Romanulu, octombrie 1879 (Anul 23)

1879-10-18

964 espre însemnătate a cuvintelor­ pronunețate de ministrula germana. Cu acea ocasiune d. de Puttkammer a confirmata că în adevără s’ară fi înche­iată uă alianță între Austro-Ungaria și im­­perială germană, Ministrula cită apoi Ga­­­zeta Coloniei și se esprima cam în urmă­torii termeni : »D-vostră azi aflată din Gazeta Coloniei că împeratură s’a­otărîtă pentru binele po­porului săă a sacrifica simpatia și amicia­rea intimă ce o avea faciă cu Rusia. Acesta ’i-a fostă dictată de datoria consecințeî sale și a încheiată cu Austro-Ungaria un ali­anță care de sigură va dura mulți ani și va asigura pacea Europei.* Acum se explică depeșa ce ne-a comu­nicată ieri agenția Havas și înțelegemu și noi pentru ce oficiasa Gazetă a Germaniei de Nord a dată ministrului germană uă desmințire aspră, derü pate oportună. In privința alianței austro-germane mai găsimă în diarele străine diferite articole din care extragemă părțile pe care le cre­deam mai însemnate. Asta­fel, Hamburger Corresponded scrie urmatorele : «Rusia a turburată cu mâna iei alianța sea cu Germania și ne-a arătat­ calea spre Viena. Cu modulă acesta s’a stabilită la Viena un înțelegere care va dura înde­lungată.* Weser-Zeitung află din Berlin urmátó­rele : »Principele Bismarck, după întorcerea s­a, a însărcinată pe cornițele Stolberg de a duce pentru aprobare împăratului la Ba­den-Baden protocolul, care cuprindea în­țelegerile stabilite la Viena. Dornitele Stol­berg n’a putută dobândi aprobarea împă­ratului, și după întorcerea sea s’a ținută ună consiliu de miniștri, în care principele de Bismarck a declarată că se va retrage daca împeratură ară desaproba înțelegerile în cestiune. Astă­felă erau lucrurile când­ principele de Bismarck s’a dusă la 9 Oc­tobre la Varzin. In acestă intervală prin­cipele a convocată comitetul, pentru afa­cerile din afară spre a chibzui și a deli­bera asupra înțelegerilor­ din Viena. Comi­tetul­ era convocată pentru ziua de 16 Octobre, deja la 15 Octobre deja sosise a­­probarea împăratului și ast­­fel, retragerea principelui de Bismarck a fost­ înlăturată. Prin urmare com­itele Stolberg s’a mărgi­nită numai în a raporta comitetului faptulă împlinită.* -------------------------­revicî, după ce se întorse din Eliseű în «Hotel Bristol», s’a esprimată către cei din prejurulu său că persona și demna ținută (idignité) a d-lui Jules Grévy aă făcută a­­supră’î uă impresiune peste tote așteptările de plăcută. Tocmai pentru că totă acesta întâmplare nu a avută nici uă însemnătate politică, credemă că nu este de prisosă de a o apăra în contra alterării unei ga­zete de boulevard care se află în perple­­sitate din causa lipsei de materia picantă. Marii duci ai Husiéi la d. Gréyy. Corespondința Francesa scrie următorele : Le Gaulois crede a fi forte malițiosă cândă, dândă sema despre visita pe care am făcută-o de curendă Țarevici, princi­pele de Wales și marii duci Alexis și Vla­dimir președintelui Republicei, dice că d. Grévy ,î­ară fi primită cu cuvintele: »Dom­nii mei, (Messieurs, în locă de Messeigneurs, după cum prescrie eticheta) suntă forte ve­selă de a ve vedéa, la care cuvinte cei patru principi, întorceadă spatele, ară fi replicată : »Domnule președinte, suntemă forte veseli că v’amă văduvă.* Din întâmplare, încă cu trei c­ile înainte de acesta, îndată după audiență, ama pri­mită de la un personă care stă în de-a­­prope relațiuni cu marele duce moștenitor, câte­va date forte precise în privința de­cursului acelei audiențe. Comunicarea ce ni se făcuse nu era destulă de interesantă pentru ca se luămă notă de ea în locul­ acesta, de­ore­ce éase anecdota lui Gaulois ară pute fi lesne reprodusă de presa ger­mană, ne vede că acum siliți a declara că ea nu e altă ce­va de câtă uă scornitură. Președintele Republicei, care cunosce for­mele ce trebuiesc­ observate la visita unui principe de sânge celă puțină tată atâtă de bine ca acelă »domino» de la Gaulois a avută cu marele duce moștenitoră și ca frații sei — căci pe principele de Wales nu o le-a primită de­locă de uădată cu ace­știa — uă între vorbire mai lungă și forte cordială. El­ întrebă pe principi cum se mulțămesce augusta soră mamă în Cannes, se informă forte de aprope despre aflarea marelui duce Constantin, care se afla a­­tunci bolnavă la ambasada rusă, și îșî es­prima în fine—ca sĕ trădămălnt regulă se­cretă diplomatică ală acestei însemnate în­trevederi — părerea sea de roü, că înalții ospețî aă nemerită în Paris ți­ă timpii a­­tâtă de urîtă. Imprejurulă acestoră Iernate s’a învârtită conversațiunea și noi repe­tăm­­ că, fără impulsiunea pe care ne-a dată­ o invențiunea fotei bonapartiste, nu amă mai fi făcută nici uă mențiune de­spre tote acestea. Pentru liniștirea lui Gau­lois putemü énsă să mai adaugemă că la­ imigrațiunea înmiisă în Statele Unite Negocierile între guvernele din Washing­ton și din Pekin, în vedere de a modifica arta din tratatul­ de la 1864 privitoră la importațiunea chineză, au luată un formă mai precisă, în urma legii în contra Chi­­nesilor, votată de Congresă in primă­vara trecută. Președintele Hayes, refuzândă sanc­țiunea acestei legi, a admisă necesitatea de a pune restrîngeri imigrațiunii chine­­zescî; elă indica atunci calea ce trebuia să urmeze guvernul­. După nouele clause negociate prin îngri­jirea d-lui Seward, ministrul­ Statelor­­ Unite la Pekin, partidele contractante sta­­bilescă uă deosebire între comercianți și între emigranți. Cei de anteiă sunt­ asigu­­rați de a trafica fără pedecs, de a se bu­cura de aceleași drepturi ca și cei­l­alți străini; dară guvernulă Statelor­­ Unite este autorizată a se împotrivi la emigrarea Chi­­nezilor, fără mijlace, cari nu au altă ca­pitală de câtă brațele. Tocmai acesta vo­­iescă Californianî și acesta nă voită se a­­rate pronunțându-se, cu uă imensă majo­­ritate, în contra menținerii situațiunii ac­tuale. Argumentul­ ce d. Seward a invocată, înaintea guvernului din Pekin, este că A­­mericanii nu pot ă reșede de câtă într’ună mică numără de porturi Chinese, pe când­ Chinesii erau pene acum admiși a circula și a reșede în libertate în totă întinderea Statelor­­ Unite. Herald, constatând„ succesul„ negocie­­rilor­, adaugă că tratatul­ modificată va fi supusă Senatului în sesiunea din Decembre. »Avemă în acesta în germine, dice Herald, soluțiunea cestiunii Chinese.* SOIRI D’ALE Z­ILEI. Din Capitală. Citimă în România Liberă de astăzi: Din causa ocupațiunilor­ multiple ce’i creeză posițiunea de ministru al­ afaceri­­lor­ străine, d. R. Boerescu, profesoră de dreptură comercială la facultatea de dreptă, este înlocuită provizoriă cu d. Disescu, doc­­toră în dreptă de la facultatea de Paris și judecătoră la trib. Ilfovă. I­. Disescu este unul­ din tinerii cu cari se fălesce magistratura nostră, nu ne în­­doaimu că ’și va da tóte silințele ca să nu facă multă simțită absența timporală a d-lui B. Boerescu de pe una din catedrele cele mai prețiose ale facultății nóstre de dreptă. Din țevile latine. Ună membru cunoscută al­ partidei re­publicane din Francia, Alfonse Gent, a fost­ numită în postură atâtă de comodă și de productivă de guvernatoră ală in­sulei Martinique. Se ducea la începută că miniștrii stau la îndouială dacá trebuie săü nu se acorde acestă funcțiune amicului soră, de­ore­ce în urma numirii sale elă ară fi trebuită să ’șî depună mandatulu de depu­tată ală departamentului Vaucluse. Era te­mere că într’ună asemene casă alegătorii de acolo, cari suntă ultra-radicalî, voră pune candidatura unui Blanqui­sau a vr’u­­nu’ altă comunistă cunoscută și voră is­­buti a’să face se fiă alesă. Se pare oise că guvernulă nu s’a speriată de uă ase­mene eve­ntualitate, căci le Journal officiel a publicată deja decretul, care numeste pe deputatulă Gent guvernatoră ală insulei Martinique.* Lui Fremdenblatt se telegrafiaza din Ro­ma cu data de 26 Octobre că d. Cairoli, ministrulu-președinte al­ Italiei, va însoț pe regele Umbert pene la Pegli spre a sa­luta acolo pe principele de coronă ală Ger­maniei. * Aceluiași diară se mai telegraf­­ază că legea electorală va fi din nou supusă Ca­merei italiane îndată după întrunirea sei și că în casă cândă ea ar­ fi respinsă se crede că Camera va fi disolvată. * Vă depeșă din Paris desminte scomptată ROMANULU, 18 OCTOBRE, 1879 că guvernul­ spaniolă ar­ fi exilată pe du­cele de Montpensier în urma unei epistole ce ar­ fi adresată acesta președintelui con­siliului. Depeșa adaugă că ducele de Mont­­pensier n’a adresată nici uă epistolă preșe­dintelui consiliului. Din Belgradă se anund­ă că ieri diminață a sosită acolo ună carieră bulgară cu în­sărcinarea de a încheia u­ alianță între Bulgaria și Serbia supt protectoratulă Ru­siei.­ Soliile din Constantinopole­dică că d. Lagard a propusă Porții încheiarea unui tratată în privința cumpărării Ciprului. D. Lobanoff ar­ fi declarată că Rusia nu pute admite ca Engliteza și Turcia să încheie ună asemene tratată. * Deutsche Zeitung află din Catt­aro că po­­porațiunea numită Hassii a trimisă Alba­­nesiloră în Plava patru sute de omeni în­­tr’ajutoră. Liga albanesă a trimisă din nou locuitorilor­ din Gusinje și din Plava în­semnate provisiunî de virtualiî și de mu­­nițiuni.* Aceluiași diară se telegrafiază din Sofia cu data de 26 Octobre că pene ’n acea cji sosiseră acolo optă-decî deputați. Deschide­rea Scupcineî era deci iminentă. Se asigură că încoronarea principelui se va amâna. * Gaceta din Madrid publică resultatulu ce­lui din urmă recensementă făcută la Cuba: poporațiunea cuprinde 764,164 albi, 344,050 negri liberi, 227,902 negri robi, 58,400 chinesi. De la 1870, numărul­ sclaviloră s’a mic­șorată cu 136,000. * Literatura rusă a avută un mare per­­dere. Istoricul­ Sergiu Solovieff a murită la 4 (16) Octobre în Moscva. Fin ală unui preotă, el­ îșî făcuse studiile sale la gim­­nasiulă din acelă orașă, apoi fusese însăr­cinată cu catedra de istoria Rusiei la fa­cultatea de filologie. Principala sea operă este oă Istoriă a Rusiei în trei­zeci de vo­lume. A publicată în 1863 oă Istoriă a căderii Poloniei. PROIECTU DE LEGE pentru CASA DE ECONOMIA. TITLULU­I. Scopula și administrațiunea casă. Art. 1. Se instituie pentru România on Casă de Economiă ca institută de Stat­. Art. 2. Casa de economie oferă, supt garanția Statului, midloculă celă mai si­gură de a face, de a păstra, și de a face producătare, și de a acumula economiele cele mai neînsemnate ale claselor­ labo­­riase. Ea este menită a provoca, a stimula și a favoriza spiritulă și obiceiurile de econo­mia și de prevedere în clasele laboriase, precum și a introduce învățământul­ eco­nomiei la copiii tuturar­ claselor­ socie­tății. Art. 3. Tote fondurile Casei de econo­mia se versa la Casa de Depuneri și Con­­semnațiuni, care se administrază prin con­­siliul­ de administrațiune și prin directo­­rul ă­ieî, conformă unui regulamentă spe­cială. Art. 4. Consiliul­ de administrațiune ală Casei de depuneri și consemnațiuni hotă­­resce asupra tuturor c­hestiuniloră, ce in­­teresază Casa de economiă, și o represintă în justiție. Acestă consiliă așază în fie­careană bu­­getulă casei; esamineza și aprobă comptu­­rile rei­ală ține procese-verbale separate de tóte deliberările și decisiunile sale. Consiliul­ de administrațiune prezintă ministrului de financie, în fie­care ană, uă dare de semn amănuntă, după gestiunea casei, care se înainteză Corpurilor­ Legiui­­tare. Art. 5. Directorul­ va esecuta hotărîrile consiliului, va preveghia diferitele ramuri Din străinătate piarulă germană die Fest anunciă că în Paris s’a răspândită scirea că nu, numai Țarulă, dară și împăratulă Francisc Iosif va merge la Berlin și că s’ară fi începută negocieri chiară și cu regele Umbert pen­tru mergerea sea în capitala Germaniei. * Uă telegramă din Berlin anuncță că a­­tâtă liberalii câtă și conservatorii liberali și noui­ conservatori vor­ vota pentru a­­legerea d-lui Bennigsen de președinte ală Camerei deputaților­ prusiane. Asemenea se anund­ă că doctorală Struck a fostă ch­emată la Varzin, din causă că d. de Bismarck ar­ fi fostă din nou apu­cată de nesce­nevralgii forte violente. * TITLULU IV. Despre întrebuințarea fondurilor­. Art. 30. Fondurile, provenind­ din eco­nomiele depuse la Casa de economie sau din orî-ce alte venituri ale acesteia, se ad­ministrază deosebită de ori-ce alte fonduri, și se întrebuințeză conformă hotărîrii con­siliului: a) In cumpărarea de bonuri de tesaură sau alte efecte ale Statului; b) In cumpărarea de efecte ale credite­­loră fondate, urbane și rurale; c) In avansuri pe fondurile sasă indicate, care se voră primi în deposită pentru 2/s din valorea ce voră ave pe piață în diua împrumutării; d) In avansuri pe obiecte și bucăți de aură și de argintă, care se voră primi în deposită pe V* din valorea comercială in­trinsecă a metalului, constatată și garantată ale serviciului și va especia afacerile cu­rente. El­ va pregăti și supune consiliului proiectele de bugetă, compturile generale și compturile curente și va propune tote măsurile și îmbunătățirile ce va crede ne­cesare în interesul­ instituțiunii. Directorul­ represintă pe consiliă în tote raporturile sale cu personele private, cu a­­genții casei și cu orî-ce alte autorități și instituțiuni. Art. 6. Toți casierii Statului, toți șefii de biurourî telegrafo-poștalî, toți primarii, toți perceptorii, toți directorii de gimnasie, licee și școli sătesc, sunt­ agenți principali sau secundari ai casei de economie, fie­care în cerculă atribuțiunilor- loră, determinate prin regulamentul­ Casei de economie. Spre acestă sfîrșită, toți acești funcțio­nari sunt­ puși la disposițiunea Casei de depuneri și primescă ordine directe de la densa, pentru ce privesce acestă serviniă. Ei sunt­ datori a se conforma acestoră or­dine, precum și regulamentelor­ și instruc­­țiunilor­ speciale ce se vor­ face în ma­teria. Ei sunt­ pentru acestă serviniă justiția­­bili de Curtea de compturi. Art. 7. Din diua punerii în lucrare a pre­­sentei legi, Casa de depunere și consem­­națiuni va purta denumirea de »Casă de depuneri, de consemnațiunî și de economiă*. TITLULU­II Despre depunerea economielor”. Art. 8. Ori­ ce locuitoră ală țarei, fără deosebire de naționalitate, de secsă și de etate, pote versa economiele sale, în loca­litățile desemnate, în mânele agenților, au­­torizați de Casa centrală. Depunerile se pot­ face în tote zilele, de la 10 ore diminuță pene la 4 ore după meda-lii. Art. 9. Depunerile nu pot­ fi mai mici de ună beă noă, nici mai mari de 300 lei de uă­dată. Fracțiuni de ueă nu se primescă. Macsimulă depositeloză succesive ce se potă face de ună singură depunetoru e de 3.000 lei. Art. 10. Depunetorul ă la Casa de eco­nomie primeșce, la celă anteră versămentă ce face, ună libretă, în care se înscrie nu­mele, etatea, calitatea și domiciliul­ per­­sonei, în numele căreia se face depositură, precum și suma versământului și data lui. Acestă libretă servesce pentru înscrierea tuturor­ vărsămintelor­ ulteriore, făcute în numele aceleiași persone. Aceste versă­­minte se înscrie în libretă la rândulă și cu data loră, și se certifică prin semnă­tura și sigiliulă agrilelui Casei, care a pri­mită depositură. Totă în acestă libretă se înscriă și do­bândile datorite sau capitalisate, precum și sumele plătite sau înapoiate depunătorului Art. 11. Modelul­ libreteloră, forma și indicațiunile ce trebuie se cuprindă se ho­tărască de consiliul­ de administrațiune. Ele trebuie să fie compuse de­­ foi de h­ârtiă cu filigramă, care să fie numero­tate, să porte sigiliul­ Casei de Depuneri, de Consemnațiune și de Economie și se fie sunt scrise de președintele consiliului sau de membrulă a­nume delegată pentru acesta și contra-semnate de directorele Casei și de agintele sucursalei locale care a libe­rată libretulă. Ele cuprindă în întregă tes­­tul­ legii și regulamentul­ de aplicare, pre­cum și o­ notă scurtă despre bine­facerile produse de economia sistematizată și tre­cută în obiceiurile traiului­­ silnică. Libre­tul­ mai cuprinde încă și uă tabelă din care se vede com­ună capitală de la 1— 300 lei cresce prin interese compuse în timpă de ciece ani. Pentru fie­care libretă se deschide în registrele casei centrale ună comptă spe­cială, purtândă același numără și repro­­ducând­ tate indicațiunile și mențiunile fă­cute în libretă Art. 13. Nimeni nu pate ave mai multă de ună libretă, fiă luată de la același, fiă de la diferiții agenți ai casei Aceluia care s’ară abate de la acestă disposițiune­­ I se va restitui îndată de posi­tură său fără nici oă bonificare, și va fi exclusă pentru tată-dea­una de la Casa de econo­miă. Posesorele unui libretă pate cere a fi transferată de la ună­rginte ală casei la altulă, modulă acestei transferări se va determina în regulamentul­ casei. Presintarea libretului constitue un­ ti­tlu suficiente pentru ca asupra lui să se potă face orî-ce plăți. Art. 14. Personele care ară perde libre­tele loră suntă datore a face declarațiune înscrisă despre acesta la agintele celă mai apropiată și în termenul­ celă mai scurtă. Agintele avisază imediată direcțiunea casei, care înșciințază pe toți agenții săi. Ori­ce plată asupra libretului perdută și denun­țată precum s’a arătată aci se suspende in termenă de trei luni. In acestă timpă se facă, cu spesele titularului, publicațiuni în Monitori­, anunțând­ perderea libretului și anularea lui la espirarea termenului. Déci în acestă timpă libretulă nici s’a găsită nici s’a presintată, direcțiunea ’să a­­nulază și se liberază altulă în locă, pur­­tândă același numără și mențiunea inci­dentului perderii și înlocuirii lui. Aceiași mențiune se face în registrele casei la par­tida respectivă. Art. 15. Agenții cari primescă depositele suntă datori­a libera, împreună cu libretulă și pentru fie­care vărsământă ulterioră, vă recepisă din registrul ă o souche ce ’î va fi încredințată de direcțiune. Ei sunt­ datori a avisa pe direcțiune la fie­care optă zile despre depositele făcute în acestă intervală și a­­ I înainta sumele încasate , însoțite de ună borderoă detaliată, reproducândă tóte mențiunile libretelor­ respective. Agenții vor­ primi de fie­care operațiune 10 bani. Art. 16. Toți profesorii sunt­ agenți se­cundari ai casei de economie. In fie­care scală va fi afișată, în fie­care clasă, ună prospectă, care va explica avan­­tagjele Casei de economiă și va conține le­gea și regulamentulă ieî. Art. 17. Directorul­ scolei procede , în fie­care luni înainte de­ a intra în clasă de diminâță, la învățătura economiei. In acelă timpă școlarii pot­ versa în mâ­nele sale ori­ce sumă, câtă de minimă, care nu pote fi însă mai mare de 5 lei. Art. 18. Aceste deposite sunt­ consem­nate în registrul­ de economiă școlară, în jurnală și în foia volantă a școlarului. In fie­care lună profesorală varsă su­mele depuse la unulă din agenții princi­pali ai casei de economie. Art. 19 Ori­ce școlară care a depusă ună l­ă are dreptă la una libretă per­sonală. Casa de economiă e obligată a libera scolariloră librete personale și nu -i este îngăduită a da librete colective de scolă. Sumele lunare mai mici de m­ă leă ră­­mână la profesorală școlei pentru a le vărsa cândă crescă la m­ă leă, prin adăo­giri neînsemnate succesive. Art. 20. Directorul­ fie­cărei școli pote primi donațiuni pentru f­ondul­ casei de economii școlare. Aceste donațiuni se întrebuințază pentru a face bonuri de economii. Ele se vor­ împărți în 44 săptămâni și cota săptămâ­nală se va împărți la școlari după puntele loră, mărindă sumele depuse de flă­care din ei cu economiă. Art. 21. Sumele depuse la Casa de eco­nomie începă a purta dobânda de la l­a di­n lunea a doua ce urmeza depunerea. Dobânda se socoteșce numai pe lei întregi. Dobânda nu pate fi mai mare de 5 lei la sută, nici mai mică de 3 la sută, și se va decide de consiliul­ de administrațiune, cu aprobațiunea consiliului de miniștri, atâtă pentru depositele deja făcute câtă și pen­tru cele viitore. Reducerea înse nu se va pute aplica de­câtă de la începutul­ anu­lui ce urmeza publicarea otărîrea în Mo­nitori­. Până la o­ nouă otărîre a consiliului de administrațiune, dobânda se fixeză la 5 la sută pe ană. Art. 22, îndată ce sumele depuse asu­pra unui singură libretă ajungă în capitală și dobândi la maximulă de 3.000 lei, Casa de economiă cumpără pe comptulă depu­nătorului fonduri de ale Statului, pe care le păstrază și le administrază separată. Art. 23 Dobândile datorite asupra capi­­talului vărsată se plătescă uă dată pe ană și numai după 31 Decembre a anului care espiră. Dobânzile nereclamate în termenă de trei­zeci de zile, adică până la 30 ia­­nuarie, se capitaliseză de oficiă și producă interese în favorea depunătorului. Dobândile se până­­ în comptă numai pe 30 ani. Dobândi nerădicate în acestă timpă nu mai portă dobând­î. Art. 24. Libretele nu se potă face ce­siune. Ele nu potă fi atacate de creditori. TITLUL­ III. Despre restituiri. Art. 25. Cererile de restituiri se adresază în scrisă, atâtă pentru dobândi câtă și pen­tru capitală, agenților­ specială determi­nați de consiliul­ de administrațiune. Ace­știa aviseza imediată pe direcțiune, înain­­tândă cererea originală, și primescă fondu­rile necesare și autorizarea de a face plă­țile. Art. 26. Restituirea dobânditoră și a su­­melor­ depuse sau capitalisare se face—în termenă do­uă lună de dile de la cerere, pentru sume care nu trecă peste una sută lei,—în termenă de două luni de c­ile, pen­tru sume care nu trecă peste cinci sute lei și—în termenă de trei luni de dile, pentru sume care trecă peste cinci sute lei. Art. 27. Sumele restituite nu primescă dobânda de câtă până la l­ a­­ și a lunei în care s’a cerută restituirea. Sumele a că­rora restituire însă s’a cerută după ter­menă de două luni sau mai puțină de la depunere, nu primescă nici uă dobândă. Art. 28. Orî-ce plăți, fiă de dobândi, fia de capitale, trebuiescă justificate prin rece­­pția primitorului și prin înscriere în co­­lóna specială a libretului, certificată prin semnătura și sigiliul­ agentului care a fă­cută plata. Art. 29. Sumele nereclamate în timpă de 30 ani se prescriă în folosulă casei.

Next