Romanulu, februarie 1880 (Anul 24)
1880-02-23
174 NIHILISMUL U. D. Gladstone a publicată în revista engleză The Nineteenth Century, unai articola asupra Englitezei și Rusiei. In acestă articola se găsesce un apreciare asupra absolutismului și nihilismului, căreia atentatul de la Petersburg îi dă un adeverată actualitate. »Niel Camorra în Italia, nici Comuna la Paris, nici acesta monstruosu fenomena nihilistă, care întrece pe cele d’ânteiă și n’a fostă întrecută, nici oricare altă produsă, oricâtă de supranaturală ară fi, mistuită în celă mai adâncă abilă ală corupere, nu este accidentală sau spontaneă. Precum printre indivizi Nemo repente fuit turpissimus, totă astăferă în State cele mai înspăimântătore manifestări insurecționale și criminale suntă indiciele unei bule, care, oricâtă de adâncă ară fi atacată pe societate, nu este nici uădată fatală, daci este cutarisită la timpă. »Și ară fi a comite uă erore aprópe totă atâtă de funestă, câtă și nedreptatea însășî de a manifesta simțiminte de indignare sau de resbunare, și de a nu trage din catastrofă ună invetămentă supremă, aretândă necesitatea de a studia cu îngrijire căușele răului și de a’î aplica remediele cuvenite. Oricâtă de ascunsă ară fi origina precisă a acestei erupțiuni vulcanice, luând d espresiunea în înțelesulă morală și politică precum și în înțelesulă propriu, putemă case trage din faptele esistente că certitudine sau vă presumpere. »Déci manifestările nihiliste arată că absolutismul rusă a trăită pre multă, décá elă trebuie să fie culcată în mormântul lui Alexandru II, care a repurtată pentru elă victoriile cele mai nobile și cele mai trainice, decât remediul în contra umorilor, coruptare constă întru a dată scurgere mai liberă puteriloră sănătose și firesc ale corpului politică, atunci marea națiune, pe ne astăzî lipsită de drepturile sale politice, va reuși să le dobândăscă, și vomă avè de acjî înainte a face cu uă Rustă mai multă sau mai puțină constituțională și populară.* iradea imperială, totuși elenară mai putea fi privite ca basă a unor negociărî seriose. Cestiunea Gusinieî remâne deschisă cu tóte pericolele și complicațiunile iei......... Turcia și Minntenegrulu. Trebuie se renunțămă la speranța de a vedea regulându-se cestiunea Gusiniev pe uă cale pacifică, astăfelă se scrie celă puțină din Constantinopole, cu data de 26 Februarie, către Corespondința politică. Porta, care face totală prea târziii sau numai pe jumătate, a formulată în acesta privință propuneri, care nu potu să fiă primite de principele Muntenegrului. Comisiunea militară, care a prelucrată traseul teremului ce trebuie cedată Muntenegrului, s’a lăsată a fi condusă numai și numai de interesele turcesc și pare a nu fi avută în vedere de câtă aceia d’a asigura nisce fruntarii strategice solide pentru părțile de teritoriu ce este vorba să remnâță de partea Turciei. Aci s’a ținută atâtă de puțină sema de pretențiunile Muntenegruluî, în câtă principelui Nicolae, déci nu va voi să sacrifice demnitatea sea și interesele terei sale, îî va fi peste putință să accede la propunerile turcesci. In adeveră, teritoriul oferită spre sudă de Podgorița prezintă numai uă fâșiă îngustă de pământă și chiară și Podgorița remâne dominată de posițiunile turcesci. De aceia nu trebuie să ne mirămă, adaugă aceiașă corespondență, decá principele Muntenegrului a comunicată puterileramice, că elă se crede datoră a respinge propunerile turcesci. Însășî Italia ară fi declarată că ele sunt neadmisibile. Chiară și daci propunerile turcesci ară fi sancționate acum printr’o Ocuparea Heratuluî de Persia. Intr’uă telegramă privată, pe care o primesce Golos prin Tiflis, găsimă lămuriri interesante asupra situațiunei Persiei faciă cu Heratură. La casă cândă aceste comunicări se voră adeveri, atunci totă afacerea va lua uă nouă faciă. Este vorba, după aceste noutăți, ca trupele persane să fie concentrate, cu totă iarna cea grea ce domnesce în Persia. Corpul de la Aserbeidșan a formată dilele acestea de la Yabris la Beheren. Serii positive spună că armata persană merge asupra Heratului, lăsândă în urmă ună corp de observațiune pe malul mării Roșii. Guvernul persană cugetă să ocupe Heratul, cu trupele sale, căutândă tată de o dată a rămâne cu totulă liberă de influința englesă. — De altă parte, o telegramă din Londra cu data de 2 Martie, anuncță că guvernul englesă este forte decisă a lăsa Mervulu să fiă ocupată de Persia, la casă când o elă ară fi amenințată de Ruși, pe cândă uă colonă englesă ară înainta în acelașă timpă asupra Heratului. Pregătirea Șahului de a face ună pelerinagră cu 10,000 omeni la Meshed, este numai ună protestă pentru a concentra trupe persiane la fruntarii. Serdarul afghană Graynye se află în lagărulă persană de la Meshed spre a înlesni negocierile anglo-persane, care n’au fostă nici de cumă întrerupte. Ele au fost amânate numai din causa unoră greutăți bănescî. Abdurahmann a trecută rîulă Tagus lângă Kilis și s’a îndreptată spre Herată. DIN DOBROGEA. Coresp. particulară a ROMANULUI. Constanța, 15 Februarie 1880, Ziua de ieri, 14 Februarie, pentru întrega poporațiune din acesta oraș, a fostă o adeverată sărbatare.—Poporațiunea, vestită de sosirea distinsului prefectă al județului Constanța, d. Remus N. Opreanu, se îndeia spre bariera orașului, despre Babadag, de unde era asceptată. Intusiasmul ă lord era la culme.—Mândri că primescă pe acelă omnă ce a sorutit să consolideze concordia între ei, se îmbunătățescă posițiunea celoră ce prin nenorocirele resbelului ajunsese prada sărăciei, a spoliațiunei.—Acești omeni, dică, înveșmântați în haine de sărbătore alergau în glote pe câmpii, distanțe de 2 și 3 ore, unii pe fosă, alții în trăsuri și harabale. Era o adeverată privelișce. Orașul luase o adevărată vieță.—Mișcarea atâtă de vie, de veselitate a poporațiunii, decorațiunea bisericei și sculei eline, a tuturoră prăvălieloră, cu drapelele diferitelor națiuni (din inițiativa eforiei bisericei și școlelor eline) manifesta într’adeveră recunoscința către acesta eminentă bărbată. Cu astăfelă de fai România, nobila și mândra nostră patria, își va ave fericirea și viitorulă asigurată. Poporațiunea ensé nu se póte opri de a glăsui în coră recunoscința sea către Altețarea Regală Carol I și guvernului său, care dă dată concursulă celă mai mare posibilă pentru ca acesta provincie să prospere,—astăfelă că ea astăzî nu înceteză de a binecuvânta epoca, în care trecu supt înțelepta și drepta domună română. Astădî âncă poporațiunea urmeza de a serba venirea d-lui Remus N. Opreanu.— ROMANULU, 23 FEBRUARIU, 1880 Stindardele fâlfâiă la adierea vântului,— ele nu s’aă rădicată. Deputațiunile diferitelor comunități intră și esă din Conacă. —Ei vină a asigura încă prefectului devotamentală și recunoscința ce aă către Altețarea Regală și guvernulă séu. Pe lângă o recunoscința eternă ne remâne ferma convincțiune că prudentulă și mărinimosulă guvernă de adî ne va păstră nouă pe acesta onorabila prefectă și ’î va da față concursulă spre a ’șî termina opera, care, cu tóte dificultățile contra cărora a luptată cu o nesfirșită activitate, este în ajană de a fi încoronată de succesă. SCIRI D ALE PILEI. Din Capitală Mercurî, 20 Februarie curinte, s’a dată la Curte ună bală, la care a luată parte ună mare numeră de invitați. Eraă faciă membrii corpului diplomatică, d-nii miniștri, ună mare numeră de d-nî senatori și deputați și notabilitățile civile și militare. Gustul și frumusețea toaletelor, domnelor, danturile cele mai animate, totulă a contribuită a face din acesta serbare una din cele mai strălucite. La orele 10 A. A. S. L. R. R. Domnulă și Domna aă făcută intrarea în salone și s’aă întreținută, în modulă celă mai graciosă, cu domnele și d-nnî presențî, și în același timpă danțulă a începută fără întrerupere. La ora 1 peste 600 persone au luată parte în serie la superlă pregătită în sala cea mare de prânzită. După supeă, dantulă a reîncepută și s’a prelungită pene la orele 4 %, terminându-se prin cotiliană, care a fostă din cele mai animate. A. S. R. a bine-voită a acorda medalia Bene-merenti clasa I, personelor ce urmezá : D-lui C. Bozianu, unul dintre primi fondatori ai facultății de dreptă din Bucuresci și pentru meritele sale sciințifice-juridice ; d-lui N. Krețulescu, unul dintre primi profesori ai șcalei de medicină, și pentru operile sale sciințifice medicale ; d-lui C. Esarca, pentru operile sale literare și istorice ; d-lui V. Maniu, pentru operile sale istorice și filosofice; d-lui I. N. Șoimescu, pentru scrierile sale dramatice. * Prea sântiasea arciereală Teodoriță Sinadon Craioveanu, locotenentulu eparhiei Râmniculă și Noură Severină, este însărcinată provisoriă cu girarea afaceriloră acelei eparhii, în locul decedatului episcopă Athanasie, pene la alegerea noului episcop. * Mâne, Sâmbătă, se va face ună serviciă solemnă pentru sufletele morțiloră. Programa acestui serviciu este publicată în Moniformo de astăzi. Din țevile latine. Victor Hugo a adresată președintelui Republicei francese următorea scrisore care’î cerá să nu predea pe Hartmann justiției ruse : Guvernul francesă. Sunteți ună guvernă reală. Nu puteți preda pe acelă ornă. Legea este între d-vostră și elă. Și, mai presusă de lege, este dreptulă. Despotismul și nihilismulă sunt cele două aspecte monstruose ale aceluiașă faptă, care este ună faptă politică Legile de estradare se oprescă înaintea faptelor politice. Aceste legi, tote națiunile le respectă; Francia le va respecta. Nu veți preda pe acelă oră. 27 Februarie 1880. Victor Hugo. Din străinătate. Se telegrafiaza următorele din Paris către Kölnische Zeitung : «Este forte mare ferberea, pe care am produs-o articole publicați de Norddeutsche Allgemeine Zeitung, de Times și de Figaro ; nu se vorbesce mai numaidecâtă despre ună resbelă apropiată. Bursa a fost mai liniștită. Se crede în generală că articolii de diare din Londra și Paris sunt provocați mai cu deosebire de speculațiunile de Bursă. Diarul Die Post, din Berlin, anuncță că ambasadorulă rusă din Paris, principele Orloff a primită de la comitetulu esecutiv nihilistă uă scrisore prin care îl amenință cu mortea. * Un telegramă din Londra, adresată diarului Neue freie Presse, cu data de 2 Martie ne spune următorele : »Times duce că numai discursul d-lui Moltke este de ajunsă spre a face să se admită proiectul de lege, căci D-niilă Moltke a pusă proiectulă pe basa sea naturală ; nu există nici ună motivă d’a atrebui nouei legi uă însemnătate politică directă. »Asupra opiniunii din Petersburg și asupra stării de lucruri de acolo de la numirea lui Melikoff, Daily News comunică că populațiunea este forte bine dispusă și continuă a se preumbla veselă în trăsuri ; tóte soliile contrarii sunt absurde, și unii omeni fricoși ar fi părăsită chiară orașul, însă de frica nihiliștilor, ci fiindă că există temerea că la cea d’ântâiă ocasiune poporală se va arunca asupra studenților și a claselor superiore ca pricinuitorii tuturoră suferințeloră. »Daily Telegraph anundă, din contra, că Petersbugul nu este mulțumită cu numirea lui Melikoff. După Standard, acolo nu domnesce decâtă apariția în legătură cu uă temere secretă de ună pericolă necunoscută.* SENATULU Ședința de Jom, 21 Februarie. Ședința se deschide la ora 3 d. a., supt președenția d-lui D. Ghica președinte, fiind presențî 40 d-nî senatori. Sumarulă ședinței precedente se adoptă. D. ministru de externe depune proiectulă pentru taxele telegrafice internaționale aprobate de conferința de la Londra. Senatulă admite urgența, după cererea d-lui ministru. Asemenea se depune convențiunea de comerciă încheiată cu Grecia și proiectulă pentru oprirea lotălieloră. Se pune la votă indigenatulă d-lui G. Blasianu și se admite cu 18 bile albe contra 8 negre. La ordinea bilei este raportulă comisiunii speciale asupra cestiunii careleră de rechisițiune. D. D. Pișcă, raportară, dă citire raportului său privitoru la acesta cestiune. Deschidendu-se discuțiunea, cere cuventură d. Ap. Grăjdănescu. D. Ap. Grăjdănescu dice, că raportulă e făcută după dosare, și afirmă cu cele mai frumóse espresiuni, că locuitorii au fostă luați cu bună tocmela și că au fostă bine tratați; d-sea scie că s’a adusă locuitori cu carele lasă comună, pe care o și numesce ,și au fostă trimiși cu transporturi unde au fost ținuți 22 dile și apoi li s’a plătită, fără să se ție sumă de tocmeli, la cumulă cu două vite 8 fr. și la cei cu 4 vite, 12 fr. Oamenii n’au putută scăpa de câtă cu câte ună boă. Nu mai era bună înțelegere civilă, era urgia lui D-dleă. Chiară d-sea a mersă la supt prefectă și a cerută ca se lase pe locuitori și nu i-a lăsată. Ună samsară îi spunea la Frătesci, că nici uă dată n’a câștigată mai multe parale de calü acum, cu tóte strădaniele ce și-a dată. D-sea nu vorbesce în contra d-lui Mihălescu déru s’a cresjută datoră se amintescu faptele, așa cum s’aă petrecută. D. D. Pișcă răspunde, că preopinentulă a combătută raportulă lovindu-lă cu uă desmințire. Dérű e uă confusiune d-sea și comisiunea erau însărcinați a face ună resumată din ceea ce se găsesce în dosare. D. Grăjdănescu a dusu, că țăranii au fostă duși, ca să transporte trebuinciosele oștirea. Raportul, după cumă se vede în dosarea afirmată că a fost bună arangjamentă între guvernă și între intendență pentru procurare de care raportulă spune chiară ce a motivată acestă arangjamentă. Armatele beligerante, căci era și cea română, sufereau și atunci guvernulă ă .credută că e bine să facă ună arangiamentă câtă mai favorabilă țeraniloră , pentru ca iei se nu fiă luați cu sila, căci cu sila era se ié. Ad d sea aretă în ce consta acelă arangiment. Asupra acestui arangiamentă, în dosară n’amă găsită nici oă reclamațiune, mai multă, chiară intendența, găsindă condițiunile pro grele, în loc de a profita de 50,000 care pe lună câtă stipulase, n’a luată de câtă 3600 în totală. Se zice că țăranii aă trecută peste Dunăre și s’aă întorsă fără vite. Un lucru case pare a se uita: că acea trecere a profitată, căci banii luați pentru transporturi și acum ajută la trebuințele cărăușiloră. Se zice că au fost duși și în Bulgaria. La acesta respunde că lucrul era regulată astăferă că, la încărcare, fiecare cărăușă se declare comisarului română pene unde vrea sĕ merga și, după acea declarațiune ’i se da uă distanță, prin urmare, silă nu era. Acelă itinerară avea de scopă a nu se frustra țtranii din causa necunoscerii distanțeloră. Erore profundă face d. Grăjdănescu, cândă amestecă fapte cu totul străine. Numai cândă s’ară fi omisă ceva în raportă, din ceia ce conțineaă dosarele, numai atunci ’î se putea da uă desmințire ca aceia cea bine-voită a ’I da d. Grăjdănescu. D. ministru de interne dice că, după convențiune, guvernul era datoră șe de care, după prețurile normale, I. Grăjdănescu își va aduce aminte că guvernulă rusă, cândă voia sĕ facă resbelă, cunoscea țera ma bine chiară de câtă prefecții noștri, așa s’a făcută la 1821 , la 1854; așa năvoită să facă și acum : aă venită cu tarife votate de consiliele județene de prețura ce se da normală la mă cară pe di. Și, deși comisară era d. Plagino, omnă cu autoritate, nu s’a putută a aduce pe intendență ca se platescu mai bine. Guvernul ă a făcută atunci tarife cu 4 fr. pe <ji și nu s’aă primită. Au fostă trei categorii de care : 1) cele ce mergeaă cu materială de resbelă; 2) care date intendenții. Aci guvernul ă a cerută 6 fr. de cară pentru 21 kilometri. La acestă preță a consimțită și intendența și maî toți cărăușii au fost ă plătiți cu 6 fr. A maî fostă altă categoriă care a dată locă la abușurî, a fostă categoria pahonților veniți de afară. S’a făcută și în țară asemenea pahonțî, s’a dată unoră omeni 100—120 fr. ca avansă, și îndată ce ve FOITA ROMANULUI 23 FEBRUARE UCIGAȘIULU CĂPITANULUI (Nuvelă judiciară) 1.) Ună personală înaltă, slabă, sdrobită de oftică, este adusă la închisore. El o tremură. E mută înaintea aparatului legei. După o lungă eșitare, de Luca povestesce nenorocirile lui conjugale. Cardinalia spusă adevărului Enso de Luca n’a venită la Roma pentru a ’șî resbuna. Pietroală a îndemnată să vie cu elă. Atunci scrisórea, adresată către „scumpula mea Giovanni*, cum a fostă scrisă ? D-na de Luca nu avea de amantă pe căpitanul Fadda ? — Fadda, amantulă nevestei mele ? ața!—și ofticosulă pufnesce de rîsă,—Fadda !). A se vede Românulă de la 22 Februarie, amantulă nevestei mele! Apoi întrebați pe nevasta lui, daci nu este ceva nepomenită ! Cu tote acestea, este uă scrisóre, cineva a scrisă aceste rânduri, care au servită ucigașului a se introduce la căpitană. De Luca consimte a explica lucrul. Scrisorea a fostă pregătită pe drumă, a fostă scrisă de ună impiegată ală stațiunii Coserta, Michaele Bella. Michaele Bella adusă la Roma, mărturiseste că, rugată de două călători veseli, fără a crede că face ceva reă,a scrisă acestă biletă. Ei jireaă că voiescu se face că festă unui prietenă. Bella uitase chiară numele ce scrisese pe plică, își aducea numai aminte, că era ună oficială din regimentul No. 32. Confruntată cu prisonierii, Bella arata pe Cardinali, dictimă că el este omulă, care a dictată scrisorea. Cardinali protestă : — Amă dictată, este adeverată, deja dictamă pentru de Luca. De Luca protestă la rândul său : — Ce interesă aveamă că ea se dicteză acea scrisore ? Ce interesă avere Cardinali? — Crespunde de Luca. Cardinali este altăceva. Elă stă cu d-na Fadda în nișce relațiuni, care explică planurile cele mai negre, căutați pe acolo, și pate că veți găsi. D-na Fadda... Cardinali..? Ce raportă putea să esiste între acestă saltimbancă și acea femeiă elegantă? Justiția ensé începe nouă cercetări și află că în adevéra d-na Fadda este amanta lui Pietro Cardinali. Opiniunea o denunță, vocea publică e acasă : dacá Pietro este ucigașulă, ea, Rafaela, este acea, care l-a împinsă la crimă. Legătura lor nu este nouă. Ea este de vre-uă ziece ani. Ea dateză din timpul cândă Cardinali, străbătândă provincia în scapul unei trupe călărețe își aședase, pentru câteva luni, trupele la Cassano. Poporațiunea locală alerga la esercițiurile gimnasticilor. Succesul îî încânta, aplausele le făceau serbătore. Spectatorii băteau din mâni mai tare când se arăta Pietro, măreță de Indrásnéla, în costumă de apparat care punea pe formele lui robuste strălucirea mătasei și a aurului. El nu era numai capulă: era și steua și numele său pe atunciă aduna lume. Chiară dacá nu ar fi avută talentulă curectătoră și corectă cărui cunoscătorii îi aduceau o magie, totuși mândra presintare a acrobatului ară fi fostă de ajunsă ca sé-i cuceresc a uă celebritate. Privirile erau captivate de mișcările lui, sau în piciore pe cală sau așezată pe șea, sau cu frânele în mâni și cu corpulü nepăsătoră, elă arăta prin tóte superioritățile plasticei sale arta de a conduce măcară în circă. Prin fracțiunea femenină, care asista, cea mai grăbită a aplauda, Rafaela, se arăta în primul a rândo. Sângele sericea în vinele res, cândă, în tusela unui galopă întreruptă de sărituri de eșarpe și de corone de hârtiă, trecea Cardinali, îndreptăndă asupra’î flacăra viiloră luî ochi. Că visiune viețuia în aceste ore efemere ale serei, una spectacolă reînsuflețită fără încetare împrejurată ies cândă, întorsă la părinții săi, închidea pleopele pentru a’șî aduce aminte. Tênera femelă ave un frate, Guisseppe, și Guisseppe iubia pe Cardinali. întâmplarea unui întreactă făcuse acesta amietită. Intră ce di, Guisseppe Saraceni spunea Rafaelei admirațiunea ce făcea să se nască în elă minunile lui Pietro. Acestă fanatismft avu ca urmare, ună ce pe care unu spiritu prevédit or ă l’ară fi predisă îtdaly * Guisseppe ceru și obținu autoritarea de a presintă pe artistă, părinților- sei. Pietro deveni îndată ună conmesană ală casei. Trupa se duse în alte părți. Elă remase