’a presintată, direcțiunea ’să anulază și se liberază altulă în locă, purtândă același numără și mențiunea incidentului perderii și înlocuirii lui. Aceiași mențiune se face în registrele casei la partida respectivă. Art. 15. Agenții cari primescă depositele suntă datoria libera, împreună cu libretulă și pentru fiecare vărsământă ulterioră, vă recepisă din registrul ă o souche ce ’î va fi încredințată de direcțiune. Ei sunt datori a avisa pe direcțiune la fiecare optă zile despre depositele făcute în acestă intervală și a I înainta sumele încasate , însoțite de ună borderoă detaliată, reproducândă tóte mențiunile libretelor respective. Agenții vor primi de fiecare operațiune 10 bani. Art. 16. Toți profesorii sunt agenți secundari ai casei de economie. In fiecare scală va fi afișată, în fiecare clasă, ună prospectă, care va explica avantagjele Casei de economiă și va conține legea și regulamentulă ieî. Art. 17. Directorul scolei procede , în fiecare luni înainte de a intra în clasă de diminâță, la învățătura economiei. In acelă timpă școlarii pot versa în mânele sale orice sumă, câtă de minimă, care nu pote fi însă mai mare de 5 lei. Art. 18. Aceste deposite sunt consemnate în registrul de economiă școlară, în jurnală și în foia volantă a școlarului. In fiecare lună profesorală varsă sumele depuse la unulă din agenții principali ai casei de economie. Art. 19 Orice școlară care a depusă ună lă are dreptă la una libretă personală. Casa de economiă e obligată a libera scolariloră librete personale și nu -i este îngăduită a da librete colective de scolă. Sumele lunare mai mici de mă leă rămână la profesorală școlei pentru a le vărsa cândă crescă la mă leă, prin adăogiri neînsemnate succesive. Art. 20. Directorul fiecărei școli pote primi donațiuni pentru fondul casei de economii școlare. Aceste donațiuni se întrebuințază pentru a face bonuri de economii. Ele se vor împărți în 44 săptămâni și cota săptămânală se va împărți la școlari după puntele loră, mărindă sumele depuse de flăcare din ei cu economiă. Art. 21. Sumele depuse la Casa de economie începă a purta dobânda de la la din lunea a doua ce urmeza depunerea. Dobânda se socoteșce numai pe lei întregi. Dobânda nu pate fi mai mare de 5 lei la sută, nici mai mică de 3 la sută, și se va decide de consiliul de administrațiune, cu aprobațiunea consiliului de miniștri, atâtă pentru depositele deja făcute câtă și pentru cele viitore. Reducerea înse nu se va pute aplica decâtă de la începutul anului ce urmeza publicarea otărîrea în Monitori. Până la o nouă otărîre a consiliului de administrațiune, dobânda se fixeză la 5 la sută pe ană. Art. 22, îndată ce sumele depuse asupra unui singură libretă ajungă în capitală și dobândi la maximulă de 3.000 lei, Casa de economiă cumpără pe comptulă depunătorului fonduri de ale Statului, pe care le păstrază și le administrază separată. Art. 23 Dobândile datorite asupra capitalului vărsată se plătescă uă dată pe ană și numai după 31 Decembre a anului care espiră. Dobânzile nereclamate în termenă de treizeci de zile, adică până la 30 ianuarie, se capitaliseză de oficiă și producă interese în favorea depunătorului. Dobândile se până în comptă numai pe 30 ani. Dobândi nerădicate în acestă timpă nu mai portă dobândî. Art. 24. Libretele nu se potă face cesiune. Ele nu potă fi atacate de creditori. TITLUL III. Despre restituiri. Art. 25. Cererile de restituiri se adresază în scrisă, atâtă pentru dobândi câtă și pentru capitală, agenților specială determinați de consiliul de administrațiune. Aceștia aviseza imediată pe direcțiune, înaintândă cererea originală, și primescă fondurile necesare și autorizarea de a face plățile. Art. 26. Restituirea dobânditoră și a sumelor depuse sau capitalisare se face—în termenă două lună de dile de la cerere, pentru sume care nu trecă peste una sută lei,—în termenă de două luni de cile, pentru sume care nu trecă peste cinci sute lei și—în termenă de trei luni de dile, pentru sume care trecă peste cinci sute lei. Art. 27. Sumele restituite nu primescă dobânda de câtă până la l a și a lunei în care s’a cerută restituirea. Sumele a cărora restituire însă s’a cerută după termenă de două luni sau mai puțină de la depunere, nu primescă nici uă dobândă. Art. 28. Orî-ce plăți, fiă de dobândi, fia de capitale, trebuiescă justificate prin recepția primitorului și prin înscriere în colóna specială a libretului, certificată prin semnătura și sigiliul agentului care a făcută plata. Art. 29. Sumele nereclamate în timpă de 30 ani se prescriă în folosulă casei.