Romanulu, noiembrie 1880 (Anul 24)

1880-11-08

1028 D. Testelin.—In Tourcoing s’a trasa clo­­potul­ de alarmă fără voia călugărilor J. D. Ferry.—Voia vorbi îndată despre a­­cesta. Ama voita se menajama acolo pe călugări, déri acesta era contraria cu in­­tențiunile amicilor a lora laici, cari voiau să pro­voce cu ori­ce preța scandal a. Cândă treceau din întâmplare pe acolo unscare­ va agințî polițienescă, eî trăgeau clopotul­ de alarmă. Câțî­va călugări mărturisiră că, daca au întreprinsa acesta resistență, apoi au făcut­-o din ordină superiorii. Da, pre­tutindeni pasiunea politică a fosta motivul a resistențeî. D-tele, d-le Buffet, nu ’țî era nici locuia nici rolulű în monastire. Ai nu­mita pe agenții polițienesci miserabilî. D. Buffet.— Nu m’amü adresata lorü. D. Ferry.—Aî vorbita déja la adresa gu­vernului ; locuia membrilor a acestei Ca­mere nu este în capula acelora tineri con­damnați de tribunalele corecționale. Numai pasiunea politică póte sa provoce ua ase­menea purtare. D. Bocher.—Chiar d-ta eseu coprinsă de pasiune. D. Ferry. — Acolo unde călugării erau singuri, n’a avuta loca nici uă tulburare. In Paris nu s’a ivita nici una preota pro­­poveduitora. Episcopula din Maux și în­demna pe călugări să se supună, déja ieî ascultară pe alții mai susa puși ca ela. Déca voiți a nu ve arăta pasionați, atunci votați ordinea de di pura și simplu. D. Freycinet.—Grija mea cea d’ânteiă și a colegilor a mei a fostă ca decretele contra congregațiunilorh se nu fiă considerate falsa și să nu li se dea caracterui a unui ataca contra religiunii. Éramé înse­otărîți se ese­­cutăma legile, ea le consideramu ca uă trebuință. Luaserămu îndatorirea față cu Camera și trebuia să vă ținemu. Primula decreta din Martie era numai contra jesui­­țilora și ne da unii termeni pentru desfiin­țarea acestei ordine. Prescripțiunea era for­mală, data­otărîtă, esecutarea acestei mă­suri nu suferea nici amânare nici résuimpü. Alu douilea decreta cereau de la cele­l­­alte congregațiunî ca, într’unu termena pre care, nu sĕ se disolve, ci să se reguleze și să se supună , de asemene și de la or­dinele de femei, a cărora disolvare nu a fosta proiectată. Data esecutării acestora decrete era lăsată pe sema guvernului. Ama aștep­tata până la 16 Octombre esecutarea, care nu este nici acum terminată. Term­e­­nul a ce trebuia alesa depindea mai multa de apreciată politice. Asta­fela deja sarcina nostră era de doua feluri : isgonirea jesui­­țilori și supunerea celora­l­alte congrega­­țiuni. Spre a dobândi acesta resultata și a nu deștepta susceptibilitățile religiose, a fost de trebuință a ne pune în relațiune cu Sântul­ Scaună, spre a obține supunerea clerului, căci negreșita episcopatul­, în fața unei instrucțiuni papale, ar fi începută uă agitațiune cu totula alta de­cât a cea de astă­­i. Supt impresiunea acestei idei, ama vorbita colegilor a mei din cabineta despre intențiunea mea, d’a face demersuri pe lângă Papa, pentru ca se dobândesc a­cela puțina tăcere a lui, și creda a putea dice că pe atunci nu era nici unuia printre dilorii, care n’ara fi dorita ca negociările mele să dea una resultata buna. Mi s’au imputata de atâtea ori negociă­rile cu Roma, déra de ce avenul are una ambasadori în Roma și una Nuncia la Paris ? De ce una concordata care ne obligă față cu Roma, déca nu spre a ne în­țelege în privința greutățilori religiose ? A­­cesta ’m’ pare a fi uă politică rațională. Ni se duce negreșita că noi, guvernula, n’a­­vem a dreptula a negocia cu Papa, ci nu­mai poporala suverana prin represintanții lui; déru totuși Statuia și guvernulu pota să negocieze și apoi se ceri­ de la Parla­menta ratificarea tratatului. Scia că sunt a politici cari desaprobă ori­ce relațiune cu Papa, atunci cela puținu se rupe de Iota cu dênsula și se proclamă despărțirea bisericei de Stata... Să lăsăm­ partitele. Să anima tóte for­țele naționale, acesta este politica mea. A­­cesta ama voita cu discursur a mea de la Montauban, și creda că țara ’m­-a apro­bata. Și déca acesta politică n’a învinsa acum, ea nu mă descurageza. Sunt a­și cum­ că voma reveni la densa, căci țara nu vo­­iesce să certa neroditare, ci pace și liber­tate. Se aplanăma căile democrației, să fa­­ce mă să albiă lată pentru valurile demo­crației. Să mergema spre progresa. Liber­tatea va merge alături cu dânsula. Atâta în întru câta și în afară, voma culege ru­dele unirea, căci prima temeliă pentru in­­dependința unei țări în afară, este puterea iei din întru. Noi toți voimă pacea ; scia că guvernulu o doresce tota așa ca și mine. Mă grabescu a crice , pe nedrepta s’a afirmata că afi esistata neînțelegeri între noi în privința politicei esterióre. Unii po­­porfi, cânda este unita, are dreptulu a pre­tinde respecta de la vecinii săi. Să fima acela popori, să arătăm și că nici uă des­­binare nu există între noi. Voima durabili­tatea Republicei. Să-î dăma nisce temelii ce nu se potu desturge. In urma acestui discursü s’a votata or­dinea de­­ fi cerută de guverna cu 140 vo­turi contra 134. FOSTA ROMÂNULUI 8 NOEMBRE CASA SPÂNZURATULUI NUVELĂ ORIGINALĂ dedicată D-lui V. ALEX. URECHIA. IV. Eraji fericiți; — écé resumată într’una cuventa vidra lori în timpă de­mnfi ană. Veni tomna din 1879. Intr’un séra din luna Septembre se întâlniră la sosea. Se plim­bară multă timpă pe supt pomi, d’inaintea bufetului, cu câțî­va prieteni. Sosi noptea. Se găsiră singuri. — Se mergem­ să ne plimbămâ prin tufișă, zise Enric. — Să mergemfi, răspunse ea luându’i brațulă. h A se vedea »Românulu­i de la 5 și 7 Noem­­­ 1880, SOIRI D’ALS IDILEI Din Capitală. D. Tiriachiu, ministrula de interne, a so­sita în capitală. — Aflăma că în Sinodulu României Em. S. Ghenadie, episcopula de Argeșfi, a pro­pusa înființarea unei facultăți de teologie, sacrificând si din salariulu săfi de episcopsi pentru întreținerea iei. Asceptămu se vedemu ce face Sinodulu pentru rădicarea acestui momenta adevă­rata naționala. —D. ingineri Mathei si M. Drăghiceanu, ac­tuala directori și profesori de teh­nologie la scala de poduri și șosele din Bucuresci, se detașează de la funcțiunile ce ocupă, fiind­ suplinita de una alta profesori în timpul a detașărei sale, și să însarcineze cu direcțiunea lucrărilori de esplorare și es­­plotare a minelorfi de cărbuni de la Bahna, Ilovița și Ploștina (Mehedinți). — Ministerula culteloru și instrucțiunei publice recunoscenda necesitatea înființarei unei scóle secundare de fete esterne, în care elevele cari afi terminata cursul si pri­mara, să potă urma și studiele secundare, și luanda acta de laudabila ofertă făcută de mai mulți d-nî profesori, a preda în a­­cesta scóla secțiune gratuita, a și regulata înființarea, chiar de acum, a unei scóle se­cundare esterne, ca sucursală séa divisio­nal a actualei scóle centrale de fete, din Bucuresci. Ministerula, prin Monitorulű oficiala de la 7 Noembre publică disposițiune, spre generala cunoștință a părinților, acelora din elevele, cari vor fi dori a urma studiele secundare în acesta scala, învitându’i a se adresa, în­scrisa la ministerel, in toze dilele de lucru, până la 15 curenta, de la orele 11—5, cerându înscrierea fiicelori­lore, a­­­rătânda tota­lă­ dată cursurile urmate, spre a se f­i în ce clasă să fie înscrise. ROMANULU 8 NOEMBRE 1880 — Ne­putăndu-se ocupa, în moda pro­­visoriu, în urma concursului ce a fost­ pu­blicată pe dica de 1 Septembre (espirată, postura de maestră­ modistă de la scala profesională de fete din Bucurescu, minis­terula publică unfi nou concursă pentru a­­cesta poștă care se va ține la 15 Februarie anul­ 1881. Condițiunile ce trebue să Intrunesca as­pirantele spre a fi admise la concursă, suntă: 1. Să presinte certificate prin care să probeze că a lucrată în ateliere de mode însemnate din capitală séa din străinătate. 2. Să posede celă puțina cunoștințele claselor­ primare și să potă vorbi uă limbă străină, de preferință cea franceză. 3. Să presinte m­ă ^certificată de bună purtare liberată de autoritatea comunală, de unde aspiranta ’șî are domiciliul ă. Concursuri se va ține înaintea juriului ce se va institui la direcția școlei profesionale din strada Colțea, Bucuresci. — Duminecă sera, se va redeschide tea­trala Dacia, tota supt direcțiunea d-nului Pascaly, care a pusă mâna pe on piesă forte frumosă din repertoriul­ franceză, una din dramele cele mai vestite și care e chemată a avea ună mare succesă : Vai de cela seracü! D. M. Pascaly va juca ro­­lul­ lui Belfeger. Din Județe. După statisticele oficiale, dice raportul­ situației județului Botoșani, județul­ posedă unui număr de 15,143 familii și orașul­ de reședință 8,174, ieri împreună inca ună to­tala de 23,317 familii sca 116,165 su­flete. In timpa de 11 luni, adică de la 1 Oc­tombre 1879 și péne la 1 Septembre anula corenta, în acesta număra de familii s’aa produsă următorele mișcări : S’aă născuta 5,397. — S’aă căsătorită 1,402 și aă decedată 3,296. — Scădenda morții din cei născuți, remâne ună esce­­dentă de 1,471 pentru totă județulă, sed 27 °/6 seu spori neto pe lună de 133/4. Despărțindă orașul­ de județa pentru a­­cesta din urmă ne remânii : 4,146 năs­cuți, 1,288 căsătoriți și 2,890 morți, adică ună escedenta de 1,256 séa 30,2 %, sca spori neto pe lună de 114 1/8 sem­­esce­­dentală orașului remâne numai cu 215. Sea 17 °/6. ■­ — Starea sănătății publice a populațiu­­nei din județă, scrie Farulü Constanței, în cursul­ anului curentă, comparată cu cea din alți ani, cu satisfăcătore. Plășile Megi­­dia și Mangalia cari ’șî câștigară uă tristă reputațiune prin frecvența și gravitatea bu­­lelor, ce bântuiaă poporațiunea, în acesta ana, până aeji, ne-a data una neînsemnata numără de bolnavi. Pe cândă altă dată frigurile palustre, perniciose, tifoide, dysen­­teria, cachexia palustră era b ună flagelă pentru poporațiune, mai alesă în comunele Megidia, Medverli-Punar, Tuzla ș. a.; în anulă acesta friguri perniciose nu avurăma, iari dysenteria și intermitențele se mani­festară cu puțină frecvență și intensitate. Care se ftă causa acestei ameliorări a să­nătății publice ? S’a ameliorată clima, dis­­trugându-se căușele morbigene, sca să nu­­tresce și se îngrijesce poporațiunea mai bine ? Sunt a­cnse două bule cari atârnă ca »Sabia lui Damocle* de­asupra capului po­porului : variola și râia. In cursul­ aces­tui an, s’a ivita mici epidemii de variolă în plășile Hârșova, Megidia și Silistra-nouă, și chiar­ în momentul­ în care sch­emă a­­ceste rânduri, există coșuri isolate. In urma măsuriloră ce­amă luată s’a vaccinată mai iotă populațiunea creștină, în câtă privesce populațiunea mahometană nu s’a putută îndupleca la acesta. Aci este pericolul­. Cu frică ne gândimă la epidemia de va­riolă ce póte isbucni dintr’ună momenta întrastulă în mijloculă mahometaniloră, cari formeză majoritatea poporațiunei acestui județă. Pentru a evita acesta pericolă nu este de câtă una singură mijloca : să nu­­măscă celă puțină doi vaccinatori turci, cari vom­ putea practica mai cu înlesnire operațiunea vaccinării între coreligionarii lori. In câtu pentru râie, acesta este uă moș­tenire a anilori trecuți și ușori se póte combate. Bulele sifilitice sunt­ dese pe la sate, rămășițe ale oștirilor­ rusesci. Deși poporală, mai alesă dealungul ă malului du­năreană, consumă multa porumba, totuși nu s’aă observată cașuri de pelagră. Din Transilvania. Citimă în Gazeta Transilvaniei Adunarea generală a departamentului I alu Asociațiunei, ce s’a ținuta Dumineca trecută în Cernatură Saceleb­ră va fi una din cele mai memorabile, pentru că cu a­­cesta ocasiune s’a întrupată una din acele idei frumóse și folositóre de la a cărora realitare depinde viitórea desvoltare mate­rială și morală, depinde fericirea poporului româna. După ce adunarea și-a terminata lucrările, conforma ordinei de d. zelosula Românu, d. Diamandi 1. Manole arătândă într’una discursa bine cugetată și bine sim­țită ce perdere mare este pentru poporula nostru, că industria de casa renumită a femeilor­ române din Sacele a deca4utü atâta de multa, din causa lipsei de spri­jină și încuragiare, și dovedindu cu esem­­ple scose din propria experiență, că femeile române și cu deosebire cacelencele nóstre ad­ună talentă estraordinari și pentru cele mai grele lucrări industriale,—dovada este îmbrăcămintea mai multora din membrii de față, cari purtau vestminte din postara fină țesuta și văpsită de românce din Sa­cele,a făcu propunerea ca să contribuim­ă pentru înființarea unei scale române de țe­sături de lână, bumbacu ș. a. în Sacele. Propunerea acesta salutară, a fost­ primită în modă entusiastică și în timpu do­uă ju­mătate oră s’au și subsemnata peste opta sute de florini pentru înființarea școlei pro­­ectate. Pentru astăzi nu putemu de­câta să dăma espresiune bucuriei nóstre pentru no­bila inițiativă și frumosulu resultata, ce i-a urmată îndată. Suntem­ convinși că, causa înființărea unei școle industriale române în Sacele, va fi îmbrățișată cu căldură de că­tre toți Românii generoși și asta­fel a spe­­rama că voma putea fi câta mai curândfi atâta de fericiți a anunța deschiderea pri­mei școle române industriale în Ardealu. Din străinătate Neue freie Presse publică următorea te­legramă ce i se trimite din Berlin cu data de 16 Noembre: »Berlin, 17 Noembre.—Asupra interpretă­rii în privința petițiunei anti-semitice, se crede că chiar­ astăzi ministerula va lua h­­otă­­rîre. National Zeitung voesce a sei că răs­punsul a comitelui Eulemburg la interpela­ Trecură dincolo de sosea și intrară în umbra uleiuriloră, umblândă încetă, vorbinda de felă de fela de lucruri. Ea era fórte veselă în acea sera. Merseră multa timpă ast­fela. Umbra se îndesise împrejuru­le; cerulă se umpluse de stele; din cânda în cânda, printre pomi, vedeau sclipirile luminelor­ orașului, séa la stânga, în­fundă, un mare lumină palidă în ceri. Tă­cerea era adâncă; vorbiaa înceta. Apoi, coprinși de acea tainică armoniă care iese din nopțe, tăcură, ascultândă gândirile lori care se răspundeau. Se opriră într’una loch unde pomii, în semi­ cercă, formád uă boltă naturală. Se4ură pe uă bancă și’ și reîncepură convorbirea lori. Elă o ținea de mână. De uă­dată răsări luna, și uă lungă rază albastră căciu asupră-le și’i înconjura. Enric o privi, ea strălucea supt acesta nimbă. — Câtă ești de frumosă! dise tenărul, sî lua mâna și o săruta lunga. Ea avu fiori. — ’Mî-e frigă, zise ea, ți bcănda aceste cuvinte, se scula, și, re­­luându’i brațuia, începu să merga răpede, ca și cândű ari fi voita să se încălc­ască. Enric simți brațulu­i ei trem­urândfi pe ala săfi. Se uită la dânsa ; era forte palidă. — Amu stata prea multa supt pomii aceia, dice era ; recerea nopții te-a cuprinsa. Să te întorci iute a­casă. — Da,­­fise ea. Nu mă simtă bine. Dânții îî c­ențenea și ; ajunseră la trăsuri. Enric o ajută se se suie, și-i făcu felii de felu de recomandații. Intorcându-se, Ilo a­­apucă uă nespusă întristare . Intră în casă fără a putea împrăștia groza secretă ce-’l fi stăpânia, ari fi voita să se ducă la densa, să scie cuiva se află. Dormi­răă... îndată ce se crăpă de dună, se sculă neliniștita. Pe la dece ore, trămise la d-na Corduleni. Feciorula se întorse și ’î dise că domna Cordulenu dorme. Acesta respunsă îla u­­șură. La două, cândă să pregătea să se ducă la densă, primi­ră scrisóre. Ana îla ruga­se un vie. Nu era bine. Demi spera că nu va fi nimica­ uă simplă răceală. Enric aștepta a doua coji cu nerăbdare. A doua 4b primi uă nouă scrisore. Ana cerea să vie. Mă vei ierta décá te primescu în pata , dicea ea, sunta bine de loca. Vino, amd déra nu trebu­ință să te văda.« Alergă la densa. Era cul­cată ; medicula era lângă ea. Când a ’la vădu, zîmbi.* Nu va fi nimica, 4'se ea, ca și cândă ara fi citita în ochii lui îngrijirea inimei sale. Nu e așa, doctore?* Medicula afirmă că în adevări nu va fi nimicit, deci nu va face ance uă impru­­dință. Apoi salută și pleca. Enric o privia și găsia în trăsurile ieî­ntă mare schim­bare. Ochii-Î lucrau cu uă lucire de friguri, uă roșâță neobicinuită ’i păta obrajii; buzele-î era fi uscate și cam arse de nisce friguri interne. Ea ’la opri multa limpa lângă densa, vorbinda cu aprindere ’La făcu să’î făgăduască că se va întorce pe sora. Ela se întorse și o găsi fórte obosită. — Nu trebue să te ostenesci , dise ela, nu vorbi. Voia sta aci lângă d-ta. — Gitesce-mî ceva , ciise ea. Nu ’mi e somnu. — Ce vrei se ’ți citesc și ? — Noptea de Masa a lui Musset. Cartea este colo, pe mésa. , țiune va coprinde uă aspră condamnare a ■ tendințelor a acelei petițiuni. »In­­presința feld­ mareșalului Moltke, a ministrului de resbelă și a inspectorului ge­nerala ala artileriei, s’a făcut o astădi uă esperiență interesantă cu vă căruță cu a­­buri pentru transportarea de obiecte mi­litare. Mașina tîrî cinci tunuri de asediu cu­­ trăsurile lora de munițiunî și trecu prin­­ tóte cotiturile fără nici uă greutate. D-niî J Moltke și Komede s’au arătata forte safis­­t făcuți. Este de observata ,că drumul a era­­ drepta. Uă încercare făcută la una sursa, n’a data resultate atâta de satisfăcătore.* In Fremden-Blatt găsimă uă telegramă din Scutari cu data de 15 Noembre, prin care să anunță următorele : »Derviș-pașa a respinsa cererea Ligei d’a i se acorda una termen a do­uă lună. Pașa este turbata de mânie din causa resisten­ței Albanesilori și declară că acum va în­trebuința forța. La 11 curenta s’a făcut a­pă perchisițiune la domiciliu la unui ore­­care Pasquale, fiinda­că era bănuita de a­­gitațiuni politice. Nu s’au găsită probe con­tra lui; de aceia consulul și italiana pro­testă contra acestei procedări, cu atâta mai multa că persona în cestiune este drago­­manula sca. Poporațiunea de aici este forte iritată contra guvernului*. — Se telegrafiază următorele din Lon­dra, cu data de 16 Noembre, către Pester Lloyd : »D. Parnell s’a dusa pentru câtă­ va timpă în sudura Franciei. La solemnitatea deschi­derea clubului liberala din Brighton au a­­sistatü d-nii Chamberlain și Bright. In dis­cursuri vorbindu despre starea lucrurilor­ din Irlanda, se accentuă că numai prin mă­suri siluitore nu se va înăbuși anarh­ia, ci este de urgență reforma legilor­ agrarii.*­­— Agenția rusă scrie următorele : «De­și posițiunea negociatorului chineză este a­­nevoiosă din cauza depărtării de guvernul a său, totuși negocierile continuă. Dorința re­ciprocă pentru una aranjamenta pacifică, este întărită și prin faptul­ că Rusia, prin procedarea Chinei, pentru care marehisala Tseng nu este nici de­cum responsabila, este nevoită să ia măsuri de apărare cos­­tisitore.* — Deutsche Zeitung publică următorea telegramă ce i se trimite din Constantino­­pole, cu data de 16 Noembre: »Unü comunicata oficiossi desminte spi­rea că Englitera, după intervenirea Șahului Persiei, a adresat a uă notă Porții pentru regularea fruntarielori turco-persane. Solii din Djeddah afirmă că la pelerina­­giula de anula acesta la Meka au luata parte până acum 80,000 mahomedani, în­tre care sunta peste 300 din Bosnia și Brzegovina. Sultanula din Naskat cugetă a relua în posesiune districtula Zaffar, pe care l’a a­­nexata Turcia, și de aceia guvernul a așe­­zata acolo cere de urgență ajutore.* Ni se trimite din Petra următorea te­legramă : D-lui Redactorii alu ROMANULUI. Ama așteptata votarea bugetului­ județu­lui pentru a respunde la depeșa publicată în Românula de la 18 Octombre espiratii, care ne au făcut a uă durerosă impresiune, nu pentru scriere și supt-scrierea iei, ci pentru că au găsită loca în colonele­­ Ja­rului d-v. fapt la care nu ne așteptama. Autorul a telegramei fundă d. Teodor Boldur Lățescu, noi ne credem­ă dispensați de a’i respunde. Enric luă cartea și citi. Ea asculta, cu ochii pe jumătate închiși, și, încete, încetă adormi. Enric urma a citi încă una momenta din ce în ce mai încetă , și cânda fu și­curi că dorme, puse cartea pe mesă și o privi. Ochii-i erau tăiați. La colțurile nari­­nilor­, ce erau dilatate se putea vedea vă­cută care trăda suferința. Ea resufla greă. Era forte palidă, dori din cândă în cândă, péta roșie se arăta pe umerii obrazilor­. Elă rămase astă-felă lângă densa penă forte târdia. Medicula veni. — N’o deșteptă disc­eta, somnula ’o face bine. — Crezi doctore , că e vre­una peri­col­ă. — Ca și nu, friguri tata mai are și e răă să asceptăma penă mâine , deci frigu­rile vom­ scădea, nu va mai fi nici ună pericolă. (Va urma). Frédéric Danié.

Next