Romanulu, noiembrie 1879 (Anul 23)
1879-11-22
1072 ROMANULU, 23 NOEMBRE, 1879 ADUNAREA. DEPUTAȚILORU. Ședința de Marți 20 Noembre. Ședința se deschide la ora 1 d. a., supt președinta d-lui C. A. Rosetti, fiind presințî 92 d-nî deputați. Sumarul ședinței precedente se aprobă. Se dă citire comunicatelor și se trâmba la comisiunile respective. Se dă citire demisiunii d-lui P. Ghica din comisiunea de petițiunî, case punânduse la votü se respinge. Se dă citire demisiunii d-lui T. Ciupercescu din comisiuna comunală, demisiune motivată, pe împrejurarea că minoritatea n’ar fi îndestula represintată în diferitele comisiuni. D. I. Câmpineau duce că astafela e pedepsită majoritatea de partea cea mare ce a făcuta minorității. De aceia rogă Adunarea a primi cu plăcere demisiunea d-lui Ciupercescu și acesta se serve de lecțiune pentru ca altă dată majoritatea se numesca în comisiune membri din majoritate. (Aplause). D. Al. Lahovari se plânge că minoritatea nu e represintată decâtă prin câte unui membru se a dour în fiecare comisiune și încă în cele mai neînsemnate. In comisiunea de indigenată nu e nnicî una membru ala oposițiunii, fiindacă d. Carp care face parte din ea e în cestiunea împământenirii cu majoritatea. D. G. Chițu după ce aretă că actuala majoritate din Cameră a făcuta și face omagia principiului de a da parte legitimă, parte seriosă minorității, descrie cum făceau majoritățile conservatore și citeza în mijlocuri aplauselora esemple din timpul a cânda di. Lahovari era ministru și dispunea de majoritate. D. Chițu propune că orice demisiune s’arb mai ivi din partea vre-unui membru alu oposițiunii din vre uă comisiune să se primescă fără discusiune. După ore care discusiune se pune la vota demisiunea d-luî Ciupercescu din comisiunea comunală și se primeșce. Se dă citire demisiunii d-luî Conta din comisiunea de petițiuni. Se pune la vota și se primeșce. D.președinte rogă Adunarea sé ptărescă a deschide ședințele la 12 ore. D. N. Nicorescu propune ora 12 și jumătate. Cu condițiune ca atunci se se încheie apelura nominala și aceî d-nî deputați cari nu vor a fi la acesta oră de faciă sé se publice în Monitoru ca absenți. Acastă propunere punendu-se la vota se primesce. D. Al. Lahovari cere să se tipărască și se se împartă d-lora deputați actele relative la concesiunea Strasberg, precum și transacțiunea făcută cu acționarii în 1872. D. președinte respunde că ministerula a trimisa deja d-lui P. Buescu trei dosare relative la acestă cestiune. D. Al. Lahovari esice că dosarele de la d. Buescu nu se pota studia 140 de deputați. D. președinte rugăne d. Lahovaria presinta interpelarea în scrisa și anuncă că acum e la ordinea dileî desbaterea generală asupra proiectului de lege pentru rescumperarea căielora ferate. D. V. Conta zice că, cestiunea presintânda două părți : partea juridică și partea financiară, își va împărți și d-sea discursul a în două părți. Partea juridică e desastrosă, acesta e recunoscuta de toți; cea financiară easé e considerată ca mai bună, din cauză, dice d-sea, că e mai puțin cunoscută. Se va ocupa déja de partea financiară. D-sea compară situațiunea ce se va face Statului prin actuala convențiune cu aceia ce i s’ar fi face déca ara rescumpera, după împlinirea celora 30 ani prevăzuți în convențiunea primitivă. Când acei 30 ani se vor îndeplini, capitalula neamortisata ar fi de 220 milione, ei bine, déca guvernul a ard face atunci una împrumuta cu 6 ° C în valore reală de 220 milione pentru a amortisa acesta datoriă în timpa de 23 ani câți mai remâna până la îndeplinirea celora 44 ani fixați în convențiunea de facă, anuitatea ard fi mai mică decâta aceia ce se va plăti în urma actualei convențiuni. Decî, în sistem a d-sele, Statuia ar fi mai în câștigu de câta după convențiunea ce se discuta acum. Câta pentru anii ce vora trece pene la îndeplinirea celor 30, se va plăti totă anuitatea de astăzi. Atunci, Statuia ară ave uă posițiune clară. Avantagjele arătate de d. ministru suntănesce fantasmagorii. D-sea pretinde că d. ministru de finanțțe a omisa din bilanțele ce publică în expunerea’î de motive suma de 4 mii. ce plătesc și acționarii pentru amortisarea datoriei lor de la sută; acestă sumă case este din cele mai reale și omiterea se face să apară avantagie acolo unde nu este nici unuia. D-sea susține că în expunerea de motive a găsită și contraziceri, pe care le semnaleza, adăogândă că mai suntă multe altele. In resumatu, după d-sea, Statuia nu dobândeșce prin actuala convențiune de câta un dran e zero și de aceia o combate. Câta pentru juridică, d. Conta promite a o desvolta, după ce i se va respunde la partea financiară. Ședința se ridică la 5 ore și jum. d. a., anunțându-se cea viitare pe diua următore. Ședința de Mercuri 21 Noembre. După îndeplinirea formalitățilorfi obicinuite, se acordă cuvântulu d lui ministru de finanețe în privința cestiunii rescumpĕrării drumurilord de ford. D. ministru de finanețe, respundând d d-lui Conta, dice că nu e nimic d mai frumos, decâtă a căuta adevĕrul și că se aștepta ca ună profesor d ca d. Conta sĕ caute numai a descoperi adevĕrulu. Noi cestî-r alțî, cari suntema mai vechi în lupta politică, puteam fi pasionați, delfi unora bărbați cari își petreca viața între filosofi nu le e permisa acesta. D. Conta a uitata dlsa Romaniloră că justiția e numai aceia care dă fiăcăruia ce este alăsea. Discursul d d-luî Conta ’i-a adusa aminte de und dictând germană : juriștii sunt preî chrestinî, adică ia la răfuielă pe totă lumea. D. Conta a disu că ceia ce ié Statulu prin acésta convențiune e unu mare zero, că cifrele puse de d-sea în espunerea de motive caută a ascunde adevéruia. La acesta respunde că sunt mai nefericiți aceia cari înjură pe alții de câtă aceia cari sunt înjurați. Brestele spuse de d. Conta în privința tarifului, în privința administrațiunii drumurilor d de ford de către Stată, acestea vor face obiectulu respunsului d-sale, cânda guvernul a va fi atacată într’und modă mai solidă, căci nu e destulă ca d. Conta se dică *așa este* pentru ca să fiă așa. D. Conta a 4‘se că în bilanțuri este uă omisiune de 4 milione. Oricine ’m-a auditü ieri, ori s’a mirată, ori s’a indignată. Deca tóte investigațiunile sciințifice ale d-lui Conta simtă totă așa de profunde, nu felicită pe elevii d-lui Conta; căci, în adevĕr, suma de 4 milióne stă scrisă în același pag. 39 citată de d. Conta, énsé sosü, nu sosit unde a bine-voita a citi d-sea. De ce n’a citita și sosit, și a citita numai sosü, unde nu putea să se afle acele 4 milióne, pentru că ele au fostu plătite la începutulu lui Ianuariu anula curenta; de ce a căutata d. Conta acele 4 milione în bilanțula de starea societății acționarilor la sfîrșitul anului 1979, unde ele nu puteau fi, de vreme ce suntu plătite chiar de la începutul anului acestuia ? La acestea respunde iarăși cu und proverba latina : cine face adevĕruld, e tota una ca și cum ara spune neadevĕrul. A maî zisă d. Conta că la îndeplinirea celora 30 ani, preveduți pentru rescumperare, s’ara puté face unu împrumuta a căruia anuitate n’ara fi mai mare decâta pentru titlurile 6 la sută. Așa este , daca capitalula ce s’aru amortisa pene atunci ara fi celei arétata de d. Contadora socotela e rea din capulă locului, căci la 30 ani remanci de amortisare nu 220 milióne, cum a zisă d. Conta, ci 231 milióne, pentru a cărora amortisare trebuie 1,500,000 mai multa de câta spune d. Conta. Prin urmare, socotolele d-lui Conta sunt adevărate fantasmagorii. Apoi d. Conta greșește ierusi cânda zice că anuitatea ce ari trebui pentru amortisarea împrumutului ce s’ar face la 30 ani e egală cu cea propusă pentru împrumutul a 6 la sută pe 44 ani. La pag. 32 a expunerii de motive se vede că anuitatea e mai mică cu 400,000 fr., decâta cea pentru imprumutulu d-lui Conta, și daca arti capitalisa acesta sumă de 400,000 fr. ca d. Conta, ara ajunge la mai multe milione în defavorulü d-lui Conta. Apoi d-sea a uitata anuitatea împrumutului de 20 milione pe care n’a pusü-o în calculele d-sele, ci a pusu-o în calculele d-lui ministru; de aci resultă că deosebirea e de mai multa de 12 milione. Deci e nepricepere sau pasiune. A mai zisă d. Conta că e uă contrazicere în espunerea de motive în privirea anuității acțiunilorfi ce nu s’arü presinta la schimba. Una e într’una locu și alta într’altulu; ceia ce ’i s’apărută d-lu’ Conta uă contrazicere este avantagiulü ce se dă acțiunilor fi ce voru veni la preschimbare. Lucrurile sunt forte simple; și cifrele, décá n’aîuă ideiă lămurită de operațiune, încurcă pe cei ce voru se le elucideze. D. ministru espune aoi calcule, care duce la resultatulu că la 1892 remânii neamortisate 231,500,000 lei, pe cândü după actuala convențiune euă scădere de 36 milióne în favorea acestei convențiunî, avantagiu de care d. Conta n’a voita să țină sema. D. P. P. Carp recunosce că cifrelor d-lui Conta le lipsesce esactitatea, dérii vorbesce contra proiectului în totalitatea lui. Este evidenta și teoria modernă începe a se rosti în sensul că liniele de ferü trebuie să fiă în mâna Statului. Comercialii, tarifele, etc. cerți ca drumurile de ferü se fiă în mâna Statului. Acesta a fost și părerea partidei conservatore și, déca rescumperarea nu s’a făcuta de acea partidă, causa e că condițiunile nu s’au privita ca favorabile de guvernula conservatorii. Suntü énse alte amenunte, care facü ca rescumperarea, bună în principiu, să devină rea. Cestia situațiunii creditului Statului trebuie să fiă unii factorii care să conducă votulu. Avemu în fac să-neuă adevărată rescumperare ? Nu e primula pasa ce facemü ca sé ajungemü la rescumperare; se vedemű énsé décà acesta pasai ne duce la rescumperare. Incepemu prinuă conversiune, ca se ajungemii la rescumperare; Incepemü prin a fi coproprietari, dându hârtii de ale Statului ín loculu acțiunilor ai societății. Décà acțiunile ce nu se voru schimba voru remâne în situațiunea de acum, tota arü fi posibilă rescumperarea; cnsé nu e așa; acele acțiuni nu remâna ca mai înainte, ci li se asigură una dividenta fixa de 3'/3, facându-le astafelű să devină acțiuni de Statu. In realitate, lucruli acesta are oă gravitate forte însemnată, și de aceia va vota contra Statuia arü trebui să ’și păstreze mijlocele de a forța pe minoritate a -și transforma acțiunile și garantându-le interesulu de 31/3 se impedicamü de a veni la schimbare și deci ne departama de scopul p rescumperării totale. Minoritatea nu va ave interesu de a preschimba acțiunile, căci va ave în mână uă hârtie totü garantată de Statü, și deci cu aceiași valore de piață. Prin urmare, interesulfl minorității nu e de a schimba hârtia sea cu cursa de 50 și 31 la °/C într’uă hârtie de 6 °/C, căci e tragerea la sorți prin care pote câștiga mai multa decâta cu cea de 6 °/C și apoi detentorulfl are speranța că creditulu Statului va rădica cursulu acelora hârtiî. In cestiunî de credita publica, e mai avantagiosa de a aveaă hârtiă cu dobândă mai mică decâta uă hârtiă cu dobândă mai mare. Aveamű în mână mijlocul de a dobândi unanimitatea acțiunilor, și acesta mijloci era ca minoritatea să aibă sarcinele și foloselc administrării drumurilor. Dividendula ce arü ajunge la împărțită astă dî aru fi 4 '//0, drumulu de fieru este într’uă stare deplorabilă și are nevoie de uă reparare absolută, ca se dea una venita mai mare , spre a repara linia facemii imprumutulu de 20 mil. care e preveduta în convențiunea de astăzi. S’arü puté plânge minoritatea de acesta ? Nu, căci décá luma suma de 3 ‘/3 ce se asigură acum minorității și dobânda ce s’arü cuveni pentru titlurile iei, suma e mai aceiași. După convențiune, dămii minorității un posițiune neespugnabilă și deci nu vom veni la conversiune, pe cându, după sistema d-sele, arü veni, căci se póte întâmpla ca să fiă trebuință de nouî reparări și prin urmare de nouî cheltuieli, și prin urmare eî arü veni sĕ schimbe , spre a nu se espune la sarcinele ce aru resulta din acele noî cheltuieli. Apoi aceste 373 nu suntü uă desistare din partea minorității la drepturile ce resulta pentru ea din convențiunile primitive. Ea ar primi situațiunea ce ’i se face de convențiune și va lua cele 3‘/8 ce ’i se oferă, până cânda veniturile vor fi mai bune și atunci va veni la preschimbare. Scie că sunt sentințe în acesta sensu, care apără pe minorități; scie asemenea că ’i se va respunde că, în acela casa, minoritatea arüi pute fi obligată a suferi și pagubele anteriore, la care n’a luatui parte. In acesta casa, sutele de milióne ce se arata ca castiga arü fi fantastice. In resumatu, care e resultatul a realfi ? Trebuie sé ne uitamu la numerulü de anî și la anuitate Cândü numerulü de anî și anuitatea scade, convențiunea e bună. Calculele d-sale asupra convențiunii l’au dusu la uă micșorare de anuitate și la uă micșorare de anî, decî, convențiunea e bună , cnsé nu remâne mai puțină adevérata că ne departamü în locu de-a ne apropia de scopü. Ținendfl asemenea semn de creditulu Statului, crede că micșorarea de anuitate și de ani va fi resplătită prin pagubele creditului Statului. Anuitatea e garantată și astăzi, e așa dara crede că aceiași anuitate apasă mai multă asupra creditului cândv e datorată pentru un titlu de Stat, de câta pentru unu titlu de drum de ferit, fiinduca cele d’ânteia suntu maî negoțiabile de câta cele din urmă, și solutii este că, cu câta hârtiele negoțiabile sunt mai multe, cu atâta creditulu e mai mica. Situațiunea nostră nu e cu totula strălucită; una împrumuta va fi necesarü, mai curându sau mai târziu,și atunci folosesc ce avemu astazi s’arü perde în pagubele ce me-arü aduce acela împrumuta. Apoi d-sea presupune că chieltuielile resbelului nu sunt lichidate cu totul. De aceia, d-sea crede că e mai bine a face mâne ceia ce se propune astăzi, mai cu semn cândü se pute întâmpla ca apelul la credita ce putem f ave trebuință de a face să fiă unü apelu pentru esistență. Pentru aceste motive, va vota în contra proiectului, împreună cu alți amici conservatori, căci a reintrata în sénulü partidei conservatore. Se suspende ședința pentru 5 minute. La redeschidere, d. N. Catargi, membru în comisiunea pentru responsuri la discursul a tronului, zice că acea comisiune a întâmpinată dificultăți, de vreme ce d-nii N. lonescu și I. Negruți staruiescu în demisiunile d-lorü, și rogă pe Adunarea completa acea comisiune. Se decide a se alege mâne doui membri în comisiunea de respunsü la discursula tronului, în locul a d-lorii N. lonescu și I. Negruți. D. N. Nicorescu zice că, eșitațîunea ce se observă în desbatere, asupra rescumpĕrării, este vă dovadit că cestiunea nu e bine studiată, bine aprofundată, și e trebuință a se da deputațilorfi și opiniunii publice timpula de a studia convențiunea. țîiarele au studiata cestiunea, dérü nici unuia nu a presintatü unu studiu completa. D. Nicorescu, după ce adreseză Românului meritate laude, ca organulü care e dă lumină pentru țară, zice ca chiarü eiü a comisu uă gresela in fiesarea capitalului societății acționarilor și caută a dovedi acesta gresela prin citirea art. 25 din convențiunea primitivă și prin art. 12 din convențiunea de la 1872. D-sea este pentru rescumperare, case pentru uă rescumperare seriosă, care se creeze Statului uă posițiune lămurită și fără posibilitatea amestecului străinilorfl. Ad d-sea face istoricul concesiunii căilor ferate și apoi zice că in condițiunile in care se află astăzi societatea ea n’are nici una interesü de a îmbunătăți liniele ferate sau de a le administra mai bine, deore-ce în orî-ce casa, mergendü afacerea bine seü réa, societății îi este asigurata unu venita de 18.609.750 lei pe anu. Astafelu fiindu este în interesulu Statului de a pune capeta câta mai repede acestei situațiuni. Venindu la proiectulu guvernului, d-sea zice că nu este vorba de a rescumpera proprietatea drumuriloru de ferit, căci aceia este de drepta a Statului, ci numai de a intra acum în administrarea și esploatarea căielor, în loc de a intra peste 90 de ani. D-sea nu crede éase că proiectul a d-lui ministru de finanețe va duce pe Statü la rescumperarea esploatării. Respunde apoi la mai multe obiecțiuni pe care le crede eronate. A auzitfl întrebânduse pentru ce se se priméscu cu 60 la sută uă valóre care n’are astăzî în pieță de cota 43 și care n’avea în timpul a resbeluluî de cota de 13. Acésta acusațiune o crede nedrepta. Décá ne-amü afla în facia unei societăți care ar represinta numaî acțiunile primitive, situațiunea nostră ar fi totu aceiașî ca și astăzî. Societatea nu va face uă ínvoiela care s’o pună într’uă situațiune mai puțin fi avantagiosă decâta aceia în care se află astăzî. D-sea dă dreptate d-lui Carp, care a zisa că ceia ce este positiva este banului care ese în fiecare anu din punga Statului Anit face sacrificii, décá arti sei că prin acésta devine pe deplinu stapâna pe liniile ferate și scapă de amesteculu strainiloru; dérü după proiectulu d-lui ministru de financie nu e așa. Arata apoi sumele pe care va ave Statuia sé le dé după convențiunea d-lui ministru de financie, sume care facü împreună 288,320,000. Acesta ar fi datoria nominală totală. Ea va purta oă dobândă de 6 la sută. Acesta sumă diferă de a d-luî ministru cu 3 milione. Datoria actuală a Statului către societatea acționarilor el este de 243,000,000 pentru care plătesce să dobândă de 18,609,750. Explică apoi care art fi proporțiunea între datoria cea d’anteiu cu 6 la sută și cea de a doua cu 7 1/.1 la sută și zi e că cea d’anteiu e mai avantagiosă pentru Statü. Intr’una cuventu, basele sunta sutenabile, déca art fi sigurü că vor veni tóte acțiunile la preschimbare. Se mai zice: de ce se nu așteptámü ca se facemu conversiunea la 30 anî? Oricâtă ama aștepta, oricare amü fi momentulu, nu putemü sé nu luamü asupră-ne capitalulu de amortisara și anuitatea. Și apoi, deci la 30 ani creditulu Statului va fi mai mare, și titlurile 72 ° C arü fi mai scumpe și deci situațiunea aru fi aceiași. Déca n’arü fi nevoiă sé luama în mâna nóstra administrarea, póte că aru fi mai înțelepțes ce sĕ adăstăm si una mai favorabila momenta financiara spre a rescumpera; d-sea cnse crede că nu trebuie se maî starnu în acésta situațiune, căci societatea nu e interesată la înflorirea drumurilor de ferü, se afla uă esploatare mai productivă și deci a manține situațiunea acesta este a lăsa în cea mai mare părăsire interesele nóstre economice. D-sea dă unu exemplu : decá una particulara arü aveuă datoriă care se se platesca în timpu de 20 anî, cu că garanția nominală, atunci debitorula n’arü avé interesa sĕ rescumpere, condü énse, pe lângă garanția nominală, creditorulu arü avé în mână și uă moșiă ala căreia venita arü fi uă parte a anuității, în acesta casa debitorula e interresatü a rescumpera, a’șî desrobia moșia. Așa e și cu statuia acum. Se mai face obiecțiunea: deca capitalul de construcțiune cu dobânda de 7 și juni. la sută și amortismentul Ia 1,000 se amortiseza în 60 ani, cum se face că Statuia trebuie să plătască tota anuitatea întrega? Acesta obiecțiune se face și în broșura unui însemnat domn de Statu Uă voce. Broșura este neînsemnată. V. Nicorescu, urmându, respunde că așa e în concesiunea primitivă. După acesta concesiune, Statulu se obligă a servi unu venita de esploatare de 20,250 fr. pe kil. în cursa de 90 ani, ceia ce face în total a 18,600,000 lei. Așa de adevérata este acesta încâta concesionarii, după concesiune, suntü datori a amortisa capitalulu cu 5 ani mai înainte de 90, pentru ca în acei 5 ani linia să se pună în bună stare, lucru la care guvernul a nu putea sili pe concesionari, de câta refuzându le anuitatea. Aceiași concesiune are în ea și remediul situațiunii, adică rescumperarea; vă dată rescumperarea făcută, acesta drept pe 90 de ani, se reduce la un adevarata ilusiune, pentru că Statuia nu va amortisa decâta capitalula ce va remâne neamortisata în momentula rescumperarii. Afară de acesta, amortisarea nici nu se pute prevede, căci fondur de amortisare se compune două mulțime de venituri, care pot fi mai mari sau mai mici. Acesta situațiune a fosta recunoscută de convențiunea din 1872. Societatea a fosta autorizată a emite nouă titluri și deci, chiar decá capitalul a primitiva s’arü fi pututu amortisa în 60 anî, mărindu-se capitalulu, timpulu de amortisare trebuie sé se maresea. Că nouă considerațiune: chiarü décà capitalulü se va amortisa în 60 anî, totu ara remâne acționarilorfi dreptul a la anuitatea de 18 milióne séu, cela puțina la venituri neta alü linieloru. Sfirșinda cu imputările nedrepte ce s’au făcut a convențiunii, își reservă a arăta defectele iei în ședința viitóre. Ședința se rădică la 5 ore d. a. -------------- SENATULU In ședința de Marți, Senatulu a primita demisiunile de senatori ale d-lorü Al. Geani și Gr. Gr. Cantacuzino. D. colonelu N. Bibescu a fost alesa vice-președinte cu 29 voturi, era nu cu 20, cum din erere se anunțase. SOIRI D’ALI PILEI. Din Capitală Intre personele care asistau ieri, în tribuna diplomatică, la ședința Adunării deputaților, se afla și monseniorele Khoren Narbey, principe de Lusignan, arhiepiscopul armenii din Constantinopole. D. V. Boerescu, ministrul afacerilor străine, îi făcea onorurile.*